Opinia, septembrie 1922 (Anul 18, nr. 4579-4605)
1922-09-01 / nr. 4579
ANUL AL XVlIMea No 4679 ViNEKl 1 SEPTEMBRIE 1922 mmmmammmmsm **• ANINCIORf 19 prtBteM t» eoaiu i^ntiOs d* PohUdtMSrou NinBfSTRATu mmmi — IAȘI* •— 8TK. B1B2B8CU1? « Inii la — Politica noastră şi Mica Antantă — Ţările Micei Antante, plas Polonia, în conferinţa politică la Praga. Unde şedinţeale acestei conferinţa se ţin la gol Marienbad, unde se află în vilegistură suveranii Iugoslaviei şi d. Paskci , primul ministru al acestei ţări. Avem sub ochi „Gazette de Prague“ din 23 şi „Journal de Pologne“ din 24 August, ambele gazete oficiosse ale ministerlor de externe respective. Ne vom servi de aceste documente, pentru a pune în evidenţă spiritul care predomină la conducerea Cehoslovaciei şi Poloniei, în privinţa Micei Antante şi ca consecinţă şi In privinţa noastră. # Rolul nostru la aceasta conferinţă e de mina a doua, nu numai pentru că nu suntem reprezentaţi prin primul nostru ministru şi pentru că suntem musafirii Cehoslovaciei. D. Vuca a putut să piece de ac^sâ dăscălit de d. Brătianu, dar la Praga s’a întîmplat, fapte neprevăzuta cu ocazia vizitei cancelarului Austria ». Va fi greu d-lui Duca să aibă vreo părere asupra felului cum d. Beneş a tratat coresiunea ipoteticâ a cancelarului austriac pentru intrarea Austriei în Mica Antantă. lată ce cetim In aceasta privinţă în gazeta oficioasă a d-lui Beneş. „Cancelarul Austriei a pus d-lui Beneş chestiile următoare“ : „Austria trebue să se angajeze pe căi noui, care tind la un „sprijin de ordin economic sau „politic pe lÎngă unul din vecinii săi, (Italia, Germania, Cehoslovacia) sau pe lingă un „grup de puteri (Mica Antantă). După lungi desbateri presi„dentul consiliului cehoslovac „conchise In următorul sens : Recomand de a nu se an» „gaja Austria pe căi noui, „căci problema Europei centrale nu poate să fie rezolvită „imediat, prin experiențe ci „metodic și prin etape“. Din aceste cuvinte rezultă că Mica Antanta nu inspiră la Praga atâta entusiasm ca la Bucureşti. D. Beneş a promis cancelarului austriac, că va susţine Austria la Liga naţiunelor, pe lingă Franţa şi Anglia. In privinţa Marei Antante Cehoslovacia rămîne eclectică. Inima Cehoslovaciei balansează între două: Franţa şi Anglia. Tăria valutei o datoreşte Împrumutului Angliei, care i-a dat stocul metalic al Băncei de emisiune.* Autoul fondului din „Gazetta de Pologne“ spune că d. Bend a deschis ochii cancelarului, austriac asupra unor combinaţii fanteziste (intrarea în Mica Antantă N. R.) şi că este foarte natural ca Austria să se adreseze intăiu la Cehoslovacia, care prima a venit un ajutor, şi i-a deschis uşile care duc la Franţa şi la Anglia. Un simbol a acestei dualism în sprijinul politic al Cehoslovaciei, este şi executarea materială a Gazetei de Praga, care este compusă din două jumătăţi una cu titlul în franţuzeşte, cealalte cu titlul în englezeşte, iar conţinutul este absolut identic, încît gazata oficioasa are de fapt două ediţii, una franţuzească alta englezeşte. Polonia este foarte rece cu Mica Antanta. „Le Journal de Pologne“ declară că Polonia se duce la Praga fiind că a fost invitată din cauza că este Aliata României. Articolul de fond al ziarului are ca titlu „Blocul continental“. In articol se spune că Polonia nu va intra în Mica Antantă, dar se va lega cu ţările din Mica Antantă, dacă aceste vor consimţi să constitue o nouă formaţiune „Blocul continental“ care va fi Blocul „Micei Antante şi al Poloniei“. Mai departe autorul srie : „Este aproape ceagul pentru „blocul Micei Antante de a şti „«iacă se va ralia Ta ie ia sn„glssă iau îşi va co forma li „na sa de conduită ca Ba’gia, „tezei Frsnţ®)“. „Politica d-lui Lloyd G*or^ „este bazată pe un credit nelimitat şi fără garanţii de a„cord at Grmaniei, după cum „ea era bazată pe o creanţă „ilimitată în buna credinţă a „bolşevicilor. „Orice chestie de sentiment „dată de o parte, interesa „strict a tinerilor naţiuni din „Europa cenrală trebue să le „dicteze conduita lor. Ele n'au „«xistat (?! NR) şi nu vor e„xista—şi dânsele ar trebui să „graveze aceasta axiomă pe „frontispicie tuturor monumentelor—decât cât timp Germania va rămâne ţara învinsă de astăzi şi rolul lagitm „la care dânsele aspiră în Europa este în funcţie numai „de rolul pe care Germania „nu’l va juca“.* Când ministrul de externe polon va pune astfel chestia în conferinţă, are d. Du a un răspuns pregătit ? Şi e macar d. Duaa că statul care ne vorbeşte astfel a acordat Germaniei circularea pe căile sale ferate cu navete care să ducă şi să aducă mărfuri în şi din Rusia, iar între Varşovia şi Kiev circulă un tren zilnic, pe când la noi nu trec nici încolo, nici încoace peste Nistru decât paserile cerului ? AL. A. BADARAU actualităţi DIN AFARĂ Populaţia cehoslovaciei. După o ultimă statistică oficială, populaţia Cehoslovaciei se repartizează pe naţionalităţi, după cum urmează (în cifre rotunde): Cehoslovaci 8.759.000 (655, 3 la mie) ; ruşi şi ukrainieni 459.000 (34, 4 la mie) ; germani 3122.000 (233, 6 la mie) ; unguri 74, 000 (55, 8 la mie) ; poloni 76,000 (5, 7 la mie); evrei 180,900 (13, 5 la mie) ; alte naţionlităţi 23,000 (1, 7 la mie. Totalul acesta de 13,366,000 sânt toţi cetăţeni ai republicei. Se mai adaogă populaţia străină un număr de 239.000, ceia ce dă umn total general de 13,604,087 locuitori pe care i conține Cehoslovacia. * Un împrumut polonez.— In cercurile financiare din Polonia se vorbește de apropiate negocieri pentru contractarea unui imprumut în Cehoslovacia. Polonia ar oferi în garanție concesiunea monopolului alcoolului. Coroana cehă a ajuns vreuna, 350 mărci poloneze. Vorbind despre ravagiile făcute de către frigurile de baltă în Italia, arătam în foiletonul trecut [moralitatea organizării în stil mare a luptei — cu tenacitatea dusă în contra acestei boli sociale. Rămăsese ca aici, să ne ocupăm cu: „Ceva ce a’a făcut, ce nu s’a făcut și ce trebue de urgență să se facă“, la noi, deoarece şi România posedă o destul de numeroasă colecţie de „regiuni malarie®“. De la început ţinem să spunem că din fericire formele de malarie (endemice la noi) sunt mai puţin sălbatice ca acele din Italia, se întâlnesc mai rar. Astfel că avem cazuri mortale f. puţina şi acar datorite mai mult complicaţîunilor sau CRONICA MEDICALA mai bine zis consecinţelor bolii. (Ca mărirea splinei , splena negaţia, anemia palustră etc.) Cea mai contaminată regiune este valea Dunării. Păraele din judeţele Ilfov, Teleorman şi Vistea cu bălţile de prin prejur (bălţi In multe locuri rezultate şi din cauza nesăbuitei tăeri a pădurilor) sunt adăposturile favorite ale ţânţarilor. De asemenea In Moldova — pe valea Siretului, unde Insă focarele nu sunt atât de intense. Prin 1880-1902, In epoca latifundiilor, sa puteau vedea sste întregi zăcând pe prispele caselor în prada frigurilor. Și cum era tocmai în toiul verei deci a perioadei celei mai importante de lucru, îşi poate lesne închipui oricine, ce pierderi enorm® de zile de mină erau cauzate de către accesele de malarie. Cu timpul, întinderea tot mai mare luată de zonele cultivate, a adus cu sine şi secarea multor bălţi, până atunci adevărate focare, pepiniere de ţânţari — transmiţători boabi. Serviciul sanitar de la noi a început campania de asanare a puţurilor şi petrolizarea. In multe regiuni însă, patrolizarea (armă f. eficace) se producea indirect, sau dacă sa poate spune involuntar. Căci industriile care începuseră să se înfiripeze (mori, ferestrae etc), odfită cu eliminarea apelor, şi scursorilor, acestea târau cu ele şi o cantitate de reziduuri petrolice. Deasemenea şi canalizarea Dâmboviţei a contribuit la stângerea epidemiior de malarie din acea regiune. Intre anii 1906 şi 1910, s’au organizat campanii antimaiarice în judeţele Vlaşca, Ilfov şi Comisanţa. O seria de agenţi sanitari care făcuse cursuri special», fu răspândită prin judeţî-1» contaminata pentru ca să facâ chinizarea populaţiei.Iar soldaţii recrutaţi din acela regiuni, continuau tratamentul la „infirmeriile“ militare. Cu oare-oari oscilaţiuni de intensitate în activitate, campania aceasta continuă — cu destul succes până când veni şi la noi nenorocita perioadă a războiului. Şi nu numeri că se întâmplă acalat fenomen ca pretutindeni, adică părăsirea luptei, întreruperea aproape complectă a mecanizatului, dar se mai ivi şi o altă nenorocire. In regiunea Moldovei—în special în Paris, mulţimea de tranşee se prefăcu în mediu excelent de cultură pentru larvele da ţânţari. Şi pa deasupra Germanii având Intre trupele adusa şi unele care fuseseră bolnavi contaminaţi cu acele forme grave (malaria par lucioasă)—până atunci la noi aproape necunoscute. Pentru combaterea—mai ales a acestor focare, crucea roşie organiză în pripă două echipe, care reuşiră să înlăture primejdia încetăţenirii la noi a acestei noi şi grave varietăţi de friguri. O bucată bună de vreme am avut fireşte şi noi multe greautăţî din cauza lipsei şi a scumpeteî enorme a chininei. Dar în ultimul timp şi aceste obstacol® au fost înlăturate. Guvernul a căpătat —în coruptul despăgubirilor de război cantităţi foarte mari de chinină. Aşa că azi lipsă de medicamente—strict necesar în combaterea malariei, nu ducem. Ceia ce lipseşte însă—ca de obiei la noi, este tocmai sistemul, organizarea raţională a unui plan de luptă, a cărui trăsături generale le amintisem data trecută. Lipsește aces fai- Continuarea in pagina II-a CU INCEPERE de mâine UN PALMARIUM DE SAVANTI Anticipaţii asupa amiliei --------- 3000 --------da MAURICIU DEROBRA. — O fantazie satirică de rară putere de impresionare. — INSEMNĂRI Iarăşi monumentul dr. Budescu Primarul nostru este foarte preocupat cu aşternarea pe hârtie a celormai vaste pla- 1ouri editare. Cum a terminat redactarea unui capitol, primarul convoacă comisia interimară, face un însufleţit expozeu, aplauze, vot unanim... apoi dă fuga la Bucureşti să „obţie“ aprobarea şi sprijinirea guvernului. După câteva zile se reîntoarce, iar planuri, iar comisie interimară, iar aplauze, iar fuga la Bucureşti.. şi iesa mai departe. Din toată afacerea aceasta, nu ştim dacă Iaşul va păstra vreo urmă, dar e sigur că d. Toma se va alege cu un remarcabil talent de romancier sau macar de nuvelist. Până când literatura română va face o nobilă achiziţie, ne permitem a întreţine pe d. Toma despre o chestiune care atinge competenţa d-sale occidentală de administrator al târgului acestuia. Se cunoaşte actul de eroică jertfă al regretatului dr. Rudescu, mort In 1911. O seamă de oameni de inimă au reușit să strângă fondurile necesare pentru întruchiparea unui monument în amintirea nobilului defunct. De ani de zile monumentul acesta stă înpachetat, pentrucă n di o administrare comunală n'a catadixit săi destine un loc In târgul Ieşilor. De In fine, trecuta comisie interimară a rezolvit In parte chestiunea. Acums, dosarul afacerei se află—cam de multă vreme—pe biroul d-lui primar. Dar lucrurile stau încurcate, pentrucă d. primar e absorbit de alte preocupaţiuni. Haide, dle Toma ! Intra două pagini de roman edilitar, pune o semnătură pe dosarul Rudescu. Căci la urmă urmai vom crede că întârzierea e făcută cu intenţie, pentru că dr. Rudescu era evreu... .. Se mai mare ruşinea! RENOVATUS A 88 ceti in pag III a Ultimele stiri telegrafice și telefonice din tară Dintr’o încrucişare de spadă, pe piaţa Parisul A, între două personalităţi româneşti nu am să cunoaştem situaţiama noastră din anul agricol 1922, în ce priveşte mijloacele de alimentare. Dristide Blank, care a luat deja de câteva ori condeiul, pentru a descrie situaţiunea financiară şî economică a ţarei, a publicat, ele câteva zile, o lucrare de o valoare reală, care a fost rezumată în ziarul „Le Temps", cu mari laude la adresa autorului. D. Aristide Blank susţine în lucrarea sa, că valuta noastră nuiue ridicată şi se poate face bazăndu-ne pe două mari pârghii economice: 1. producţia agricolă; 2. producţia petroliferă. D Blank este foarte sobru, foarte modest în prevederile sale, în ce priveşte ridicarea valutei leului, dar foarte sănătos în materie de ridicare de valută. Încet, cât de încet urcarea leului, zice d. Blank, dar continuu în sus, fără nici o dare îndărăt. D. Blank se mulţumeşte ca leul să crească cu fum. centimă la fiecare trimestru. Pentru aceasta însă de a susţine ci trebue dată o mai mare extensiune culturei agricole, ameliorându se metodele, iar pentru producţiunea petroliferă susţine că ne trebue capitaluri străine, care ar putea fi pri- mite fără nici o primejdie până la 45 la sută din capitalul de exploatare, restul adică majoritate fiind capital românesc. D. Blank mai susţine că şi elementul moral ridică creditul şi sfătueşte guverna pe viitor să nu mai vândă ce ma are. Ş. Probabil că d. Vintilă Brătianu a fost foarte nemulţumit de susţinerile d-lui Blank şi a însărcinat pe ministrul nostru de la Pariad. Victor Antonescu, să dee un interview ziarului „Le Temps“ asupra situaţiunei noastre eonomice şi financiare. D.Victor Antonescu face următoarele trei afirmaţiuni: 1 Leul nostru va creşte foarte repede. 2. Producţiunea noastră agricolă este suficientă pentru îmbunătăţirea situaţiunei noastre financiare. 3 N’avem nevoe, în situaţiunea de astăzi a pieţei petrolifere mondiale, să exploatăm misele mai mult de cât facem astăzi şi pentru aceasta avem ca dtaluri romineşti suficiente. N’avem să facem vr’o şicană d-lui Victor Antonescu pentru tendinţele interviewului. Am admit însă, in ce priveşte producţia noastră agricolă, cifrele d-lui Antonescu, deşi sunt văzute printr’o prismă specială, cum dovedeşte afirmarea că recolta noastră de porumb, compromisă prin seceta din unde, a devenit bună in urma ploilor din August. Pe baza cifrelor d-lui Antonescu avem să tragem concluziile de mai jos: * D. Antonescu afirmă că noi am cuitivat anul acesta cu sămănături mai puţin de 10000000 ha, ceia ce ar însemna că ne am întors la starea pastorală, înainte de războiu cultivam 7000000 ha d®şi aveau o suprafaţă de 4 ori mai redusă şi o populaţie de 2 jam., ori mai mică. Constatarea nu a prea încurajatoare. Din cele ÎOGOOOOO ha. cultivate abea un sfert a fost ocupat de sămanăturile de grâu. D. Victor Antonescu evaluează produsul culturei noastre în hectolitre, probabil pentru că şirurile de cifre sunt mai lungi. Prefăcute în vagoane, producţia grâului, ar însemna, că d. Antonescu crede că vom avea 240000 vagoane grâu. Dacă am voi să ne ridicăm creditul moral, cum sfătuește d. Blank, ar trebui să dăm unde datorim de atâta timp măcar 40000 vagoane. Ca să devenim exportatori de grâu, cereală care se plătește astăzi la Europa în mijlociu cu 100000 lei vagonul, ar trebui să sămănăm în România Mare 5000000 ha. Numai aşa am putea avea în ţară pâini de sat. Pentru aceasta ne-ar trebui’ 150000 vagoane sămânţă. Ne ar mai rămâne 50000 vagotane pentru consumaţiunea internă. Prefăcute în făină, după regulamsaun aui suet, am avea 37500 vagoane făină. Câte stomahuri putem hrăni cu această făină? Dacă socotim câte 250 k. de făină pata de cap, am putea hrăni cu această făină 1.500000 suflete, adică abia a douăsprezecima din populaţia României Mari._ _____ Admitem că */* din populaţie ar putea fi lasata să se hrănească cu mămăligă, deşi Basarabia şi mai ales Bucovina cu Ardealul, ne dă un mara cont gent de măntători de pîine. Dacă am admite să renunţăm şi pe viitor la export de grâu şi am sămâna numai 2.500000 ha, cât susţine d. Antonescu, că am sămănat anul acesta, am mai da pâinei 75 mii vagoane grâu, am mai spori făina cu 56 mii vagoane. Am avea deci in total 94 mii vagoane fălcâ, cu care am putea hrăni cel mult 4 milioane suflete. O treime din cele 6 milioane suflete a populaţiei noastre care nu s® pot hrăni cu mămăligă se vor întoare în fiecare zi acasă fără pâine după ' ce au perdut atâta vreme făcând coadă la brutării. VIAŢA ECONOMICA CetițFîn „Opinia ”||g|||) i|gHE(-IllISIieSCU —'Soluțiile d lui Aristide Blank.—Riposta guvernului. — Cifrele d-Lii Antonescu. — Nu vom avea pâine. — Asasinatul metodă de guvernământ Caşul cafului Aronasm Am subliniat, în diferite rânduri, că Romârâa de după război cunoaşte o nouă metodă de guvernare : asasinatul, cu asigurarea deplină a împăninţei actorilor crimelor. Sistemul e odioă. El revoltă orice spirit crescut în ideile de civilizaţie şi dreptate- Dar, trebuie să recunoaştem că noi nu l’am inventat. L’am împrumutat de la Buna ţaristă şi Turcia lui Abdul Kamid. Singurul lucru bizar este doar că l’am adoptat în vremuri extrem de critice, câm în toată lumea se vorbeşte mereu de nevoia de tot mai multă dreptate şi libertate. Originală este însă metoda guvernanţilor noştri, care după ce au asigurat impunitatea, mărturisesc că asasinatele s’au produs într’adevăr. Cazul drului Aroneanu e tipic. Că a fost asasinat o ştia lumea toată, au spus’o medicii experţi. Că banditul în galoane, care răspunde la numele de Poltzer, îşi uumbla liber crima nepedepsită, o ştim iarăşi cu toţii. Socotim însă că nu există ţară, unde un fost ministru să facă declaraţii ca acele ale d-lui Argetoianu şi totuş magistratura să nu se mişte. Daţi mi un exemplu identic în întreaga lume și voi spune și eu ca maiorul Poltzer nu un asasin. Dr. ECOURI DIN PRESA STRĂINA - Starea actuală a relaţiilor dintre statele Europene. — G. Bonnamour-*«VEclair : „Impiedicâmdu-ne să primim ce ni se datoreşte şi permiţând Germaniei să-şi întrebuinţeze aurul şi activitatea pentru refacerea puterei militare şi navale, Lloyd Georg», în loc să lucreze pentru pace, condamnă la moarte generaţiile viitoare, care vor blestema. Şi Franţa, care-a apărat Anglia cu pieptul ei ca să-şi poată echipa şi virturii armatele când Gimanii ameninţauDanquerqo-ul şi Calais, trebue să se ridice, uaită şi horără, ca să împiedica planul lui L. Gaorge (Continuarea în pagina 2-a) Lf.s’ă nâ-a frică că c fceîe d-'UÎ Antonescu sunt argumaata na fapta. Starea deci est® mult mai rea. Vom duce naaparat lipaa ds pâine pentru mulți ani, afară daos ne va aduce din nou făină din Canada colonelul Boyle.