Opinia, noiembrie 1923 (Anul 19, nr. 4926-4933)

1923-11-01 / nr. 4926

ANUL AL XIX No. 4926 UnVers\ta^ LoCo ^b\\oteca At» M CT IA _a$l — gm »Auasacu s?v ■­ r ta «, is r ® w ZIAR POLITIC COTIDIAN Noul guvern remaniat Echilibristica d-lui Brătianu.—Favorizarea­ Moldovei. Divergenţă intre Coroană şi guvern.—Propune­rea unui consorţiu american. Timpul îndelungat pe care l-a întrebuinţat d. Brătianui pentru a-şi remania cabinetul, i-a fo­losit, exercitându l în abilităţi căci noul cabinet remaniat do­vedeşte un mare meşteşug echi­libristic din partea primului mi­nistru. D. Brătianu a găsit formula de împăcare pentru toată lumea A satisfăcut Senatul, acceptând un guvern pe d. N. N. Săveanu A satisfăcut Camera, acceptând pe d. N. Chircutescu, fost rapor­­tor al Constituţiei A satisfăcut preoţimea din Ardeal numind pe d­­epădata la ministerul cul­telor. A satisfăcut pe d. Constanti­­nescu menţinând în guvern pe d. general Vâitoianu. Ba chiar e vorba să se înfiinţeze un subse­cretariat de stat la domenii pen­tru d. Nicache Botez Dar fap­tul acesta n'a primit o confir­mare. Triumful d lui Constan­tin­escu ar fi fost mai complect dacă nu şi-ar fi scăzut singur acţiunile prin susţinerea d-l or Nistor şi Inculci de a căpăta por­to­folii, lucru pe care d. Bră­tianu nu l-a primit. A fost satisfăcut in parte şi d. Georg­el Mar­gescu, prin a­­ceia că d. gen. Văitoianu a fost mutat dela departamentul in­ternelor, iar el insuşi, — dacă n'a reuşit să capete internele, — a trecut cel puţin la un de­partament mai important. Dar d. Mârzescu a suferit o deza­vuare indirectă in ce priveşte discursul d-sale dela Iaşi. Pri­mul ministru a pus cruce ac­­ţiunei preconizate de d. Măr­­sescu contra d-lui Cuza, prin aceia că d. dr. Angelescu a ră­mas neclintit la ministerul ins­trucţiei, cu toate că mai mult ca oricare ministru, a susţinut anarhia cuzistă din universitate. In fine, a fost satisfăcut şi d. Vintilă Brătianu prin numi­rea d-lui Taneved Constantines­­cu, (făuritorul Ileşiţei) ca mi­nistru al Industriei şi Comer­­ ţului.* Există lasă o deosebire de vedere totală intre Co­roană şi guvern, pe ches­tia politicei economice. Se ştie că la congresul averescan din Chişinău s a preconizat colaborarea cu capitalul străin Acelaşi lucru l-a susţinut şi d. lor­ga la întrunirea de Dumi­nică din Capitală. Ori, d. lorga n’a făcut altceva de­cât să se pue în graţiile Coroanei. Lumea noastră conducă­toare se află în faţa unui fapt precis şi foarte impor­tant. Un consorţiu franco­­american ne-a propus un împrumut in valută forte echivalând cu suma de 30 miliarde e , cu o dobândă de 7 la sută pe an şi cu rată de amortizare mică pe termen de cincizeci de ani. Dar consorţiul cere să i se pue la dispoziţie terenuri petrolifere de ale Statului a căror redevenţă, care se va putea avea la două mi­liarde jumătate pe an, să servească ca plată a anui­tăţii. Regele, sferele palatului, băncile impun mari insis­tenţe pe lângă guvern ca să accepte oferta, întrucât suma oferită ar permite ţării să se desfacă de toate datoriile externe Dar­d. Vintilă Brătianu rezistă D-sa spune că mai înainte de a se depune în parla­ment legea minelor la care lucrează d. Mrazec, nu se poate pronunţa definitiv. * Dar indiferent de con­tactul dintre Coroană şi guvern pe chestiile econo­mice, felul cum, s’a făcut remanierea denotă o favo­rizare a Moldovei şi o ro­tunjire a­­ reprezentanţei sale în guvern. E adevă­rat că lotul Moldovei de Nord a d-lui Mârzescu a rămas subţiat dar s’a în­groşat lotul Moldovei de sud. Bacăul are pe d. Ale­xandru Constantin­escu, poate pe d. N. Botez şi pe d. Tancred Constantinescu (care-i băcăuan). Putna a­­re pe d-nii N. N. Săveanu și N. Chirculescu. Divizarea opoziţiei Situaţia dezastruoasă econo­mică, dezechilibrul social şi gr­a­dul de­­descompunere a guver­nului, impun o neîntârziată schimbare de regim. Regele ţărei se află în căutarea unei soluţi­­uni, dar lucrul e cu atât mai greu cu cât partidele din opo­ziţie, cu totul divizate, nu dau Suveranului nici un concurs. Opoziţia se comportă un aşa chip şi este astfel divizată încât problema succesiune­ la putere nu şi găseşte capăt. Partidele din opoziţie nu vor de loc să stabilească o înţelegere explicând că au o ideologie şi aspiraţiuni care nu pot sta nici un moment alături. Recunoaştem partea de ade­văr cuprinsă în această expli­care. Dar în ţara noastră e vorba deocamdată de stabilirea unui regim de legalitate, de fi­xarea unor metode ale condu­­cerii publice, la care pot con­tribui deopotrivă orice,persona­lităţi şi orice partide. Pentru a se da ţării un ca­dru necesar de dezvoltare, orice coaliţie bine intenţionată este posibila. Numai după acela se va pune şi chestiunea ireduc­tibilităţii programelor de fond şi ideologiei diverselor partide. Desigur că rezolvarea crizei politice stă în mâna opoziţiei, care poate fi în măsură să a­­jute pe Rege la găsirea unei soluţii. „ sv&sassi^ IOI 1 OCTO­MBRIE 1923 Regele Boris caută o mireasă Bucureşti. — „Echangse-Te­legraph1* anunţă câ regele Boris" al Bulgariei va vizita în curând toate capitalele eu­­ropene. Această călătorie este în legătură cu intenţia regelui Boris de a se căsători. Concertele Despre pianistul Boskoff am auzit vorbindu-se bine încă av­eam un deceniu (sau chiar mai mult). Ba, după câte-mi aduc aminte am şi oştit dări de sa­mă elogioase cu privire la au­diţiile talentatului artist. Şi cu toate acestea abia acum l-m auzit pentru prima oară, întâmplarea a vrut ca pribe­gia noastră să alterneze. Când poncsiia Boskoff eram plecat din ţarâ şi când mă’ntorceam, soseam după ce concertele a­­vuseseră loc. Pe de-o parte îmi pare rău c’a fost aşa. Dar pe de alta e poate mai bine. Căci în locul aud atunci pe unul care... „pro­mite“, ni s’a înfăţişat acum artistul fixet, In plină matu­ritate muzicală şi outechnica Cronica­ muzicală BOSKOFF de WRATISLAVIUS frizând virtulozitats». Şi m’a impresionat plăcut — Încă înainte de audiţie, galeria autorilor din care avea să cânte artistul. Fără num»­e­­voostoara de bisa­rarii muzicale fără „moderni“ şi ultr?. Ci In fruntea primului program două preludii şi toccata (in re mi­nor) ale părintelui muzicei pen­tru pianota lui Ich Seb. Bach, de care Georges Boskoff s’a a­­propiat cu atâta nobleţă, cu respect, am putea spune cu e­­vlavie. Aşa cum se şi cuvine. Fără alura de virtuozitate mii de acrobaţiam. Ca după aceia să execute Fantezia (te minor) a lui Mozart şi să glumească la cunoaputa Tartine de beurre, Şăgalnic şi plin de exuberan­ţa tinereţii, pac’că vedeai co­piii In costume dantelate zbur­dând pe pajiştea plină de soare. Dar deodată, abrupt, un nour negru întunecă toata firea. In îatunerecul Înfiorător răsună știrea nimicitoare, care face gândul să se oprească’» loc; a murit Chopin! S’a stins ge­niul muzical al Poloniei robite. Și când ajunge vestea la Prânz Liszt, atât de puternic vibrea­ză sufletul titanului, o&’nfc’an uragan de armonii ss exterio­rizează, profunda, nemăan­at» jale de care a cuprins. Atun­­cea a scris el opera „Armonii poetice și religioase* din care Boskoff a interpretat „ Funera­lii'1 (și is al doilea conoart: Invocafiunea). Cu o putere de evocare profund impresionantă. Cum rar e dat săi auzi. Dis­păruse instrumentul, se echip­sase interpretul. In atmosferă pluteau frazele panegiricului conceput de Liszt. Şi atât de m­ire fand ce impresionase (şi pe iterpret) că operel« următoa­re (Chopin) nu te-am mai pu­tut primi aşa cum aş fi dorit. Ostenisem. Şi cu toată sforţa­rea de-a mă concentra la e­­xecuţia compoziţiunilor pro­prii, n’am reuşit decât să ca­păt o vagă ideie despre aceas­tă ultimă parte (a 5 a) a con­certului, pe care In Întregime o auzeam pentru prima oară. E şi ingrat pentru un com­­polsist tânăr, cum e d. Boskoff, ca lucrările să poată impresio­na după ce auditorul a covâr­şit de atâţia predecesori de geniu (Bloh-Mozart-Liszt-Chop­pin). Credem că e în avantajul compoziţiilor proprii ale d-lui Boskoff, ca la un viitor opa­­cert să se prezinte cu un reci­tal din opere proprii. Ş.În a­­cest caz ne vom putea face o ideie mai precisă despre ade­vărata valoare a acestor lu­crări. La al doilea concert a figu­rat pe program şi Schubert, pe pare d. Boscoff l-a pătruns a­tât de bine. Ajutat de acea technică neobişnuită a reuşit să redere distincţia care respi­ră din impromptat şi mai a­­les din acel delicios, Edel-Wal­zer'1 al „regelui* Lied-ului. j^Și tot atât de impresionantă a fost interpretarea faimosului omagiu a lui Mozart, adus lui Bach, Iu muzicalizarea nume­lui maestrului său (B.-A.-C.-H) Poate singurul nume, unde fie­care literă are echivalent cu 0 notă muzicală. „Predestinarea* aceasta nu l’a putut opri pe Mozart, să nu ieie avânt imaginaţia. Şi a scris minunata „ Fantezie şi fugă* executate at&t de stilizat de citra d. Boscoff. Numai un lucru n’am prea înţăles * Cum da s’a aranjat ca final o bucată din Bach, căru­ia ori­unde — şi întotdeauna i se rezervă locul de cinste — In frânte. Dar aceasta nu Întunecă, continuare In prgina II Separatismul renan — Două tabere care se privase cu neîncredere Nerăbdarea Franţei şi improvizarea loviturei grîdela Aix-laChapelle.—Amănunte explicative.— Mişcarea separatistă din Re­nanii este mânuită de două grupe da partizani care se pri­vase bănuitor, cu coada ochi­lor. Separatismul in ţara Rinu­lui exista ca un curent foarte »naraio, cu mulţi ani In urmă, şi s’a însufleţit abia de la în­frângerea Germaniei, sub agi­taţia vie a doctorului Dortan, căruia i s’au asociat d-nii Ma­tches, Smtsats şi alte persoane cu autoritate. Pe aceştia i-a luat în antrepriză Front», o­­dată cu ocupare® noui lor teri­torii germane. Dac d-nii Matthas şi Dorten InorAU pe îndelite, voind în­­tr’actăi să cucerească masa populaţiei renane, ostilă s«p® ratismului, întârziere* aceasta a enervat pe franceji care au recurs la o improvizaţie, pu­nând t» oale lovitura din­­Aa­chen (Aix-la-Chapelle) prin d-nii Deckers, Gutachs şi Mut­­hernsen, persoane aproape in­ventate ad-hoc, sub auspiciile armatei belgiene. O iată lovitura pornită, d-nii Msttbes şi Dorten— adavariţii şefi ai separatismului—au fost luaţi de curent şi au intrat şi ei în horă. Dar iniţiatorii da­r Aschen sunt geloşi de Intăetare şi pri­veac pe ceilalţi cu ochi răi. Ei Ii acuză de tergiversare, care „ar putea compromite mişcarea“. Daci armatele franco-bolo­giena nu 5s’ar afla acolo să vegheze, separatiştii a’*c bete latre dânşii, iar autorităţile germane Împreună cu popu­laţi» ostilă separatismului, i­ar mătura pe toţi In câteva ore. D. Deckers şi ai lui, execută pur şi simplu un mandat al Franţei. D-aia a daclarat da­­curâad: .Visăm pentru Statul acesta (Renani») un statut la fel Cu statutul Belgiei dinainte de­ război. O ţară aşezată pe a­­ceste baze va împiedeca răz­boiul*. E vorba deci de faimosul stat»tampon visat de etats, vreme de i­&noaji. B.ns înţeles, d. Da­kara ex« primă şi nemulţumită» In con­tra Angliei care s’a purtat, .imparţial* In zona ocupată de dân»a , imparţialitate cons­tând în lipsa de sprijin pen­tru separatiţii improvizaţi» » dacă tocmai atitudinea este mai corectă. Apoi d. Deckers asigură că Renani» va executa reparaţiile In partea ce-i incumbă, spe­rând totodată că i se vor face uşurări „în schimbul siguran­ţei câştigate (de Franţa)“. E­­vidsmt, acesta este preţul jo­cului separatist, sub regizorat francez • Inutil să mai adăogi­­m că Renani» va avea mt au ne­voe de cheltui®!» şi baionetele franceze, ca să trăiască liberă şi artificială, aşa ,cum a fost imaginată şi comandată­­ la Paris. A D. V. Dimitriu, distinsul nos­tru concetăţean, astăzi stabilit ca profesor la Universitatea din Cluj, scrie In gazeta „Cul­tura Poporului* un inimos ar­ticol despre Iaşi. Vorbind cu duioşie despre dragostea care-i leagă de „acest fosar de lumină al românismului* d. Dimitriu se Întreabă: „Cum e cu putinţă, ca soarta acestui pitoresc oraş al Româ­niei să-i fie atât de vitregă ? Cum e cu­­putinţă, ca faţă de sacrificiile însemnate, atât din trecutul mai îndepărtat, cât şi din prezentul destul de re­cent, să nu se­­trezească stri­gătul de alarmă al datoriei? Cum e cu putinţă, ca toţi a­­cei ce şi au găsit In el, pe vre­­murile de amară restrişte, un cămin adăpostitor, să uite atât da repede îndatoririle contrac­tate prin puterea împrejurări­lor? Căci ştiut e, că supra­a­­bondenţa oaspeţilor, pe un timp mai îndelungat, In mod fatal trebue si provoace deteriorarea eşizămintelor, clădirilor, mijl­­oacelor de comunicaţie, etc. In cât toata acestea din lipsă d® mijloace pentru a fi repa­rate, apar In urmă ca adevă­rate ruine*, ce amintesc o splen­doare perdutâ“. Dar chiar admiţând că re­cunoştinţa nu e un motiv des­tul de puternic, urmează pro­fesorul din Cluj, totuşi activi- Itatea conducătorilor ar trebui să fie pusă în mişcare de in­teres Căci prin întregirea Mol­dovei leşul trebue să devină şi o adevărată piaţă de acti­vitate comercială. „Numai luându se măsurile necesare pentru acest scop, nu­mai întocmindu-se adevărate reţele de comunicaţie uşoară şi prielnică cu Ţara fagilor şi cu mănoasa Basarabie , numai dându-i-se toate ajutoarele, pe care le micită, avântul bătrâ­nei capita­e a Moldovei, spre o nouă viaţă Înfloritoare va fi a­­sigurat, pentru onoarea tuturor acelora ce nu-şi vor precupeţi concursul lor dezinteresat. Nu­mai astfel Iaşii, atât de cu­­noscut străinătăţii din timpul legendarei tragedii a războiului mondial nu va roşi de mize­rabila lui stare. Sunt cuvinte pline de, adevăr, care ar merita să găsească cât mai curând ascultarea puter­­nicilor zilei. A.W V» La noi şi aiurea •• Pilda Ceho-slovaciei •• La Praga s'a serbat dău­­aăzi aniversarea Republice! Ceho-slovace: cinci ani de existenţă. Din 1918 şi pânft acum a­cest stat este­­în continuu progres. Comerţul extern, de pildâ, dela 1920 la 1923, a­­rată un activ de 13.620 mi­liarde co­rane. In acelaşi spaţiu de timp, bugetul eth­o-slovac a dat ex­cedente aproape în fiecare es.— Astfel coroana ceho­slovacă, ce era la 1921 subt leu, astăzi valorează peste şase lei. Iar faţă de francul elveţian, coroana s’a ridicat dela 6 centime la 18 centime. Cum au reuşit Ceho-s'ovacii să realizez­­i această minune ? Prin economie, printr’un chibzuit regim fiscal, prin-­ tr’o politică deflationistă, prin­­ menţinerea favorabili a ba­­lanţ­i comerciale, etc.. Dar sănătatea statului ceho­slovac este datorită nu nu­mai măsurilor economice şi financiare, ci întregului sis­tem de guvernă­m­înt, învăţăm­ântul a luat un mare avîat, atît pentru po­pulţia dominantă, cât şi pentru minorităţi, care au­ s asuprite. Alegerile comunale, jude­ţene şi parlamentare se fac pe baza votului universal, proporţional, fără deosebire de sex. Ia multe districte, ad­ministraţia este lu­mina mi­norităţilor. La Cameră din 3oo deputaţi, 86 sunt mino­ritari. Guvernele Ceho-Slovaciei nu-s pers­oale, ci de coaliţie. Chiar gu­ver­nul actual este format din : agrarieni, social­­democraţi, naţional-socialîşti, clericali şi naţional-dem­eraţi. Principiul legalităţii şi al democraţiei formează cimen­tul de legătură între diferi­tele partide. Chestiunile de per­oane nu joacă aproape nici un rol în politica ceho­­slovatâ. Curentele de stânga predomină în viaţa publică a republicei vecine. Etc., ete.. (Vezi „Dimineaţa* No. 6101) Cetind aceste date informa­tive asupra Republicei Ceho­slovace, nu­­ aşa că — fără voe gândul ni se îndreaptă, cu fiecare paragraf, la ţara noastră, unde situaţia-i exact pe dos ? Mulţi se întreabă: De ce leul e depreciat, de ce v­aţa-i imposibilă la noi ? Aceştia n’au decât să se uite la Ceho­slovacia. Iată , da ce / la chestia aceasta nu în­cape nici o diplomaţie. Ni­meni nu ne poate contrazice... căci nu există argument. Lu­crurile sunt extraordinar dă simple. Totuşi,’ la noi, nu se în­trevede nici o schimbare,— şi aici nu se poate întrevedea, fiindcă aici există o clasă do­minantă, care beneficiază de toate bunurile acestei 4 ţâri şi care, până acum, n’a fost clintită dela locul ei. Ceho­slovacia este produsul unui­­ radicale transformări La noi - aceiaşi stagnare pestilen­ţială. Regimul ţarist s’a dus în prăpastie minat de o­­fatali­tate oarbă. Aceiaşi fatalitate va face, desigur, şi alte vic­time. In Rusia ţaristă, ca şi în Germania lui Wilhelm II, mulţi reprezentanţi­­ai regi­­mului de­s putere îşi dădeau cel puţin seamă de primej­dia iminentă. Forţa elemente­lor rasă a fost mai tare de­cât dânşii.—La noi parcă nu-i nici această, conştiinţă a pri­mejdiei. Aici o beatitudine dasâvîrşită leagănă visurile guvernanţilor­. Deşteptarea lor cu atât va fi mai suprinză­­toare şi mai dureroasă. M. S. Actualităţi din afară Salvarea vaselor scufun­dat« In Anglia.— Amirali­tate» are intenţia să procedeze anul viitor la salvarea unui mare număr de vase nan­fca­­g­ate, servindu-se mai ales de mici tank­uri sub­mar­ine mane­vrate de un singur om şi cs­­pab'I®, până la o adâncime de 300 picioara (91 m. 50), de a sa mişca pe fundul mării ca triburile obişnuite pe pământ. Un nou so­fandru în oţel poate de asemenea să ajungă până la adâncimea de 300 pi­­cioare. Experiențele făcute de ami­rali­zate pe coastele­­britanice au fost mulțumitoare.

Next