Opinia, august 1922 (Anul 18, nr. 4555-4578)

1922-08-02 / nr. 4555

AMBIi AL XVlH-le« No. 46661 lm WMMm, VN ap?f t~ -i ţ » Tr |, v Ş fJ> 1, f .JP t ikiipfiÁM- ' ZIAR POLITIC COTIDIAN lm se® UlIâS CAZUL STERE — Bizari­etatea procedeului gnwnului —­ Ziarele anunţă că mult pre­gătitul şi cu prisosinţă price­putul dr. Anghelescu­, de la ministerul instrucţiei, a fost oeligat să rezolve în felul cum va crede de cuviinţă chestiunea revenirei d-lui Stere la Univer­sitate. Ele mai adaugă, că acest mult priceput şi cu pri­sosinţă pregătit ministru al instracţiunei a şi declarat ile­gală moţiunea marelui colegiu Universitar şi a dispus tradu­cerea d­lui Stere îa faţa con­siliului profesoral de disciplină. Deşi trăim în vremuri când nimica nu mai poate surprinde, suntem înclinaţi a crede că ştirea confraţilor nu corespunde realităţei. Inclinăm a crede acest lucru, pentru că altfel am trebui să conchidem că în ţara aceasta abuzut şi anarhia de sus nu mai cunosc frâu şi că, în ce priveşte decizi­unele guvernului, ele sunt produsul unui ordin şi că convingerea şi conştiinţa miniştrilor nu mai are nici un rost.* Ilegalitatea ar fi, într’adevăr, evidentă şi scandalul fără seamăn. După ce guvernul Brătianu n’a avut curajul, acum patru ani, să dea curs acţiunei des­chisă contra d-lui Stere , după ce a’a văzut pilda, fără pere­che, al unui dosar care cupân picioare şi care merge de şi alege domiciliul într'un sertar regal; după ce un guvern Brătianu a dat paşaport pentru plecarea în străinătate acestui om in­culpat în faţa Curţei Marţiale pentru trădare; după ce s’a invocat decretul de amnestie, da sub regimul Averescu, pen­tru a explica imposibilitate de urmărire; după aceste toate, acelaş guvern Brătianu ar urma să vină şi să deschidă astăzi -provocat probabil de votul colegiului universitar din Iaşi - o acţiune disciplinară. Aşa ceva ar constitui­­un scandal fără nume. O acţiune discip'inierâ, după ce ai declarat amnastie, iată ce­ nu s’a mai auzit! Cât despre Situaţia membrilor guvernului, ea ar fi cu ade­vărat' extraordinară, dacă s’ar adeveri cele ce se anunţă în chestia Stere. In particular, m­a­i fie­care din membrii actualului guvern,­­ convin că o acţiune contra d lui Stere nu mai’ este posibilă ; că ea n‘ar avea ade­­ziunea opiniei publice ; că n’ar constitui un act politic — fi­indcă, cu drept cuvînt, publi­cul ar vedea într’o atare urmă­rire un gest de preajma sau de răzbunare polit­că. Aceasta n’ar împiedica însă ca măsura consiliului de mi­niştri să însemne exact con­trarul. Da ar fi ast­fel, atunci Cu drept cuvânt, se poate spune că via­ţa constituţională de la noi a apus cu desăvârşire. Nu convingerea şi credinţele mi­niştrilor ar fixa natura actelor paterei executive, ci gărbaciul primului-ministru, cel cu în­crederea Suverar­ului şi distri­­buitoruî â® portofolii. Miniştrii n ar­­ mai fi oameni care au o convingere ei sclavi orbi ai stăpânului, care decide şi im­pune. „ După sfărşitul independenţei parlamentului, am avea şi sfăr­­şitul personalitate! miniştrilor. Trăiască dictatorul, stăpân ab­solut ! Sub regimul nefast al generalului Averescu am cu­noscut miniştrii care erau în­­potriva reformelor d-lui Titu­­lescu, iar apoi le-au aprobat în totul. Sub regimul Brăteanu am a­­vea iarăş miniştri, care nu ţin cont de propria lor convingere. Dacă însă dubiul nostru nu este justificat, dacă guvernul este decis cu adevărat a face ac­ţiune în contra d-lui Stere atun­ci cerem să aibă curajul de a merge până la capăt. Să nu recurgă la consilii disciplinare, ci, trecând peste amnestia, să se­sizeze din nou Curtea Marţială. Nu-i va fi greu regimului Bră­teanu să găsească cinci jude­cători care să condamne! Şi să-l condamne pa Stere, după ce „Sfatul Ţârei“, in în­tregime, va veni să spună ca a făcut acest om pentru aduce­rea Basarabiei la patria mumă. Să-l condamne, după ce se va dovedi că actul de care d. Bră­­teanu s‘a servit la Genua la chestia Basarabiei este făurit de C­o­nstantin Stere. Să-l condamne, după ce sa va afla că atunci când a‘a alipit Ba­sarabia, armata română a de­filat în faţa regelui, care avea pe Stere la dreapta sa, în faţa lui Stere, pe care Suveranul l’a înbrăţişat în public. Să-l condamne după­ aceasta toate. Să aibă curajul actului său sinistru. Să nu recurgă la ignomia procedurii, propăvă­duită da spiţerul dela instruc­ţie, căci o atare meschină profe­­­cedură ar dezonora mai mult gu­vernul decît brutalul simulacru de judecată, ordonat de un dic­tator impostor și temorar. Opinia actualităţi DIN AFARĂ —o- Cine e geograful care a dat cel dintăi numele de America lumii noi î. — Au existat până acum numeroase controverse. As­tăzi, profesorul Heth­englon, im urma cercetărilor minuţioase pe care le-a întreprins, afirmă că prioritatea revine că Leonardo da Vinci. In 1507, un oarecare Waldsce muihr, a publicat o carte în care cerea ca noul continent, vizitat In­­ rânduri de America Yespuce, să poarte numele acestui din urmă. Totuşi prima hartă a continen­tului descoperit de Cristofor Co­­lumb, şi care s’a imprimat la Berna în 1508, precum şi a doua ediţie publicată la Strasburg in 1509, poartă o singură menţiune : Lumea Nouă. Abia in 1514 Leo­nardo da Tinoi alcătueşte şi im­primă o altă hartă, care pentru intâia oară poartă numele de A­­merica. Deci, pictorului nemu­itor că Renaşterei i se cuvine intie­­tatea botezării cu acest nume a Noului continent. * In necazul morfinomanitor. O lege promulgată zilele acestea in Franţa, pedepseşte cu inter­dicţia de domiciliu de la 5 la 10 ard, persoanele care pro ură cuiva morfină, coraină, opium şi alte substanţe stupefiante. De asemenea se repune in vigoare o lege din 1791, prin ca­re loca­lurile, in care se consumă sbeh sub­sta­ițe, sânt asimvate cu hi­pourile și bordelurile. Ne-am obişnuit a considera lepra la o boală „istorică". Ce­le câteva cazuri descoperite în ţară la noi, prin anul 1907, au fost izolate şi apoi uitate de oameni şi de Dumnezeu. Cine mai avea vreme să se ocupe de Asilul de la Lărgean­­ca şi cât contau în vremurile noastre de preocupaţiuni mul­tiple, cele 26 vieţi­ omeneşti îngropate da vii la câţi­va km. departe de Ismail, într’o lepro­şen­e prost amenajată ? Con­fratele local „Lumea“ aduce în discuţie mizeria leproşilor noş­­­tri pe care ne-am grăbit să-i izolăm pentru ca tot atât de repede să­­ părăsim în voia soartei, şi cu această ocazie ne asociem şi noi strigătului omenesc de milă şi cerem a­­jutoare pentru nenorociţii svâr­­liţi la Lărgeanca. In acelaş timp găsim inte­re­sant a servi cititorilor noştri date şt­inţifice relative în „le­pră*. Graţie lir ne vom da seama dacă n­ăsurii« da izo­lare sunt necesare şi pâ­nă la ce punct sunt justifi­cate, întâi vom aminti de caracterele clinice ale leprei. In cazul când am admite că boala aceasta se capătă prin contagiu, trebue să se ştie că perioada de incu­baţie e necunoscută,­­dar pare a fi foarte lungă. (dr. Hallopeau a observat-o la un caz durând 32 ani.­ Urmează apoi ptrieai*­ de in­luzie, caractarizată prin diferi­te fenomene generale: lipsă da poftă de mâncare, moleşea­­lâ, şi apariţia undeva pe piele a unei pete palide, loco­njurate de un cerc roş şi care poate aminti şancural sifilitic; tot perioada aceasta se observa accese febrile si nevralgii. In a­­cest stadiu boala poate afecta 2 forme principale : forma tu­berculoasă și forma nervoasă sau anestetică. Insa da cele mai multe ori aceste forme s­e com­plică și prezintă lepra mixtă. Lepra tuberculoasă prez­ntă pate lucioase, care cu timpul devin brune, pe mâni, obraz, picioare genunchi ; lesiunile care le constitue ating pori şi ca urmare e­ de părul, genele, sprâncenele, unghiile se alte­rează. Apoi, îa regiunile atinse se formează treptat nodosităţi caracteristice foarte variabile ca volum, dure ca con­sistenţă Ele provoacă deformări mons­truoase şi an aapeot hidos mai mai ales al ferii arkealui nu­­ rară de asemeni. In lepra anestesică, fer­oraene­le generale rămâi aceiaşi, dar lesiunile se produc m­ai ales asupra sistemului nervos. In acest­ caz se pot nota regiuni întregi ins­izibile, erupţi bor­­foase, cangrene, paradisii, atro­fii musculare, deformări de tot felul care-i fac pe bieţii leproşi imposibil la vedere. Evoluţia bolii e aproape fatală, coşurile de vindecare sunt excepţii Nu se cunoaşte alt tratament de­cât schimbarea mediu­­i (când bolnavul s’a prezentat într’un ţinut lepros), o buna alimentare, tonice, grijă de hi­­gienă şi curăţenie. Se utilizea­ză şi unele unsori dar fără mult folos. Lepra este de­­ o maladie dureroasă, care deformează pe om, îl mutilează, are o evolu­ţie lungă, şi un sfârşit mortal. Pentru a ne da seama dacă lepra e contagioasă trebue mai întâi să-i­­cunoaştem origina. In IMS Hassen a semnalat cel dintăi mino-organismul e­­xisknt în ţaaăturiîa leproase şi care microcospic nu se poa­­■iö distinge de bacilul tubercu- 03 al lui Koch. Acest bacil al lui Haese in care ara foarte multe analogii morfologice şi tractoriala cu bacilul tubercu­­ozii, se întâlneşte în toate leziunile leproasa şi e consi­derat ca agentul cauzal al le­pii. Ar urma daci­că lepra care e datorită unui microb specific, să fie­­contagioasă prin transmisiunea aceşti mi­crob. Şi totuşi concluzia aceasta nu e admisă de toţi savanţii (cum de pildă Danielssen, Hs­­bra Roposi, Dem Soton). Ar­gumentele pe care aceştia le invoacă sant următoarele : Ba­­cilul Hansen, deşi descoparit de mult, n’a putut fi cultivat cu succes. Tentativele de inc*­culare a animalelor de ase­­meni n’au reuşit­ eşecurile a­(Continuare in pagina II a) CRONICA MEDICALA a evului mediu Originea și caracterele ei. Este lepra contagioasă ? — ÎNSEMNĂRI UN CERC VICIOS Cu prile­j al devastărei unei bererii d­e Capitală, de către publicul exasperat de specula fantastică a negustorului, mai toate ziarele au primit acest act ca o dovadă de energie conștientă a consumatorilor, în contra ja­fului exercitat sub e­­gida firmei comercial. Dar chestiunea nu este atât de simplă, pe cât pare. E admisibilă acţiunea directă şi brutală, a cuivat cu scopul de a-şi face singur dreptate ? Ho­tărât el nu. Numai borfaşii de meserie, imbecilii sau be­ţivii sînt amatori de scanda­luri publice, devastări,­bătăi. Pentru lumea virtuoasă şi de treabă, orice nemulţumiri şi conflicte se soluţionează prin­­tr-o răbdătoare chibzuinţă şi pe căile anume limitate de legi. Că publicul are dreptul, şi chiar datoria, să se revolte contra nedreptăţilor da orice fel, nu încape îndoială. Dar cum să se manifeste această revoltă ? Credem că nu prin violenţă materială, cu caracter de sancţiune. In caz de spe­­culă, de pildă, să se ceară e­­nergic autorităţilor de a înfrâ­na jaful nelegiuit. Dar dacă autorităţile nu şi fac datoria ? Atunci... ne mărturisim com­­ple­ta nedumerire. Este simpatică acţiunea In masă, atunci când lumea e ne­dreptăţită şi Împilată şi mai aîus când e sustrasă beneficiu­lui legei tocmai de acei paşi să înfăptuiască ordinea legală. Dar acţiunea directă *» mulţi­me». — ca şi a individului — poate fi inconştientă, rea sau nedreaptă. Ba chiar sss este de multe ori. Şi apoi e ins p­ate pretinde că posadă criteriul just al adevărului, al binelui şi al dreptăţii ? Şi totuşi, po­porul nu poate rămâne la in­dolenţă şi nu trebue să aco­pere toate turpitudinile unei societăţi rău organizate şi rău conduse. Ce-i de făcut ? Iată-ne într’un cerc vicios, din strânsoarea căruia este foarte greu a ne desface...Până una-alta, trebue ridicat prin cultură, nivelul de conştiinţă al maselor. RENOVATUS Deputaţi comunişti francezi la fata justiţiei Bucureşti.-- In fata tribunalului Senei s’au început dezbaterile în pro­cesul deputaţilor roma­nişti Ca­chin şi Va­­­liant­a Conturier acuzaţi de agitaţii antinicl­a­­riste. Se anunţă că guvernul ar fi decis măsuri de represal i­m­po­triva producătorilor de grâu, care nu se mulţumesc cu preţul maxi­mal fixat şi care se abţin de la vânzări. Ar fi iarăşi vorba de celebrele rechiziţii,iar producă­torii, dovediţi a fi refuzat să vândă, vor pierde dreptul la pre­miul de 5000 lei de vagon, fixat, precum se ştie de guvern. Convenim că guvernul are un rol activ in ce priveşte asigurarea nutriţiunea populaţiei. Rostul său de intervient in asemenea materie este incontestabil. Mai convenim că intervenţionismul statului, in ce priveşte valorificarea produse­lor noastre agricole pe pieţele stre­ine, este nn totul justif­icat. Numai pe această cale exportul nostru ar putea fi utilizat pentru ameliora­rea situaţiei valutare şi deci sac­rificiul cerut producătorilor de grâu este justificat. De­cât un lucru. Nu se cu­rme ea, pe motive de demago­­gie, sacrificiul să fie impus numai unei­­singure categorii de producători. In acest caz, statul devine un oropsitor. El se dovedeşte a fi, într’adevăr, pentru unii mumă şi pentru a­nii ciumă. Rigorile măsuri­lor guvernului se îndreaptă actualmente într’adevăr nu ni în potriva proprietarilor Categoria aceasta a fost che­mată la o mare jertfă. Ea a'a supus. Expropriarea s’a făcut în condiţiuni nenorocite pen­tru proprietari. Ţăranilor le revine pământul de islaz la a­proximativ 7—800 lei hecta­­rul—ei nu plătesc de cât cu 20 de ori preţul regional—aşa pământul căpătat îl achită cu prisosinţă dintr o singură re­coltă. Cu toate aceste nimenea nu cere nici o jertfă ţăranului, iar toate dificultăţile vremu­­murdor sânt puse în sarcina ambrelor de proprietari ce ne au mai rămas. Cum am mai spus in altă dată, dulcegăria sentimentalelor tânguiri pe tema mizeriei ţăranului, se cu­vine să ia sfârşit. Ţărănimea noastră este astăzi atât de înţo­lită încât riscăm să nu mai fie tine să simtă nevoia de a munci. Dictatura de clasă iarăş nu se poate, fiindcă, pe baza importanţei electorale a ţ­ărănimei, nu se poate întrona sistemul că această cate­gorie constituie un nouu­­me­langere. Astfel guvernul făcâ­ta şi marii proprietari să înceteze de a mai face cultură de grâu. Se şi agită această idee, faţă, de tindi­ţele constante ale diriguirei de a se amesteca la infinit­i­i drepturile particulare ale proprietarilor. De o fi să se întâmple aceasta ar fi un mare rău pentru ţară, ceea ce guvernul trebuie să evite suprimând opera de strivirea unora şi proteguire la infinit a altora. VIATA POL­TICA Guvernul $i producitorii de grâu ~ O ameninţare. Iarăş rechiziţia? De ce unila­teralitatea.—In loc de încurc­ *re. — Dezminţire Bucureşti.— Din Bik­in se dezminte ştirea ci s’ar fi pre­gătit un atentat la viaţa d­­in Poincare, de către asociaţia monarhia fi germani „Con­sul". MERGVRI 2 AUGUST U22 ■miMi ii mmmammmm ANUNCIORi­­­B* QTimmta t& um« ApatUl* A® Pofriialttt» * a -'A­UUBISTRATIA ZllBULBS #­­ USU — 8TB-­BAB2EBCU 17 - vn­um­An nemu no ANCHETA POLIŢIENEASCĂ — Una civilă paralel cu cea m­­itarâ. — Am vorbit la timp despre extra­ordinarele descoperiri, făcute de instanţele militare de urmărire din Iaşi, cu prilejul arestărei unor de­zertori. Am spm atuncea că dove­zile, culese cu acest prilej sunt de natură să compromită in mod grav situaţia unor m­arei funcţionari de­­la o instituţie menită a apara or­dinea, viaţa şi avutul cetăţenilor. Acei care ne au comunicat fap­tele In chestiune, ne au asigurat, in acelaş timp, că In cel mult 2-3 zile parchetul civil va fi în pose­­siunea dovezilor şi va putea pro­ceda la cele de cuviinţă. A trecut insă săptămâni şi par­chetul militar n’a mai terminat cer­cetările. Ceva mai mult. Se pare că lungirea a însemnat şi incur­carea lucrurilor. Cum, insă, este în joc reputaţia şi prestigiul unei instituţiuni de mare însemnătate, d. Georgescu, prefectul de poliţie, a decis insti­tuiia unei anchete paralele, vestind in acelaş timp ministerul de interne despre cele intâmpl­­e. Cu facerea anchetei a fost în­sărcinat d. Marcu, directorul pre­fecturei de poliţie, care de ieri a şi început cercetările. Să sperăm că mulţumită celor două anchete paralele, adevărul, în această gravă chestiune, va ieşi la iveală. Din două una. Ori există vino­vaţi şi atuncea sancţiunea nu tre­buie să întârzie, ori nu există şi atunci cei pe nedrept bănuiţi tre­buiesc sustraşi de la pond­ul unor acuzaţiuni gratuite. Acest lucru îl cerc erh tatea, il cere interesul și prestigiul institu­țiunei Cei ins-.rcinaţi cu aminte să-l înţeleagă deci și sâ se grăbească a face cele necesare ca adevărul să iasă la iveală. C\ Pentru memoria lui Ştefan Petică — Cuvântul unui prieten şi admirator. — Cu referire la articolul publicat in numărul precedent al ziarului nostru, primim următoarea scri­soare căreia î­ui facem loc cu un pios simţimânt de nădejde că memoria lui Ştefan Petică va fi cinstită aşa cum trebue, şi că o­­pera puternicului poet­­va fi pusă toată fla îndemâna marelui pu­blic cetitor. Stimate domnule Ghiulea, Ca unul ce­­deţin manus­­crisela rămasa dela Şt. Petică şi au publicat un volum de postume : „ Cântecul toamnei şi Serenade demorfice“(1909), iar după râzboiu câteva poe­me în versuri şi în proză prin „N­amu­­ Românea“ (1918) şi „Florile dalba" (1919) , fiindu i prieten în viaţă şi admirator al operei lui, —­eu ar aduna mişcat da căte ori glasuri izolase se ex-. prima un pubiic psntru ,a-i reînvia opera dată acum ui­tării. Ştefan Petică a fost un re­semnat, ca mulţi­­alţii. Re­semnarea ascunde totdeauna revolta ! Şi cu drept cuvânt, un talent atât de remarcabil a fost expus miri redacţiilor de ziare şi de reviste literare, pentru a­­ crea o viaţa de mi­­ssuni şi de suferinţe ! „Bătăi la porţile străine „Şi’mhiss porţile au ră­mas“... (Perena de) Petică poetul serenadelor, a fost „omorât“, ca şi Emmne­­ea de ura şi indiferenţa con­temporanilor săi, la vrăsta de 27 ani, făsându-le totuşi o operă nepieritoare în „Fe­­cioa a in alb“ (1902) păcii" (1902), ,F­aiii“ (1903) şi in­do­nol­gia soci­lă şi Sociologia veche şi socio­lgia p­ă, can cuprind simţirea lui poetică şi co­cepţiile lui socia­te De la moartea lui (1904) u pânn astă i mu­ţi poeţi i-riu dedi as versuri şi volume mulţi crit­.ci i au consacrat pagini de laudă, nsă merele public, veşnic p­ediispuâ fă şi uite creator,i:;iul sufleteşti, nu Ta îav edâieii încă să­­ pună o piatră pe mormânt «£.u sâ i­acâ un eauEcmeafc, nu la Buce, ti (eaîui său de nssîere) «iri in Tepedî (capitala ju­deţului în care b’s năsiui c­ontinuarea in pagina Il-a)

Next