Opinia, septembrie 1922 (Anul 18, nr. 4579-4605)

1922-09-01 / nr. 4579

­ ANUL AL XVlIMea No 4679 ViNEKl 1 SEPTEMBRIE 1922 mmmmammmmsm **• A­NI­­N­C­IO­R­f 19 prtBteM t» eoaiu i^ntiOs d* PohUdtMS­r­o­u NinBfSTRATu mmm­i — IAȘI* •— 8TK. B1B2B8CU­1? « Inii la — Politica noastră şi Mica Antantă — Ţările Micei Antante, plas Polonia, î­n c­onferinţa poli­tică la Praga. Unde şedinţe­­ale acestei conferinţa se ţin la gol Marienbad, unde se află în vi­­legistură suveranii Iugoslaviei şi d. Paskci , primul ministru al acestei ţări. Avem sub ochi „Gazette de Prague“ din 23 şi „Journal de Pologne“ din 24 Aug­ust, am­bele gazete oficios­se ale mi­nisterlor de externe respec­tive. Ne vom servi de aceste documente, pentru a pune în evidenţă spiritul care predo­mină la conducerea Cehoslo­vaciei şi Poloniei, în privinţa Micei Antante şi ca consecinţă şi In privinţa noastră. # Rolul nostru la aceasta con­ferinţă e de mina a doua, nu numai pentru că nu suntem reprezentaţi prin primul nostru ministru şi pentru că suntem musafirii Cehoslovaciei. D. Vuca a putut să piece de ac^sâ dăs­călit de d. Brătianu, dar la Praga s’a întîmplat, fapte ne­prevăzuta cu ocazia vizitei can­celarului Austria ». Va fi greu d-lui Duca să aibă vre­o pă­rere asupra felului cum d. Beneş a tratat coresiunea ipo­­teticâ a cancelarului austriac pentru intrarea Austriei în Mica Antantă. lată ce cetim In aceasta privinţă în gazeta oficioasă a d-lui Beneş. „Cancelarul Austriei a pus d-lui Beneş chestiile urmă­toare“ : „Austria trebue să se anga­jeze pe căi noui, care tind la un „sprijin de ordin economic sau „politic pe lÎngă unul din ve­­­cinii săi, (Italia, Germania, Ce­hoslovacia) sau pe lingă un „grup de puteri (Mica Antantă). După lungi desbateri presi­­„dentul consiliului cehoslovac „conchise In următorul sens : Recoman­d de a nu se an» „gaja Austria pe căi noui, „căci problema Europei cen­trale nu poate să fie rezolvită „imediat, prin experiențe ci „metodic și prin etape“. Din aceste cuvinte rezultă că Mica Antanta nu inspiră la Praga atâta entusiasm ca la Bucureşti. D. Beneş a promis cancelarului austriac, că va susţine Austria la Liga naţiu­­nelor, pe lingă Franţa şi An­glia. In privinţa Marei Antante Cehoslovacia rămîne eclectică. Inima Cehoslovaciei balansează între două: Franţa şi Anglia. Tăria valutei o datoreşte Îm­prumutului Angliei, care i-a dat stocul metalic al Băncei de emisiune.* Auto­ul fondului din „Ga­zetta de Pologne“ spune că d. Ben­d a deschis ochii cance­larului, austriac asupra unor combinaţii fanteziste (intrarea în Mica Antantă N. R.) şi că este foarte natural ca Austria să se adreseze intăiu la Ceho­slovacia, care prima­­ a venit un ajutor, şi i-a deschis uşile care duc la Franţa şi la Anglia. Un simbol a acestei dualism în sprijinul politic al Cehoslo­vaciei, este şi executarea ma­terială a Gazetei de Praga, care este compusă din două jumătăţi una cu titlul în fran­ţuzeşte, cealalte cu titlul în englezeşte, iar conţinutul este absolut identic, în­cît gazata oficioasa are de fapt două e­­diţii, una franţuzească alta englezeşte. Polonia este foarte rece cu Mica Antanta. „Le Journal de Pologne“ declară că Polonia se duce la Praga fiind că a fost invitată din cauza că este Aliata României. Articolul de fond al ziarului are ca titlu „Blocul continental“. In arti­col se spune că Polonia nu va intra în Mica Antantă, dar se va lega cu ţările din Mica Antantă, dacă aceste vor con­simţi să constitue o nouă for­maţiune „Blocul continental“ care va fi Blocul „Micei An­tante şi al Poloniei“. Mai de­parte autorul s­rie : „Este aproape ceagul pentru „blocul Micei Antante de a şti „«iacă se va ralia Ta ie ia sn­­„glssă iau îşi va co forma li „na sa de conduită ca Ba’gia, „tezei Frsnţ®)“. „Politica d-lui Lloyd G*or^ „este bazată pe un credit ne­limitat şi fără garanţii de a­­„cord at G­rmaniei, după cum „ea era bazată pe o creanţă „ilimitată în buna credinţă a „bolşevicilor. „Orice chestie de sentiment „dată de­ o parte, interesa „strict a tinerilor naţiuni din „Europa cen­rală trebue să le „dicteze conduita lor. Ele n'au „«xistat (?! NR) şi nu vor e­­„xista—şi dânsele ar trebui să „graveze aceasta axiomă pe „frontispicie tuturor monu­mentelor—decât cât timp Ger­mania va rămâne ţara învin­­­să de astăzi şi rolul lagit­m „la care dânsele aspiră în Eu­­­ropa este în funcţie numai „de rolul pe care Germania „nu’l va juca“.* Când ministrul de externe polon va pune astfel chestia în conferinţă, are d. Du a un răspuns pregătit ? Şi e macar d. Duaa că statul care ne vor­beşte astfel a acordat Germa­niei circularea pe căile sale ferate cu navete care să ducă şi să aducă mărfuri în şi din Rusia, iar între Varşovia şi Kiev circulă un tren zilnic, pe când la noi nu trec nici înco­lo, nici încoace peste Nistru de­cât paserile cerului ? AL. A. BADARAU actualităţi DIN AFARĂ Populaţia cehoslovaciei.­­ După o ultimă statistică oficială, populaţia Cehoslovaciei se repar­tizează pe naţionalităţi, după cum urmează (în cifre rotunde): Cehoslovaci 8.759.000 (655, 3 la mie) ; ruşi şi ukr­a­inieni 459.000 (34, 4 la mie) ; germani 3122.000 (233, 6 la mie) ; un­guri 74, 000 (55, 8 la mie) ; po­loni 76,000 (5, 7 la mie); evrei 180,900 (13, 5 la mie) ; alte na­ţion­lităţi 23,000 (1, 7 la mie. Totalul acesta de 13,366,000 sânt toţi cetăţeni ai republicei. Se mai adaogă populaţia străină un număr de 239.000, ceia ce dă umn total general de 13,604,087 locui­tori pe care i conține Cehoslovacia. * Un împrumut polonez.— In cercurile financiare din Polonia se vorbește de apropiate negocieri pentru contractarea unui impru­mut în Cehoslovacia. Polonia ar oferi în garanție concesiunea mo­nopolului alcoolului. Coroana cehă a ajuns vre­una, 350 mărci poloneze. Vorbind despre ravagiile fă­­cute de către frigurile de baltă în Italia, arătam în foiletonul trecut [moralitatea organizării în stil mare a luptei — cu te­nacitatea dusă în contra aces­tei boli sociale. Rămăsese ca aici, să ne ocu­păm cu: „Ceva ce a’a făcut, ce nu s’a făcut și ce trebue de urgență să se facă“, la noi, de­oare­ce şi România posedă o destul de numeroasă colecţie de „regiuni malarie®“.­­ De la început ţinem să spu­nem că din fericire formele de malarie (endemice la noi) sunt mai puţin sălbatice ca acele din Italia, se întâlnesc mai rar. Ast­fel că avem cazuri mor­tale f. puţina şi acar datorite mai mult complicaţîunilor sau CRONICA MEDICALA mai bine zis consecinţelor bo­lii. (Ca mărirea splinei ,­ splena negaţia, anemia palustră etc.) Cea mai contaminată regiu­ne este valea Dunării. Păraele din judeţele Ilfov, Teleorman şi Vis­tea cu bălţile de prin prejur (bălţi In multe locuri rezultate şi din cauza nesă­buitei tăeri a pădurilor) sunt adăposturile favorite ale ţân­ţarilor. De asemenea In Mol­dova — pe valea Siretului, unde Insă focarele nu sunt atât de intense. Prin 1880-1902, In epoca la­tifundiilor, sa puteau vedea sste întregi zăcând pe prispele caselor în prada frigurilor. Și cum era tocmai în toiul verei deci a perioadei celei mai im­portante de lucru, îşi poate lesne închipui ori­cine, ce pier­deri enorm® de zile de min­ă erau cauzate de către accesele de malarie. Cu timpul, întinderea tot mai mare luată de zonele culti­vate, a adus cu sine şi seca­rea multor bălţi, până atunci adevărate focare, pepiniere de ţânţari — transmiţător­i boabi. Serviciul sanitar de la noi a început campania de asanare a puţurilor şi petrolizarea. In multe regiuni însă, patroliza­­rea (armă f. eficace) se produ­cea indirect, sau dacă sa poate spune involuntar. Căci indus­triile care începu­seră să se în­firipeze (mori, ferestrae etc), odfită cu eliminarea apelor, şi scursorilor, acestea târau cu ele şi o cantitate de reziduuri petrolice. Deasemenea şi canalizarea Dâmboviţei a contribuit la stângerea epidemii­or de ma­­larie din acea regiune. Intre anii 1906 şi 1910, s’au organizat campanii antimaia­rice în judeţele Vlaşca, Ilfov şi Comisanţa. O seria de a­­genţi sanitari care făcuse cur­suri special», fu răspândită prin judeţî-1» contaminata pen­tru ca să facâ chinizarea popu­­laţiei.­Iar soldaţii recrutaţi din acela regiuni, continuau trata­mentul la „infirmeriile“ mi­litare. Cu oare-oari oscilaţiuni de intensitate în activitate, cam­pania aceasta continuă — cu destul succes până când veni şi la noi nenorocita perioadă a războiului. Şi nu numeri că se întâmplă acalat fenomen ca pretutindeni, adică părăsirea luptei, întreruperea aproape complectă a mecanizatului, dar se mai ivi şi o altă nenorocire. In regiunea Moldovei—în spe­cial în Paris, mulţi­mea de tranşee se prefăcu în mediu excelent de cultură pentru lar­vele da ţânţari. Şi pa deasupra Germanii având Intre trupele adusa şi unele care fuseseră bolnavi contaminaţi cu acele forme grave (malaria par lu­cioasă)—până atunci la noi aproape necunoscute. Pentru combaterea—mai a­les a acestor focare, crucea roşie organiză în pripă două echipe, care re­uşiră să înlăture primejdia în­­cetăţenirii la noi a acestei noi şi grave varietăţi de friguri. O bucată bună de vreme am avut fireşte şi noi multe grea­utăţî din cauza lipsei şi a scumpeteî enorme a chininei. Dar în ultimul ti­mp şi aceste obstacol® au fost înlăturate. Guvernul a căpătat —în coruptul despăgubirilor de război can­tităţi foarte mari de chinină. Aşa că azi lipsă de medica­­mente—strict necesar în com­baterea malariei, nu ducem. Ceia ce lipseşte însă—­ca de o­­b­iei la noi, este tocmai siste­mul, organizarea raţională a unui plan de luptă, a cărui trăsături generale le amintisem data trecută. Lipsește aces fai- Continuarea in pagina II-a CU INCEPERE de mâine UN PALMARIUM DE SAVANTI Anticipaţii asupa amiliei --------- 3000 --------­da MAURICIU DEROBRA. — O fantazie satirică de rară putere de impre­sionare. — IN­SEMNĂRI Iarăşi monumentul dr. Budescu Primarul nostru este foarte preocupat cu aşternarea pe hârtie a celor­­mai vaste pla- 1ouri ed­­itare. Cum a terminat redactarea unui capitol, pr­i­marul convoacă comisia inte­rimară, face un însufleţit ex­pozeu, aplauze, vot unanim... apoi dă fuga la Bucureşti să „obţie“ aprobarea şi sprijinirea guvernului. După câteva zile se reîntoarce, iar planuri, iar comisie interimară, iar aplau­­ze, iar fuga la Bucureşti.. şi iesa mai departe. Din toată afacerea aceasta, nu ştim dacă Iaşul va păstra vre­o urmă, dar e sigur că d. Tom­a se va alege cu un re­marcabil talent de romancier sau macar de nuvelist. Până când literatura româ­nă va face o nobilă achiziţie, ne permitem a întreţine pe d. Tom­a despre o chestiune care atinge competenţa d-sale occi­­dentală de administrator al­­ târgului acestuia. Se cunoaşte actul de eroică jertfă al regretatului dr. Ru­­descu, mort In 1911. O seamă de oameni de inimă au reușit să strângă fondurile necesare pentru întruchiparea unui mo­nument în amintirea nobilului defunct. De ani de zile monu­mentul acesta stă înpachetat, pentrucă n di o administrar­e comunală n'a catadixit săi destine un loc In târgul Ieşi­­lor. De In fine, trecuta comisie in­terimară a rezolvit In parte chestiunea. Acums, dosarul a­­facerei se află—cam de multă vreme—pe biroul d-lui primar. Dar lucrurile stau încurcate, pentrucă d. primar e absorbit de alte preocupaţiuni. Haide, d­le Tom­a ! Intra două pagini de roman edilitar, pune o semnătură pe dosarul Ru­­descu. Căci la urmă urmai vom crede că întârzierea e fă­cută cu intenţie, pentru că dr. Rudescu era evreu... .. S­e mai mare ruşinea! RENOVATUS A 88 ceti in pag III a Ultimele stiri telegrafice și telefonice din tară Dintr’o încrucişare de spadă, pe piaţa Parisul­ A, între două per­sonalităţi româneşti nu am să cu­noaştem situaţiama noastră din anul agricol 1922, în ce priveşte mijloacele de alimentare. D­r­istide Blank, care a luat deja de câte­va ori condeiul, pen­tru a descrie situaţi­unea finan­ciară şî economică a ţarei, a pu­blicat, ele câte­va zile, o lucrare de o valoare reală, care a fost rezumată în ziarul „Le Temps", cu mari laude la adresa auto­rului. D. Aristide Blank susţine în lucrarea sa, că valuta noastră nuiue ridicată şi se poate face bazăndu-ne pe două mari pârghii economice: 1. producţia agricolă; 2. producţia petroliferă. D Blank este foarte sobru, foarte modest în prevederile sale, în ce priveşte ridicarea valutei leului, dar foarte sănătos în materie de ridicare de valută. Încet, cât de încet urca­rea leului, zice d. Blank, dar continuu în sus, fără nici o dare îndărăt. D. Blank se mulţumeşte ca leul să crească cu fum. centimă la fiecare trimestru. Pentru aceasta însă d­e a susţine ci trebue dată o mai mare extensiune culturei agricole, ameliorându se metodele, iar pentru producţiunea petroli­feră susţine că ne trebue capita­luri străine, care ar putea fi pri-­ mite fără nici o primejdie până la 45 la sută din capitalul de exploatare, restul adică majoritate fiind capital românesc. D. Blank mai susţine că şi elementul moral ridică creditul şi sfătueşte guver­­na pe viitor să­ nu mai vândă ce ma are. Ş. Probabil că d. Vintilă Bră­­tianu a fost foarte nemulţu­mit de susţinerile d-lui Blank şi a însărcinat pe ministrul nostru de la Paria­d. Victor An­tones­cu, să dee un interview ziarului „Le Temps“ asupra si­­tuaţiunei noastre e­onomice şi financiare. D.Victor Antonescu face următoarele trei afirma­­ţiuni: 1 Leul nostru va creşte foar­te repede. 2. Producţiunea noastră agri­colă este suficientă pentru îm­bunătăţirea situaţi­unei noastre financiare. 3 N’avem nevoe, în situaţiu­­nea de astăzi a pieţei petroli­fere mondiale, să exploatăm misele mai mult de cât facem astăzi şi pentr­u aceasta avem ca dtaluri romineşti suficiente. N’avem să facem vr’o şicană d-lui Victor Antonescu pentru tendinţele interviewului. Am admit însă, in ce priveşte producţia noastră agricolă, ci­frele d-lui Antonescu, de­şi sunt văzute printr’o prismă specială, cum dovedeşte afir­­m­area că recolta noastră de porumb, compromisă prin se­ceta din unde, a devenit bună in urma ploilor din August. Pe baza cifrelor d-lui Anto­nescu avem să tragem conclu­­ziile de mai jos: * D. Antonescu afirmă că noi am cuitivat anul acesta cu să­­mănături mai puţin de 10000000 ha, ceia ce ar însemna că ne am întors la starea pastorală, înainte de războiu cultivam 7000000 ha d®şi aveau o supra­faţă de 4 ori mai redusă şi o populaţie de 2 jam., ori mai mică. Constatarea nu a prea încurajatoare. Din cele ÎOGOOOOO ha. culti­vate abea un sfert a fost ocu­pat de sămanăturile de grâu. D. Victor Antonescu evalu­ează produsul culturei noastre în hectolitre, probabil pentru că şirurile de cifre sunt mai lungi. Prefăcute în vagoane, producţia grâului, ar însemna, că d. Antonescu crede că vom avea 240000 vagoane grâu. Dacă am voi să ne ridicăm creditul moral, cum sfătuește d. Blank, ar trebui să dăm unde datorim de atâta timp măcar 40000 vagoane. Ca să devenim exportatori de grâu, cereală care se plă­tește astăzi la Europa în mij­lociu cu 100000 lei vagonul, ar trebui să sămănăm în România Mare 5000000 ha. Numai aşa am putea avea în ţară pâini de sat. Pentru aceasta ne-ar trebui’ 150000 vagoane sămânţă. Ne ar mai rămâne 50000 va­gotane pentru consumaţiunea internă. Prefăcute în făină, dup­ă regulamsaun­ a­­ui suet­, am avea 37500 vagoane făină. Câte stomahuri putem hrăni cu această făină? Dacă socotim câte 250 k. de făină pa­ta de cap, am putea hrăni cu această făină 1.500000 suflete, adică abia a douăsprezecima din po­pulaţia României Mari._ _____ Admitem că */* din populaţie ar putea fi lasata să se hră­nească cu mămăligă, de­şi Ba­sarabia şi mai ales Bucovina cu Ardealul, ne dă un mara cont gent de măntători de pîine. Dacă am admite să renun­ţăm şi pe viitor la export de grâu şi am sămâna numai 2.500000 ha, cât susţine d. An­tonescu, că am sămănat anul acesta, am mai da pâinei 75 mii vagoane grâu, am mai spori făina cu 56 mii vagoane. Am avea deci in total 94 mii va­goane fălcâ, cu care am putea hrăni cel mult 4 milioane suflete. O treime din cele 6 milioane suflete a populaţiei­ noastre care nu s® pot hrăni cu mă­măligă se vor întoare în fie­­care zi acasă fără pâine după ' ce au perdut atâta vreme fă­când coadă la brutării. VIAŢA ECONOMICA CetițFîn „Opinia ”||g|||) i|gHE(-IllISIieSCU —'Soluțiile d­ lui Aristide Blank.—Riposta guver­nului. — Cifrele d-Lii Antonescu. — Nu vom avea pâine. — Asasinatul metodă de guvernământ Caşul ca­fului Aronasm­ Am subliniat, în diferite rân­duri, că Ro­mârâa de după război cunoaşte o nouă metodă de gu­vernare : asasinatul, cu asigura­rea deplină a împăninţei actori­lor crimelor. Sistemul e odioă. El revoltă ori­ce spirit crescut în ideile de civi­­lizaţie şi dreptate- Dar, trebuie să recunoaştem că noi nu l’am inventat. L’am împrumutat de la Buna ţaristă şi Turcia lui Abdul Kamid. Singurul lucru bizar este doar că l’am adoptat în vremuri extrem de critice, câm­ în toată lumea se vorbeşte mereu de nevoia de tot mai multă dreptate şi li­bertate. Originală este însă metoda gu­vernanţilor noştri, care după ce au asigurat impunitatea, mărturi­sesc că asasinatele s’au produs într’adevăr. Cazul d­rului Aroneanu e tipic. Că a fost asasinat o ştia lumea toată, au spus’o medicii experţi. Că banditul în galoane, care răs­punde la numele de Poltzer, îşi uumbla liber crima nepedepsită, o ştim iarăşi cu toţii. Socotim însă că nu există ţară, unde un fost ministru să facă declaraţii ca acele ale d-lui Argetoianu şi totuş magistratura să nu se mişte. Daţi mi un exemplu identic în întreaga lume și voi spune și eu ca maiorul Poltzer nu­­ un asasin. Dr. ECOURI DIN PRESA STRĂINA - Starea actuală a rela­ţiilor dintre statele Europene. — G. Bonnamour-*«­­VEclair : „Impiedicâmdu-ne să primim ce ni se datoreşte şi permiţând Germaniei să-şi întrebuinţeze aurul şi activi­tatea pentru refacerea puterei militare şi navale, Lloyd Georg», în loc să lucreze pen­tru pace, condamnă la moarte generaţiile viitoare, care­­ vor blestema. Şi Franţa, care-a apărat Anglia cu pieptul ei ca să-şi poată echipa şi vi­­rtu­rii armatele când G­ima­nii ameninţauDanquerqo-ul şi Calais, trebue să se ridice, u­­aită şi ho­rără, ca să îm­piedica planul lui L. Gaorge (Continuarea în pagina 2-a) Lf.s’­ă nâ-a frică că c fceîe d-'UÎ Antonescu sunt argu­­maata na fapta. Starea deci est® mult mai rea. Vom duce naaparat lipaa ds pâine pen­tru mulți ani, afară daos ne va aduce din nou făină din Canada colonelul Boyle.

Next