Opinia, iulie 1923 (Anul 19, nr. 4839-4840)

1923-07-19 / nr. 4839

ANUL AL XIX 4839 .« ABONAMENTE. . .— t' 1­­4 UN AN . . . LEi 30© $ARP t ’’'T T' y.ei^'V0 .».CLU 17 — ^ t E P O fl Ko. 209 ZIAR POLITIC COTI­DIAN Luxul şi valuta Revista „Investment News“ din Chicago şi „Asociaţia morală a intelectualelor ro­mâne“ pun la discuţ­a ches­tia luxului. Atît revista americană, cît şi intelectualila cu sediul în Bucureşti cred că dezastrul valutei noastre se datoreşte numai, sau mai ales impor­tului de obiecte de lux. „A­­sociaţia morală“ apelează chiar ca patru-cinci luni fe­meia română să nu poarte mătasă... Deşi, poate, se exagerează puţin pricina degringoladei valutare, importul prea mare al ob­ectelor de lux, ca şi efi­cacitatea remediului, aban­donarea mătăsii patru-cinci luni,— totuşi şi revista de peste Ocean şi Asociaţia in­telectualelor au, într’o oare­care măsură, dreptate. Fiecare cetăţean deci,­­ cînd merge necăjit pe stradă, gândindu-se cu desperare la hrană, la chirie şi la haine, — trebue să ştie un lucru : că — pe lingă multe alte o­ute de toate felurile lu­xul contribue, şi el, la în­­greuirea vieţii. Prin urmare, orice e crap de mătasă, care-ţi atrage insistent privirea... ori­ce dantelă de subt bluzele t­ansparente... orice parfum vag sau violent, risipit parcă fără sursă în aer sau pornit direct dintr’un vast focar de mireazmă,­­ toate ajută, te­nace şi insidios, la micşora­rea şi înrăutăţirea porţiilor noastre de mîncare, la im­posibilitatea refacerii garde-p robei şi a bibliotecii, la... Dar viaţa are atît de multe şi varii trebuinţe ! AtU revista americană, cî Asovafi» femriior române au dat alarma în chestia lu­xului. Nu-i vorba bine-înţeles, de rid­cat brusc valuta — du­pă principiul aparatelor de cer cat puterea la iarmaroace... ci de o uşoară şi sănătoasă urcare a leului. Această o­peraţie nu depinde atîta de guvern, cât de masa cetâ­ţenilor. Dar în chestii de fi»e cetăţenii —­ mai ales ce­tăţencele — nu fac nici concesie nici colectivităţii nici măcar lor Iaşi­le... dacă îi­­loc nu un interes mai în­depărtat, ci o plăcere ime­diată. .. Ce considerent patriotico valutar îl va opri de pildă un tenor de operetă să ofere o sticlă de Coty unei sudi­toare, care a rămas rele în faţa trilurilor erotice ? Şi ce apel ar fi în stare să o­­prească clientela fminină la uşa magazinelor de galante­rie, ■— cînd cmnpărâtoarea ştie forţa de atracţie, pe care o împrumută ciorap­i — pi­ciorul a­, şi dantela — bus­tului ?... Nu-i aşa ? I­aintea scăde­rilor valutare şi la mizeriei obşteşti, uneori chiar a pro­priei mizerii,— nu-i aşa că un moment de supremă sa­tisfacţie de ordin sentimen­tal valorează mai mult de­cit orice pe lume ! Clientela feminină, luînd într’o deaproape cercetare chestia valutară (mulţumită „intelectualelor“... pe cînd a­­pelu­l celorlalte categorii de femei, mai interesant în ca­uză ?), ar putea —credem - să facă o concesie fără renun­ţarea la nici un punct sau linie de atracţie. Avînd în vedere costul «timp al mătăsii*ilor, — şi cum femeile nu pot renunţa la mătasă, — moda ar putea împăca aceste interese con­trare , printr’o diminuare a suprafeţii corpului feminin, supusă îmbrăcămintei. Feme­ile—inconştient— au pornit pe această cale. Ce min­ţi de economie pe regiuni nu-s capab­le să facă ele... deve­nind conştiente / Ne putem aştepta să vedem circulînd pe străzi numai frunze de vie... de mătasă. .. Acesta i singurul mod, în care ar putea ceda femeile,— pe terenul strict valutar M. Sevastos CATE­VA NOTE Ziarul .Înfrăţirea“, oficiosul din Cluj al guvernului, scrie că fascismul era necesar în România­­ că este îm­brăţişat de partidul liberal. Bine că o mărturisesc acum liberalii înşişi, că noi le-am spus-o de multă vreme şi n’au voit să ne creadă.. * Ziarele vorbesc de „aplicarea legei speculei“. Mă rog, să ne înțelegem. Aplicarea speculei o vedem. Cât des­pre aplicarea legei.. slabă nădejde ! Raporturile dintre ţărănişti şi partidul naţional Intr’un interview acordat zia­rului „Lupta” vorbind de ra­porturile ţărăniştilor cu partidul naţional d. dr. Lupu spune: „ Eşuarea fuziunei nu înseam­nă că nu vom putea colabora, în lupta împotriva opresiunei şi cu aliaţii noştri de ieri“. Pe de altă parte, d. Iuliu Ma­niu, la consfătuirea de la Sibiu a comitetului de 100, a spus în aceiaşi chestiune: „...sperăm că pe viitor vom găsi calea înţelegerii. Partidul naţional nu se socoteşte în con­flict cu partidul ţărănesc, nici nu va lua o atitudine ostilă faţă de acest partid“. Aşa­dar, posibilitatea unei co­laborări între aceste două pu­ternice partide de opoziţie, nu este înlăturată. Bine­înţeles însă că e vorba de o colaborare stric­tă de opoziţie, sau mai bine zis de o acţiune paralelă împotriva guvernării de violenţă şi teroare, fără nici un soi de angajament ­ 1 leu NUMĂRUL JOI 19 IULIE 1923 Actualităţi din afară Un record.— Joseph Bianco, lucrător din Dragnignan (Fran­ţa) a pus rămăşag cu tovarăşii săi că va fi dcra timp da opt ore în şir. Şi în adevăr, într’o căsuţă da ţară, cu citeva sticle cu răcoritoare dinainte, lucră­torul flueră­­rii franceze, tiro­leze, marşuri, one stap, fox­­trott, etc. pînă cînd se împli­niră opt ore. Atunci el încetă; cîştigase rămăşagul, care era o masă lună ca un vin şi mai bun.* Cel mai tînăr inginer din Franţa.— Este o fată de 21 ani care a terminat „L’Ecole Centrale“, d-ra Eagéaie Char­­rasse. Fostă elevă a liceului din Orange, că și a trecut în mod strălucit examenele pen­tru diplomă la Școala Centrală d­e Paris. ÎNSEMNĂRI Un apel Inimos pentru salvarea laşului D-na Alexandrina Gr. Can­­tacuzino, ie­zidenta generală a Societăţii Ortodoxe naţionale a femeilor române, publică prin „Universul“ un inimos a­­pel în favoarea laşului ruinat şi crop­at. Secătuiţi de mizerie şi de­cepţionaţi de o aprigă ingrati­tudine, noi ieşenii am pierdut energia de a mai protesta sau chiar de a ne plânge. Lăsăm ca durerile noastre să fie spuse de alţii, mai expresiv şi poate cu mai mult noroc, limitându­­ne să nădăjduim în binevoitoa­rea intervenţie a acelor sinceri şi distinşi iubitori ai Iaşului cărora le vom mulţumi aşa cur o mulţumim astă- din inii mă d-nei Alexandrina Canta­­cuzino. D na Cantacuzino—o vred­nică moldovancă din ţinutul Bârladului- are cuvinte mă­gulitoare pentru ieşeni şi ex­pune cu o impresionantă pre­­cizie toată nedreptatea care se face acestui oraş al jertfelor. „Acolo find leagănul vieţii noastre culturale şi naţionale —spune d-na Cantacuzino— a­­vem datoria să cerem imperios ca, în dansul infernal al mili­oanelor, stat­ul să rezerve nea­părat şi fondurile necesare pen­tru refacerea oraş­­ui în care istoria neamului trăeşte mai puternic decât oriunde. Trebue cu toţii să ne ridicăm pentru a cere mântuirea Iaşului, scump tuturor românilor“. Acestea sunt cuvintele pe care o femnei de inimă le strigă la urechea cârmuit­orilor. Noi ieşenii aşteptăm să vedem dacă domnii de la centru vor înţe­lege datoria de conştiință la care­­d-na Cantacuzino îi chiar­mă atât de convingător. APUSUL GLORIILOR MILITARE Ce spune Jean de Pierrefeu în „Plutarque a menti“ 0 carte, cuprinzând o lică­­rire de adevăr, stârneşte în ju­rul­ ei vâlvă şi potop de dis­cuţii. Aceasta se petrece în Fran­­ţa, unde adevărul este iubit cu o patimă aproape senzuală. Fi­nd vorba despre chestiu­nea m­­itară, atât de scumpă idiologiei franceze de astăzi, se Înţelege că autorul a devenit deodată popular iar cartea a depurtat un frumos succes de ibrărie, „Plutarqua a menti“*) (“Plu­­tarc a minţit“) de Jean de P­er­ , Pertu este un atac îndreptat­. I­mpotriva prejudecăţilor curen-­­­e asupra valorii comandanţi­­or de armate şi a felului cum se câştigă bătălii­­a în războiul­­­­­­odern. 1. *) J. de Pierrefeu, Plutaque a menti 11 3. Grasset, Paris, I . Plutarc, biograful marilor ge­nerali, din antichitate a min­ţii: nu sânt oameni mici în cariera militară. Sunt procla­maţi mari acei generali căro­ra norocul le-a adus izbânda. Ceilalţi, învinşii, nu sânt nici mai mult nici mai puţin me­­ritoşi .• norocul­­ a trădat, as­ta-i totul. Totdeauna a fost aşa, dar înaintea războiului european, mai era­ ceva care semăna, cu un fel de artă militariş­ti. E adevărat, o artă de o sărăcie unică : geniul celui mai mare tom de războiu nu ie­șea din cadrul unui atac prin stânga, prin dreapta sau prin centru. Războiul european suprimând atacul de aripă prin stabilirea frontului continuu, n’a mai rămas decât o singură mișcare posibilă. Orice combi­naţi® izvorâtă din inteligenţa unui şef a dispărut ; victoria nu depinde decât de soldat; nu mai este artă, ci numai măcel. Arta a mai dispărut pentru că războiul cel nou nu mai dozează forţei­, ci trimite la măcel toţi oamenii dintr’o sin­gură dată. Greşala este a militarilor, susţine Jean de Pierrefeu Tem­peramentul militar „insaţiabil prin esenţă“, a creat această concepţie. „Din orgoliul de a comanda masse din ce în ce mai numeroase, din instinct de jucător care dublează miza, militarii au fost înclinaţi a da armatelor o importanţă nume­rică tot mai mare“. In acelaşi timp ei au favorizat dispariţia artei, înecaţi de masa ome­nească pe care o aveau de con­dus, ei n’au mai fost în stare să o conducă. □Totuşi, deformaţia profesio­nală a oprit pe militari să-şi dea seama de transformarea de fapt. Ei au urmat să crea­dă în vechile regale ale artei şi, pentru a le regăsi, ei au pretins spargerii frontului con­tinuu să îi redea atacul de aripă. Pretenţia este zadarnică. Mai iată nu pentru că spargerea n’a putut fi realizată niciodată pe o aşa distanţă ca să dea pu­tinţa artei să facă manevrele de care are nevoe. Pe lângă aceasta, fortificaţia şi arma­mentul modern domină orice încercări de acest soiu. Concluzia autorului este: mi­­litarii nu au înţeles nimic şi dacă civilii nu i-ar fi oprit să comită cele mai grave erori, războiul ar fi luat o întorsă­tură şi mai rea. Dar civilii au beneficiul de a cultiva spiritul critic, de care militarii se tem mai mult ca de orice. Războiul a devenit o întreprindere care întrece înţelegerea specialişti­lor ; el nu poate fi dominat­ de­­cât de oameni a căror carieră deschide largi drumurile între­gei inteligenţe omeneşti. A­­ceşti oameni nu se găsesc de­cât la civili; să fie deci che­maţi civilii atunci când va fi nevoe. * Jean de Pierrefen a fost a­­cuzat că nu este documentat, că face afirmaţii gratuite. Co­lonelul F. Feyier spune ironic că d. Pierrefen scrie cum se bate Foch; muşcă în toate părţile. Regimul democratic, continuă colonela­, este cauza enormi­tăţii efectivelor puse în linie, şi nu se poate spune că numai militarii dornici de a exercita vaste comandamente sunt răs­punzători de recrutările gene­rale şi de falimentul artei lor care urmează din acest fapt. Lupta prin scria urmează încă. Nu se ştie cine va ieşi victorios. In orice caz, a­­ceste exerciţii de dialectică din vremuri de pace sunt desigur mai plăcute pentru ambele ta­bere decât argumentele sânge­roase ale războiului... Comp. să fa gr­in la Guvern de colaborare, sau un guvern militar da tranziţie.—Influenţarea voinţei alegătorilor. Fals guvern parlamentar. După cum ni Se anunţă din Capitală din cea mai bună sursă, o însemnată precizare s’a produs în chestia succesiu­ne! la guvern. Longevitatea cabinetului ac­tual a fost legată de anumite combinaţiuni de opoziţie care să constitue o rezervă politică la Îndemâna factorului suprem. Aceste combinaţiuni încă nu s'au produs, dar faptul n’a îm­piedecat procesul firesc, al slă­­birei guvernului liberal. Şi d. Brătianu va înţelege că dăinui­rea unui guvern depinde foarte mult şi de cohesiunea lui pro­prie şi de puterea de concepere şi creaţiune. Or, acesta atri­bute se mai găsesc la actualul guvern într’un chip extrem de limitat.• La locul Competent se aş­teaptă ca d. Ionel Bratianu să-şi mărturisească oboseala acestor doi ani de guver­nare. Şi concepţiunea expri­mată a Suveranului este ca, atunci cînd d. Bratianu va face mărturisirea de rgoare, să apeleze la un guvern de colaborare, pro­priu a-şi găsi un sprijin mai extensiv în opinia pu­blică a ţarei. O nouă expe­rienţă cu un guvern de partid nu mai apare po­sibilă. Dar dorita colaborare de partide încă nu s’a produs și e foarte indoelnic dacă se va produce in campania politică viitoare. Pentru această ultimă situafiune, Suveranul are t­oată hotărlrea de a re­curge la un guvern de ale­geri care sâ facă apoi locul unui guvern parlamentar, conform indicaţiilor corpului electoral­ . S’ar părea, deci, că aspi­raţiunele democratica ar avea şansă să se înfăptu­iască, în ceia ce priveşte preluarea frînelor ţării. Dar este numai o părere şi nici un optimism nu-şi are locul Guvernul de a­lgeri ur­mnează a fi un cabinet de militari care să suprave­gheze în anume chip cam­pania electorală să decteze corpului electoral şi să de­termine reprezentanța par­lamentară a fiecărui partid după un tablou fixat dina­inte. Aşa că, despre o adevă­rată metodă democratică şi despre o consultare reală a corpului electoral­, nu va putea fi vorbă A N­UN C II) 81 Ea prîmesa la toat.® Agastillo en PoliticiLa&e Si LA IfillSfSTRiTSA ZUE 0131 — IAȘÎ, — STR. «URZESCU •? vgcuvu IU D. Poincaré şi Anglia Deşi presa franceză ma­­nifes­ase hotărârea foarte chibzuită de a nu riposta la declaraţia guvernului englez în chestia repara­ţiilor, decât după ce se va cunoaşte textul de răspuns al Angliei la nota germa­nă, d. Poincaré a ţinut to­tuşi să facă unele avansuri, afirmând necesitatea î­n care s-a aflat Franţa de a recurge la mijloace de co­­erciţiune şi lăsând a se în­ţelege că nu se gândeşte la evacuarea Ruhrului Poa­te că d Poincaré a ţinut să dea o indicaţie indirectă guvernului britanic asupra chipului cum trebue să şi redacteze nota la Berlin Credinţa d-lui Poincaré că Anglia nesocoteşte tra­tatul din Versailles n’a fost de natură să satisfacă cer­curile din Londra. Presa engleză nu poate d a că toc­mai Anglia Înţelege a res­pecta spiritul tratatului şi a­­ pune în concordanţă cu realitatea pentru a nu face din executarea lui o impo­sibilitate practică .De remarcat că la revi­rimentul produs în Anglia se adaugă un spirit nou care-şi face loc în Germa­nia. Marele partid populist se apropie de punctul de vedere al socialiştilor bla­mând rezistenţa pasivă Dacă şi Franţa ar renun­ţa la atitudinea de intran­sigenţă, s’ar deschide mari speranţe pentru soluţia practică a îndelungatului conflict din Apus în inte­resul general al Europei Contrabanda din Galaţi Galaţii Ancheta asupra contrabandei de covoare con­tinuă în localitate, cit şi în Capitală,. Parchetul de Covurlui a dat în judecată pe contra­bandiştii Danielescu şi Cor­­neanu, funcţionari în mins­­terul de interne. Artele plastice în provincie ş1 Un artist modest.­­ Clteva impresii. Secăturismul care domină momentan : în artă, în şti­inţă, în literatură, etc., nu ;toate sâ nu îngloabe şi cri­tica. Căci numai aşa ne pu­tem explica pentru ce de la război încoace, orice necu­noscut care ştie să îndruga o frază şi să coloreze o pânză este luat drept... om de ganin, pe când acei ce-şi simt ade­vărata lor chemare şi nu dau la iveală adevăratele comori ale naturei şi ale sufletului omenesc, sunt lăsaţi în întu­neric. Aşa dar lipsa de critică justă în timpul nostru, nu numai că n’a putut fi o ori­entare a înzestraţilor natu­rei, dar a p­rodus o zăpăceal­e în public, în privinţa apre­cierei op­er­el­or de artă. Venim astăzi să vorbim de pictorul I. C Manoliu, c care în liniştea patriarhală a orăşelului Dorohoiu, încă de mult timp, merge spre cul­mile artei. De el s’a vorbt în mai mult© rănduri... Insă în timp ce de alţii s’a făcut paradă mai înaintea vre-unui debut serios, în ca­zul de faţă, nu venim decât să­­ facem o constatare, că D-l Manoliu n’a căutat critica eftinâ de gazete şi a lăsat să vorbească propriile lui opere. Lucrul acesta n’a putut ob­serva în nenumărate rânduri la expoziţii­e de pictură des­chise la Dorohoiu şi la Bu­cureşti. Ultima expoziţie a avut loc, în oraşul natal, acum puţin în urmă, şi publicul dorohoian a ştiut sâ râsplâ­tească în deajuns meritele şi munca preţiosului pictor. Din­tre bucăţi am remarcat : „Moş Vasile“, „moş Toader“, „prin pădure“, „nu spre Dum­nezeu“, „gospodărie ţărănea­scă*­, diferite peisaje, etc. Arta D-lui Manoliu n are ceva izbitor pentru ca mai apoi să ne simţim îndepăr­taţi de dânsa , ci are ceva din indiferenţa naturei^care te­­drage treptat şi te faci să simţi fiorii inspirației adevă­rate Arta D-lui Manoliu are ceva din cutezanța și fragi­litatea ghioceilor și brăndu (Continuare în pag. II ?.)

Next