Opinia, iunie 1924 (Anul 20, nr. 5099-5120)
1924-06-01 / nr. 5099
átföL Ii XX-ilia Kifis 99 ugMF" \joco Biblioteca 1 Strada Marzeeou, 17 CRIZA Ultimele telegrame din Londra anunţă o iminentă criză de guvern englez. Guvernul laburist, în chestia şomajului, a prezentat o moţiune, a cărei primire sau respingere o va considera ca un vot de încredere ori de neîncredere în guvern. Partidul liberal îşi ţină acum congresul de hotărîrea acestui congres dat înde soarta guvernului. Rezultatul congresului se întrevede : d. Lloyd George i-a atacat cu asprime pe laburiști. Iar d. Asquith a declarat că partidul liberal trebue să se pregătească de o nouă campane electorală. Partidul liberal, retrăgind încrederea acordată guvernului laburist, va răsturna —cu ajutorul conservatorilor —pe d. Macdonald. După acest vot se va produce demisia guvernului. Parlamentul va fi dizolvat. Acum laburiştii au fc20 deputaţi. Cum fluctuaţiile electorale în Anglia nu-i aşa de mari ca la noi (acolo nu sa fură urnele !), partidul laburist va cîştiga probabi încă 30 - 40 de locuri, rămînînd tot în minoritate. Astfel prezentul a du-se lucrurile, viitorul guvern englez nu va putea fi format decît de o coaliţie liberalo conservatoare. Deosebiri de program, esenţiale, sînt între toate partidele engleze. Totuşi prind drept criteriu interesele de clasă, partidele engleze se pot imparti în doua tabere: liberalo-conservatorii si laburiştii. In ora primejdiei, o grupare a forţelor politice engleze trebue să se facă In acest sens. Se naşte insă o întrebare : De ce liberalii au retras tocmai acum încrederea acordata guvernului ? Doar nici un fapt determinant de politică internă nu s-a produs. Răspunsul nu poate fi decât unul : liberalii de altfel ca și conservatorii acordau sprijin guvernului atît timp cât acest guvern era în imposibilitate să facă ceva. Pentru aceasta veghea opoziţia. O astfel de guvernare ar fi «uzat» partidul laburist şi ar fi pregătit calea, spre putere, a partidelor de dreapta. Venind însă in fruntea guvernului francez d. Herriot, situaţia s’a schimbat brusc. Guvernul englez va putea să lucreze—şi să lucreze în conformitate cu principiile democratice. D. Macdonald s’ar îi înţeles uşor cu d. Harriot pe baza unor reciproce concesii ale capîtalismelor respective. Aceasta-i primejdia. In faţa posibilităţii de diminuare a bonificiilor materiale, prezente şi viitoare,îM partidele burgheze din Anglia, trecând peste toate deosebirile de program, îşi vor da mâna. Dar situaţia tot nu se va limpezi. Intre Anglia şi Franţa sunt chestiuni vitale de aranjat. Cura se vor aranja eît de un guvern conservatoro - liberal englez şi de oral socialist francez ? încurcături mari politice sunt în perspectivă. v X — In jurul unui raid aerian întreaga Franţă a urmărit cu un interes viu şi cu un entuziasm crescând, îndrăzneaţă călătorie a aviatorului Pelletier D’ Oisy, care a întreprins cursa Paris-Tokio, parcurgând peste 17.000 kilometri fără alte întreruperi decât babtele de odihnă şi aprovizionare. Emoţia cu care a fost urmărită această încercare îndrăzneaţă ar părea în primul moment exagerată. Ziarele i-au consurat coloane întregi şi chiar articole de fond; familia aviatorului a fost obiectul unor manifestaţii extrem de călduroase ; însăşi Academia detiinţe a vrut să distingă pe ’Oisy, numindu-l membru in noua secţie a aviaţiei, creată de curând. Cum însă aviatorul e prea tânăr, s’a hotărât alegerea inginerului Breguot constructorul aparatului cu care a fost Întreprinsă călătoria. Interesul manifestat dovedeşte Insă un lucru foarte îmbucurător pentru Franţa, vitalitatea ei, priceperea cu care lucrează pentru perfecţionarea tehnică şi ştiinţifică. Intr’un interview acordat ziarelor, d. Laureat Eynac comisarul aviaţiei, declară, vorbind de raidul lui Pelletier d’Oisy: «O asemenea întreprindere este rezultatul a trei ani de muncă, de eforturi şi pregătiri. Materialul face cât şi omul. Raidul lui Pelletier d’Oisy este rezultatul lucrărilor de organizare a tehnicei franceze şi a inginerilor săi, a stăruinţei industriaşilor, întrecându-se la concursuri de avioane şi motoare. Este inti’un cuvânt, opera Laboratorului. « Am lucrat la tăcere, după un program bine determinat şi în condiţiile cele mai economice. Franţa începe să culeagă fructele acestor străduinţe». În cele de mai sus se oglindeşte adevărata Franţă, muncitoare, respectuoasă pentru ştiinţă şi căutând să se înalţe descoperindnoi,orizonturi şi realizam planuri Îndrăzneţe. Aceasta e franţa de la care noi trebui să ne inspirăm. . Y — NOTE Citiți în pag. 1V-a Ultima ori telegrafică și telefonică ZIAR,POLITIC COTIDIAN tr*r.'jai‘*ta«rfaei . . .îvNeglijarea complectă a administraţiunei ţărei.—Guvernanţii vintilişti se ocupă numai de interesele de partid.—Diversiunea „mânei criminale“. S’a accentuat cu”toată dreptatea că muniţiunile explodate la Cotroceni sunt departe de a fi constituit cantitatea principală a muniţiunilor pe care le posedă armata şi că deci, apărarea naţională n’ar putea fi deloc stingherită din pricina nenorocirei întâmplate. Acesta este un adevăr elementar cunoscut de orice om serios. Nimeninu şi-ar fi putut închipui că o ţară întinsă şi cu graniţe atât de deschise, cum TM este ţara noastră, cu corpuri de trupă numeroase şi grupate pe comandamente superioare în diferite regiuni, ar fi putut face absurditatea să-şi concentreze muniţia lotr’un singur loc excentric da unde transporturile s’ar face cu dificultăţi aproape insurmontabile. Evident, apărarea naţională nu este prin nimic stingherită. Asigurări în direcţia aceasta nici n’ar fi fost nevoe să se mai dee. Dar nu mai puţin adevărat este că nenorocirea de la Cotroceni a provocat ţărei pagube extrem de dureroase, pentru care trebue să existe răspunderi şi sancţiuni. In chestia răspunderilor sau pus faţă in faţă două concepţii fundamental deosebite. Concepţia guvernamentală, exprimată de d. Ionel Brătianu în Cameră fi de notiţele diverse ale ziarelor * Viitorul» şi 'Universul», prin care se face insinuarea că dezastrul ar proveni de la o mână criminala din masa elementelor drcum aflate in tară. A doua concepţie este aceia sintetizată în Cameră de d. Al Vaida care invinueşte reaua admstraţiune şi toleranta tuturor abuzurilor şi neglijenţelor. Adevărul adevărat este, negreşit, de partea concepţiei a doua. * Explicaţia „mânei criminale“ este foarte comodă pentru guvern Ea îl descarcă de răspundere, ba chiar ii mai oferă prilejul să înăsprească prigoana şi presiunile de tot felul împotriva populaţiei. Dar „mâna criminală“ face cel mai mare râu ţărei, pentru că - acoperind vinovăţia guvernului —ajută indirect la perpetuarea răului şi la repetarea nenorocirilor atât de costisitoare în bani şi în jertfe omeneşti. ❖ Dacă-i vorba de mâni criminale», ele există într’adevăr; nu o singură mână, ci mai multe. Sânt mânele criminale ale guvernanţilor noştri, sunt mâni lungi şi nesătule ca acele ale d-lor Vintilă Brătianu, Taocred Constantinescu şi alţi campioni ai afacerilor de partid. Vorbim foarte serios. In special, sub actuala guvernare, administraţiunea punea a fost complect neglijată. * Vintilă Brătianu — sufletul artidului şi guvernului liberal -este cu totul absorbit de afacerile bancare şi de comercializările prin care propriul partid să cîştige înflorire economică şi să capete prerendeanţă politici la direcţia aceasta d. Vintilă are o excelentă unealtă în persoana d-lui Tancred Constantinescu. Acesta lucra la treburile partidului şi când eradirector general al căilor ferate. De aceia neglija cu desăvârşire administraţiunea comunicaţiei ferate şi aveam de înregistrat îngrozitoarele catastrofe sistem Valea Largă, Vintileanca, Murfat* Iar, Băile Felix etc. Vă amintiţi că şi pe atunci d. Taocred Constantinescu avea neruşinarea să dea vina pe «mina criminală». Dar mina aceasta era de fapt a d-sale, după cum şi astăzi micele guvernanţilor sunt resortul nenorocirilor culminate in dezastrul de la Cotroceni. Dar la indiferenţa totală faţă de problema administraţiunei publice, se mai adaogă păsuirea vinovată a tuturor incapabililor, neprevăzătorilor şi necinstiţilor. Toate actele de incurie şi de necinste, au fost muşamalizate. Niciodată nu s’au stabilit răspunderi şi nu s'au aplicat sancţiuni serioase. Pagubele de miliarde suferite de ţară, prin incendieri de depozite, explozii, ciocniri şi deraieri, n’au dat loc la nici o stabilire de răspunderi şi la nici o îndreptare a relelor. Cu sistemul acesta de negligenţă şi toleranţă vinovată, trebuia să ajungem la nenorocirea Cotrocenilor ! Pentru o ladreptare radicală a lucrurilor trebue şi o schimbare radicală de oameni şi de metode de guvernămlor. La ipocrita «mîna criminală» trebue răspuns cu o mină de fier, nemiloasă, hotărită, cinstită, care să cureţe putregaiul şi să mîatue ţara. Lt. stmmam Cronica artistică OCTAV BANCILA de DEMOSTENE BOTEZ Ca-o bucată de vreme, adică da pe cândtablourile se cumpără cu metru, expoziţiile de pictură s’au înmulţit. In ultimul timp au devenit obsedante. Parcă sipaţi In gura cobalt, şi-ţi vine să te fereşti de garduri, de case, de mahala şi de copaci de parcă ar fi scris pretutindeni «boit». . E desigur o criză optică. La Paris, la salon în Primăvara aceasta sunt expuse șapte mii de tablouri. G. de La Fouchardiere, A preconizat chiar măsuri de stat în contra picturei. Un ochi normal poate suporta circa 500 de tablouri pe zi. După 7000 mii începi desigur să te Indoeşti de natură; ai viziuni fantastice ca’n «Fata morgana». Vezi case în lacuri, peisagii rustice pe case, şi nuduri pe stradă. Abondenţa In pictură o dezolantă. Mai tiranic ca’n orice altă manifestare de artă, pictura manifestă de obşte o întristătoare sărăcie de motive. Un copac (de preferinţă izolat), o căsuţă de ţară (dacă se poate cu o fântână sau o fată), un nud (dacă se poate languros şi diform, un cap (care poate fi inexpresiv şi intitulat «de expresie», sau mai simplu: Doamna X.), natură moartă (care totuşi se mai poate omorî de artist) şi natură vie (care poate apărea de lemn sau de ghips, după lipsa de talent a autorului. Cam acestea pot fi motivele a o mie de expoziţii. Timpurile de înflorire a picturii nu au fost mai fericite. Subiectul religios inlocuia totul, şi musculatura manifesta tendinţa de atletism. Sânt săli de muzee din care eşi cu viziunea nebună cu care aieşi dintr’o hală de carne cu boturi artistic jupuiate. De aceia, poate mai mult ca In alte arte, în pictură se resimte o tragică neputinţă de creiare, de variaţie in creaţiune. Ia pictură ao simte încă înlănţuirea lui Prometeu, dureroasă şi reală. Pictu a mai ara apoi ingratitudinea da a fi o artă plastică. Prin aceasta mai aproape de simţurile omului, şi de o putinţă imediată de verificare. In pictură talentul se pipăe, ca «coasa» la câini de rasă. In literatură se poate argumenta şi pro şi contra cu aceiaş tărie de argumente, ca’n filozofie. E o chestiune de dialectică. Talentul nu se poate documenta, nici nu se poate face vizibil. In pictură 11 poţi arăta cu degetul, dacă bineînţeles ai bun simţ, oarecare educaţie a ochiului şi gustul armoniei şi al culoarei. Un tablou prori nu se poate face bun nici în mod virtual, prin nici o dialectică. Un tablou bun, nu numai că nu te lasă să- l documentezi, dar îţi impune tăcere.* Până acum expoziţiileîn Iaşi se făceau pe strada Lăpuşneanu,pentru trecători plictisiţi. Lipsea soneria la geam ca la cinematografele din Bucureşti. Trecătorul ştia prin urmare că p . Lăpuşneanu se poate lua oere, un tablou, o pereche de ciorapi. Băncilă n’a deschis expoziţia pe Lăpuşneanu. Expoziţia d-sale nu este un «intermezzo» între două tururi. Expoziţia lui Ostav Băncilă e o expoziţie pentru amatori. Cine îl cunoaşte sau vrea să-l cunoscă trebue să se ducă la ea, cu pregătirea şi în boldul sufletesc cu care te duci la un concert. Pictura d-lui Băncilă nu e un condiment fugar, sau un aperitiv. Bucăţile d-lui Băncilă nu-ţi inpun, ca altele o fugară rătăcire de ochi, ca la Cinema, cu privirea desnădăjduită de a nu se prinde de nimic. Sânt atâtea expoziţii la care ochiul ne-a rămas dezamăgit şi singur, ca un păianjen atârnat întrio odae pustie. Pictura d-lui Băncilă Iţi impune extazul mut al "unei opere da artă. Ea trebueşte Îndelung privită, aşa cum îndelung privind rămâi în faţa funui peisaj excepţional de natură in care se simbolizează un anumit ceas. Intr’un tablou de Băncilă impresiile se reînoesc mereu cu cât 11 priveşti mai mult, de parcă, de undeva, din dosul pânzei, ca de după o cortină. (Chiar continuarea In pag. II-a) Învăţământul se prăpădeşte Acţiunea profesorilor de toate gradele s’a domolt inca de atunci de când, a fost întreprinsă. Majoriatea profenilor au avut prea multe legături de complicitate cu partidele şi metodele oligarhice; foarte mulţi dintrânşa, sunt oameni de club,aşa că unitatea in luptă şi o conducere neclintită in valoarea cauzei nu se puteau produce prea uşor. Profesorii au derarmat înainte de a fi mucis cel mai mic câştigpentru revendicările lor drepte. Astăzi, unde categorii de profesori se strâng ca să constate cel mult situaţia disperată în care se află. Aşa au făcut asociaţiile învăţătoreşti întrunite săptămâna aceasta în Capitală. Lipsite de iniţiativă, de putere de acţiune şi aparare, ei dau imitat, sa scoată strigătul de durere că «nivelul lavăţământului scade treptat, mergând sigur spre o catastrofă cu incalculabile urmări pentru viaţa de stat a României Întregite». Iar ca atitudine activă, învăţătorii s-au resemnat să facă «cel din urmă apel către cei în drept, să salveze până mai este vreme, învăţământul poporului de dezastrul iminent ce-l ameninţă». Profesorii nu mai încearcă să impue, ci numai se roagă. Dar n’are cine să-i asculte, Brătienilor nu le arde de școală, și nici n’au bani, de oarece veniturile statului trebue să acopere dezastre ca acel de la Cotroceni. A. 1 Actualităţi din afară O emoţionantă dramă pistonală.—Nu demult, un măcelar din Mom (Belgia) a fugit la Bruxelles împreună cu soţia unui vecin al său Maron. Ca după câteva zile, măcelarul îşi părăsi iubita şi se întoarse acasă. Marton, vrând să-şi erte soţii se duce la Bruxelles de undi reveni Împreună cu ea la Mens Pe câni treceau împreună pi dinaintea casei măcelarului, soţia intră acolo brusc. Bărbatu său o urmări, şi îi smulse din mâni revolverul pe care îl susese din poşetă. După această scenă, soţii se duseră acasă Câteva minute mai târziu, eşti din nou, deoarece femeia su rescitată, spunea că vrea să ipuţin aer pen ru a se calma. Soţii se îndreptară spre canal ajunsă aci, femeia se aruncă pe apă. Bărbatul său, înotător excelent, întră şi el în canal, ca s’o salveze. Dar soţia, care până atunci striga după ajutor, se cam până de el, şi amtndoi se afla dară...❖ In amintirea lui Lenin.—Organizaţia sovietistă cunoscută sub numele de «Prietinii aviaţiei» a hotărât să dăruiască cu ocazii congresului internaţional din Moscova o escadrilă de aeroplane care se va chema «escadrila Lenin» şi va fi compusă din 19 aeroplane. DUMINICA 1 IUNIE 1924 ‘ ‘Vfc . ABONAMENTE: Lei 600 ... pe un an ‰ 320 . . . * 6 luni 160 ... * 3 luni Cetiţi „Opinia“ Ploi torenţiale înArdeal Bucureşti.— In regiunea Madefalău, şi in alte părţi din Ardeal, au s căzut ploi torenţiale care au pricinuit mari ravagii. In unele locuri, circulaţia de cale ferată a fost întreruptă. telui Intiiluit Uliii iiHid — Metoda profesorului Charles Richet — Profesorul Charles Richet a prezentat Academiei de Ştiinţe din Pari 8 o notă importantă asupra unui nou tratament al tuberculozei prin zeama din carne, uscată sau crudă, tratament pe care-1 numeşte «noua homoterapie». D. Charles Richet a demonstrat mai demult că, carnea crudă apără Întotdeauna de infecţia tuberculoasă pe cânii tuberculizaţi. Toţi cânii hrăniţi cu zeama de carne supravieţuiesc. Nici unul din cânii nutriţi altfel nu trăeşte. Experienţaeste perfect clară. ■ Dar practic, această metodă nu poate fi aplicată omului, căci obţinerea zamei de carne în cantitate suficientă cere atâta muncă şi este aşa de grea, Încât zeama extrasă cu ajutorul uneltelor de menaj n’a putut niciodată să permită o homoterapie integrală. Trebue deci ca, prin procedee artificiale, să se poată obţine mari cantităţi de zeamă de carne escală. Totuşi profesorul Charles Richet a putut, în timpul războiului, să realizeze în mod perfect zomoterapia graţie mijloacelor puse la dispoziţie de un moşier generos. Profesorul a putut să trateze prin zomoterapie, la spitalul din Côte Sainte Andre, 260 bolnavi tuberculoşi având toţi bacei ai lui Koch, reuşind astfel să studiezecomplect noua metodă terapeutică. Rezultatele ,au fost decisive : 101 bolnavi care au iogerat zeamă de carne uscată sau zomină au avut toţi, afară de trei sau patru excepţii, o Îmbunătăţire simţitoare a stării lor generale. Ei au crescut in mijlociu cu 25 grame pe zi, timp da două luni, pe când 150 bolnavi, care n’au fost trataţi, au scăzut cu câte 5 grame pe zi. Studii ad amănunţit procesul prin care se face această reparaţie a organismului tuberculos, profesorul Charles Richet a purtat dovedi că ea se îndeplineşte prin reconstituirea ţesutului muscular, pe care tuberculoza l-a dezorganizat. Muşchiul crud de vacă se transformă uşor în muşchi de om, dar dacă e fript, această asimilaţie integrală nu se mai poate face. Bolnavul care ingereazâ (Citiți cotinuarea In pag. Il-a)