Opinia, ianuarie 1923 (Anul 19, nr. 4684-4689)

1923-01-02 / nr. 4684

ANWL AL XlX-lea No 4684MI ku ABONAMENTE: UN AN , . » , LEI 3G0 ŞASE L1JNI TREI LUNI 51 ICO • * 5, 80 REDACŢIA - IASI. - 5TR. IHAE&ESCU 17 -TELEF O N No. 5! O© ZIAR POLITIC COTIOFAN « 5/ •"/# ^ 'f MARȚI 2 IANUARIE 1923 ANUN.Ciy Rl Se primesc la toate Agențiile de Publicitate 51 LA ^ ADMINISTRATE ZIARULUI. — îAȘî, - STR. MÂRZESCU 17 - « U» numAi VECHIULTli Spiritul fie cinsti ÎNVINGERILE PERSONALE Publicul 38 miră că d. Ionel Brâtianu şi-a desemnat ca succesor la guvern — când se va deschide succesiunea — pe generalul Averescu. Aceşti matadori se urăsc şi despreţuesc. Nu se văd, nu-şi vorbesc.Nu pot apărea decât succesiv, fie în parlament, fie la palat. A trebuit intervenţia Regelui, ca generalul Averescu să primească să se aşeze pe un scaun la masa de la Alba Iulia, în capul căreia stătea d. Ionel Brătianu, alăturea de Majestatea Sa Regele Ferdinand. D. general Averescu a declarat că nu va lua relaţiile politice cu d. Brătianu, că nu va apare în parlamentul pe a căruia bancă ministerială va sta Ionel Brătianu, până ce acesta n.u va retracta public calomniile ce i le-a adus într’o întrunire publică de la Brăila. Totuşi sunt înţeleşi pentru lupta de distrugere a partidului ţărănist. Spiritele superficiale cred că transformarea imposibilului în posibil, în chestia de care ne ocupam, se datoreşte spiritului diabolic al d lui Argetoianu, despre care e pe cale de a se crea legenda că înaintea lui nu rezistă nici o barieră. Aceasta este numai aparenţa. S’ar putea ca rd. Argetoianu să fie instrumentul material pentru colaborarea politică a celor doi mari duşmani politici. Realitatea este însă, că în fond cei doi duşmani samână ca două picături de apă. Liberalul naţional Brătianu, ca şi poporanistul Averescu voesc să se sprijine pe masele ţărăneşti prin acelaş sistem. Amîndoi dau cu o mînă ţăranilor, tot ceia ce aceştia doresc şi încă pe deasupra, dar le iau înapoi cu zece mîini. Amîndoi au dat ţăranilor dreptul de vot şi pâmînturile expropriate, dar amîndoi le-au luat înapoi pe altă cale, una şi aceiaşi pentru amîndoi. Sub regimul censitar Brătianu I ca şi Brătianu II au guvernat prin colegiile minciună: colegiul III şi colegiul II din oraşele mici, a cărora majoritate o formau micii funcţionari. Colegiile de senat însă cu proprietarii la colegiul I şi profesiunele liberale la colegiul II, le-au făcut multe buclucuri. Brătianu II a găsit mijlocul să transforme totul într’un colegiu minciună, operînd cu jandarmi şi armată la sufragiul universal, cum opera cu suprefecţii, primarii şi notarii la colegiul III. Averescu a întrebuinţat sistemul în provinciile alipite. II va întrebuinţa şi în vechiulgat unde şi-a perdut aura de om legendar pe care fâcusă demobilizaţii pe scăpase, prin refuzul păţinat, de a intra ca în triunghiul morţei. Uit Brătianu ci şi Averescu au dat de formă ţara- nilor pâmîntul expropriat, dar 11 au luat îndărăt prin conţin-f gentările, permisele şi dijmuirea produselor. Statul pentru cheltuelile o•ligarhiei ia din produsul muncei ţăranilor dijmă: una şi una şi mai mult încă. Nici în Turcia nu s‘a luat vr’o dată o dijmă aşa de mare ! Prin taxele de export se iau ţăranilor 20.000 pentru vagonul de orz şi 30,000 lei pentru porumb. Ţaranul astăzi nu ia decît 16,000 pentru vagonul de orz şi 20,000 pe vagonul de porumb. Iată cum în faţa ţăranilor care ameninţă să-şi iee nasul la purtat prin organizare în partid, cei doi duşmani se îmbrăţişează. Chestiunile europene — Situafia problema! orientale.—Conferinţa raparajiunelor de la Paris. — Lucrările conferinţei orientale din Lausanne stau, pe loc, sau dacă progresează în unele puncte, apoi progresul acesta se face cu tumla melcului. Nesiguranţa diplomatică din oraşul elveţian, se transformă in nesiguranţă de ordin militar în Tracia occidentală, la Constantinopol, şi în Asia mică la Mos- 3tilia cu aiuria- Trupele greceşti şi flota britanică rivalizează cu activitatea pregătitoare a armatelor musulmane. Sunt totuşi indicii că spiritul de Intransigenţă şi agresivitate al turcilor nu va îmbrăca, in nici un chip, o formă materială. Conducatorilor din Angola, cu toate sforile ruseşti, le va fi imposibil a rezista forţei britanice — lucru de care îşi dau seamă în mod limpede. Din partea aceasta, deci, nu pot ameninţa primejdii senoase. Mult mai importantă este chestiunea reparaţiunelor a cărei discuţie începe mâine 2 ianuar, in conferinţa din Paris. De la rezultatele acestei conferinţe dereper normalizarea # Eu-Este sigur că Franţa nu va stărui deocamdată în părerea aDecărei sancţiunelor militare corn tra Germaniei, ci va conveni la Unu mo rator cu garanţii serioase, i Cnestinea este dacă stabilirea garanţiilor nu va duce la o în- cordare între aliaţi şi deci la compromiterea rezultatelor aş- ■ teptate de la conferinţă. Cât despre faptul dacă un mo , rator eventual încă s'ar acorda . Pf baza unor condiţiuni care tot\ I n ar fi aplicabile, aceasta ar ră- \ meine ca o îngrijorare de viitor, 1 cînd totul va trebui reînceput de la capăt. I c DEMOSTENE BOTEZ : „Povestea Omului", noul volun al d-lui Demostene Botez, nu desăvârşeşte impresiile din volumele anterioare. Poetul devine tomai personal, şi dacă se poate spune tot mai „demostenian“. Pentru sufletele care au încercat sguduirile vremilor noastre , au văzut cum se dărâmă pe tine toţi idolii primelor visuri tinereşti poezia d-lui Demostene Botez cu sinceritatea, cuarta ei simplă cu lipsa absolută de fraze umilite şi sunătoare, găseşte înţelegere, admiraţie, recunoştinţă înţelegere, pentru că versurile sunt spontane, izvorăsc fără nici un artificiu. Nu găsim nicăeri elache de flaşnetă ale tiradelor: d. Dem, Botez cântă pur şi simplu. Admiraţie, pentru talentul generos care în fiecare poezie, în fiecare strofă risipeşte imagini vii, ample, colorate. Recunoştinţă, pentru că exprimă ceia ce este mai subtil în suflet şi ceace încă n’a fost spus până astăzi în poezia românească. Dorinţa şi în acelaşi timp imposibilitatea de a cânta ceiace este mai tainic şi mai personal în noi o găsim în „Primitivism“, cea dintâi poezie din volum, ca o prefaţă la „Povestea Omului“ . Cuvinte nouă-mi trebuesc să pot Tăcerea mută care doarme’noi S’o smulg din taina noastră de strigoi, Ca pe-un copac, ca rădăcini cu tot iar peste câteva strofe : Vreau să vorbesc şi nu’nţelege nime Se’ntorc în mine gândurile iar, Ca nişte păsări multe’ntr’un stejar Crescut stingher pe-o stearpă înălţime. In mare parte, poeziile d-lui Demostene Botez sunt momente lirice în care imaginile, peisagiul şi descrierile se subordonează emoţiei adânc personale a poetului. Aceste momente, alăturate unele lângă altele, alcătuesc „Povestea omului“, a omului singur, fără nici o complicaţie socială. „Povestea“ pare un poem pe care sufletul il cântă lumei trecătoare în care silăşîneşte. Nostalgia după viaţa simplă dela ţară. De ce nu m’aţi lăsat la mine’n sat Printre livezi cu meri şi nuci bătrâni Prin ţarini răcorite de fintîni,— De ce nu m’aţi lăsat... şi mai departe : Aş fi iubit pământul ca pe-un om Pe care îl iubeşti cînd l-ai ucis Şi-aş fi trecut pe el cu ochiu 'nchis, Şi-aş fi trăit eu sîngur la an pom. (Nostalgie) primăvara, când CRONICA LITERARA „povestea ÎNSEMNĂRI 3« jurai unei „urgenţe" reputaţii majoritari—supranumiţi şi mameluci ai guvernului— sânt foarte predispuşi a se grăbi de câte ori este vorba să bage în buzunar. Aşa, de pildă,au constatat urgenţa proectului de lege pentru sporirea propriilor diurne. Să fim drepţi. Un aleşii poporului în adunările legiuiitore trebue să aibă o retribuţiunţe materială care să-i pue la adăpost de nevoi şi tentaţiuni. Cei 9000 lei lunar pe care şi-i fixează actualii parlamentari, nu sânt prea mult pentru nişte oameni care au nevoe de linişte şi oarecare confort, spre a-şi îndeplini misiunea lor obştească (presupunând că şi-o îndeplinesc). Răul este însă că domnii aceştia cu „urgenţa“, tocmai ei au acuzat alte parlamente că nu se se îngrijesc decât să-şi voteze spor de diurne, că îngreuiază bugetul sleit al statului, că huzuresc pe spinarea poporului, etc. etc. Ba ceva mai mult, liberalii au promis solemn că domniile lor vor scădea diurnele parlamentare când vor invada la putere. Dar, la dreptul vorbind, nici acesta nu-i răul cel mare. Din minciunea și demagogia oligarhică, cu nesinceritatea liberalilor, ne-am deprins în cei 50 ani de „constituţionalism“. Că liberalii mint—faptul a devenit o obişnuinţă nevătămătoare. Că se mai găsesc însă oameni care să le dea crezare — asta e nenorocirea ! RENOVATUS Un premiu , Poliţia urmând cercetările, cu privire la atacul din strada Bărboi, a stabilit că autorii sunt nişte cunoscuţi bandiţi din Basarabia. Prinderea lor nu va întârzia. D. Premisleaner, victima atacului, a declarat, că va da descoperitorilor un premiu de zece mii lei. --------—_ 0X0 |,---------------- CATE VA HOTE Cetim intr’un ziar naţionalist-democrat că prima datorie a omului politic e să nu sprijine campaniile sale pe resentimente personale. Aforismul e semnat de d. N. lorga. Punct! * O ploae de decoraţii s’a abătut ase- pra laşului. Distincţiunea au căpătat-o surtucarii, iar dintre săteni, numai electorii sau şefii cluburilor săteşti , naţional-liberals. Dar chestiunea este dacă grămada , aceasta de decorări n’ar fi numai o ironie la adresa beneficiarilor. In adevăr, s’au acordat multe „coroa- I na României* în gradele de ofiţer şi |omandor. S’au acordat, bine înţeles, numai decretele. Şi majoritatea din cei distinşi, sluj- • başi civili sau militari, retribuiţi cu giucenia d-lui Vintila Bratianu, de unde vor scoate cai 10 sau 15 mii lei,îi costă exemplarul decoraţiunei ? ’ r Fostul prim ministru d. Al. Vaida a arătat cum o misterioasă „cabală“ a fost pusă la cale în Februar şi Mart 1920, pentru a se zădărnici acţiunea guvernului ardeleano-ţărănistde atunci care conducea tratative de Înţelegere cu Rusia. Printr’un al doilea interview, fruntaşul ardelean devine mai explicit şi arată—ceia ce dealtfel era simţit de toată lumea-că făuritorii „cabalei“ cu pricina au fost tot politicianii partidului liberal. „Eu am trebuit să cad de la putere—spune d. Vaida—pe când eram absent din ţară, pentru ca partidul liberal să poată face trei ani mai in urmă, acelaş lucru in chestia rusească, să termine ceea ce a moştenit de-a gata“. Şi mai departe : „Cu Rusia se repetă acelaş lucru. Precum eu a trebuit să fiu înlăturat tot aşa lui Take Ionescu a trebuit să i se faci cu neputinţă de a încheia Înţelegerea cu Rusia, prin intrigile liberale, pentru ca să poată fi înregistrat rezultatul muncei mele și a lui Take Ionescu ca un mare succes al d-lui Tătianu. „Noi cu Rusia, o repet, nu neam găsit nici un moment în stare de război Respingând insă liberali, până acuma, orice încercare de a aranja în mod satisfăcător raportul între acest vecin şi noi, nu şi-au creat un bun pretext pentru a putea ţinea sub stare de asediu Basarabia, ca astfel în josul cunselor salvgardării „inte- reselor patriotice“ să poată maltrata şi exploata până la sânge provincia de dincolo de Prut“. * Această învârtitură în interes de ţaşcă şi în detrimentul ţarei, a ost operată de 1 beralips când mau în opoziţie, împotriva şi peste capul guvernului legal a ţărei şi al Regelui. înţelegerea cu Rusia a ost împiedecaţi prin intrigi meschine, in vremuri când d. general Presan, in calitatea lui de militar, se constatase ca absolut »aresară şi când ruşii nu iscau direcjiuni la valatilitatea unirei Basarabiei , România-A fost un scandal poli-ic nemaiauzit, care ţi huişt© ecoul până in ziua la astăzi şi care deswilu© un sistem de punere a apei la mezat in profitul unor samsari politici. * Foarte judicios rezumă d. Vaida rezultatele „cabalei“ nemaipome x nite operată de grupul de clienţi ai familiei Brătianu, rezultate expuse şi de noi, în atâtea rânduri, alături cu presa democratică a ţărei acesteia. Fruntaşul ardelean spune textual : „Ar fi interesant ca un economist să facă socoteala la ce sumă se urcă pierderile suferite de cetăţenii acestei ţări prin cheltuelile făcute cu artrata în Basarabia dinpreună cu pierderile suferite de populaţia de acolo. Oare dacă în Marte 1920 am fi încheiat pacea cu Rusia, acel plus de cheltueli nu ar fi putut fi întrebuinţat mult mai util făcându-se învestirii pentru reorganizarea pe baze moderne a armatei şi pentru aranjarea satisfăcătoare a lefurior ofiţerilor şi funcţionarilor pubici. „Şi încă o întrebare: dacă după ce Germania şi a încheiat înţelegerea cu Rusia, iar Anglia, Franţa şi celelate mari puteri vor încheia-o ca mâine, oare ar putea calcula d. V. Brâtianu la ce sumă se vor urca pierderile economiei nostre naţionale în primele decenii când va trebui să luăm concurenţa pe pieţele acestor ţări inundate de produsele Rusiei?“ * Opinia publică este deplin convinsă asupra unui punct pe care şi l fixase mai demult in conştiinţă. Rămâneamm să facă dovadă de un elementar elvnemat de energie, trăgând concluziunile care se impun. Ir. i. 77 Intrigile liberale contra tratativelor româno-ruse Întreprinse de guvernul Vaida Scopuri meschine.— Țara de batjocură— Remitalele,precizări ale d-lui Vaida -Noulle Actualități din afară ----- 11 Răspunderile în Germania.-— 10 Curtea supremă din Lipsea, spe- Iacial instituită pentru judecarea germanilor vinovaţi de război, a judecat până acum 90 din cei 885 inculpaţi inscrişi pe lista alcătuită de aliați. * Curtea din Lipsea a pronun-fat 88 achitări sau absolviri de pedeapsă, condamnlnd numai 6 persoane. * 1 Maritime. — De armistiţiu, Franţa a păstrat în mod perma- ~ nent, vase de război în marea Baltică. Escadra franceză vagabonda prin porturile daneze, norvegiene suedeze, lituaniene, bine înţeles, fără nici o utilitate. n Această divizie baltică, la în- j, ceput destul de puternică, fusese redusă în cele din urmă la două crucișătoare. Acuma, ministrul francez al marinei a hotărît desființarea complectă a acestei diviziuni, pe ziua de 1 Ianuar. —-xox———---- In ograda ’n care colţul orbii e ă rar, Plutiivînd cămaşa albă cu tighel’, Omul bate nişte cne într'un car.— Şi bat cue toate dealurile după el. (Primăvară rustică) hainele de lumină şi de umbră, de soare caii şi de pustiu întunecat ale pământului, sunt cîntate cu note cel mai adesea triste şi cu ceva răscolitor în ele, ca prinsul înăbuşit de oboi. Din grupul acesta de poezii, ni se pare caracteristică pentru arta d-lui Botez, acea minunată„Toamna“, cu accente aşa de sincer naive : Mamă, Să-mi spui de ce-s bolnavi copacii De ce-s aşa de galbeni şi de goi, De ce le cade frunza prin noroi, De ce-s aşa de singuri azi, săracii... Notăm apoi: „Seara sentimentală“. ..Plecare“, „Miniatură“, „Pustiu“, Dorinţi de rob“, „Metamorfoză“, „Somn“, „Presimţiri“. Ca şi în „Floarea Pământului“, în acest nou volum, poetul cântă Duminiciie. Zilele de astâmpăr şi odihnă răsar înaintea noastră mereu aceleaşi, amorţite şi plictisitoare, cu desesperanta tristeţă a monotoniei lor. Un orb pe care-l ’duce un copil de mână Cântă acelaş cântec din catriucă într’o ogradă. S’au strâns copii în jurul lui şiîl îngînâ. Şi câţivatrecători s’au oprit şi privesc din stradă. * El cântă înainte, şi nici nu ştie pentru cine, Un cântec care nu ne place fiindcă e la fel mereu, Şi samănă cu viaţa noastră aşa de bine, Şi-i trist ca tot trecutul tuturor şi al meu. („Duminici* II) In „Duminici“ găsim esenţa ■ meşteşugului şi atitudinei d-lui Demostene Botez. Viaţa în partea fi simplă, umilă, monotonă până la mecanizare, exprimată cu mit(Urmare în pagina II-a) Fascismul german — taracîeritat d© un „Mussolini bavare?.“ — Departe de a fi o particularitate pur italienească, fascismul este un fenomen general în Europa. El există și în Germania — mai ales în Bavaria, unde îmbracă o haină identică cu fascismul din România. Sensul fascismului bavarez au fost precizat de unul din capii mişcărei, d. Hittler din Muenchen, supranumit şi „Mussolini bavarez', care a acordat un lămuritor interview ziariştilor din Berlin. „Singurul lucru pe care-l voesc — a spus d. Hittler— este de a curăţi Germania, de toate elementele nesănătoase care au împins-o în prăpastie, întâi dezlănţuind revoluţia, apoi înăbuşind din ce în ce sentimentul patriotic care este salvarea vechei patrii , voesc să fie expulzaţi jidovii şi străinii dubioşi care se găsesc totdeauna la baza răsturnărilor politice şi care, în acest moment, foesc în ţara noastră. Stareasocială pe care o visez pentru Germania nu se sprijină absolut de loc — cum s-a insinuat — pe un fel de marxism mai mult sau mai puţin transformat“. Asupra tacticei de luptă, d. Hittler a declarat: Partizanii mei nu sunt înarmaţi, dar dacă socialiştii şi comuniştii încearcă să ne combată prin violenţă, atunci da,e vom răspunde lovitură laovitură, şi îi vom face să cunoască o epocă de teroare acum nu şi-au închipuit nici- odată“. Ziarele închee arătînd că s’ar putea ca d. Mittler, să fie un dezechilibrat, dar el are de partea sa sprijinitori fanatici ,care par dispuşi a-1 asculta orbeşte. Iată, deci, esenţa fascismului german pe care am găsit util s’o extragem—de la sursă —în interes pur informativ. -------------------0X0 -—---------'• întors din inspsefie x D. Mitru, inspectorul general al şcoalelor normale, s’a întors ori în localitate, venind din Botoşani, unde a inspectat şcoalele normale de acolo. D. Mitru s’a declarat pe deplin mulţumit de activitatea şcolară ce se desfăşoară atâţia şcoala de învăţători, cât şi la școala normălă de fete.’