Opinia, februarie 1924 (Anul 20, nr. 5001-5022)
1924-02-01 / nr. 5001
VA ANUL al XX-lea No. 5001, RFrx -o#«*** ^oCO i«iarzescut 17 ' riî. Lwriit :- - •*' farit* ' - ' In timpul guvernului Bri-» • and, marii noştri aliaţi şi au •distribuit la San Remo, fără participarea noastră, petrolul nostru, după cum In timpul guvernului Poincare şi-au distribuit la Paris cărbunele Ruhnului. Frecăturile între’il marii noştri aliaţi ne-au scăpatLJe ^mta^ea decretată la Saubwmo. Franţa a sperat mult In petrolul nostru, pe baza declaraţiilor^de specială prietenie politică, pe care România Mare, o avea pentru sora sa mai mare, declaraţii reînoite continuu de la Ministerul afacerilor străine Take Ionescu ca şi sub d. Derussi ca şi sub d. Duca. Acum două luni, diplomatul Derussi a denunţat prin „Universul*4 că de la Paris au venit guvernului observaţii şi mustrări,pentru eâ nu ne purtăm la Bucureşti cum ne e vorba la Paris. Sferele guvernante ca şi presa oficioasă, n’au muşcat din alarma d lui Derussi, nici chiar prin coloana d-lui Mârzescu din „Adevărul". |||Era și greu ca guvernamentalii să se discurce din surpriza ce le-a făcut Parisul (după vizita d-lui Vintila Brătianu la d. Poincaré și după ce întregul guvern se culcase pe o ureche, în urma raportului scris al dlui Vintilă Brătianu, care conchidea că pe cînd Anglia, din interese, ne budează, Franţa e complect dezinteresată faţă de noi, ne poartă la sîn. Franţa are un mare şi legitim interes pentru petrolul nostru, căcî este singura ţară maritimă din Europa care n’are nicăiri rezerve de petrol. Nici cu mica Olandă... Am cerut împrumut de la Franţa, împreună cu ceilalţi nevoeşi din Mica Antaentă. Tovarăşii au primit sutoropie milioane Nouă ni s’a arătat pe Sfintul Aşteaptă. Dar nici noi nu ne-am lăsat mai prejos. Polonia a cerut armament contra Germaniei. Iugoslavia, contra Italiei. Noi, în vederea Sovietelor rusești, Herriot a convins pe d. Pericai e singura concesiune a acestuia — că Sovietele nu trebue să inspire îngrijorar. Atunci, senatorul Beranger a fost trimes la București să ne vorbească de petrol, căci sovietele nu mai îngrijesc pe Franţa. D. Vintila Brătianu, întorcând cojocul, a vorbit de porţi deschise pentru zăcrtmintare noastre , tuturor aliaţilor, cu condiţia să rămîie minoritare în capital în toate societăţile petrolifere, şi să respecte capitalul naţional majoritar. Ni s’a răspuns prin pre ■ tiuni.. morale de la Paris. Am contrarăspuns că renunţăm la împrumut, suportul presiune lor. La Paris sunt foarte amărâţi că noi ridicăm glasul tocmai in momentul când şi Franţa este greu strânsă de amicele sale Italia şi Anglia. »Viitorul* dă o lovitură de cuţit în prietenia Franţei pentru că nu ne respectă. Guvernul francez, prin „Havas“ ne spune că suntem nişte ÎNSEMNĂRI NECRO10GIA , mentali. Facem de grozavii pentru că am găsit bani în Italia... Angliei. D. Vintilă Brătianu, la ziua renunţărei la împrumut, publica licitaţia cu porţile deschise pentru petrol, pe ziua de 1 Aprilie, petrece înrgipSsnETcupftiti-S9 ca generală, ştit, ştie ce petrece la Angara, asigură prin „Scrutător“ pe cetitorii Adevărului‘‘fCă’p prietenia României cu Franţa, este tot aşa de caldă. Noi, pe dinafară de guvern, simţim totuşi că de la Paris late încoace un vânt foarte rece cu urmări... poate, chiar în aspectul politicei interne. La catafalcul lui Lenin s’a făcut risipă de necroloage. Publiciştii ţârei româneşti n’au rămas în urmă cu fecunditatea lor. Dar mulţi dintr’inşii au păcătuit faţă de obligaţia imparţialităţii şi de realitatea faptelor. Un publicist din cercurile reacţionare ne-a asigurat că Lenin,în ultimile clipe, trebue să fi simţit remuşcare de a fi aruncat la foamete şi moarte poporul rus. Un alt publicist, tocmit la altarul democraţiei, şi-ai dat cu părerea că Lenin a fost un geniu, dar un geniu al răului. Iată chipuri sub-mediocre de a scrie file de cronică! Publicistul reacţionar are aerul că n’a auzit niciodată des-pre regimul ţarist din Rusia. Lui i se pare că ţarismul n’a hăcuit milioane de vieţi in război , că n’a prăbuşit ţara până intr’atât încât furtuna socială ’ a împins deadreptul la bolşevism, fără a se putea opri la forme intermediare. Mizeria rusească este opera ţarismului. Şi noroc de energia vastă a lui Lenin, că Rusia a ’ renăscut din haos, intr’un timp şi într’o ordine pe care ţarismul nu le-ar fi găsit în zeci de ani. Foametea moştenită de la ţarism şi agravată de Dumnezeu, a fost înfrântă de Lenin,, cu puteri aproape supranaturale. Nu se putea ca regimul leninist să nu aibă pacate. Dar opera lui Lenin de a stăpâni înspăimântătorul haos rusesc, de a reagrega zeci de milioane de oameni, de a răzbi printr’o foamete apocaliptică, ţinând piept unui ocean de duşmănii, rămâne o operă de necrezut şi cu adevărat genială. Un geniu al răului ? Poate că publicistul zis democrat să aibă şi el—saracul— un fir de dreptate. In orice caz, privim mai liniştiţi răutatea generoasă şi pacifică a lui Lenin, decât bunătatea egoistă, lacomă şi sistematic asasină, a tuturor Napoleonilor şi Căpitanilor sub egida cărora curg înainte, fâră capăt, milenarele poveri ale neizbăvitului neam omenesc. Publiciştii de toate culorile ar trebui să admită că Lenin este o mare achiziţie a Istoriei, iar,istoria contimporană nu poate fi bine scrisă de noi, ci de copiii copiilor noştri... ■ ■■ nitw» ■» ; Citiţi în fiecare zi ! „O P 1 NI A“ i cel mai răspândit fizice informat star 2 LEI NUMĂRUL 2SAR POLITIC COTIDIAN VINERI 1 FEBRUARIE 1924 CAZUL STERE Din tipul panatiei ai stropi... Convorbirile d-lui Stere la Berlin.—Povestea „memoriului«.-Un interview inventat de presa austriacă. - Atitudinea lui Petre Carp. -D. Stere amenințat cu arestarea, ca tulburător al ordine! sociale. Comunicările d lui N. Lupu-Costake, in trenul Bucureşti-Iaşi in n noaptea de Marţi spre Mercurie se aiau d-nii N. Lupu Costache şi C. Stere. D. Lupu-Costache a istorisit intr’un cerc, faţă de d. a stere, ceia ce ştie de la parin-i lele său, despre propaganda pe aare d. Stere a făcut-o la Ber-lin la începutul anului 1917. • j * ja D. Stere a vorbit în timpul , * acela despre o soluţiune faţă de România, în caz că Puterile cen- j« trale ar fi învingătoare pe frein- ■ tul occidental. Soluţiunea lui a expus’o intr’un restaurant din Berlin, unde deputatul socialist* german Judicum, adunase pen- § tru a asculta părerile cama- radului Stere, vr’o 20 de de- [ putaţi socialişti şi câţiva gaze . tari. f Deputaţii socialişti au cerut d-lui Stere un memoriu, ca idei- , le expuse să le servească de bază la discuţiunea cu conducă- torii din acel* moment. D. Stere a refuzat, pe moti- vul că n’are nici o însărcinare , de la compatrioţii lui, nu ocu- . pă nici o demnitate In Româ- nia, este un simplu publicist, , care a pus in discuţie o solu- thmne pentru a ajuta* pe Genua , hia, sa nu facă greşeli inutile, , nici victimă din România, care , a fost în trecut de aşa folos , Germaniei. Ziariştii care asistase la in- ,trunire, au publicat crâmpee din părerile d-lui Stere atât cât a , permis cenzura, care natural, , nu simpatiza cu propaganda d-lui Stere, ce punea punctul de greutate pe împărăţia Habsburgilor, nu pe acea a Hohenzolernilor. Presa austriacă, simpa'i* zând pa in pentru o mărire a Rusiei p in c darea MAdivei și a Bulgariei prin alipirea Dobrogst, și mai mult pentru Ronx ii iatreagă, stat Sib sceptrul habiburgic, a publicat mai amsnuntit ideile d lui Stere, sub titlul de inter ulev. '— «Pe care l* am des minţit formal la tiifip »ta intrerupt d. Stere. Presa vieneză i i mod te iden'ias a dat ştirea că idsele d lui Stere, au fostam terna e intr’an memoria sem nat sl tînis Iul Ludendorff. Capiiniul gazetelor vienes» a alarmat ps conducâtori de atunci de la Bucureşti — In special pa P. Carp, pentru două din ideile d-lui Stwa, reformate sadiele cu expropriers» și ua habsburg ps tron, pe când Carp voia pa una din min&isarului german. S a adus da 1% Viena gazetele cu zisul memoriul cifra Ludomorf, fi din slog'a făcut dosar carp «sisîă și două. Carp și d Virgil Arion au suggerat comaţi domiaiul german de la Bucureşti, arestarea d-lui Ster® ca • propagandist primejdios î pentru răsturnarea ordine!i sociale Intr'o ţară atât de Încercată ! Lupu Costache tatăl, ca ministru de interne, a combătut beta arestării d lu! Stere, dând toate asigurările, că ordine» nu va fi tulburată, căci Idele d*la Stere nu vor pătrunde nici nu vor avea vre-un erou In m&seie ţărăneşti. ❖ Aceasta este istorisirea d-lu N. Lupu-Costake, făcută dup însăși comunicările tatălui sai In explicatiunile pe care ni le-a pus eri la dispoziţie, d. Eugen Herovanu spune ca se ridică împotriva ideei de grevă a profesorilor, pentru că din punct de vedere moral «ea nu e compatibilă cu situaţia şi răspunderile unui corp luminat», pentru că din punct de vedere juridic «e contrară tuturor principiilor de drept public»; şi in fine... «mai _ E resus de toate, pentrucă intre- buinţarea grevei ar putea avea o aşa repercusiune in viaţa noas- tră publică şi s’ar lega de atâtea riscuri, încât in momentele de faţă ar putea duce la o adevărată dezagregare a vieţii noastre administrative. Sub acest din urmă raport, adoptarea grevei ar fi un act lipsit de patriotism». Părerea aceasta este împărtăşită de mulţi profesori, privilegiat prin natura catedreilor sau prin amintite situaţiuni politice. La această părere avem de făcut rezerve, noi care suntem degajaţi de vre-o legătură împovărătoare. : î Lupta socială pe calea grevei işi întinde întrebuinţarea paralel cu evoluţia societăţii spre forme noui şi tot mai superioare. Greva apare ca un corolar al trezirei la conştiinţă, in sfera raporturilor politice omeneşti. La convingerea că este nedreptăţit şi exploatat, omul încrucişează braţele şi refuză a mai servi ca instrument pentru "degradarea lui proprie. Nu e nimic nedemn sau imoral in această situaţie; dimpotrivă. La popoare mai cioplite decât al nostru, greva a fost adoptată, sus de tot pe scara socială, şi nu credem că acele popoare se reîntorceau în drumul Istoriei. Aproape pretutindeni greva s’a impus şi a cucerit locuri in legislaţie. Chiar şi la noi s’a întâmplat acest lucru, deocamdată cu limite anumite şi în rândurile de la bază. Dar n’avem motiv să ridicăm zăgazuri teoretice nefireşti. Principiile de drept sunt şi ele o haină, cu deosebire elastică şi care se Întinde după timpurii şi necesităţi. O lege scrisă nu poate fi cu nici un chip întrebuinţată ca argument împotriva realităţilor noui, ivite lin mod natural in procesul isterii», al societăţilor omeneşti. In orpului uiaaenc cele din urma, legea este aceia care cedează. In sfârşit, este bine desigur, ca conflictele înlăuntrul unei societăţi să nu ajungă până la tulburările pe care o grevă le trage după sine. Dar când lucrul devine inevitabil ? In cazul special de la noi, lupta de revendicări, drepte a profesorilor duce la dezagregare, sau acea bandă de oligarhi care distruge, pradă sau risipeşte bogăţia şi puterea publică ? Uzurparea de putere, jafurile (legale şi ilegale), abuzurile, delapidările, incendierile, bacşişurile, risipa toate oficiale sau oficioase — înseamnă organizare administrativă şi patriotism ? Când ceri şi impui dreptate, cinste, chiverniseală, pricepere, repartiţie justă, — aceasta înseamnă anarhie şi antipatriotism ? ■Nu putem delimita categorii de cetăţeni din degradarea şi exploatarea cărora să facem condiţii ale ordinei şi patriotismului. Nu mai putem admite patriotismul ca o formă de afaceri oligarhice, siluiri şi nedreptăţi oribile. Nu ne mai îngădue vremea să menajăm ipocrizii învechite. Este in cauză problema agitaţiei corpului didactic. Acest corp are să-şi reproşeze multe in ce priveşte mentalitatea oarbă care ţine lumea în mizerie. Dar astăzi, începe să-i trezească ascuţimea propriilor dureri. Să-l ajutaţi cu toţii, căci ajutăm la trezirea conştiinţei neamului. C. R. Ghiulea 21.Acum câteva zile* s’au Împlinit o sută de ani de la naşterea Alfonsinei Plessis, zisă Marie Dupleasis, zisă vicontesa Perrégaux, care a servit drept mole! lui Dumas-fils pentru celebra Marguerite Gautier — Dama cu camelii. Fiică a unei vânzătoare de mărunţişuri şi a unui beţiv de rând. «mica Plessis»' a fost cerşetoare, servitoare, spălătoreasă,, modistă și, în sfârşit, curtezana. Tatăl ei'—• îhtr- lipsă de bani pentru băutură — a vândut-o. ţinut elient, pe când ea avea nu- M«i 12 ani, La 15 »și Alfonsina Plossis făcea deliciile tinerimei de aur a Parisului. La 17 ani, eracurtezana cea mai ilustră din Europa— o frumuseţă la picioarele căreia se închinau poeţi, artişti, oameni de litere. Vicontele de Perrégaux fiul unui financiar vestit, nepotul ducelui de Torente și al ducesei de Raguza, s’a căsătorit cu dânsa registrele stării civile din Middlesex sânt o dovadă. Ea avea dreptul să poarte o coroană la trăsura, ceiace și tăcea. Un capriciu Ta apropiat pe viconte de Alfonsina... un altul l’a îndepărtat *»«. poate, nevoi» «le a se împăca cu familia, deţinătoarea cheii de 1% casa cu bani. Intr’o noapte, pe când se întorcea acasă, Alfonsina s’a îmbolnăvit violent. Un atac galopant și nu atât o deziluzie de amor, a scoborât-o în mormânt. In timpul agoniei, vicontele de Perrégaux s i a reîntors—tulburat și căinduse. El i-a cumpărat un loc în cimitirul Montmartre ; i-a umplut sicriul cu camelii, i-a pus pe groapă un monument de marmura albă, pe care-i scris: «Alei se odihnește Alfonsina Plessis, născută la 15 Ianuarie 1824, moartă la 3 Februar 1847. De profundis». Monumentul este îngrijit de d. Ernest d’Hauterive, ginerele lui Dumas-fils. Pe marmora alba — cu toată interdicţia— vizitatorii, şi mai ales vizitatoarele, isi sorbi numele... mai des pronumele. în ziua centenarului, mormântul a fost gătit ca de sărbătoare. Două vaze cu apă au fost puse în faţă. Multe femei au adus buchete* de toporaşi, stelele , de minoze, garofe. Nici o camelie. Nici o coroană, cu panglici tipărite. Înaintea mormântului femeile aşezau florile în vaze, rămâneau o clipt tăcute, ridicând poate o mută rugăciune Afrodite. Unele când era gol în jurnale, scoteau din poşetă puiul, pudra, rujul— şi-şi reparau micile alterări ale figurile esteprinos de cochetărie nu jignea însă ln mormântul marei curtezane a secolului trecut. “Numai camelii n’a adus nimeni. Cameliile erau doar singurele flori iubite de Alfonsina (Cetiți continuarea în pag. II In jurul arestării d-lui Gherea Bucureşti.— O delegaţie de comunişti, în frunte cu d. M. Cruceanu, sa presintat ieri d Ini maior Oiştea, comisar regal, cerând eliberarea d-ui Al. Dobrogeanu-Gherea. Delegaţia a combinat afirmaţiunea că d. Gherea ar fi voit să cumpere o santinelă pentru a vorbi cu d. Pauker. De ieri, d. Dobrogeanui-Gheraa a declarat greva foamei. BON No. 8 SERIA 3-a DE PREMII „OPINIA“ I* u I § I S? Guvernul englez şi Orientul ). Macdonald a luat un minister cunoscători adânci ai stării de lucruri din ţările orientale. Trei miniştri au trăit multă vreme în mijlocul Sovietelor; unul, d. general Thomson, ministrul aviaţiei, care a trăit în România,a fost ataşatul militar al legedinţii englezei; altul, d. Buxton, ministruligriculurei, mare huljarofil, care a dus o viaţă cu activitate intensă, lai Bulgaria. D. Ionel Brătianu a avut şansasă inspire încredere generală lui Thomson. Acesta, care este şi un intelectual, a scris într’o mare revista engleză, un articol cu nota, că politica, d-lui Ionel Brătianu nu este politica unui afiliat la politica Franţei, cum susţineau toate gazelele engleze, care loveau continuu in d. Brătianu. Noul gulern englez va trata deci pe d. Ionel Brătianu, ca bun prieten. CEVA DESPRE aria plastici la fagi Discret şi restrâns, pe o suprafaţă prea puţin încăpătoare a unei săli din Str. Lăpuşneanu care e lipsită, cu totul de regulile ce ar trebui să întrunească o sală de expunere a operilor de artă plastică, silit de aceste împrejurări prea puţin favorabile şi numai pentru a păstra tradiţia de a expune pentru al2-a oară în Iaşi, pictorul Briese a edus anul aceata zi de pânze, împresi culese de prin ţinuturile româneri,ale Bucoviei şi Moldovei, impresii făurite cu suflet şi mână de tmaestru. Precursor al expoziţiilor din Iaşi, sa îmreună cu colegul său dl. Ioan Cosmovici, numără a AII a expoziţie personali de pictură în Iaşi. Debutul a fost in Ieri când montată pentru prima oară o expoziţie personală în Iaşi, după mulţi ani de la o expoziţie de demult a maestrului Octav Băncilă din uzina teatrului Naţional. Acest debut avu un strălucit succes şi o deosebită încurajare morală prin aceia că A. S. R. Principesa moştenitoare a României, (Regina de astăzi) reţinu câteva lucrări. Briese pe vremea aceia de abia îşi ispăvise studiile academica. In mod firesc de atunci, urmară in fiecare an un şir de expoziţii la fel şi cu o perseverenţă tenace, cu totul des interesată. Brieso îşi croaşte drumul fără şovăire şi fără nici un alt profit decât acele câteva recenzii din (Cetiți continuarea în pagia)