Opinia, iulie 1923 (Anul 19, nr. 4839-4840)
1923-07-19 / nr. 4839
ANUL AL XIX 4839 .« ABONAMENTE. . .— t' 14 UN AN . . . LEi 30© $ARP t ’’'T T' y.ei^'V0 .».CLU 17 — ^ t E P O fl Ko. 209 ZIAR POLITIC COTIDIAN Luxul şi valuta Revista „Investment News“ din Chicago şi „Asociaţia morală a intelectualelor române“ pun la discuţa chestia luxului. Atît revista americană, cît şi intelectualila cu sediul în Bucureşti cred că dezastrul valutei noastre se datoreşte numai, sau mai ales importului de obiecte de lux. „Asociaţia morală“ apelează chiar ca patru-cinci luni femeia română să nu poarte mătasă... Deşi, poate, se exagerează puţin pricina degringoladei valutare, importul prea mare al obectelor de lux, ca şi eficacitatea remediului, abandonarea mătăsii patru-cinci luni,— totuşi şi revista de peste Ocean şi Asociaţia intelectualelor au, într’o oarecare măsură, dreptate. Fiecare cetăţean deci, cînd merge necăjit pe stradă, gândindu-se cu desperare la hrană, la chirie şi la haine, — trebue să ştie un lucru : că — pe lingă multe alte oute de toate felurile luxul contribue, şi el, la îngreuirea vieţii. Prin urmare, orice e crap de mătasă, care-ţi atrage insistent privirea... orice dantelă de subt bluzele tansparente... orice parfum vag sau violent, risipit parcă fără sursă în aer sau pornit direct dintr’un vast focar de mireazmă, toate ajută, tenace şi insidios, la micşorarea şi înrăutăţirea porţiilor noastre de mîncare, la imposibilitatea refacerii garde-p robei şi a bibliotecii, la... Dar viaţa are atît de multe şi varii trebuinţe ! AtU revista americană, cî Asovafi» femriior române au dat alarma în chestia luxului. Nu-i vorba bine-înţeles, de ridcat brusc valuta — după principiul aparatelor de cer cat puterea la iarmaroace... ci de o uşoară şi sănătoasă urcare a leului. Această operaţie nu depinde atîta de guvern, cât de masa cetâţenilor. Dar în chestii de fi»e cetăţenii — mai ales cetăţencele — nu fac nici concesie nici colectivităţii nici măcar lor Iaşile... dacă îiloc nu un interes mai îndepărtat, ci o plăcere imediată. .. Ce considerent patriotico valutar îl va opri de pildă un tenor de operetă să ofere o sticlă de Coty unei suditoare, care a rămas rele în faţa trilurilor erotice ? Şi ce apel ar fi în stare să oprească clientela fminină la uşa magazinelor de galanterie, ■— cînd cmnpărâtoarea ştie forţa de atracţie, pe care o împrumută ciorapi — piciorul a, şi dantela — bustului ?... Nu-i aşa ? Iaintea scăderilor valutare şi la mizeriei obşteşti, uneori chiar a propriei mizerii,— nu-i aşa că un moment de supremă satisfacţie de ordin sentimental valorează mai mult decit orice pe lume ! Clientela feminină, luînd într’o deaproape cercetare chestia valutară (mulţumită „intelectualelor“... pe cînd apelul celorlalte categorii de femei, mai interesant în cauză ?), ar putea —credem - să facă o concesie fără renunţarea la nici un punct sau linie de atracţie. Avînd în vedere costul «timp al mătăsii*ilor, — şi cum femeile nu pot renunţa la mătasă, — moda ar putea împăca aceste interese contrare , printr’o diminuare a suprafeţii corpului feminin, supusă îmbrăcămintei. Femeile—inconştient— au pornit pe această cale. Ce minţi de economie pe regiuni nu-s capable să facă ele... devenind conştiente / Ne putem aştepta să vedem circulînd pe străzi numai frunze de vie... de mătasă. .. Acesta i singurul mod, în care ar putea ceda femeile,— pe terenul strict valutar M. Sevastos CATEVA NOTE Ziarul .Înfrăţirea“, oficiosul din Cluj al guvernului, scrie că fascismul era necesar în România că este îmbrăţişat de partidul liberal. Bine că o mărturisesc acum liberalii înşişi, că noi le-am spus-o de multă vreme şi n’au voit să ne creadă.. * Ziarele vorbesc de „aplicarea legei speculei“. Mă rog, să ne înțelegem. Aplicarea speculei o vedem. Cât despre aplicarea legei.. slabă nădejde ! Raporturile dintre ţărănişti şi partidul naţional Intr’un interview acordat ziarului „Lupta” vorbind de raporturile ţărăniştilor cu partidul naţional d. dr. Lupu spune: „ Eşuarea fuziunei nu înseamnă că nu vom putea colabora, în lupta împotriva opresiunei şi cu aliaţii noştri de ieri“. Pe de altă parte, d. Iuliu Maniu, la consfătuirea de la Sibiu a comitetului de 100, a spus în aceiaşi chestiune: „...sperăm că pe viitor vom găsi calea înţelegerii. Partidul naţional nu se socoteşte în conflict cu partidul ţărănesc, nici nu va lua o atitudine ostilă faţă de acest partid“. Aşadar, posibilitatea unei colaborări între aceste două puternice partide de opoziţie, nu este înlăturată. Bineînţeles însă că e vorba de o colaborare strictă de opoziţie, sau mai bine zis de o acţiune paralelă împotriva guvernării de violenţă şi teroare, fără nici un soi de angajament 1 leu NUMĂRUL JOI 19 IULIE 1923 Actualităţi din afară Un record.— Joseph Bianco, lucrător din Dragnignan (Franţa) a pus rămăşag cu tovarăşii săi că va fi dcra timp da opt ore în şir. Şi în adevăr, într’o căsuţă da ţară, cu citeva sticle cu răcoritoare dinainte, lucrătorul fluerării franceze, tiroleze, marşuri, one stap, foxtrott, etc. pînă cînd se împliniră opt ore. Atunci el încetă; cîştigase rămăşagul, care era o masă lună ca un vin şi mai bun.* Cel mai tînăr inginer din Franţa.— Este o fată de 21 ani care a terminat „L’Ecole Centrale“, d-ra Eagéaie Charrasse. Fostă elevă a liceului din Orange, că și a trecut în mod strălucit examenele pentru diplomă la Școala Centrală de Paris. ÎNSEMNĂRI Un apel Inimos pentru salvarea laşului D-na Alexandrina Gr. Cantacuzino, iezidenta generală a Societăţii Ortodoxe naţionale a femeilor române, publică prin „Universul“ un inimos apel în favoarea laşului ruinat şi cropat. Secătuiţi de mizerie şi decepţionaţi de o aprigă ingratitudine, noi ieşenii am pierdut energia de a mai protesta sau chiar de a ne plânge. Lăsăm ca durerile noastre să fie spuse de alţii, mai expresiv şi poate cu mai mult noroc, limitândune să nădăjduim în binevoitoarea intervenţie a acelor sinceri şi distinşi iubitori ai Iaşului cărora le vom mulţumi aşa cur o mulţumim astă- din inii mă d-nei Alexandrina Cantacuzino. D na Cantacuzino—o vrednică moldovancă din ţinutul Bârladului- are cuvinte măgulitoare pentru ieşeni şi expune cu o impresionantă precizie toată nedreptatea care se face acestui oraş al jertfelor. „Acolo find leagănul vieţii noastre culturale şi naţionale —spune d-na Cantacuzino— avem datoria să cerem imperios ca, în dansul infernal al milioanelor, statul să rezerve neapărat şi fondurile necesare pentru refacerea oraşui în care istoria neamului trăeşte mai puternic decât oriunde. Trebue cu toţii să ne ridicăm pentru a cere mântuirea Iaşului, scump tuturor românilor“. Acestea sunt cuvintele pe care o femnei de inimă le strigă la urechea cârmuitorilor. Noi ieşenii aşteptăm să vedem dacă domnii de la centru vor înţelege datoria de conştiință la cared-na Cantacuzino îi chiarmă atât de convingător. APUSUL GLORIILOR MILITARE Ce spune Jean de Pierrefeu în „Plutarque a menti“ 0 carte, cuprinzând o licărire de adevăr, stârneşte în jurul ei vâlvă şi potop de discuţii. Aceasta se petrece în Franţa, unde adevărul este iubit cu o patimă aproape senzuală. Find vorba despre chestiunea mitară, atât de scumpă idiologiei franceze de astăzi, se Înţelege că autorul a devenit deodată popular iar cartea a depurtat un frumos succes de ibrărie, „Plutarqua a menti“*) (“Plutarc a minţit“) de Jean de Per , Pertu este un atac îndreptat. Impotriva prejudecăţilor curen-e asupra valorii comandanţior de armate şi a felului cum se câştigă bătăliia în războiulodern. 1. *) J. de Pierrefeu, Plutaque a menti 11 3. Grasset, Paris, I . Plutarc, biograful marilor generali, din antichitate a minţii: nu sânt oameni mici în cariera militară. Sunt proclamaţi mari acei generali cărora norocul le-a adus izbânda. Ceilalţi, învinşii, nu sânt nici mai mult nici mai puţin meritoşi .• norocul a trădat, asta-i totul. Totdeauna a fost aşa, dar înaintea războiului european, mai era ceva care semăna, cu un fel de artă militarişti. E adevărat, o artă de o sărăcie unică : geniul celui mai mare tom de războiu nu ieșea din cadrul unui atac prin stânga, prin dreapta sau prin centru. Războiul european suprimând atacul de aripă prin stabilirea frontului continuu, n’a mai rămas decât o singură mișcare posibilă. Orice combinaţi® izvorâtă din inteligenţa unui şef a dispărut ; victoria nu depinde decât de soldat; nu mai este artă, ci numai măcel. Arta a mai dispărut pentru că războiul cel nou nu mai dozează forţei, ci trimite la măcel toţi oamenii dintr’o singură dată. Greşala este a militarilor, susţine Jean de Pierrefeu Temperamentul militar „insaţiabil prin esenţă“, a creat această concepţie. „Din orgoliul de a comanda masse din ce în ce mai numeroase, din instinct de jucător care dublează miza, militarii au fost înclinaţi a da armatelor o importanţă numerică tot mai mare“. In acelaşi timp ei au favorizat dispariţia artei, înecaţi de masa omenească pe care o aveau de condus, ei n’au mai fost în stare să o conducă. □Totuşi, deformaţia profesională a oprit pe militari să-şi dea seama de transformarea de fapt. Ei au urmat să creadă în vechile regale ale artei şi, pentru a le regăsi, ei au pretins spargerii frontului continuu să îi redea atacul de aripă. Pretenţia este zadarnică. Mai iată nu pentru că spargerea n’a putut fi realizată niciodată pe o aşa distanţă ca să dea putinţa artei să facă manevrele de care are nevoe. Pe lângă aceasta, fortificaţia şi armamentul modern domină orice încercări de acest soiu. Concluzia autorului este: militarii nu au înţeles nimic şi dacă civilii nu i-ar fi oprit să comită cele mai grave erori, războiul ar fi luat o întorsătură şi mai rea. Dar civilii au beneficiul de a cultiva spiritul critic, de care militarii se tem mai mult ca de orice. Războiul a devenit o întreprindere care întrece înţelegerea specialiştilor ; el nu poate fi dominat decât de oameni a căror carieră deschide largi drumurile întregei inteligenţe omeneşti. Aceşti oameni nu se găsesc decât la civili; să fie deci chemaţi civilii atunci când va fi nevoe. * Jean de Pierrefen a fost acuzat că nu este documentat, că face afirmaţii gratuite. Colonelul F. Feyier spune ironic că d. Pierrefen scrie cum se bate Foch; muşcă în toate părţile. Regimul democratic, continuă colonela, este cauza enormităţii efectivelor puse în linie, şi nu se poate spune că numai militarii dornici de a exercita vaste comandamente sunt răspunzători de recrutările generale şi de falimentul artei lor care urmează din acest fapt. Lupta prin scria urmează încă. Nu se ştie cine va ieşi victorios. In orice caz, aceste exerciţii de dialectică din vremuri de pace sunt desigur mai plăcute pentru ambele tabere decât argumentele sângeroase ale războiului... Comp. să fa grin la Guvern de colaborare, sau un guvern militar da tranziţie.—Influenţarea voinţei alegătorilor. Fals guvern parlamentar. După cum ni Se anunţă din Capitală din cea mai bună sursă, o însemnată precizare s’a produs în chestia succesiune! la guvern. Longevitatea cabinetului actual a fost legată de anumite combinaţiuni de opoziţie care să constitue o rezervă politică la Îndemâna factorului suprem. Aceste combinaţiuni încă nu s'au produs, dar faptul n’a împiedecat procesul firesc, al slăbirei guvernului liberal. Şi d. Brătianu va înţelege că dăinuirea unui guvern depinde foarte mult şi de cohesiunea lui proprie şi de puterea de concepere şi creaţiune. Or, acesta atribute se mai găsesc la actualul guvern într’un chip extrem de limitat.• La locul Competent se aşteaptă ca d. Ionel Bratianu să-şi mărturisească oboseala acestor doi ani de guvernare. Şi concepţiunea exprimată a Suveranului este ca, atunci cînd d. Bratianu va face mărturisirea de rgoare, să apeleze la un guvern de colaborare, propriu a-şi găsi un sprijin mai extensiv în opinia publică a ţarei. O nouă experienţă cu un guvern de partid nu mai apare posibilă. Dar dorita colaborare de partide încă nu s’a produs și e foarte indoelnic dacă se va produce in campania politică viitoare. Pentru această ultimă situafiune, Suveranul are toată hotărlrea de a recurge la un guvern de alegeri care sâ facă apoi locul unui guvern parlamentar, conform indicaţiilor corpului electoral . S’ar părea, deci, că aspiraţiunele democratica ar avea şansă să se înfăptuiască, în ceia ce priveşte preluarea frînelor ţării. Dar este numai o părere şi nici un optimism nu-şi are locul Guvernul de algeri urmnează a fi un cabinet de militari care să supravegheze în anume chip campania electorală să decteze corpului electoral şi să determine reprezentanța parlamentară a fiecărui partid după un tablou fixat dinainte. Aşa că, despre o adevărată metodă democratică şi despre o consultare reală a corpului electoral, nu va putea fi vorbă A NUN C II) 81 Ea prîmesa la toat.® Agastillo en PoliticiLa&e Si LA IfillSfSTRiTSA ZUE 0131 — IAȘÎ, — STR. «URZESCU •? vgcuvu IU D. Poincaré şi Anglia Deşi presa franceză manifesase hotărârea foarte chibzuită de a nu riposta la declaraţia guvernului englez în chestia reparaţiilor, decât după ce se va cunoaşte textul de răspuns al Angliei la nota germană, d. Poincaré a ţinut totuşi să facă unele avansuri, afirmând necesitatea în care s-a aflat Franţa de a recurge la mijloace de coerciţiune şi lăsând a se înţelege că nu se gândeşte la evacuarea Ruhrului Poate că d Poincaré a ţinut să dea o indicaţie indirectă guvernului britanic asupra chipului cum trebue să şi redacteze nota la Berlin Credinţa d-lui Poincaré că Anglia nesocoteşte tratatul din Versailles n’a fost de natură să satisfacă cercurile din Londra. Presa engleză nu poate d a că tocmai Anglia Înţelege a respecta spiritul tratatului şi a pune în concordanţă cu realitatea pentru a nu face din executarea lui o imposibilitate practică .De remarcat că la revirimentul produs în Anglia se adaugă un spirit nou care-şi face loc în Germania. Marele partid populist se apropie de punctul de vedere al socialiştilor blamând rezistenţa pasivă Dacă şi Franţa ar renunţa la atitudinea de intransigenţă, s’ar deschide mari speranţe pentru soluţia practică a îndelungatului conflict din Apus în interesul general al Europei Contrabanda din Galaţi Galaţii Ancheta asupra contrabandei de covoare continuă în localitate, cit şi în Capitală,. Parchetul de Covurlui a dat în judecată pe contrabandiştii Danielescu şi Corneanu, funcţionari în minsterul de interne. Artele plastice în provincie ş1 Un artist modest. Clteva impresii. Secăturismul care domină momentan : în artă, în ştiinţă, în literatură, etc., nu ;toate sâ nu îngloabe şi critica. Căci numai aşa ne putem explica pentru ce de la război încoace, orice necunoscut care ştie să îndruga o frază şi să coloreze o pânză este luat drept... om de ganin, pe când acei ce-şi simt adevărata lor chemare şi nu dau la iveală adevăratele comori ale naturei şi ale sufletului omenesc, sunt lăsaţi în întuneric. Aşa dar lipsa de critică justă în timpul nostru, nu numai că n’a putut fi o orientare a înzestraţilor naturei, dar a produs o zăpăceale în public, în privinţa aprecierei operelor de artă. Venim astăzi să vorbim de pictorul I. C Manoliu, c care în liniştea patriarhală a orăşelului Dorohoiu, încă de mult timp, merge spre culmile artei. De el s’a vorbt în mai mult© rănduri... Insă în timp ce de alţii s’a făcut paradă mai înaintea vre-unui debut serios, în cazul de faţă, nu venim decât să facem o constatare, că D-l Manoliu n’a căutat critica eftinâ de gazete şi a lăsat să vorbească propriile lui opere. Lucrul acesta n’a putut observa în nenumărate rânduri la expoziţiie de pictură deschise la Dorohoiu şi la Bucureşti. Ultima expoziţie a avut loc, în oraşul natal, acum puţin în urmă, şi publicul dorohoian a ştiut sâ râsplâtească în deajuns meritele şi munca preţiosului pictor. Dintre bucăţi am remarcat : „Moş Vasile“, „moş Toader“, „prin pădure“, „nu spre Dumnezeu“, „gospodărie ţărănească*, diferite peisaje, etc. Arta D-lui Manoliu n are ceva izbitor pentru ca mai apoi să ne simţim îndepărtaţi de dânsa , ci are ceva din indiferenţa naturei^care tedrage treptat şi te faci să simţi fiorii inspirației adevărate Arta D-lui Manoliu are ceva din cutezanța și fragilitatea ghioceilor și brăndu (Continuare în pag. II ?.)