Opinia, martie 1923 (Anul 19, nr. 4752)
1923-03-31 / nr. 4752
ANUL AL XIX-lea 4 752 - 1 -------——" ' - " — ABONAMENT ; ----. UN AN . Sase luni . TREI LUNI IT 1 Leu Numărul SAMBATA 31 MARTIE 1923 ANUNCIUNII Se primesc la toate Agenţiile de PublicitaCo o u - ?*g|; - AB1INSTIUȚIA 2IAI01H — IAȘI. — STR. HIRZESCU ti — ZIAR POLITIC COTIDIAN UN număr vechio 3 to La 1866 Constituţia a fost votată de toate partidele. Ea cuprindea mari libertăţi pentru clasa stăpânitoare, care nu putea fi decât mulţumită de „pactul nostru guvernamental *. Dar Constituţia — pentru alte clase avea caracter subversiv. Un guvern a luat chiar măsuri împotriva aelora care răspândeau Constituţia la ţară... In timpul acesta însă, cînd interesele stăpânite erau în joc, practica politică admitea aşa numita „violare a Constituţiei“. Aproape fiecare guvern s-a făcut vinovat de astfel de violuri... Dar votul universal—abordat subt presiunea evenimemtelor din afară a adus, în viaţa politică, şi golanii tare, scuzaţi-ne expresia... sau porcii. Atunci.. trebuia să ne întoarcem la normal, acolo de unde am plecat, spre Regulamentul Organic,—cum aşa de bine a spus cineva. In ultimii cincizeci şi ceva de ani, critica vieţii politice inventase o formulă lapidară : Nepotrivirea între fond şi formă. Forma era prea largă pentru fond. De peste jumătate de veac, cum fondul mai-mai se adaptase formei,guvernul actual decretează o nouă Constituţie... o formă cu mult prea îngustă pentru conţinutul ei.. . Şi atunci... pe semne aşa ni-i scris... peste jumătate de secol am avut o formă prea largă şi un fond prea mic. -- şi, poate peste jumătate de secol (! N. R.) vom avea un fond prea mare şi o formă prea îngustă. Asta-i pentru păstrarea tradiţiei : nepotrivirea între fond şi formă. Şi cine ştie dacă, la viitoarea revizuire a Constituţiei, nu vom lua-o da capi: formă prea largă, fond prea mic !... Constituţia veche— ajunsă ferfeniţă acum intră subt criptă, sucepaua asta de petici însă ne înduioşează în clipa ei solemnă. Doar subt dominaţia ei, am trăt cîtvatimp. Ne şi depinsesem cu articolele sale aduse de deşarte. Consttuţia nouă a eşit de subt tiparele liberale. O coadă de oameni poliţiei o aşteaptă s’o ia în primire Ea va trece, ca şi ceialaltă, din mână în mână, până când... cum toate lucrurile omeneşti sunt fragile... va ajunge, şi ca, la magazinile de vechituri. Gând va veni ziua aceia ? Mai curând ? Mai târziu ? In urma unor discuții în parlament ? Sau cu vărsare de sânge pe străzi... Cine știe? . „Punctul negru“ este o comedie cu subiectul cel mai întrebuinţat de autori, cel mai gustat de public şi cel mai dramatic din punct de vedere filosofic : căsătoria, sau,cum se mai spune, încă unirea prin lege a doi tineri care se iubesc. Izvorul generos în asemenea cazuri nu esteiubirea tînârului pentru blonda sau bruna fecioară, nici iubirea fecioarei pentru tînărul îndrăzneţ, dar distins şi nobil, nici încrucişarea unor sentimente reciproce. E ceva mult mai prozaic. Un fel de barieră pusă da societate în calea avîntului îndrăgostiţilor, cu pretenţia ca tinerii, înainte de a se bucura de o fericire cu urmări parabile, să înscrie numele lor unul lângă altul, pe un catastif la primărie. Iar în unele ţări se mai cer şi iscăliturile de autorizare ale părinţilor,—ceva asemănător cu semnătura garanţilor pe poliţa la doi tovarăşi care nu inspiră I prea multă încredere. In viaţă, toţi îndrăgostiţii ajung până la barieră, nu însă toţi o trec. Unii, oprindu-se în * loc şi privind dincolo, se înspâimîntă şi dezertează sau sesinucid alţii, apreciind că I ceia ce este plăcut dincolo de I barieră este cu mult mai plă- cut dincoace, renunţă la catastif, dar nu renunţă de fericire, ij In sfârşit sunt şi dintre acei îndrăgostiţi care nu vor să se supere cu Societatea şi dau la salt înverşunat la barieră.Cum necazurile tragi-comice ale îndrăgostiţilor de acest fel s’a hrănit întotdeauna inspiraţia autorilor de comedii. De obiceiu, încă de la prima scenă aflăm că cei doi tineri se iubesc: înaintea noastră nu se desfăşoară misterul amorului, ci numai mizeriile şi umi firile la care îl silesc convenienţele sociale. In aceste lucruri e ceva meschin ; de aceia dramaturgii îndreaptă atenţia spectatorilor asupra unor probleme de alt ordin, descriu de pildă, un tip caracteristic care trece pe planul întâiu. Aşa au fost scrise o sumedenie de comedii şi printre ele şi „Punctul Negru“ Aici, pe lângă preocupările matrimoniale, autorul satirizează mica nobilime germană, înfumurată şi săracă. Baronul Gebrhardt de Waldemar, gelos de cele paisprezece generaţii care-l privesc din cadrele de pe păreţi, formalist, de o politeţă repede în grosolănie, galant cu toate femeile afară de soţia lui, egoist şi dornic de câştig, este un tip bine prins. întreaga piesă poartă pecetea vieţii şi spiritului german Şi de la început vedem că avem de a face cu un popor prolific: pe scenă sunt trei perechi de părinţi, fiecare cu copiii respectivi, gata îndrăgostiţi şi nerăbdători să capete legiuita binecuvântare. Asemenea lucru n’ar fi cu putinţă într'o comedie franţuzească. Dar să ne oprim aici. „ Punctul negru“ poate să fie încă un spectacol distractiv. * Interpretarea a fost în genere mulţumitoare. D. Profir pus la contribuţie glas tunător, bruscheţă şi convingere şi a izbutit să redea un baron de Waldermar verosimil De asemenea a fost verosimil d . Cuzinski în americanul negru Woodley. D-sa a jucat cu echilibru, şi, lucru esenţial din punct de vedere artistic, n’a şarjat. In schimb a şarjat d. Boldescu. D. Antoniu a schiţat cu mult spirit un servitor bătrân ; trebuia să se slujească însă de o mimică mai bătrânească. La d. Meicu am apreciat câteva momente reuşite In general bărbaţii au jucat în „tempo“ de comedie. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu d-na Braeski; obişnuită cu glasul tragic întrebuinţat în dramă, l-a întrebuinţat şi în comedie. Mai multă fantezie, vioiciune, comunicativitate, iată secretul succesului pentru o artistă frumoasă când joacă în faţa unui public care vrea să râdă. Spectator IARAŞI MIŞCĂRI ANTISEMITE NEDUMERIRI Aseară, un infim număr de studenţi împănat cu o sumă de elemente absolut străine de şcoală, au ţinut o întrunire la Universitate. Nu putem înţelege In ce mod s a putut pune la dispoziţia unor asemenea elemente localul instituţiei care până astăzi a fost întrebuinţată pentru adunări de altă natură şi de altă calitate. Pare ciudat în adevăr aflând că după întrunirea din acea sală, tinerii au pornit în bande pe străzile ostaşului spărgând geamurile pe la case şi molestând pe trecători. Scopul acestor tulburări nici nu poate fi definit : au fost obiectul manifestărilor ostile atât casele evreeşti cât şi cele româneşti, ale unor personagii bine cunoscute pentru sentimentel lor, cum a fost de pildă cu casa d-lui ministru G. Mârzescu. Recunoaştem că autorităţile şi-au făcut datoria pe cât a fost posibil şi numai forma sub care s’au petrecut tulburările a făcut ca intervenţia lor să nu fie mai eficace. In faţa unor acte brutale şi ilegale, fără nici o semnificaţie acum după votarea definitivă a Constituţiei, ne întrebăm dacă cei câţiva tineri studenţi care le-au provocat, cercetându-şi conştiinţa, nu se simt ruşinaţi şi micşoraţi. Entusiasmul şi energia tinerească merită o intrebuinţare mai frumoasă. Este atâta întuneric în ţara noastră şi sunt atâtea nevoi urgente care aşteaptă în uitare! Iarăşi „Mişcarea“ Am arătat ieri cum Ziarul „Mişcarea“, în scopul de a pregăti atmosferă electorală de poziţie, face profesiune de credinţă filosemită în numele partidului liberal Ziarul liberal întreprinde acest lucru sub masca unei polemici cu noi. „Mişcarea“ continuă să ne acuze că noi informăm în chip tendenţios şi cu rea credinţă. Ba chiar se încumetă să şi dovedească ; şi iată cum : Cică noi n’am scris că reprezentanţii evreilor au cetit în parlament o declaraţiune de mulţumire pentru felul cum a fost rezolvită chestia evreiască ; şi că noi n’am anunţat că parlamentarii evrei au votat noua Constituţie. Dar cu 24 ore mai înainte de a publica aceste afirmaţiuni minciunoase, „Mişcarea“ putea vedea în ziarul nostru însuşi textul declaraţiei cetită în parlament de reprezentanţii evrei ; şi mai putea ceti, publicat de noi în trei locuri deosebite, că parlamentarii evrei au votat Constituţia. Prin urmare* „Mişcarea* se trezeşte vorbitfd. Lr. Citiţi în pag .IV-a Ultima Oră telegrafică şi telefonică Actualităţi din afară Garanţii pentru depozitele la bănci.— In Cehoslovacia se lucrează la un proect de lege prin care se vor lua cele mai severe măsuri de apârare a depunerilor particularilor în bănci. Oricine va depune surplusul muncei sale la vre-o bancă, va fi asigurat că orice se va întâmpla cu banca, capitalul său nu va fi atins, ci i se va restitui integral. * Impozitul pe venit în Statele-Unite.—Secretarul de stat la finanţe al Statelor-Unite anunţă că în primul trimestru al anului acestuia, impozitul pe venit va da 4oo milioane dolari (85 miliarde şi jumătate lep * Legalitatea în Anglia.— In Anglia, legea se aplică deopotrivă şi bogatului şi săracului şi ministrului şi ultimului conţopist. Astfel, tribunalul din Mansion House a condamnat pentru a 19 a oară la amendă pe lordul Curzon, ministrul de externe al Angliei, pentru că a condus automobilul cu prea mare viteză. VIATA POLITICA InSUa $! revendicării!! munci firesti - Criza capitalismului. — Parlamentul englez şi moţiunea Snowden — Ua moment istoric — in toate ţările de pe continent societatea capitalistă zdruncinată imediat după războiu, se reface şi se întăreşte Socialismul a fost învins pretutindeni şi burghezia este pe deplin îndreptăţită să creadă încă o vreme în dominaţia ei. Totuşi timpul nu stă pe loc. Şi cu odată ei cresc sau sca semnificaţiile trecătoarelor aşezâminte omeneşti. Este neîndoelnic că marele războiu a însemnat, în ultimă analiză, o grozavă convulsiune a capitalismului de pe întregul continent. După această criză, care a marcat şi un punct culminant al lui, capitalismul a pornit pe panta scoborârii, sau în orice caz a ‘intrat într’o perioadă de tulburare şi nesiguranţă.* Că este aşa, ne o indică cel mai sigur barometru al vremurilor politici: parlamentul englez. El a arătat întotdeauna cu preciziune încotro se îndreaptă omenirea. El a prevăzut revoluţia franceză cu un secol mai înainte şi a evitat-o pentru ţara lui. Iată că astăzi în parlamentul englez s’a întâmplat un lucru nou care, pentru cei ce ştiu să privească evenimentele în perspectiva lor istorică, capătă o mare însemnătate. In adevăr, într’o şedinţă a Camerei comunelor, deputatul Snowden din partidul muncitoresc a propus o moţiune prin care guvernul este invitat să înlocuiască actualul regim capitalist prin socializarea industrială. Bineînţeles că moţiunea a fost respinsă dar cu această ocazie s-au precizat curentele din sânul parlamentului. Partidul muncitoresc deţine cel mai mare număr de mandate între opozanţi; pe lângă aceasta, liberalii din stânga au trecut şi ei la muncitori, aşa că acest partid reprezintă cea mai puternică forţă de opoziţie în Camera comunelor. De aici până la o majoritate în viitoarele alegeri nu este decât un pas. Şiatunci moţiunea lui Snowden desigur că nu va mai fi aşa de uşor respinsă. * * Frumos şi caracteristic spiritului conservativ englez este faptul că partidul muncitoresc recunoaşte principiul monarhic şi constituţional politic al Marei Britanii. Schimbările de ordine economică nu vor atinge aşadar aşezămintele care s’au dovedit întotdeauna nedăunătoare şi câte odată utile. Acesta este marele secret al revoluţiilor“ engleze c ele păstrează numele vechi şi în dos schimbă ceea ce trebue schimbat. Moţiunea Snowden a pus în parlamentul englez pentru întâia oară chestiunea unei mari reforme socialiste Pentru ţările industriale din Apus acesta trebue să fie semnul că problema muncitorească a ajuns la maturitate și trece de acum înainte în domeniul posibilităților realizabile. * Nevoile laşului Alaltăeri d-nii Simionescu şi Iamandi, ieri d.Tom», mâne poate altul, dar cu toţii prea târziu—ca săeurtăm vre-o altă bănuială—au găsit răgaz să se ocupe în Cameră de halul nenorocit în care zace laşul. Dacă d. Vintilă Brătianu ar fi fost întrebat mai stăruitor, înainte de a fi întocmit buggetul şi înainte de a fi fost trecută Constituţia — atunci când docilitatea şi coheziunea majorităţii avea mare preţ pentru guvern—e probabil că s’ar fi putut ’mai lesne obţine ceva de la zgârcitul ministru de finanţe. Acuma, d. Vintilă Brătianu şi-a putut permite luxul să facă câteva declaraţii de amor platonic pentru Iaşi, dar în fond să răspundă evasiv şi să lase a se înţelege că Iaşul trebue să se gândească la salvarea prin propriile forţe. oraşul este neputincios să-şi acopere enumele lui nevoi. Nu poate un singur oraş să dreagă ce face astricat ţară întreagă în refugiu. Veniturile târgului nostru—chiar de ar fi bine întrebuinţate—nu pot acoperi atâta mizerie, atâta ruină. Populăţiei nu i se poate cere mai mult decât a fâcut. Ea a plătit şi plăteşte taxe sporite, s’a supus la toate privaţiunele, a instituit biruri suplimentare şi benevole. Iniţiativa d-lui N. V. Ştefăniu, pentru contribuţia specială a comercianţilor în scopul refacerei, a fost primită şi aplicată cu dragă inimă Dar toate acestea sunt insuficiente, şi mai mult decât atât nu se poate face Statul trebue să vie în ajutorul Iaşului. Când se găsesc zeci de milioane pentru Bucureşti şi alte oraşe, se poate găsi şi suma pe care ţara este moralmente obligată a o acorda Iaşilor refugiului şi tuturor sacrificiilor. IMPRESU ŞI PĂRERI - Pentru ajutorarea celor suferinzi. — da A. M. HURMUZESCU Frumoasă şi vrednică de laudă este iniţiativa Domniţei Elena de a clădi un mare spital de copii în Bucureşti. De cum a venit în ţară Domniţa a vrut să-şi lege numele de o operă trainică şi folositoare. A văzut cât sunt de plăpânzi copiii de după răsboiu, de fătă căutare şi îngrire duioasă cu nevoi,pentru a creşte, a se desvolta, şi şi a închinat activitatea ocrotirei celor nevinovaţi, care adesea pătimesc plătind cu viaţa greşelile şi păcatele părinţilor. Nu ne îndoim ofi chemarea inimoasei Domniţe, va avea un răunet puternic în sufletul milos şi plin de indurare a blândului nostru popor şi în curând vom vedea ridicîndu-se în capitala ţării măreaţa cădire a unui apital pentru copii. Sunt trei ani de când în Iaşul nostru câteva doamne au constitit un comitet de acţiune, luptând pe toate căile pentru a înfiinţa în capitala Moldovei un spital-sanatoriu peril a izola pe cei atinşi de nemiloasa bală : tuberculoza. Cui nu s’au adresat şi ce n’au înfiinţat neobositele luptătoare ? Au căpătat autorizaţia de a emite carnete de cărămizi în valoare de 5oo,ooo lei Au răspândi o parte din aceste carnete în întreaga Moldovă,rulând pe prefecţi ca prin primării să le împrăştie la sate pentru ca fiecare gspodar să pună o cărămidă la clădirea spitaluri pe care se simte atâta nevoe. Cine nu poate da 2i, preţul unei cărămizi ? Cu doi lei nu poţi cumpăra o prăjitură, nici un sfert de bilet la cinematograf, totuşi cofetăriile şi cinematografele gem de lume, pe când cei cari au carnete de defăcut întâmpini greutăţi de neînvins Dacă cinematografele şi cofetăriile, care realizează câştiguri fantastice, ar renunţa într’o singură Duminică pe lună la reţeta în folosul Profilaxiei, n’ar trece anul şi am avea în Iaşi spitalul di care pe un ce trece se simte mai mare nevoe. „ Sanatoriile existente sunt pline La dispensarul societăţii unde se dau consultaţii de două ori pe săptămână, vin nenumăraţi bolnavi din toate unghiurile Moldovei întregite, ugând cu lacrimi să fie primiţi în spitale pentru a-şi recăpăta sănătatea şi a ferise cei de acasă de molipsirea cumplit boale. Cu durerea în suflet trebue să fie amânaţi, căci locuri nu sunt în cele trei sanatorii ale socreăţii şi zilele trec, boala se înteţeşte şi se răspândeşte, desnădejea şi amarul spoiesc în sufietul tuturor ! Români din frumoasa şi bogata ţară a Moldovei, puneţi mână de la mână şi ce nu s’a putut face până acum să se facă anul acesta. I sui să aibă un spital unde cei mai obijduiţi dintre locuitorii acestui colţ de ţară să gă(Continuare în pag. 11-a)