Opinia, iunie 1922 (Anul 18, nr. 4504-4527)

1922-06-01 / nr. 4504

V­A­A­v­ A­V­V­V t A­­M­SiIS­TIA — Jugoslavia, Ucraina şi...România — In Jugoslavia, regele A­lexandru pregăteşte o larga amnistie. Credem câ n’avem de-a face c’o simpla făgăduia â electorală. Regii nu-s doar a ieşi de popor. . Această amnistie va cu­prinde pe dezertorii din tara si din 8tr&IL&tate, pe delre venţii şi criminali politici — chiar pe atentatori... Tel- gramele spun că regele Alexandra are intenţia ca in-­­ firvină, în virtutea drepturi-­ lor da rubedenie, pe largă regele Ferdinand — pentru­­ acordarea und amnistii şi la noi... (Prin urmare situaţia de aici este cunoscută şi peste graniţă. Ştiu şi Sârbii că la noi trebue aumistie­. România totdeauna a sat subt influenţa străinătăţii. Şi nu i de mirat că şi ipiri­ul de clemanţa nu-i sugerat din afară, — din S­rbia încă, ai cărei regi stau pe un tron pătat da sânge. Actualul rege, acel care dă amnistia acasă la dânsul, sugerând o şi nouă — a simţit nu de mult, în­­tr’un atentat, fiorii morgii... Dar tu numai Iugoslav » acordă amnistia. O telegrama importantă a sosit din Ucraina,— pe care, nu ştim din ce motive, n’au publicat o toate ziarele noastre. Ucraina lărgeşte decretul de amnistie. Deci în Ucraina s’a mai acordat, odat ', aamis­tia.­i.Noul decret aprinde nu numai pe dezertori şi pe „po­litici“, — ci şi pe toţi aceia care, cu armele, subt Peiliur», Donakio, Vranghel, etc. sa­­ ridicat împotriva puter­i so­vietice. Sunt excluşi numai comandanţii de armate care, reîntorşi în ţară, ar putea de­veni iarăşi primejdioşi. Deci — nu spirit de răzbun­a­re, ci de prudenţă. Şi trebue să remarcăm că Ucraina a trecut prin cea mai fo­midab­lă revoluţie, care a răsturnat clasele— în ruini şi sânge. Totuşi învingătorii războiului civil din­ Ucraina i-au ertat pe cei învinşi, — şi probab­i.. mai mult dintr’o necesitate socială, decât din mai nimie de sufiet.. România însă, în care do­mină o „ordine“ de fier, — nu iartă pentru nimic în lume, şi nu numai pe atentatori şi dezertori, dar nici pe delic­venţii politici. La noi, n’a fost războiu civil, — nici măcar încercări. Aici o linişte fericită a domnit şi’n timpul războiului şi după războiu. Banul plac şi sama­volnicia celor de sus au sta­pânit în voe. Guvernele îi s- au inventat primejdii­, au întins curse, pentru a se menţine la pu­tere,­­ pentru suspendarea le­gii, subt regimul arbitrarului putându se săvârşi cu uşu­rinţă fraude şi acte de vio­lenţă politică. Astfel, în temniţile noastre, zac nu numai aceia care — cu fapta — au greşit faţă de legile marţiale care n’au nici un rost în timp de pace, dar şi oameni, care n’au altă vină de cât că gândesc altfel decât ,şeful Siguranţei şi Ministr­ul de Interne. Aceasta este sinistră bă as de joc. Amnistia ar şterge păca­tele războiului, dintre care cele, mai multe —nu trebue să uităm - n’au fost nici urmă­­r­ie, ni­ci pedepsite, — dar tu ar pune pe al doilea p’an şi faptele sângeroase ale guver­nelor noastre dela războiu în­coace, aducând în suf­etele celor mulţi o linişte relativă. M. Semtos i T ANJL ftl XVIII le* N®. 4»Öá .(& aí. í? Sw u > vak« ,AA£NT£: ’"'**í3,“*£*síl 1 tar mmm ZIAR POLITIC COTIDIAN JOI 1 luai« 1922. A M U N C IU fi I a« DriBMM t» toat/ AjraaţiU* A» PuhMeltase o la '% HBiifSTRAŢiA msasi * UŞU — «te. EiB£ggCU i? -im Mite yxcM» a m CATE­VA NOTE 'Am t­rminat de Citit o intuită se­rie de »tariume, datorite in onttstabil unui un intaligant. Si zn’sm g&idit ci este un msre adrvir în sp^ss ci, intre sitele, este o mare deosebire între omul inteli­gent și cel prost. Cel intel.gent poate i& »puia une­ori și mui­n pro.iii; cel prost nu poi­­­te să spuie nici odată lucruri inteli­­ gente* Ac­u»la »dm’nistraţie comunali bine să ae răzbune pe p­blicul i‘san. Intru cit a dat dovadă ci pină’a prezent di mereu îa gropi, administra­ţia comunili fine morţiş că şi publi­cul si păţeasci la fel. D­­­aci explicaţia ci autoritatea pri­vește nepăsitoara ia gropii), ce pun stipănire pe strada Lăpușneanu. *• Amnistia inspmni uitarea generală Este s:g r ci chiar daci li a’*r acord» amnistia, comuniștii tot nu vor uita nici­odati, t­atamentul cu care au fost aupus', la închiaoare milit ră din Capitali. tLANZY Actualităţi din Afară Participaţia capitalului ce­hoslovac în exploatările mi­niere din fosta Serbie. — Ofi­ciul camerei de comerţ din Fraga e pe cale de a încheia unele a­­corduri pentu participarea finan­­ciară şi tehnică, in ce priveşte exploatarea minelor din vechea Serbie. Acordul ar privi numai unele exploatări miniere, şi anume, a­­­cele zăcăminte care abundă şi printr’o exploatare sistematică dau posib­iitatea unor profituri însem­nate, cum sunt minele de aramă, malahită, plumb, mercur, antimo­niu, cinoberita, galenă, marnă. Condiţiurile participând au și fost fixate și participația va de­veni in curând fapt îndeplinit. A se citi în pagina I l­a ultimele știri telegrafice şi telefonice In unul din numerele noas­tre precedente, vorbind despre Germania de azi, am arătat aspectul vieţei din marele o­­raşe din Germania şi în spe­cial din capitala fostului im­periu al Kaizerilor. Am făcut cu această ocazie descrierea fidelă a unor tab­louri din viaţa berlineză, ară­tând, că pe când marii bur­­gheji, marii industriaşi, bogaţii moşieri şi comercianţi risipesc banii cu pumnul plin, prefă­­cându şi viaţa într’o sărbătoa­re continuă, clasa mijlocie, mica burghezie, amploiaţii, funcţionarii şi ceilalţi din şi­rul acesta, trăesc cu greu, de pe o zi pe alta. In altă ordine de idei am arătat că străinii cari vin în Germania sunt acei care pro­fită cu adevărat de marea cri­ză care studie Reichul. Legiuni de Americani şi en­­gleji se prepară a invada sta­ţiunile balneare şi climaterice. * In numărul de faţă, descri­ind mai departe viaţa actua­­din Germania, vom căuta a înfăţişa alte tablouri, care pri­vesc viaţa locuitorilor, deprinşi cu munca şi disciplina. De la 1919 încoace, adică de la încheierea a păcei, cu­­toată ocupaţia inamică, Ger­mania, şi prin asta vreau si înţeleg poporul muncitor ger­man, s’a pus pe muncă rod­nică. Azi, în marea Capitală a Reichului poţi vedea tramvae b­ine curăţite şi văpsite, fără cel mai mic semn să amin­tească aspectul lor jalnic din vremea războiului şi armisti­­ţiu­lui.­­Compartimentele vagoanelor de cale ferată, au şi ele aspec­tul ordonat şi plăcut, cu toate că uşile şi ferestrele sunt încă văduvite de stolurile şi par­delele lor. Pielea sau stofa va acoperit găurile băncilor. Apoi poţi vedea chiar şi va­goane mai nouţe, abia ieşite din făbrici. Taximetrele au din nou pne­uri dar tariful lor e enorm crescut. Taxa de înaintea războiului, şi care în 1919 nu fusese de­cât triplată, astăzi e de douăzeci de ori mărită şi cor­oraţia şo­fer lor, speră ca în curând, să obţină o nouă majorare,­­aşa că în cu ând actualul tarif va de 30 ori cât cel de înaintea războiului. Cea mai mică cursă costa între 60 şi 100 mărci. Trăsurile de piaţă, a căror taxă era în 1919 de ori cea de înainte de războiu, azi e­­de 20 de ori ac­ea. Dar ca să te serveşti de ele, însamnă că nu eşti grăbit, căci gloabe de cai, slaba de te numeri ciolanele, abia miş­ă din loc vechiculele prea grele pentru ele, chiar şi fără de pasageri. De altfel, mijloacele da lo­­comoţiune nu lipsesc, şi călă­­torul sosit la gară nu are ne­­voe să caute trăsură, că are mai multe la dispoziţie, după cum de altfel şi în oraş gă­seşti tot felul de vehicule, la orice pas, şi gata fără nici o dificultate a te servi, pe pre­ţul fixat, fără a cere ceva pe deasupra, pe motivul că e o­­­cupat, după cum se obişnueşte la noi, încă ceva caracteristic şi care merită a fi menţionat, e că la gări, s­ferii şi birjarii capătă numere de ordine, după cum au sosit, şi nici unul n’ar îndrâzni entru nimic, să ia locul altuia. Disciplina se vede de altfel în toate actele în toate faptele germanului de azi, ca şi In a­­cele ale germanului dinaintea şi din timpul războiului. El a rămas prevăzător şi disciplinat. In timpul unui meeting pu­blic organizat de comunişti am putut constata cu priso­sinţă, făptui acesta. Prevăzând o contra manifes­taţie poate, sau ciocniri even­tuale cu poliţia, ciocniri cari ar fi putut aduce după sine răniţi şi poate chiar morţi, sau chiar numai accidente in c­are, din cauza îngrămăde­a, puteai vedea indivizi, purtând o brosieră ornată cu p ete- Continuum în pagina I­Ia) Tablouri din viaţa germană — Germania s’a pus din nou pe lucru.— Mijloa­cele de comunicaţie aproape în stare normală. — Preţurile transporturilor. — Germania disciplinată. — «s» m Sosirea d-lui Brătianu București. — P­ianul mi­nistru d. Ionel B­ătianu, a sosit astăzi la ora 11 în Capitală, ca ti­erii de Vânt. O g­ândioasă pr­imire i s'a fă­cu­t tn gară. Rezultatul alege­rilor parţiale Insuccesul guvernului I Firul telefonic ne a fost potrivi I rac astăzi. A găsit cu cale să se deranjeze, in totul convorbită, şi I tocmai în clipa când recepţionam­­ rezultatul alegerilor parţiale. J Nu putem dar reda acest re­­­­zultat decât incomplect — el este, însă, suficient pentru a arăta că guvernul nu poate vorbi de un succes.­­ Au luat locuri şi partidul ţă­rănist şi cel naţional şi liberalii desidenţi. Sunt şi alegeri zădăr­nicite şi balotagii. Ici colo se vor­­­­beşte şi de un guvernamental ■ ales.­­ Insuccesul guvernului este ca­racteristic. In mod normal, pri­mele alegeri parţiale, care ur­mează alegerilor generale, sunt favorabile guvernului. Explicaţia te amplă. Opoziţia nu prea pune încordare­a fiind­că îşi dă sea­mă că nu mai poate modifica si­tuaţia creată de rezultatul alege­rilor generale. Alegătorii sunt şi ei sceptici, întrucât înţelege ză­dărnicia unei rezistenţe în potriva forţei guvernamentale, definitiv instalată pe baza aceluiaş rezultat.­­ Alegerile părţi­le de acum dove- - desc ca norma generală încearcă­­ o profundă modificare. Guvernul, dacă nu se poate socoti înfrânt, nare însă nici un drept să vorbească de vre-un succes oara care. » Explicaţia celor ce se constată cu prilejul ultimelor alegeri par­ţiale e de la îndemână tuturor. Partidul la guvern s’a uzat mult — în or­ ce ccs mult mai mult de cât s’ar fi aşteptat guvernul şi mult prea mult, în raport cu durată de când ,liberalii sunt la guvern. Perzistenţa suferinţelor de tot solid, scumpetea excesivă, spe­culă, indolenţa autorităţilor, toate acestea au contribuit a indispune mulţimea alegătorilor.­­ In afară de această, neinţele­gerile din guvern au avut reper­­cuţia asupra periferiei. In toate părţile se semnalează defidienta, al căror tipică expresie este ca­zul de la Suceava, unde a fost ales desidentul Ghiţescu. I Ale­gerea ac­stuia — pe vre ■­­ muli stăpân absolut al Sucevei liberale — nesocotit in ultimul timp de centrul liberal, învederea­ză o stie de lucruri, care, de nu­­ va fi remediată la timp, va duce­­ partidul liberal de râpă. C. S. Nu de puţine ori am aud oca­zie să relevăm lipsa de măsuri şi in ce priveşte condiţiile de pro­ducţie şi mai cu s­amă, în ce priveşte repar­tita producţiei. Chestiunea are o mare impor­tanţă fiindcă de­ja depinde con­diţiile de viaţă şi este la indemâ­nă or cui să înţeleagă cât de mult scumpetea este menită a in­fluenţa starea spiritelor. Nu vom face teorii. Vom ex­pune cazul, în toată simplicitatea lui. Cetitorii vor putea lesne tra­ge concluziile necesare. lată despre ca este vorba. * Se ştie că fabrica de zahăr de la Ripiceni este în cea mai mare apropiere de târguşorul Ştefâneşti. Se mai ştie că a­­cest târguşor a devenit o scală importantă pentru basarabeni.­­ Judeţe întregi, din regiunea I de peste Prut, vin să se apro­vizioneze, în piaţa acestui lar­gi­­şor.­­ Or, pe această piaţă preţul I z harului este de 26 iei ki­o- I gramul.­­ Comercianţii cercetaţi au , dovedit că ei cumpără zahărul de la Iaşi, unde­­ plătesc cu 23 Iei kilogramul. Adăugând la a­ceasta costul transportului, riscul, lipsă şi câştigul lor, 1 comercianţi din Ştefăneşti pre­tind a avea dreptul la a*e­­ preţ* * acestor sărmani consumatori. Macar unele din ele să fie îm­­piede­ate. De a­bia cerem mă­suri care să împiedice fapte ca cele mai sus semnalate, care simt şi ridicole şi cinice. VIAŢA POLITICA Cum se distribuie producţia — Un caz interesant.- Motivele ascunse.— Re­­zultatele.— Guvernul să intervie.- Autori­tatea să şi facă datoria. — Astrai dar, in loc de a şi pro­cura zahărul direct dein fa­brica, târguşorul Ştefâneşti, tre-­­ bue să vie la Iaşi sa-l cum­­■ pere, fiindcă fabrica de la Răp­ceni nu vinde de­cât la I angrosişti. ] Intelegem lesne motivul pen­­t­­ru care fabrica preferă si aibă de a face numai cu angrosişti. Sunt operafiuni oculte de spe­culă şi productive, care pri­mează şi care pot fi pusa la cale numai cu angrosişti.­­ Aceasta însă nu justifică pro­cedeul şi nu îndreptăţeşte re­fuzul fabricat de a vinde cel puțin cantitafi de 50 sau 100 kilograme. I * Decât un lucru. Statul are şi dreptul şi datoria şi pute­­rea de a impune fabricei în chestiune, şi, în genere, tutu­ror întreprinderilor, ca astfel­­ de ciocoisme sau operaţiuni lucrative să înceteze. Fabricele primesc prea mul­te avantagii de la stat, sub formă de de prime şi scutiri, pentru ca să nu aibă dreptul de a impune măsuri, care să aducă după sine ameliorări în viaţa consumatorilor.­­ Destule se comit pe contul ÎNSEMNĂRI PORUNCILE AMERICANIŞTI Ziarul „Universul“ al d-lui Popescu publică „zece porunci“ pe care comuniştii din America le-ar fi trimis comuniştilor din România. A zecea poruncă ar glăsui astfel : „In caz de arestare, nu răs­punde la nici o întrebare, atât la cercetarea preliminară, cît şi la judecată“. Bine­înţeles că povestea a­­ceasta cu poruncile are multă şansă să fie una din stupidită­ţile zilnice ale „Universului“. Dar admiţând că afirmaţ­ile h­arului d-lui Popescu ar fi exacte, ar fi de relevat în pri­mul rînd naivitatea complectă a comuniştilor americani. Este adevărat că pretutin­deni, în societăţile civilizate, organele de instrucţie şi ins­tanţa de judecată nu pot ob­ţine de la inculpat ma mult decât voeşte el să declare- Ju­decarea se face pe baza pro­belor care au putut fi adunate, fără nici o constrângere asupra inculpatului, în afară de în­chisoarea preventivă. Acest mod de instrucţie este un cîştig al civilizaţiei, realizat în sute de ani şi cu multe sacrificii. In vremea barbariei medie­vale se proceda astfel. Se smul­geau declaraţii prin schingiuiri şi bătăi. Rezultatul era că pe lângă orori, aşa zisa justiţie comitea şi erori. Dar în România, ne aflăm astăzi în plin medievalism. Se bate, se schingiueşte, se omoa­ră ! înnebunit de dureri, un inculpat declară tot ce nu vrea şi mai mult decît ştie. E în stare să ia asupră-şi toate cri­mele din lume, numai să sca­pe de maltratarea insuporta­bilă. Să poftească un comunist să refuze a răspunde la întrebă­rile vre­unui comisar regal! Se isprăveşte cu dânsul înainte de judecată... Şi iată de ca po­runcile americănești ar fi o monumentală naivitate care cel mult posta folosi „Universu­lui“ la Insinuarea unor prostii în plus. RENOVATUS Prim-miniştrii în Anglia O instituţie care durează de 200 ani.— De la Walpole la Lloyd George Angl­a posedă un strălucit preşedinte de consiliu în per­soana d-lui Lloyd George, omul care Se menţine la putere de un respectabil şir de ani, da­torită priceperei şi dibăciei sale în conducerea afacerilor statului. Instituţia de prim ministru dăinueşte în Anglia de 200 ani încheiaţi. Postul acesta a fost creat în 1721 pentru sir Robert Walpole, cu titlul de „Prim ministru“; câţiva ani mai târ­ziu a început sâ senilizeze şi termenul de „premier“. Wal­pole nu numai că a fost cel dintâi premier, dar s’a şi ţinut In această demnitate mai mult ca oricare dintre urmaşi (21 de ani în şir). Partea nostimă este că Wal­pole a putut câştiga acest titlu datorită faptului că nu cunoş­tea limbile germană şi fran­ceză. Int'.-’adevăr, regele George I nu ştia limba engleză Când Walpole a devenit in 1715 can­celar al finanțelor, convorbi­rile erau foarte penibile între I suveran și cancelarul său, per­sonajul cel mai de seamă din I minister. Au încercat să vor- I bească în lat­nă, dar lucrurile mergeau foarte greu. Astfel, re­­g­ge­l a hotărât să nu mai asiste­­ la consiliile de miniştri. Ne ■ mai fiind stingherit la lucrări­­ de prezenţa regelui George, Walpole a putut să-şi câştige I o putere reală. In 1717 nu avut curajul să-şi dea Comisia, dvn­­­­, câne e în faşa suveranului, atât I de sigur era că va reveni fa­­­­talmente la putere, şi cu se­rioase garanţii de stab­litate. In Apr­­ 1721, Walpole deveni şeful responzabil al cabinetu­lui. Pentru întâia oară Anglia­­ avea un prim ministru. I Walpole a guvernat 21 ani­­ neîntrerupţi; nu s’a ilustrat prin cuceriri, dar a dat ţarei sale pace, linişte şi libertate. In cei 200 ani următori, până în zilele noastre, Anglia n’a av­t mulţi premieri. Numai 36 , dar aproape toţi au lăsat un nume viu în amintirea conce­tăţenilor lor. Este interesant a compara c­ura premierilor engleji cu­­­oif­a corespunzătoare din Fran­­­­ţa, ţara europeană cu sistemul­­ constituţional cel mai apropiat I de sistemul britanic. In cei 50­0 ani de la in stabilirea republic I cei a treia in 1871, Franţa a avut 37 preşedinţi de consiliu (cu unul mai mult decât An­glia la 200 ani) şi vre­o 65 ministere succesive, cea ce face în mijlociu 16 luni pentru fecare premier şi 9 luni pen­tru fiecare cabinet. In Anglia, în acelaş timp, n’au fost decât 8 prim m­niştri şi numit 13 NI (Continuare in pagina II .)

Next