Opinia, august 1922 (Anul 18, nr. 4555-4578)
1922-08-02 / nr. 4555
AMBIi AL XVlH-le« No. 46661 lm WMMm, VN ap?f t~ -i ţ » Tr |, v Ş fJ> 1, f .JP t ikiipfiÁM- ' ZIAR POLITIC COTIDIAN lm se® UlIâS CAZUL STERE — Bizarietatea procedeului gnwnului — Ziarele anunţă că mult pregătitul şi cu prisosinţă priceputul dr. Anghelescu, de la ministerul instrucţiei, a fost oeligat să rezolve în felul cum va crede de cuviinţă chestiunea revenirei d-lui Stere la Universitate. Ele mai adaugă, că acest mult priceput şi cu prisosinţă pregătit ministru al instracţiunei a şi declarat ilegală moţiunea marelui colegiu Universitar şi a dispus traducerea dlui Stere îa faţa consiliului profesoral de disciplină. Deşi trăim în vremuri când nimica nu mai poate surprinde, suntem înclinaţi a crede că ştirea confraţilor nu corespunde realităţei. Inclinăm a crede acest lucru, pentru că altfel am trebui să conchidem că în ţara aceasta abuzut şi anarhia de sus nu mai cunosc frâu şi că, în ce priveşte deciziunele guvernului, ele sunt produsul unui ordin şi că convingerea şi conştiinţa miniştrilor nu mai are nici un rost.* Ilegalitatea ar fi, într’adevăr, evidentă şi scandalul fără seamăn. După ce guvernul Brătianu n’a avut curajul, acum patru ani, să dea curs acţiunei deschisă contra d-lui Stere , după ce a’a văzut pilda, fără pereche, al unui dosar care cupân picioare şi care merge de şi alege domiciliul într'un sertar regal; după ce un guvern Brătianu a dat paşaport pentru plecarea în străinătate acestui om inculpat în faţa Curţei Marţiale pentru trădare; după ce s’a invocat decretul de amnestie, da sub regimul Averescu, pentru a explica imposibilitate de urmărire; după aceste toate, acelaş guvern Brătianu ar urma să vină şi să deschidă astăzi -provocat probabil de votul colegiului universitar din Iaşi - o acţiune disciplinară. Aşa ceva ar constituiun scandal fără nume. O acţiune discip'inierâ, după ce ai declarat amnastie, iată ce nu s’a mai auzit! Cât despre Situaţia membrilor guvernului, ea ar fi cu adevărat' extraordinară, dacă s’ar adeveri cele ce se anunţă în chestia Stere. In particular, mai fiecare din membrii actualului guvern, convin că o acţiune contra d lui Stere nu mai’ este posibilă ; că ea n‘ar avea adeziunea opiniei publice ; că n’ar constitui un act politic — fiindcă, cu drept cuvînt, publicul ar vedea într’o atare urmărire un gest de preajma sau de răzbunare politcă. Aceasta n’ar împiedica însă ca măsura consiliului de miniştri să însemne exact contrarul. Da ar fi astfel, atunci Cu drept cuvânt, se poate spune că viaţa constituţională de la noi a apus cu desăvârşire. Nu convingerea şi credinţele miniştrilor ar fixa natura actelor paterei executive, ci gărbaciul primului-ministru, cel cu încrederea Suverarului şi distribuitoruî â® portofolii. Miniştrii n ar mai fi oameni care au o convingere ei sclavi orbi ai stăpânului, care decide şi impune. „ După sfărşitul independenţei parlamentului, am avea şi sfărşitul personalitate! miniştrilor. Trăiască dictatorul, stăpân absolut ! Sub regimul nefast al generalului Averescu am cunoscut miniştrii care erau înpotriva reformelor d-lui Titulescu, iar apoi le-au aprobat în totul. Sub regimul Brăteanu am avea iarăş miniştri, care nu ţin cont de propria lor convingere. Dacă însă dubiul nostru nu este justificat, dacă guvernul este decis cu adevărat a face acţiune în contra d-lui Stere atunci cerem să aibă curajul de a merge până la capăt. Să nu recurgă la consilii disciplinare, ci, trecând peste amnestia, să sesizeze din nou Curtea Marţială. Nu-i va fi greu regimului Brăteanu să găsească cinci judecători care să condamne! Şi să-l condamne pa Stere, după ce „Sfatul Ţârei“, in întregime, va veni să spună ca a făcut acest om pentru aducerea Basarabiei la patria mumă. Să-l condamne, după ce se va dovedi că actul de care d. Brăteanu s‘a servit la Genua la chestia Basarabiei este făurit de Constantin Stere. Să-l condamne, după ce sa va afla că atunci când a‘a alipit Basarabia, armata română a defilat în faţa regelui, care avea pe Stere la dreapta sa, în faţa lui Stere, pe care Suveranul l’a înbrăţişat în public. Să-l condamne după aceasta toate. Să aibă curajul actului său sinistru. Să nu recurgă la ignomia procedurii, propăvăduită da spiţerul dela instrucţie, căci o atare meschină profecedură ar dezonora mai mult guvernul decît brutalul simulacru de judecată, ordonat de un dictator impostor și temorar. Opinia actualităţi DIN AFARĂ —o- Cine e geograful care a dat cel dintăi numele de America lumii noi î. — Au existat până acum numeroase controverse. Astăzi, profesorul Hethenglon, im urma cercetărilor minuţioase pe care le-a întreprins, afirmă că prioritatea revine că Leonardo da Vinci. In 1507, un oarecare Waldsce muihr, a publicat o carte în care cerea ca noul continent, vizitat In rânduri de America Yespuce, să poarte numele acestui din urmă. Totuşi prima hartă a continentului descoperit de Cristofor Columb, şi care s’a imprimat la Berna în 1508, precum şi a doua ediţie publicată la Strasburg in 1509, poartă o singură menţiune : Lumea Nouă. Abia in 1514 Leonardo da Tinoi alcătueşte şi imprimă o altă hartă, care pentru intâia oară poartă numele de America. Deci, pictorului nemuitor că Renaşterei i se cuvine intietatea botezării cu acest nume a Noului continent. * In necazul morfinomanitor. O lege promulgată zilele acestea in Franţa, pedepseşte cu interdicţia de domiciliu de la 5 la 10 ard, persoanele care pro ură cuiva morfină, coraină, opium şi alte substanţe stupefiante. De asemenea se repune in vigoare o lege din 1791, prin care localurile, in care se consumă sbeh substaițe, sânt asimvate cu hipourile și bordelurile. Ne-am obişnuit a considera lepra la o boală „istorică". Cele câteva cazuri descoperite în ţară la noi, prin anul 1907, au fost izolate şi apoi uitate de oameni şi de Dumnezeu. Cine mai avea vreme să se ocupe de Asilul de la Lărgeanca şi cât contau în vremurile noastre de preocupaţiuni multiple, cele 26 vieţi omeneşti îngropate da vii la câţiva km. departe de Ismail, într’o leproşene prost amenajată ? Confratele local „Lumea“ aduce în discuţie mizeria leproşilor noştri pe care ne-am grăbit să-i izolăm pentru ca tot atât de repede să părăsim în voia soartei, şi cu această ocazie ne asociem şi noi strigătului omenesc de milă şi cerem ajutoare pentru nenorociţii svârliţi la Lărgeanca. In acelaş timp găsim interesant a servi cititorilor noştri date ştinţifice relative în „lepră*. Graţie lir ne vom da seama dacă năsurii« da izolare sunt necesare şi până la ce punct sunt justificate, întâi vom aminti de caracterele clinice ale leprei. In cazul când am admite că boala aceasta se capătă prin contagiu, trebue să se ştie că perioada de incubaţie e necunoscută,dar pare a fi foarte lungă. (dr. Hallopeau a observat-o la un caz durând 32 ani. Urmează apoi ptrieai* de inluzie, caractarizată prin diferite fenomene generale: lipsă da poftă de mâncare, moleşealâ, şi apariţia undeva pe piele a unei pete palide, loconjurate de un cerc roş şi care poate aminti şancural sifilitic; tot perioada aceasta se observa accese febrile si nevralgii. In acest stadiu boala poate afecta 2 forme principale : forma tuberculoasă și forma nervoasă sau anestetică. Insa da cele mai multe ori aceste forme se complică și prezintă lepra mixtă. Lepra tuberculoasă prezntă pate lucioase, care cu timpul devin brune, pe mâni, obraz, picioare genunchi ; lesiunile care le constitue ating pori şi ca urmare e de părul, genele, sprâncenele, unghiile se alterează. Apoi, îa regiunile atinse se formează treptat nodosităţi caracteristice foarte variabile ca volum, dure ca consistenţă Ele provoacă deformări monstruoase şi an aapeot hidos mai mai ales al ferii arkealui nu rară de asemeni. In lepra anestesică, feroraenele generale rămâi aceiaşi, dar lesiunile se produc mai ales asupra sistemului nervos. In acest caz se pot nota regiuni întregi insizibile, erupţi borfoase, cangrene, paradisii, atrofii musculare, deformări de tot felul care-i fac pe bieţii leproşi imposibil la vedere. Evoluţia bolii e aproape fatală, coşurile de vindecare sunt excepţii Nu se cunoaşte alt tratament decât schimbarea mediui (când bolnavul s’a prezentat într’un ţinut lepros), o buna alimentare, tonice, grijă de higienă şi curăţenie. Se utilizează şi unele unsori dar fără mult folos. Lepra este de o maladie dureroasă, care deformează pe om, îl mutilează, are o evoluţie lungă, şi un sfârşit mortal. Pentru a ne da seama dacă lepra e contagioasă trebue mai întâi să-icunoaştem origina. In IMS Hassen a semnalat cel dintăi mino-organismul exisknt în ţaaăturiîa leproase şi care microcospic nu se poa■iö distinge de bacilul tubercu- 03 al lui Koch. Acest bacil al lui Haese in care ara foarte multe analogii morfologice şi tractoriala cu bacilul tubercuozii, se întâlneşte în toate leziunile leproasa şi e considerat ca agentul cauzal al lepii. Ar urma dacică lepra care e datorită unui microb specific, să fiecontagioasă prin transmisiunea aceşti microb. Şi totuşi concluzia aceasta nu e admisă de toţi savanţii (cum de pildă Danielssen, Hsbra Roposi, Dem Soton). Argumentele pe care aceştia le invoacă sant următoarele : Bacilul Hansen, deşi descoparit de mult, n’a putut fi cultivat cu succes. Tentativele de inc*culare a animalelor de asemeni n’au reuşit eşecurile a(Continuare in pagina II a) CRONICA MEDICALA a evului mediu Originea și caracterele ei. Este lepra contagioasă ? — ÎNSEMNĂRI UN CERC VICIOS Cu prilej al devastărei unei bererii de Capitală, de către publicul exasperat de specula fantastică a negustorului, mai toate ziarele au primit acest act ca o dovadă de energie conștientă a consumatorilor, în contra jafului exercitat sub egida firmei comercial. Dar chestiunea nu este atât de simplă, pe cât pare. E admisibilă acţiunea directă şi brutală, a cuivat cu scopul de a-şi face singur dreptate ? Hotărât el nu. Numai borfaşii de meserie, imbecilii sau beţivii sînt amatori de scandaluri publice, devastări,bătăi. Pentru lumea virtuoasă şi de treabă, orice nemulţumiri şi conflicte se soluţionează printr-o răbdătoare chibzuinţă şi pe căile anume limitate de legi. Că publicul are dreptul, şi chiar datoria, să se revolte contra nedreptăţilor da orice fel, nu încape îndoială. Dar cum să se manifeste această revoltă ? Credem că nu prin violenţă materială, cu caracter de sancţiune. In caz de speculă, de pildă, să se ceară energic autorităţilor de a înfrâna jaful nelegiuit. Dar dacă autorităţile nu şi fac datoria ? Atunci... ne mărturisim completa nedumerire. Este simpatică acţiunea In masă, atunci când lumea e nedreptăţită şi Împilată şi mai aîus când e sustrasă beneficiului legei tocmai de acei paşi să înfăptuiască ordinea legală. Dar acţiunea directă *» mulţime». — ca şi a individului — poate fi inconştientă, rea sau nedreaptă. Ba chiar sss este de multe ori. Şi apoi e ins pate pretinde că posadă criteriul just al adevărului, al binelui şi al dreptăţii ? Şi totuşi, poporul nu poate rămâne la indolenţă şi nu trebue să acopere toate turpitudinile unei societăţi rău organizate şi rău conduse. Ce-i de făcut ? Iată-ne într’un cerc vicios, din strânsoarea căruia este foarte greu a ne desface...Până una-alta, trebue ridicat prin cultură, nivelul de conştiinţă al maselor. RENOVATUS Deputaţi comunişti francezi la fata justiţiei Bucureşti.-- In fata tribunalului Senei s’au început dezbaterile în procesul deputaţilor romanişti Cachin şi Valianta Conturier acuzaţi de agitaţii antiniclariste. Se anunţă că guvernul ar fi decis măsuri de represal impotriva producătorilor de grâu, care nu se mulţumesc cu preţul maximal fixat şi care se abţin de la vânzări. Ar fi iarăşi vorba de celebrele rechiziţii,iar producătorii, dovediţi a fi refuzat să vândă, vor pierde dreptul la premiul de 5000 lei de vagon, fixat, precum se ştie de guvern. Convenim că guvernul are un rol activ in ce priveşte asigurarea nutriţiunea populaţiei. Rostul său de intervient in asemenea materie este incontestabil. Mai convenim că intervenţionismul statului, in ce priveşte valorificarea produselor noastre agricole pe pieţele streine, este nn totul justificat. Numai pe această cale exportul nostru ar putea fi utilizat pentru ameliorarea situaţiei valutare şi deci sacrificiul cerut producătorilor de grâu este justificat. Decât un lucru. Nu se curme ea, pe motive de demagogie, sacrificiul să fie impus numai uneisingure categorii de producători. In acest caz, statul devine un oropsitor. El se dovedeşte a fi, într’adevăr, pentru unii mumă şi pentru anii ciumă. Rigorile măsurilor guvernului se îndreaptă actualmente într’adevăr nu ni în potriva proprietarilor Categoria aceasta a fost chemată la o mare jertfă. Ea a'a supus. Expropriarea s’a făcut în condiţiuni nenorocite pentru proprietari. Ţăranilor le revine pământul de islaz la aproximativ 7—800 lei hectarul—ei nu plătesc de cât cu 20 de ori preţul regional—aşa pământul căpătat îl achită cu prisosinţă dintr o singură recoltă. Cu toate aceste nimenea nu cere nici o jertfă ţăranului, iar toate dificultăţile vremumurdor sânt puse în sarcina ambrelor de proprietari ce ne au mai rămas. Cum am mai spus in altă dată, dulcegăria sentimentalelor tânguiri pe tema mizeriei ţăranului, se cuvine să ia sfârşit. Ţărănimea noastră este astăzi atât de înţolită încât riscăm să nu mai fie tine să simtă nevoia de a munci. Dictatura de clasă iarăş nu se poate, fiindcă, pe baza importanţei electorale a ţărănimei, nu se poate întrona sistemul că această categorie constituie un nouumelangere. Astfel guvernul făcâta şi marii proprietari să înceteze de a mai face cultură de grâu. Se şi agită această idee, faţă, de tindiţele constante ale diriguirei de a se amesteca la infinitii drepturile particulare ale proprietarilor. De o fi să se întâmple aceasta ar fi un mare rău pentru ţară, ceea ce guvernul trebuie să evite suprimând opera de strivirea unora şi proteguire la infinit a altora. VIATA POLTICA Guvernul $i producitorii de grâu ~ O ameninţare. Iarăş rechiziţia? De ce unilateralitatea.—In loc de încurc *re. — Dezminţire Bucureşti.— Din Bikin se dezminte ştirea ci s’ar fi pregătit un atentat la viaţa din Poincare, de către asociaţia monarhia fi germani „Consul". MERGVRI 2 AUGUST U22 ■miMi ii mmmammmm ANUNCIORiB* QTimmta t& um« ApatUl* A® Pofriialttt» * a -'AUUBISTRATIA ZllBULBS # USU — 8TB-BAB2EBCU 17 - vnumAn nemu no ANCHETA POLIŢIENEASCĂ — Una civilă paralel cu cea mitarâ. — Am vorbit la timp despre extraordinarele descoperiri, făcute de instanţele militare de urmărire din Iaşi, cu prilejul arestărei unor dezertori. Am spm atuncea că dovezile, culese cu acest prilej sunt de natură să compromită in mod grav situaţia unor marei funcţionari dela o instituţie menită a apara ordinea, viaţa şi avutul cetăţenilor. Acei care ne au comunicat faptele In chestiune, ne au asigurat, in acelaş timp, că In cel mult 2-3 zile parchetul civil va fi în posesiunea dovezilor şi va putea proceda la cele de cuviinţă. A trecut insă săptămâni şi parchetul militar n’a mai terminat cercetările. Ceva mai mult. Se pare că lungirea a însemnat şi incurcarea lucrurilor. Cum, insă, este în joc reputaţia şi prestigiul unei instituţiuni de mare însemnătate, d. Georgescu, prefectul de poliţie, a decis instituiia unei anchete paralele, vestind in acelaş timp ministerul de interne despre cele intâmple. Cu facerea anchetei a fost însărcinat d. Marcu, directorul prefecturei de poliţie, care de ieri a şi început cercetările. Să sperăm că mulţumită celor două anchete paralele, adevărul, în această gravă chestiune, va ieşi la iveală. Din două una. Ori există vinovaţi şi atuncea sancţiunea nu trebuie să întârzie, ori nu există şi atunci cei pe nedrept bănuiţi trebuiesc sustraşi de la pondul unor acuzaţiuni gratuite. Acest lucru îl cerc erh tatea, il cere interesul și prestigiul instituțiunei Cei ins-.rcinaţi cu aminte să-l înţeleagă deci și sâ se grăbească a face cele necesare ca adevărul să iasă la iveală. C\ Pentru memoria lui Ştefan Petică — Cuvântul unui prieten şi admirator. — Cu referire la articolul publicat in numărul precedent al ziarului nostru, primim următoarea scrisoare căreia îui facem loc cu un pios simţimânt de nădejde că memoria lui Ştefan Petică va fi cinstită aşa cum trebue, şi că opera puternicului poetva fi pusă toată fla îndemâna marelui public cetitor. Stimate domnule Ghiulea, Ca unul cedeţin manuscrisela rămasa dela Şt. Petică şi au publicat un volum de postume : „ Cântecul toamnei şi Serenade demorfice“(1909), iar după râzboiu câteva poeme în versuri şi în proză prin „Namu Românea“ (1918) şi „Florile dalba" (1919) , fiindu i prieten în viaţă şi admirator al operei lui, —eu ar aduna mişcat da căte ori glasuri izolase se ex-. prima un pubiic psntru ,a-i reînvia opera dată acum uitării. Ştefan Petică a fost un resemnat, ca mulţialţii. Resemnarea ascunde totdeauna revolta ! Şi cu drept cuvânt, un talent atât de remarcabil a fost expus miri redacţiilor de ziare şi de reviste literare, pentru a crea o viaţa de missuni şi de suferinţe ! „Bătăi la porţile străine „Şi’mhiss porţile au rămas“... (Perena de) Petică poetul serenadelor, a fost „omorât“, ca şi Emmneea de ura şi indiferenţa contemporanilor săi, la vrăsta de 27 ani, făsându-le totuşi o operă nepieritoare în „Fecioa a in alb“ (1902) păcii" (1902), ,Faiii“ (1903) şi indonolgia socilă şi Sociologia veche şi sociolgia pă, can cuprind simţirea lui poetică şi cocepţiile lui sociate De la moartea lui (1904) u pânn astă i muţi poeţi i-riu dedi as versuri şi volume mulţi crit.ci i au consacrat pagini de laudă, nsă merele public, veşnic pediispuâ fă şi uite creator,i:;iul sufleteşti, nu Ta îav edâieii încă să pună o piatră pe mormânt «£.u sâ iacâ un eauEcmeafc, nu la Buce, ti (eaîui său de nssîere) «iri in Tepedî (capitala judeţului în care b’s năsiui continuarea in pagina Il-a)