Opinia, martie 1924 (Anul 20, nr. 5025-5050)
1924-03-01 / nr. 5025
1. ------------- g? RED P ADM’ NIPsp . A Sir. zeecu, 17 ANOL al XX-lea No. 5025 PACEA ADEVARATA Am arătat, intr’un număr recent, schimbările care au intervenit şi cele care sânt pe cale de înfăptuire în politica generală a Europei. Spuneam că aceste j .refaceri ne duc spre pace, înţelegând prin acest cuvânt nu numai tăcerea tunurilor ei a monia generală şi conlucrarea economică. Deşi au trecut aproape cinci ani dela semnarea tratatului din Versailles, între ţările semnatare urmează să continue fricţiuni, prigoniri de ordin economic *, ocupări de teritorii, etc. Tratatul s’a dovedit dela început lipsit de autoritatea necesară pentru a şi impune respectarea clauzelor numai prin sura lui semnare. Cauzele sânt multiple: schimbarea directivelor politicei engleze, dispoziţia între resursele Franţei şi greutăţile uriaşe ale împlinirii unui tratat dictat cu ajutorul apró®e întregului glob, etc. Nu vom analiza aici aceste cauze. Ceia ce vom sublinia, e cu schimbările care ne duc spre pace nu sânt urmările unei politici, ci opera forţelor naturale, care prin lipsuri şi mizerie au redus la nimic ambiţiile şi planurile diplomatice. Şi ne închipuim însă că restabilirea unei situaţii acceptabile va veni imediat. Căci adevărata pace nu se va putea stabili dect prin revizuirea tratatului dela Versailles, care trebuia adoptat unei săli de lucruri mult deosebită de cea de IUI lb K ciudat cât de ret;Ide nua uzat tratatul acesta Am putea spune chiar ea în unele din părţile sale, era perimat înainte de a fi iscălit. Iată un subiect de meditare pentru gânditorii ostici. In Irivinţa schimbării tratatului, neînţelegerile sâ n t mari. Pentru Germania, aceasta constitua scopul ei cel mai reels. Toate sacrificiile, rezistenţa pasiva din Itahr şi celelalte acţiuni minătoare au fost rănite cu gândul şi nădejdea că ele vor duce, mai devreme sau mai târziu, la revizuirea tratatului de pace. Francezii, nemulţumiţi cu rezultatele politicei lor de până acum, ar vrea sâ-i dea alte orientări, dar nu se gîndise in nici un car la tratatul de Versailles, operă întangibră şi subiect de mîndrie naţională pentru ei. In orice discuţie, ei pun înainte respectarea tratatelor. Paragrafele lor fac un bloc inseparabil, din care nu vor să aleagă unele părţi şi să înlăture altele. Momind acest bloc, ei vor să strivească Germania, dar în acelaş timp, luneci şi ei, căzând subt apăsarea aceleiaşi stînei. Aici intervine rolul Angliei. Colaboratoare la efectuarea tratatului, ea cea dintăiu şi a dat seama de pericolele ce decurg din el. De la atacul pornit de John Maynard Keyne, unul din delegaţii în comisia pacei generale, şi până astăzi opinia publică britanică a străbătut tot drumul care o despărţea acum cîţiva ani de ideia unei păci pe baze economice. Experienţele din ultimul timp, i-au arătat că imperialismul dus la exces, are dezavantagii grave. Şomajul şi scumpirea j ‘vieţii au fost două argumen ■ j ' te decisive în această pri-1 ! vinţă. j j Partidul laburist, astăzi la* guvern, ara căderea, datoria . şi dreptul de a Îndrepta înjtregul Continent către pace. I Aceasta se va realiza dînd I putere unor principii care să "îngâdue via a şi progresul " tuturor popoarelor, fara nici ' o deosebire. • I Primul pas a fost făcut prin propuerea lui Mac Donald, care a cerut primirea Germaniei in Liga Naţiunelor. (Amînd pe acelaşi drum, putem nădăjdui că în câţiva ’ ani vom putea vorbi ele pi cea adevărată a Europei ■,ca de o realitate. 1 -Y . Actualităţi din afara il Poliţştic şî literatura.D. Enright, prefectul poliţiei Negy- Yorkului, a instituit două concursuri literare cu scopul de a îndemna pe subalternii săi să-şi povestească actele de bravură. „ Recomandăm ideia celor în , drept: Stilul jandarmilor noştri e plin de minuni și de surprize... . literare. j *r ‘ Menuul lui Edison.—Celebrul inventator nu apreciază prea mult arta culinară. El nu schimbă mâncările nici la dejun, nici la masă și nici chiar la supun. Menu-ul său se compune din spanac, pătlăgele, morcovi, sardele și lapte. Edison crede că aceste alimente conțin în întregime tot ce e necesar organismului omenesc. . I * Pentru înmulţirea populaţiei.—Un anonim a donat oficiului de locuinţe eftine din Irdeaux osuma de 25.000 franci pentru clădirea unui imobil cari va fi afectat unei tinere gospodării cu condiţiunile următoare : Cei doisoţi să aibă cel mult 25 ani, să fie fără avere şi să angajeze să aibă un copil intr’un an, doi după şase ani, trei după nouă ani şi patru după doisprezece ani. Ei nu vor plăti decât două treimi din chirie care va fi micşorată cu 10 la sută pentru naşterea fiecărui copil. — ABONAŢI-VA LA „ OPINIA“ CEL MAI RĂSPÂNDIT ŞI CEL MAI BINE INFORMAT ZIAR iercurea trecută. Seminarul de Slavistică al Facultăţii de Litere de la Universitatea din Iaşi şi-a ţinut obicinuita-i şedinţă săptămânală. Au luat parte, pe lângă d. profesor Ilie Bărbutescu, directorul Seminarului, un mare număr de studenţi şi studente. A ţinut conferinţă domnişoara Olga Losnnev studentă din vechiul regat in anul întâi, vorbind despre Cântecele _ poporane ale Ucrainei şi spunând următoarele, ce dăm* în scurt rezumat :* Poporul Ukrainian, sau cum se mai numeşte malo-rus, formează o unitate etnică bine definită în masa mare a slavilor. El are un istoric al său propriu o poezie populară bogată şi originală în care se oglindeşte viaţa şi sufletul său. Este incă puţin cunoscut, datorită grelelor împrejurări istorice care l-au impredient să se afirme. Frământările şi luptele purtate astfel în umbră au lăsat însă impresiuni puternice in sufletul poporului care le-a revărsat cu prisosinţă in cântecele sale. Deaceia înainte de a ie cerceta pe acestea trebue să schiţăm întâi un mic istoric care să le lămurească. Din sec. IX Ukraina a fost stăpânită de prinţii Rurici de origine normandă,deci germană, care i-au dat sistemul de organizare normand, în cnezate, adică mici principate, după cum făcuseră şi în Rusia. Tot ei au adoptat creştinismul, dar au fost nevoiţi să se retragă în sec. XIII când năvălesc Tătarii sub conducerea Hordei de aur Aceştia pradă şi pustiesc Ukraina depopulând-o in largă măsură. Datorită însă fertilităţii solului coloni numeroşi emigrează din Polonia mai ales şi din Galiţia, însăşi regii poloni favorizează popularea Ukrainei. Pericolul tătar insă cerea un sprijin, acesta au fost Ukrainedin băştinaşi numiţi cazaci Zaporojeni. Element vânjos şi războinic ei au înfruntat pe tătari înafară iar înăuntru au răsturnat supremaţia aristocraţiei polone care devenise apăsătoare. Astfel, la sfârşitul sec. XVII Ukraineni îşi recâştigă patria. Toate aceste fapte sunt relatate în cântecele populare care păstrează chiar caracterul intim al epocelor istorice. De aceia culegătorii care s-au ocupat cu studiul poeziei Ukrainiene au grupat-o după criterii istorice. Împărţirea generală e in patru perioade începând din sec. IX până în al XVII. Prima perioadă e perioada păgână care coincide cu stăpînirea Ruricilor încă păgâni. A doua, perioada normandă, evident tot sub Rurici care aplicaseră sistemul normand de organizare. A treia, perioada tătară, sub tătari până în sec. XV și în fine perioada polono-cazacîi, sub continua frecare a polonilor cu cazacii. In primele doua perioade cântecele păstrează amintirea unei vieţi paşnice, liniştite, unde sufletul se desfată în voie, cântă şi gândeşte ce-i place — mituri şi credinţe, accente de dragoste şi de consolare şi cu care sufletul de Ukrainian trăeşte într’o adevărată comunisme. Zeii favoriţi, forţele atotputinte, sentimentele de dor sau pribegii, toate se adună spre suprema frumuseţe şi bunătate, natura. Cel mai frumos din aceste cântece este «Expediţia lui Igor» cunoscutul erou naţional, in care se povesteşte în admirabile note lirice expediţia acestuia contra Cumanilor. E singurul poem epopeic din această epocă, celelalte fiind cântece lirice, expresii ale vieţii liniştite sau a rătăcirilor pe mare. Gustul acesta a fost luat de la normanzi mai cu seamă vădit îa a doua perioadă a cântecelor. In poeziile care cântă natura am găsit remorce interesante pentru noi. In «îngroparea unui păstor» ideia e aceiaşi în sfârşitul Mioriţei noastre. Un păstor îngropat de oile şi câinii săi, plâns de întreaga natură. Apoi în «O sărbătoare a păsărilor» multă asemănare cu «Nunta în crâng» a lui Coşbuc. Aceiaş petrecere a păsărilor, care fiecare (Citiţi continuarea în pag. II-a) ZIAR POLITIC COTIDIAN I De la Sfatul Negustoresc -Bucureşti, Comitetul Sfatului Negustoresc s’a întrunit aseară sub preşidenţia d-lui Brancovici, Câ’a discutat noua lege a chiriilor şi chestiunea valului comercial. Apoi, comitetul a hotărât excluderea d lui Orghidan din Sfatul Negustoresc, pe motiv de atacuri calomnioase adusa acestei instituțiuni. NOTE Lisi’iajtslite I Un afiş de ,zîar anunţă : « O, artistă de café-concert arestată findcă a ultragiat dinastia». Nu-i nevoe să citeşti informa- ţia pentru a-ţi da seama «cum devine cazul *». La un chef o «damă» trecând de la o masă la alta, a spus—printre pahare— câteva cuvinte bete. Un agent cu simţul patriotic pururi treaz, s'a sesizat numaide cât ...poate fiindcă actriţa nu se lăsase, la rândul ei, sesizată cu un moment mai Înainte. De aici—ultraj, proces-verbal, comunicat în presă ele. Agenţii forţei publice îşi în-, chipuesc că astfel se apără di- nastia ? Prin procese de carnaval ! O vorbă aruncată la un chef de o femeie de petrecere—n’are nici o importanţă. De altfel mare importanţă n’nu* nici vorbele rostite intre dânşii de oamenii gravi. Nu-s importante decât faptele. Si credem că actriţa de café-concert nu s’a dedat la acţiuni contra coroanei. Scoborând dinastia în discuţii de café concert, agenţii forţei publice nu numai cu nu-şi îndeplinesc scopul patriotic, ci dimpotrivă 11 deservesc. Este dinastia atât de slabă încât glumele unei cabotine o pot sdruncina . Are nevoe dinastia care a trecut până acum sub tăcere atacurile îndreptate impotrivă ş i de publicişti de valoare—are ea nevoe de agenţi secreţi care, cu ochiul la borta cheii,* să păstreze intact respectul datorit coroanei chiar la camerele separate ale variateurilor ? Credem că acei ce se ţin de astfel de descoperiri ar trebui daţi afară din slujbă—fiindcă, prin fapta lor, aduc o gravă ofensă dinastiei.,, dând o importanţă unor lucruri lipsite de orice d insemnătate. Dar chiar in sine, când aproape toţi oamenii politici au adresat coroanei cuvintele cele mai tari, în scris şi in conversaţii particulare.—oare ce-a mai putut spune actriţa fără să fi fost spus, insă cu mai multă greutate, de alţii înaintea ei ? Şi aceşti alţii—rămaşi pană acum nepedepsiţi. Toţi socofanţii sunt odioşi. Cei de la varieteuri insă si gin trec pe ei însăşi. Dar să terminăm. SAMBATA 1 MARTIE 1924 TRAGEREA PREMUM. CR din SERIA a 3-a va avea loc Duminică 2 Martie 1924 ora 10 dim. In TEATRUL CINEMA ELISABETA Avocaţii nepoftiţi .— D. Mârzescu, legea baronilor şi avocaţii.—Acţiunea Baroului de de laşi.—Contrasemnarea.— Nu e vorba de tipul social: avocatul nepoftit, care se amestecă intre toţi şi In toate, inconştient de preţul acelei virtuţi sociale care se* chiamă: discreţia. Vorbim de tipul avocat profesionist, tip mai simpatic sau cel puţin mai util când colecţia legilor* române, chiar pentru vechiul regat, a trecut de 12 volume a 1500 pagini (colecţia italiană format identic, abia* a ajuns la 7 volume), apărător care dacă aşteaptă să fie rugat, rămâne surd chiar la implorări, când e vorba de... onorar , luptător cu limba mai ascuţită decât o spadă, care odată angajat în duel, rm se uită unde plasează lovitura, cum fac dueliştii gentelmani, genul Bibescu. Ei bine, d. Georgel Mârzescu, n’a poftit pe aceşti adevăraţi avocaţi, deşi sunt factori indispensabili pentru distribuirea justiţiei. Ministrul de justiţie, a considerat pe avocaţi la legea organizării baroului, a tot aşa de plicticoşi şi indezirabili, ca chiriaşii sau * proprietarii la legea chiriilor. Legea baroului o lucrează la minister o comisiune din care nu face parte nici un avocat, pe când la legea chiriilor nu s’a putut găsi—nici nu s’ar fi putut găsi decât dacă ar fi scos vre-un pensionar dintr’un ospiciu—un mădular care să, nu fie chiriaş sau proprietar. Avocaţii, cu temperamentul leg* de luptători, s’au hotărât să iapă înaintea taurului şi să-l apuce de coarne. N’au aşteptat anteproectul şi ci declarat pur ■'.* simplu legea Jeantehas, intangibilă. La Iaşi d. Maraescu, a comunicat în mod oficios d-lui Eugen Herovariu, intenţiunile sale asupra modificării legii barourilor. Limbtismul d-lui "decan nu l-a desminţit, dar sub impulsul altor împrejurări, a trebuit să convoace consiliul pentru a lua poziţie faţă de intenţiunile ministrului. Baroul de Bucureşti a dat semnalul. Era şi natural Cheia biurourilor ministeriale, nu poate interesa decât pe avocaţii din Bucureşti şi cel mult pe câţiva avocaţi dintre Buzău şi Craiova. La distanţe mai mari de Bucureşti, partea interesată nu poate plăti clieltuelite Bucureştiului decât în afaceri extraordinare, dar pentru aceasta sunt destui avocaţi parlamentari. După baroul Bucureşti, a venit d. Dobrescu cu convocarea consiliului «Uniunei sindicatelor avocaţior», d. Luscar Antoniu, care face parte din acel consiliu, când a primit convocarea a sărit, a sguduit pe d. Eugen Herovanu, ca să-i dea mandat special ca să reprezinte la conferinţa «Uniunei sindicatelor», «ideile» baroului de Iaşi, ca orice oriental, au fost nevoiţi să se pronunţe, asupra celor comunicate oficios de Ministrul de justiţie d-lui Eugen Herovanu, nu numai relativ la organizarea baroului, dar şi la organizarea magistraturei. Baroul de Iaşi, pentru unele puncte din proectele atribuite d-lui Mârzescu, a fost pentru și contra, ca oricare avocat de distincție. A admis ștergerea impunerei contrasemnarii cererei, de un avocat, dar a argumentat că prevederea din legea d-lui Jeantehas era rțională, pentru că exista în legile din Ardeal, pentru că împricinatul afla de la început avantajele şi desavantajele căii pe care se angajează, şi se expune la"mai puţine amânări, pentru ?că acţiunea n’a fost angajată, în condiţîunil procedurei civile. Baroul de laşi n’a, putut trece pentru unele abtsuri strigătoare cu impunerea contrasemnării. Cazul de la Iaşi cu proprietarul care având ca chiriaş pe un avocat, n’a putut obţine contrasemnare pe reclamaţie şi cazul de la Piatra-Nearaţ, îmde contasemnările au fost supuse la un tarif, cu o parte din onorar varsate în casa corpului. Pentru intervenţiile in aface■ rile administrative, baroul de , Iaşi ie-a justificat, pentru că mai I toate soluţiile organelor admi- I nistrative, iar cunoaşterea legilor speciale, cele mai puţin cunoscute împricinaţilor. Dar au I fost pentru modificarea legei, pentru a se limita prerogativa avocatului numai în afacerile strict legate cu profesiunea avocatului. Jr In ce priveşte judecătorul, linie baroul de Iaşi a declarat că amânările prelungirile proceselor nu provin, din cauza deliberărilor in doi. S’ar putea încerca judecătorul unic, dar competinţa acestor judecăţi să se dec, numai elementelor’formate. Pentru Iaşi, baroul a opinat, că nu s’ar putea crea mai mult de 4 complecteri din câte un singur judecător. înfiinţarea notarilor a fost condamnată în totul de Baroul Iaşi. D. Mârzescu s’ar fi putut folosi in combaterile întâmpinate în parlament, de părerile pentru a contra ale baroului de laşi. Din nenorocire, d. Jeantehas T a bătut la «Uniunea sindicatelor». Cu toate că d. Lascar Antoniu a adus la cunoştinţa udunărei părerile baroului de laşi, «Uniunea» a voit cu unanimitate o moţiune de energică protestare contra modificărilor proectate de d. Mârzescu. R3M D. Vintilă păcălit Scandalul porit in jurul Hirții denunţ făcut prin «Universul» împotriva unei bănci care ar compromite interesele românești în străinătate, s’a lămurit deplin. Aceasta insă nu e de loc in favoarea liberalilor, cum ifi închipuia «Viitorul». In adevăr, scrisoarea publicată in «Universul» este o teribilă farsă la adresa d-lui Vintilă Brătianu. Inginerul care iscăleşte este un fost fruntaş marcant liberal, iar raportul cu bucluc, tipărit înfranţuzeşte, e al «Buneii Româneşti», împotriva guvernului Averesek de pe vremuri. D. Madgearu n’a lăsat să treacă această ocaziune şi în interpelarea de ieri a pus în lumină adevărul, arătând procedeele neonode ale guvernului şi presei sale. I. Vintilă ,Brătianu, pus într’o încurcătură grozavă, s’a năpustit asupra deputatului ţărănist cu toate acuzările stereotipa ale « Viitorului» şi pentru a deplasa chestiunea, a făcut o cromiere a situaţiei fără în legătură cu celelalte state. Impresia produsă insă de noua dovada a duplicităţii şi relei credinţi liberale n’a indut fi distrusă cu nici una din armele ruginite ale ministrului elefinemţe. Note și impresii CIOCLUL... de preot N. Hodoroabă Ingrată meserie ! Să scoţi din casă, să duci pe la biserici şi să conduci la cimitir suite şi noi de morţi, va recunoaşte oricine că nu e lucru tocmai uşor şi mai ales plăcut.. Cioclul e şi el un om ca oricine şi care se respectă, îmbibat fiind cu demnitate din cap până’n picioare in timpul când se află In exerciţiul funcţiiinei. Imbracat în frac negru cu chenare şi’n cap cu pălărie de consul strain, el are o ţinută marţială. La înmormântări clopotele bisericilor sună parcă mai duios şi predispun spre meditare pe cei ce se încumetă a pătrunde cu mintea lor înfricoşata taină a morţii... El nu se sinchiseşte. Pentru el plânsul clopotului e tot una cu şuieratul semnal al unei fabrici pentrulucrătorul angajat cu luna sau anul. Cum umblă croitorul cu stofa, brutarul cu pâinea, casapul cu carnea, aşa umblă şi el cu morţii... Sicriul care ne mboară pe toţi când il privim, pe el nu-l mai impresionează. Cu morţi umblă fără teamă şi’n miez de noapte. Ii aşează fesul pe cap, îi îndreaptă mâinile ce ţin în ele crucia de ceara în care s’a aşezat un ban îi ia piedeca din picioare, îi aşează pânza pe ţaţă, îi bate capacul cu piroane... Marşul funebru al muzicei te pătrunde de la inimă şi ţi-e moae de-ar fi chiar de piatră , cântecul corului te mişcă, rudele plâng cu hohot după cel mort, prietenii şi cunoscuţii lăcrimează, ba şi unii trecători (Citiţi continuarea în pag. 6-a)