Opinia, august 1923 (Anul 19, nr. 4862)

1923-08-16 / nr. 4862

XL ARUL AL XIX 4862 îlV •" ' JLEI 3d» ·e \3^v «lazESCU ofw fibroN îso. »»«· t»v VUM ANNAIURI.UTRSfc.i ! N’avem corp electoral — E nevoie de votul cetăţenilor luminaţi nu de apel al analfabeţilor. — Boala noastră politică este gravă, pentru că ne lipseşte corpul electoral, iar conducătorii noştri politici de toate nuanţele, ca ţărănişti cu tot, fac tot ce pot ca să nu se nască un astfel de organ politic. Toţi nu visează decât puterea şi îşi îndreaptă privirile către singura putere în stat : Regele. Am votat o nouă Constituţie care va dormi ca şi cea veche, cum vor dormi toate constituţiile viitoare, până ce nu vom avea un corp electoral. Dacă examinăm starea de lucruri din ţările cu viaţa politică reală, vedem că viaţa publică de stat, este rezultanta vieţii politice din celula organismului, care este comuna, cercul comitatul etc. Toată administraţia acestei celule, oroare i-ar fi numele, este stabilită prin votul locuitorilor, de pe teritoriul acelei celule. Organul produce funcţia, iar funcţia "la rândul ei" produce alt organ: cercul electoral. Prin exerciţiul funcţiei, fiecare alegător capătă o conştiinţă individuală despre drepturile şi datoriile lui, şi se naşte şi un sentiment colectiv, despre drepturile şi datoriile tuturor alegătorilor. Natural că orizontul alegătorului comunal este mărginit, dar prin exerciţiul misiunei Intr’un cerc restrâns el devine apt să se transforma într’un alegător, care nu va fi străin de marele probleme de stat, ctnd ele se vor pana limpsde conştiinţei sale şi sentimentului său de răspundere. * In ţările, cu viaţa publică desvoltată, ca Belgia, Franţa, Anglia, Germania partidele îşi cuceresc situaţia începând a lupta din cercurile mici. Partidul conservator din Anglia îşi trage marea putere, de la organizaţiile din cercurile locale,nu numai de la imperialismul şi intervenţionismul programului său de stat. In Franţa tăria partidelor se bazează pa consilierii comunali, pe consilierii de arondisiment şi consilierii generali de judeţ,care aleg Senatul. Labour party din Anglia, a ajuns al dolea partid îa parlament şi în Stat pentru că a imitat peconservatori şi luptă de patru decanii în toate alegerile comunale. In Franţa două comuna au sărbătorit vara aceasta pe primarii lor, care stau în fruntea comunei de 50 ani, continuu aleşi. Existenţa unei vieţi politice în toate cominsa”Franţa”, a dat rezistenţa regimului republican şi a zădărnicit dictaturele aşa zişilor oameni providenţiali, născuţi din legende. Un aventurier fără cap ca Boulanger, prin barba lui frumoasă şi prin caracoladela armăsarului său la revista de la 14 iulie, fanateaasa Parisai, cîştigase mai toate marele centre orăşăneşti. Tot aşa aventurierii naţionalişti, care culminase în lupta pentru dărămarea unui simbol—Dreyfas, ofiţer la armata franceză—şi care îşi îşi comandaseră un rege. Corpul electoral rural în frunte cu consilierii comunali, consilierii de arondisiment şi consilierii judeţeni, au rezistat. A fost destul să se desfiinţeze scrutinul de listă pe judeţ şi să se reîntroneze scrutinul de arondisiment, ca să se stingă bulangismul. înalta Curte de Justiţie foceză, compusă din senatorii, a Ieşit consilierilor comunali, consilierilor de arondisiment şi consilierilor judeţeni, a pus capăt aventurai Boulanger, a dat liniştea Franţei şi a făcut posibilă ascensiunea Franţei până la punctul de astăzi. * Votul nostru universal este votul analfabeţilor. „Ne trebue mai puţin timp ca prin viaţa liberă comunală, cu primari şi consilieri aleşi, să facem din aceşti ialfabeţi cetăţeni conştienţi, da cât să facem din fiecare locuitor rural un cărturar. Chiria face pe cărăuş, o spune ţăranul într'o zăcătoare plină de o învăţătură adâncă. Când veţi reveni d-lor politician la alegerile comunale şi la primari aleşi ? E prea destul 10 ani de suspendare a vieţei comunale ! '**•V'/s. PROCESUL UNOR contra REVOLUŢIONARI Sofa.—Dezbaterile în procesul intentat fostului ministru Oboff şi a celorlalţi acuzaţi, au fost declarate închise. Pronunţarea hotărârei a fost amânată. Procurorul în rechizitorul său, a cerut pedeapsa cu moarte în potriva lui Oboff* Azi începe dezbaterile în procesul celor 150 săteni, acuzaţi de a fi încercat sa provoace o contra-revoluţie. I a*. 2 Iei NUMĂRUL JOI 16 AUGUST 1923 V" * - - •,' '■ ..... 1 ;k...A NUNCiUBi - ■ ■ 1 f’ ^ r~. Sîa primea® Sa toata l \ jLgonîill® «Io Pabliiîii3,'î& «s La, w *■-^ tlUIîSÎSTRlîIâ ZÎABOLBI : 3 — STR. MARZESCSj 87 . 1 id I i ■—« ------ . A «ra esumte vecmj&î 3 les. : s * „at «4L «■•••.: JZIAR POLITIC COTIDIAM In loc de însemnări Pentru iubire... La Spitalul Puşes nu s’a petrecut ori o dramă care a mişcat şi cele mai împietrite suflete. Tristul sfârşit al tânărului Bartolomeu şi hotărârea tovarăşei care îl iubea de a-l însoţi până în mormânt, apar în desfăşurarea lor fatală, ca tablourile unei tragedii antic©. Viaţa pe care Tatiana şi a jertfit-o pentru iubire, înalţă din nou la înţelesul său ideal, cuvântul acesta aşa de oropsit în vremile noastre. De aceia, noi toţi, oameni ai timpului, sceptici şi păcătoşi, am încercat un sentiment neaşteptat, de respectuoasă durere, în faţa acestor perfecţi actori şi eroi clasici ai iubirii fatale. Mai mult nu ne este îngăduit a vorbi în preajma unor fapte ca o forţă morală mult mai presus de noi. A intra în amănunte, a transforma o asemenea întâmplare intr’o cronică de mahala, ar fi o neertată nelegiuire. „Ceia ce se face din iubire este întotdeauna dincolo de bine şi de rău“. Ne mulţumim deci să salutăm în tăcere pentru cea din urmă oară două suflate care au pornit alături pe drumul veşniciei.• Lilinettei Mr Fitii si talii Fiecare zi aduce cu sine tot mai multe precizări asupra raporturilor Efrancoengleze. Probabil că limpezirea lor definitivă se va face la luminile de incendiu ale Reichului german istovit şi revoltat. Până atunci insă câtva precizări se impune. „Marea Antantă“ în înţelesul ei primitiv nu mai există; acest cuvânt a trecut în dicţionarul istoriei diplomatice odată cu pacea din Versailles. Ceia ce interesează astăzi nu este atât faptul demult învechit al lichidării unei amiciţii, cât poziţia reciprocă după despărţirea celor doi foşti tovarăşi. Pentru lămurirea acestei chestiuni, dăm în cuprinsul ziarului, un articol al cunoscutului ziarist englez Garvin, publicat în ziarul „Observer“. Articolul este cu atât mai semnificativ, cu cât cel care scrie articolul şi organul care-l publică se bucură de cea mai mare încredere şi sânt cunoscuţi prin ponderaţiune şi seriozitate de întreaga opinie publică occidentală. „Observer“ este un ziar conservator. Din cele spuse de ziaristul englez, reese limpede hotărârea Angliei de a se desface de orice rămăşiţă din vechea legătură cu Franţa, legătură devenită inutilă şi chiar dăunătoare. Anglia, consecventă unei politici seculare, vrea să restabilească echilibrul în Europa continentală. Acest echilibru este stricat de cele zoo,ooo baionete franceze. De aceia sprijinul Marei Britanii trece de cealaltă parte a Rinului, în Germania dezorganizată şi slăbită. Pentru acoperirea acestei manevre pe care o socot absolut necesară unei păci durabile, englejii au pornit „ofensiva morală“ Împotriva exceselor şi brutalităţilor autoritarului premier francez, d. Poincare Articolul d lui Garvin cuprinde armele acestei ofensive: militarismul francez şi insultarea Europei prin terorizarea ei cu armatele negre. De o parte şi de alta a canalului Mânecii se deşteaptâ iarăşi, ca de atâteaa ori în cursul istoriei, duşmănii violente. Franţa are de astădată un om tare: d. Poincaré. Dar tenacitatea engleză nu se va desminţi nici de astă dată şi pentru „Napoleonul“ veacului al XX-lea se va găsi, mai devreme sau mai târziu, un al doilea Wellington. Abia după terminarea acestui proces, putem nădăjdui că în Europa se vor face aşezări mai trainice. Sunt amurguri, în ţară, care confirmă orice extravaganţă de colorit a picturelor moderne. Sub pulberea ultimelor raze ale soarelui care apune, copacii îşi pătează coroana cu rugină, dealurile se aprind în creştet, pe când coastele li se întunecă într'un obscur albastru ca cerneala, iar cerul conturează pe alocuri insule de argint, sau de aramă sau de un violet pe care l-ai fi crezut cu desăvârşire nenatural. Acuat fantastic joc de lumini, transpus pa o pânză, litografiat pe carton, ne minunează ochii dar ne sugerează credinţa inventivităţii şi nefirescului. Adevărul este însă că coloritul viu, îndrăzneţ şi îngemănat din cele mai extraordinare contraste, pe care îl înscrie pictorul pe pânză, urmează cu sfinţenie modelul uimitor al naturei. Ba, meşteşugul prctoricesc al oamenilor încă rămâne o jalnică şi timidă mâzgălitură, pe lângă izvorul vast de lumină, coloare şi temeritate estetică al plasticei lui Dumnezau. Iată, razeie de asfinţit împletite în unda cuminte a Siretului, pârtia aurie din josul apei, tivitura de foc de la mal, revărsată pe o lotcă de pescar sau pe trunchiuri de stejar şi nuci aşa cum le-am văzut ieri şi slalt ieri — nu pot fi niciodată întâlnite în pictura omenească. Atâta vigoare şi viaţă, câtă admiraţi in mii de peisagii ale plaiurilor moldoveneşti sau pe aiurea, zadarnic le veţi căuta aevea în expoziţiile şi muzeele de artă plastică, unde veţi putea găsi oricâtă frumuseţe şi dibăcie, dar va lipsi totdeauna macar un grad din strălucirea incomparabilă a naturei vii. CRONICA DE VARA PEISAGII 1 1 OAMENI Plastica lui Dumnezeu. — Aceiaşi natură şi alţi oameni.— Ce se poate auzi pe malul Siretului. Cum se „civilizează“ satele de C.R GHIULEA Nu este exact câ noi nu ne am pute mişca decît Intreaceste alternative: izolare sau Mica Antantă. Astăzi nici o ţară nu râmine izolată, de cit dacă voieşte. Altfel n'are decît să între în Liga Naţiunelor şi devine componentul unui organism foarte puternic. In ziua când Statele Unite vor intra în Liga Naţiunelor— şi vor intra, desigur cândpolitica lor internă o va perime — şi când Marea Antanta se va fi desfăcut, Liga Naţiunilor, cu autoritatea morală mai ales a foştilor neutri in războiul mondial, va putea aşeza pacea lumei pe baze cu suficientă rezistenţă. De ce unele state să facă parte din două organizaţii: Liga Naţiunelor şi Marea Antantă , Liga Naţiunelor şi Mica Antantă ? De unde privilegiul să faci parte dintr'o asociaţie, care va asigura tuturor popoarelor drepturile lor compatibile cu pacea lumei, şi dreptul de a face parte dintr'o asociaţie ,care cu forţa armată, să-şi asigure avantagii exclusive, după bunul lor plac ? * Titlul „Antanta“ a fost inventat, ca să se acopere titlul de ,coaliţie“ pentru că, coaliţiile z-, cam deochiase din cauza isluiai operaţiilor lor. Când obiectul operaţiei dispare, se risipeşte şi coaliţia. De aceia se va risipi şiAntanta, cu tot calificativul ei de Mare. Rareori scopul coaliţiilor este avuabil. Tot aşa şi cu Antantele. Coaliţiei noastre i-am dat calificativul de „Mică“, ca să nu facem umbră „Marei“ şi să nu fim puşi sub regimul suspiciune! legitime. Nu vom scapa însă, nu numai de suspiciune, dar chiar de dușmănia unora din puterile Marei Antante, mai ales dacă, cum e probabil, ne-ara angajat deja să fim coadă da topor, la una din componentele Marei Antante. Celelalte state, care fac parte din Marea Antantă, credeți că nu se întreabă dacă pentru frumuseţa ochilor, Franţa a dat de curând, armament de patru sute milioane franci .Iugoslaviei şi României! DNA cu Mica Antanta ne-am pus mâna între rău şi nicovală. Primul iatac al Angliei contra Franţei va începe de la valutele prietenilor. Va începe cu Polonia, pentru că valuta ei e cea mai uşoară de redus la O ca marca germană. Va veni apoi rândul nostru, dacă nu ne vom răslui barca cu iscusinţă şi la timp. De altfel ce rost are coaliţia Micei Antante? Coaliţia contra cui? Contra Rusiei, când două popoare, din cele trei care intră în Mica Antantă sunt slave ? Contra Germaniei? Acum când Anglia părăseşte coaliţie cea Mare ? Contra Bulgariei? După ce ni s’a ratificat posesiunea Cadrilaterului, prin al doilea tratat de pace, după ce ne e vecină, şi redusă pentru 50 de bani ? Contra Ungariei şi Austriei ? îmbrăţişate de sora noastră Italia, de Anglia, ajutat de Liga Naţiunelor!* Să lăsăm coaliţiile şi să epuizăm de cărui colaborăm cu toţi vecinii, cu care avem intere comune, în complexul veţei mondiale; înţelegem cu cei de o rasă, cu dăscălii noştri în cultură, cu modelurile noastre de civilizaţie. Ca fiecare din laturile noastre de popor civilizat, să a-lipim pe cei cu care ne asemănăm. Să lăsăm coaliţiile şi Antantele pentru momentele excepţionale, când alta coaliţii — dacă se vor naşte — vor pune în primejdie statul-quo al Europei şi pe cei lumei. Fiecare zi cu opera ei. Să nu ne paralizăm energiile cu preocupările vremurilor îngrozitoare de care am scăpat şi nici cu pregătirile pentru un viitor, care nu există încă nici în ova. Politica noastră externă — ne-am pus între ciocan şi nicovală — Drumul colaborărilor şi înţelegerilor cu vecini Actualităţi din afară Lupta pentru împărăţia apelor.—Cine ar fi crezut câ lebedei© sunt pasări în adevăr periculoase pentru cei ce se aventurează in apă ? Acum câtva timp, una din aceste palmipede a urmărit pe Tamisa, un nenorocit înotător care trebui să facă sforţări uriaşa ca să scape de periculosul ei cioc. Astăzi o altă lebădă, a forţat pe câţiva înotători să renunţe la o cursă de notaţie organizată pe Tamisa. Ei se pregăteau să înceapă concursul când uriaşa lebădă se aruncă asupra lor. Ea atacă mai întâi pe cel ce conducea cursa, atrasâ de respectabila sa chelie. Cursa părăsită și labăda rămase trimiătoare stăpâna fluviului. Cetiţi în pagina IV-a Ultima Oră Natura este eternă. Ea îţi dă oricând impresia majestăţii şi nu lipseşte niciodată să-ţi furişeze în suflet calmul odihnitor al simplicităţii sale rustice. Natura nu se schimbă , dar se schimbă oamenii care trăesc sub frageda ei aripă. In vremile de astăzi, dacă umbli după simplitatea şi poeţia vieţii câmpeneşti, du-te la ţară, priveşte natura, dar evită cât mai mult oamenii. * Iată, de pildă, o adunare de flăcăi şi fete, după munca grea a zilei. Un foc de găteje pâmpâa sfătos pe malul Siretului. Muncitorii aşteaptă fiertura şi cântă în cor. Alergi cu inima plină, ca să asculţi doinele şi baladele poporului..., acel tazaur sfânt da poezie şi simţire. Vai! iată ce „doine“ şi „balade“ auzi : „Te cunosc după Inel Că eşti damă de hotel ; Te cunosc după jupon Că ieşti iute de picior ; Te cunosc după bariz Că ieşti damă de Paris. Cântăreţul popular de astăzi îmbracă „Mioriţa“ la... jupân de Paris !* Am întrebat cum de-au părut în satele noastre asemenea monstruozităţi de cântece , şi mi s’a spus că le au adus de la oştire ! Ţăranului li place întrucâtva oştirea. El vorbeşte cu Insufle (Continuarea în pag. II-a) STUPII SI OBSERVAŢII Seimonizati [filiale ( i In vacanţă. — Activitatea teoretică. — Problema organizaţiei comunale—Clteva observaţii. Un ziar guvernamental, dacă nu ne înşelăm chiar „Viitorul“ spune că acum fiind vacanţă se poate discuta mai liniştit asupra multor chestiuni. Acum, adaugă el, se poate lămuri procesul dintre „presa serioasă“, recta liberală şi o „anumită presă“. In vacanţă, zice ziarul ln chestiune, se pot examina şi viola chestiunile ziaristice. Nu mirăm ! Unde a mai văzut ziarul liberal, ca chestiunile sociale, chestiuni complexe sa fie tranşate definitiv într’un sens sau altul şi aşa repede? Iată, de exemplu, că mai ieri la Sinaia a avut loc conferinţa delegaţilor Micei Antante, şi pentru lămurirea mai multor " chestiuni de ordin politic, social şi naţional. Cu ce ne-am alea noi, cai cari am stat pe delâturi şi am aşezat lucrurile de la distanţă? Presa guvernamentală un moment nu încetează a cânta osanale pentru tot ce s’a zis şi făcut la Sinaia. Dat fiind că în ţara asta mai sunt şi alte nuanţe, nu numai liberali, citiţi şi vedeţi ce spun aceştia ! Reunirea miniştrilor, celor trei ţări, s'a redus îa preumblări pre parcurile Sinaei, la mese şi dejunuri copioase. Şi aşa e cu orice eveniment. Spuneţi, de exemplu, unui baraj, ca asupra unui oarecare punct se Inşală. Chiar dacă va recunoaşte in particular acest lucru, este sigur însă că nu va spune în public. Dar când lucrul despre care se discută e de aşa natură, că se pretează explicaţiuni deosebita !? Dar când în chestie sunt de ,desub uri, cari mai tirziu ies la iveală ? * Lăsând însă de o parta aceste consideraţiuni generale, este sigur câ la vacanţă 3’ar putea efiscuta chestiuni, pe cari m vâltoarea împrejurărilor, când funcţionează parlamentul, ori când miniştrii şi comisiunile de studii s’au strâns în Capitală, nu ne putem studia. Şi una din chestiunile principale, care numaidecât trebue sa vină la ordinea zilei, este organizarea comunală. Am auzit că anumite comisiuni se ocupă de această chestiune. Ba pe ici, pe dincolo se dădeau și oarecari regale, ce s’ar fi stabilit, principii asupra cărora s’ar fi căzut de acord. Cu ocaziunea aceasta se va discuta negocierile asupra felului în cari vor fi reprezentate deosebitele stări sociale în consilii comunale, se va discuta despre stabilitatea primarilor, despre modul alegerii consiliului și primarilor, despre puterea dată comunelor, adică centralizare ori descentralizare. Se vor examina defectele organi(Continuare în pag. II a)