Opinia, iunie 1922 (Anul 18, nr. 4504-4527)
1922-06-01 / nr. 4504
VAAv AVVV t AMSiISTIA — Jugoslavia, Ucraina şi...România — In Jugoslavia, regele Alexandru pregăteşte o larga amnistie. Credem câ n’avem de-a face c’o simpla făgăduia â electorală. Regii nu-s doar a ieşi de popor. . Această amnistie va cuprinde pe dezertorii din tara si din 8tr&IL&tate, pe delre venţii şi criminali politici — chiar pe atentatori... Tel- gramele spun că regele Alexandra are intenţia ca in- firvină, în virtutea drepturi- lor da rubedenie, pe largă regele Ferdinand — pentru acordarea und amnistii şi la noi... (Prin urmare situaţia de aici este cunoscută şi peste graniţă. Ştiu şi Sârbii că la noi trebue aumistie. România totdeauna a sat subt influenţa străinătăţii. Şi nu i de mirat că şi ipiriul de clemanţa nu-i sugerat din afară, — din Srbia încă, ai cărei regi stau pe un tron pătat da sânge. Actualul rege, acel care dă amnistia acasă la dânsul, sugerând o şi nouă — a simţit nu de mult, într’un atentat, fiorii morgii... Dar tu numai Iugoslav » acordă amnistia. O telegrama importantă a sosit din Ucraina,— pe care, nu ştim din ce motive, n’au publicat o toate ziarele noastre. Ucraina lărgeşte decretul de amnistie. Deci în Ucraina s’a mai acordat, odat ', aamistia.i.Noul decret aprinde nu numai pe dezertori şi pe „politici“, — ci şi pe toţi aceia care, cu armele, subt Peiliur», Donakio, Vranghel, etc. sa ridicat împotriva puteri sovietice. Sunt excluşi numai comandanţii de armate care, reîntorşi în ţară, ar putea deveni iarăşi primejdioşi. Deci — nu spirit de răzbunare, ci de prudenţă. Şi trebue să remarcăm că Ucraina a trecut prin cea mai fomidablă revoluţie, care a răsturnat clasele— în ruini şi sânge. Totuşi învingătorii războiului civil din Ucraina i-au ertat pe cei învinşi, — şi probabi.. mai mult dintr’o necesitate socială, decât din mai nimie de sufiet.. România însă, în care domină o „ordine“ de fier, — nu iartă pentru nimic în lume, şi nu numai pe atentatori şi dezertori, dar nici pe delicvenţii politici. La noi, n’a fost războiu civil, — nici măcar încercări. Aici o linişte fericită a domnit şi’n timpul războiului şi după războiu. Banul plac şi samavolnicia celor de sus au stapânit în voe. Guvernele îi s- au inventat primejdii, au întins curse, pentru a se menţine la putere, pentru suspendarea legii, subt regimul arbitrarului putându se săvârşi cu uşurinţă fraude şi acte de violenţă politică. Astfel, în temniţile noastre, zac nu numai aceia care — cu fapta — au greşit faţă de legile marţiale care n’au nici un rost în timp de pace, dar şi oameni, care n’au altă vină de cât că gândesc altfel decât ,şeful Siguranţei şi Ministrul de Interne. Aceasta este sinistră bă as de joc. Amnistia ar şterge păcatele războiului, dintre care cele, mai multe —nu trebue să uităm - n’au fost nici urmărie, nici pedepsite, — dar tu ar pune pe al doilea p’an şi faptele sângeroase ale guvernelor noastre dela războiu încoace, aducând în sufetele celor mulţi o linişte relativă. M. Semtos i T ANJL ftl XVIII le* N®. 4»Öá .(& aí. í? Sw u > vak« ,AA£NT£: ’"'**í3,“*£*síl 1 tar mmm ZIAR POLITIC COTIDIAN JOI 1 luai« 1922. A M U N C IU fi I a« DriBMM t» toat/ AjraaţiU* A» PuhMeltase o la '% HBiifSTRAŢiA msasi * UŞU — «te. EiB£ggCU i? -im Mite yxcM» a m CATEVA NOTE 'Am trminat de Citit o intuită serie de »tariume, datorite in onttstabil unui un intaligant. Si zn’sm g&idit ci este un msre adrvir în sp^ss ci, intre sitele, este o mare deosebire între omul inteligent și cel prost. Cel intel.gent poate i& »puia uneori și muin pro.iii; cel prost nu poite să spuie nici odată lucruri inteli gente* Acu»la »dm’nistraţie comunali bine să ae răzbune pe pblicul i‘san. Intru cit a dat dovadă ci pină’a prezent di mereu îa gropi, administraţia comunili fine morţiş că şi publicul si păţeasci la fel. Daci explicaţia ci autoritatea privește nepăsitoara ia gropii), ce pun stipănire pe strada Lăpușneanu. *• Amnistia inspmni uitarea generală Este s:g r ci chiar daci li a’*r acord» amnistia, comuniștii tot nu vor uita niciodati, tatamentul cu care au fost aupus', la închiaoare milit ră din Capitali. tLANZY Actualităţi din Afară Participaţia capitalului cehoslovac în exploatările miniere din fosta Serbie. — Oficiul camerei de comerţ din Fraga e pe cale de a încheia unele acorduri pentu participarea financiară şi tehnică, in ce priveşte exploatarea minelor din vechea Serbie. Acordul ar privi numai unele exploatări miniere, şi anume, acele zăcăminte care abundă şi printr’o exploatare sistematică dau posibiitatea unor profituri însemnate, cum sunt minele de aramă, malahită, plumb, mercur, antimoniu, cinoberita, galenă, marnă. Condiţiurile participând au și fost fixate și participația va deveni in curând fapt îndeplinit. A se citi în pagina I la ultimele știri telegrafice şi telefonice In unul din numerele noastre precedente, vorbind despre Germania de azi, am arătat aspectul vieţei din marele oraşe din Germania şi în special din capitala fostului imperiu al Kaizerilor. Am făcut cu această ocazie descrierea fidelă a unor tablouri din viaţa berlineză, arătând, că pe când marii burgheji, marii industriaşi, bogaţii moşieri şi comercianţi risipesc banii cu pumnul plin, prefăcându şi viaţa într’o sărbătoare continuă, clasa mijlocie, mica burghezie, amploiaţii, funcţionarii şi ceilalţi din şirul acesta, trăesc cu greu, de pe o zi pe alta. In altă ordine de idei am arătat că străinii cari vin în Germania sunt acei care profită cu adevărat de marea criză care studie Reichul. Legiuni de Americani şi engleji se prepară a invada staţiunile balneare şi climaterice. * In numărul de faţă, descriind mai departe viaţa actuadin Germania, vom căuta a înfăţişa alte tablouri, care privesc viaţa locuitorilor, deprinşi cu munca şi disciplina. De la 1919 încoace, adică de la încheierea a păcei, cutoată ocupaţia inamică, Germania, şi prin asta vreau si înţeleg poporul muncitor german, s’a pus pe muncă rodnică. Azi, în marea Capitală a Reichului poţi vedea tramvae bine curăţite şi văpsite, fără cel mai mic semn să amintească aspectul lor jalnic din vremea războiului şi armistiţiului.Compartimentele vagoanelor de cale ferată, au şi ele aspectul ordonat şi plăcut, cu toate că uşile şi ferestrele sunt încă văduvite de stolurile şi pardelele lor. Pielea sau stofa va acoperit găurile băncilor. Apoi poţi vedea chiar şi vagoane mai nouţe, abia ieşite din făbrici. Taximetrele au din nou pneuri dar tariful lor e enorm crescut. Taxa de înaintea războiului, şi care în 1919 nu fusese decât triplată, astăzi e de douăzeci de ori mărită şi cororaţia şofer lor, speră ca în curând, să obţină o nouă majorare,aşa că în cu ând actualul tarif va de 30 ori cât cel de înaintea războiului. Cea mai mică cursă costa între 60 şi 100 mărci. Trăsurile de piaţă, a căror taxă era în 1919 de ori cea de înainte de războiu, azi ede 20 de ori acea. Dar ca să te serveşti de ele, însamnă că nu eşti grăbit, căci gloabe de cai, slaba de te numeri ciolanele, abia mişă din loc vechiculele prea grele pentru ele, chiar şi fără de pasageri. De altfel, mijloacele da locomoţiune nu lipsesc, şi călătorul sosit la gară nu are nevoe să caute trăsură, că are mai multe la dispoziţie, după cum de altfel şi în oraş găseşti tot felul de vehicule, la orice pas, şi gata fără nici o dificultate a te servi, pe preţul fixat, fără a cere ceva pe deasupra, pe motivul că e ocupat, după cum se obişnueşte la noi, încă ceva caracteristic şi care merită a fi menţionat, e că la gări, sferii şi birjarii capătă numere de ordine, după cum au sosit, şi nici unul n’ar îndrâzni entru nimic, să ia locul altuia. Disciplina se vede de altfel în toate actele în toate faptele germanului de azi, ca şi In acele ale germanului dinaintea şi din timpul războiului. El a rămas prevăzător şi disciplinat. In timpul unui meeting public organizat de comunişti am putut constata cu prisosinţă, făptui acesta. Prevăzând o contra manifestaţie poate, sau ciocniri eventuale cu poliţia, ciocniri cari ar fi putut aduce după sine răniţi şi poate chiar morţi, sau chiar numai accidente in care, din cauza îngrămădea, puteai vedea indivizi, purtând o brosieră ornată cu p ete- Continuum în pagina IIa) Tablouri din viaţa germană — Germania s’a pus din nou pe lucru.— Mijloacele de comunicaţie aproape în stare normală. — Preţurile transporturilor. — Germania disciplinată. — «s» m Sosirea d-lui Brătianu București. — Pianul ministru d. Ionel Bătianu, a sosit astăzi la ora 11 în Capitală, ca tierii de Vânt. O gândioasă primire i s'a făcut tn gară. Rezultatul alegerilor parţiale Insuccesul guvernului I Firul telefonic ne a fost potrivi I rac astăzi. A găsit cu cale să se deranjeze, in totul convorbită, şi I tocmai în clipa când recepţionam rezultatul alegerilor parţiale. J Nu putem dar reda acest rezultat decât incomplect — el este, însă, suficient pentru a arăta că guvernul nu poate vorbi de un succes. Au luat locuri şi partidul ţărănist şi cel naţional şi liberalii desidenţi. Sunt şi alegeri zădărnicite şi balotagii. Ici colo se vorbeşte şi de un guvernamental ■ ales. Insuccesul guvernului este caracteristic. In mod normal, primele alegeri parţiale, care urmează alegerilor generale, sunt favorabile guvernului. Explicaţia te amplă. Opoziţia nu prea pune încordarea fiindcă îşi dă seamă că nu mai poate modifica situaţia creată de rezultatul alegerilor generale. Alegătorii sunt şi ei sceptici, întrucât înţelege zădărnicia unei rezistenţe în potriva forţei guvernamentale, definitiv instalată pe baza aceluiaş rezultat. Alegerile părţile de acum dove- - desc ca norma generală încearcă o profundă modificare. Guvernul, dacă nu se poate socoti înfrânt, nare însă nici un drept să vorbească de vre-un succes oara care. » Explicaţia celor ce se constată cu prilejul ultimelor alegeri parţiale e de la îndemână tuturor. Partidul la guvern s’a uzat mult — în or ce ccs mult mai mult de cât s’ar fi aşteptat guvernul şi mult prea mult, în raport cu durată de când ,liberalii sunt la guvern. Perzistenţa suferinţelor de tot solid, scumpetea excesivă, speculă, indolenţa autorităţilor, toate acestea au contribuit a indispune mulţimea alegătorilor. In afară de această, neinţelegerile din guvern au avut repercuţia asupra periferiei. In toate părţile se semnalează defidienta, al căror tipică expresie este cazul de la Suceava, unde a fost ales desidentul Ghiţescu. I Alegerea acstuia — pe vre ■ muli stăpân absolut al Sucevei liberale — nesocotit in ultimul timp de centrul liberal, învederează o stie de lucruri, care, de nu va fi remediată la timp, va duce partidul liberal de râpă. C. S. Nu de puţine ori am aud ocazie să relevăm lipsa de măsuri şi in ce priveşte condiţiile de producţie şi mai cu samă, în ce priveşte repartita producţiei. Chestiunea are o mare importanţă fiindcă deja depinde condiţiile de viaţă şi este la indemână or cui să înţeleagă cât de mult scumpetea este menită a influenţa starea spiritelor. Nu vom face teorii. Vom expune cazul, în toată simplicitatea lui. Cetitorii vor putea lesne trage concluziile necesare. lată despre ca este vorba. * Se ştie că fabrica de zahăr de la Ripiceni este în cea mai mare apropiere de târguşorul Ştefâneşti. Se mai ştie că acest târguşor a devenit o scală importantă pentru basarabeni. Judeţe întregi, din regiunea I de peste Prut, vin să se aprovizioneze, în piaţa acestui largişor. Or, pe această piaţă preţul I z harului este de 26 iei kio- I gramul. Comercianţii cercetaţi au , dovedit că ei cumpără zahărul de la Iaşi, unde plătesc cu 23 Iei kilogramul. Adăugând la aceasta costul transportului, riscul, lipsă şi câştigul lor, 1 comercianţi din Ştefăneşti pretind a avea dreptul la a*e preţ* * acestor sărmani consumatori. Macar unele din ele să fie împiedeate. De abia cerem măsuri care să împiedice fapte ca cele mai sus semnalate, care simt şi ridicole şi cinice. VIAŢA POLITICA Cum se distribuie producţia — Un caz interesant.- Motivele ascunse.— Rezultatele.— Guvernul să intervie.- Autoritatea să şi facă datoria. — Astrai dar, in loc de a şi procura zahărul direct dein fabrica, târguşorul Ştefâneşti, tre- bue să vie la Iaşi sa-l cum■ pere, fiindcă fabrica de la Răpceni nu vinde decât la I angrosişti. ] Intelegem lesne motivul pentru care fabrica preferă si aibă de a face numai cu angrosişti. Sunt operafiuni oculte de speculă şi productive, care primează şi care pot fi pusa la cale numai cu angrosişti. Aceasta însă nu justifică procedeul şi nu îndreptăţeşte refuzul fabricat de a vinde cel puțin cantitafi de 50 sau 100 kilograme. I * Decât un lucru. Statul are şi dreptul şi datoria şi puterea de a impune fabricei în chestiune, şi, în genere, tuturor întreprinderilor, ca astfel de ciocoisme sau operaţiuni lucrative să înceteze. Fabricele primesc prea multe avantagii de la stat, sub formă de de prime şi scutiri, pentru ca să nu aibă dreptul de a impune măsuri, care să aducă după sine ameliorări în viaţa consumatorilor. Destule se comit pe contul ÎNSEMNĂRI PORUNCILE AMERICANIŞTI Ziarul „Universul“ al d-lui Popescu publică „zece porunci“ pe care comuniştii din America le-ar fi trimis comuniştilor din România. A zecea poruncă ar glăsui astfel : „In caz de arestare, nu răspunde la nici o întrebare, atât la cercetarea preliminară, cît şi la judecată“. Bineînţeles că povestea aceasta cu poruncile are multă şansă să fie una din stupidităţile zilnice ale „Universului“. Dar admiţând că afirmaţile harului d-lui Popescu ar fi exacte, ar fi de relevat în primul rînd naivitatea complectă a comuniştilor americani. Este adevărat că pretutindeni, în societăţile civilizate, organele de instrucţie şi instanţa de judecată nu pot obţine de la inculpat ma mult decât voeşte el să declare- Judecarea se face pe baza probelor care au putut fi adunate, fără nici o constrângere asupra inculpatului, în afară de închisoarea preventivă. Acest mod de instrucţie este un cîştig al civilizaţiei, realizat în sute de ani şi cu multe sacrificii. In vremea barbariei medievale se proceda astfel. Se smulgeau declaraţii prin schingiuiri şi bătăi. Rezultatul era că pe lângă orori, aşa zisa justiţie comitea şi erori. Dar în România, ne aflăm astăzi în plin medievalism. Se bate, se schingiueşte, se omoară ! înnebunit de dureri, un inculpat declară tot ce nu vrea şi mai mult decît ştie. E în stare să ia asupră-şi toate crimele din lume, numai să scape de maltratarea insuportabilă. Să poftească un comunist să refuze a răspunde la întrebările vreunui comisar regal! Se isprăveşte cu dânsul înainte de judecată... Şi iată de ca poruncile americănești ar fi o monumentală naivitate care cel mult posta folosi „Universului“ la Insinuarea unor prostii în plus. RENOVATUS Prim-miniştrii în Anglia O instituţie care durează de 200 ani.— De la Walpole la Lloyd George Angla posedă un strălucit preşedinte de consiliu în persoana d-lui Lloyd George, omul care Se menţine la putere de un respectabil şir de ani, datorită priceperei şi dibăciei sale în conducerea afacerilor statului. Instituţia de prim ministru dăinueşte în Anglia de 200 ani încheiaţi. Postul acesta a fost creat în 1721 pentru sir Robert Walpole, cu titlul de „Prim ministru“; câţiva ani mai târziu a început sâ senilizeze şi termenul de „premier“. Walpole nu numai că a fost cel dintâi premier, dar s’a şi ţinut In această demnitate mai mult ca oricare dintre urmaşi (21 de ani în şir). Partea nostimă este că Walpole a putut câştiga acest titlu datorită faptului că nu cunoştea limbile germană şi franceză. Int'.-’adevăr, regele George I nu ştia limba engleză Când Walpole a devenit in 1715 cancelar al finanțelor, convorbirile erau foarte penibile între I suveran și cancelarul său, personajul cel mai de seamă din I minister. Au încercat să vor- I bească în latnă, dar lucrurile mergeau foarte greu. Astfel, reggel a hotărât să nu mai asiste la consiliile de miniştri. Ne ■ mai fiind stingherit la lucrări de prezenţa regelui George, Walpole a putut să-şi câştige I o putere reală. In 1717 nu avut curajul să-şi dea Comisia, dvn, câne e în faşa suveranului, atât I de sigur era că va reveni fatalmente la putere, şi cu serioase garanţii de stablitate. In Apr 1721, Walpole deveni şeful responzabil al cabinetului. Pentru întâia oară Anglia avea un prim ministru. I Walpole a guvernat 21 ani neîntrerupţi; nu s’a ilustrat prin cuceriri, dar a dat ţarei sale pace, linişte şi libertate. In cei 200 ani următori, până în zilele noastre, Anglia n’a avt mulţi premieri. Numai 36 , dar aproape toţi au lăsat un nume viu în amintirea concetăţenilor lor. Este interesant a compara cura premierilor engleji cuoifa corespunzătoare din Franţa, ţara europeană cu sistemul constituţional cel mai apropiat I de sistemul britanic. In cei 500 ani de la in stabilirea republic I cei a treia in 1871, Franţa a avut 37 preşedinţi de consiliu (cu unul mai mult decât Anglia la 200 ani) şi vreo 65 ministere succesive, cea ce face în mijlociu 16 luni pentru fecare premier şi 9 luni pentru fiecare cabinet. In Anglia, în acelaş timp, n’au fost decât 8 prim mniştri şi numit 13 NI (Continuare in pagina II .)