Opinia, august 1924 (Anul 20, nr. 5149-5173)

1924-08-01 / nr. 5149

MIZERIA TRAGICA A FUNCŢIONARILOR Cu toate făgâduelile frun­taşilor liberali înainte da a veni la putere, cu toate fâgi­­duelile lor de după această da­tă istorici, cu toate intervie­­wurile miniştrilor de atunci şi pânăt acum asupra efti­­nităţii,­ viaţa sa îngreuiat din zi în zi şi se îngreuiază încă. Câştigurile unor categorii de cetăţeni s-au urcat pro­porţional cu scumpetea vieţii. Puţine sânt însă aceste cate­gorii. Cele mai multe de un an, sau chiar doi — cu toată urcarea vertiginoasă a pre­ţurilor - nu şi-au mărit decît neînsemnat câştigurile , sau au rămas exact­­ aceiaşi stare-In această situaţie se gi- S38C funcţionarii. Da pâ ultima urcare a preţului pânei, un funcţionar însurat şi cu trei copii tre­­bue să dea, dintr-un salar de 2000 lei, 1000 lei numai pentru pâne. Ii mai rămâne 1000 lei pentru chirie, lu­minat, încălzit, îmbrăcăminte, hrană (numai ca poie şi apă nu se poate trăi). Func­ţionarii care se bucură de privilegiul legii chiriilor mai pot rezista. Dar ceilalţi care, mutaţi de aiurea s­au nu­miţi de curând , în slujbe, trebue să plătească chirie de la 500 la 10do lei lunar ? Cum trăesc ei ? Un şef de serviciu ne a declarat că un sfert din sluj­başii lui n‘au cămaşă — ci numai un plastroa în faţă. Intr’adevâr, când intri într’o instituţie de s­at, ai impresia că intri într un Azil de Noap­te. Aproape toţi funcţionarii au hainele ponosite verzi roase la manşetă şi la guler peticite chiar. Gulerele şi manşetele sânt 4 ferfeniţă. Ghete, bucăţi. Din tot un loc zăreşti pe câte un func­ţionar în... haină de gală , haina de nuntă, pe care şi-a scos-o din fundul sip­tului — ultimul costum din casă. Dar uitaţi-vă la feţele pă­mântii ale lor. Gândiţi-vă la generaţia sub an­ «tentată de copii care, scăpând de tu­bsteucoza, vor reuşi poate să se ridice in casele funcţio­năreşti înainte slujbaşii aveau măcar posibilitatea să-şi trimită copiii în şcoli. Astăzi nici acest avantaj nu­­ mai au. Taxele şcolare pun o barieră în faţa copiilor ne­­ voiaşi.* Considerentele bugetare cad înaintea mizeriei func­ţionarilor. Nu numai că nu-i uman să tonurezi o armată întreagă de slujbaşi, dar nu­­ nici în interesul statului — în interesul tu­turora. Un slujbaş flâmînd, rupt şi înfrigurat nu poate fi un bun slujbaş — cu toată mintea şi cu toată energia ta “.serviciu. Acest slujbaş mai mult se va gîndi în o­­reme­da slujbă la cop­­­li­şaţi pe drumuri decît la condici şi dosare* Daunăzi a fost prins un funcţionar judecătoresc cu „nereguli* — ni se spune : simple neglijenţe. Cum Isaia nu dă nimănui posibilitate de train, funcţionarul este n voit să aibă şi alt serviciu sau să lucreze altăceva în a­cele reglementare: acte, copii, etc. Această muncă primează chi­ar , e» îi aduce pînea din z­ia următoare. Ia mod fatal lucrări e de biurou trebue să fie astfel în întîrziere, încurcate chiar. Forţa publică l-a pus la închisoare pe funcţionarul, care ,nu era la curent cu h­otiile“. Dar forţa publică n’are autoritate morală de justiţiară acerbă. Magistraţii, unicii funcţio­nari civili cărora li s’au sporit lef­rile simţitor în ultimul timp, n’au făcut cauză comună cu funcţio­narii grefelor care delaolaltă administrează justiţia. N’au spus : .Sau toţi să primească un salar mai mare, sau nici unul ! Slujbaşii n’au ce munca, n’au acum nici pînea de toate zilele; statul însă le cere sarviciu m­ilt şi ur­gent, făcut matematic. Sta­tul nu mai are acest drept.­ ­X­ Un Londra englez EL A FOST CONDAMNAT LA MOARTE A­mm zece zile a fost jude­­cat la Lewes, Patrick Milton, nu adevărat Londra englez. Pe la Începutul Ici Maia ei a asasi­nat in vila da la Eastbourne pe Miss Kayas şi apoi a tăiat-o la bucăţi. Curtea ca jari l-a con­damnat la moarte. Acuzaţia a adus amănunte o­­ribile asupra felului cum Mahon a încercat să scape de cadavrul victimei sale. El l-a bucătăţit cu ajutorul unui cuţit de măce­lar şi a unui fereatrâu.’Chiar In seara crimei el separă mai tn­­tăia capul de trunchi şi ti as­cunse lotr’an cufăr. A doua zi tăia un braţ şi un picior şi le arse intr’un cuptor de bucătărie. Apoi, pentrucă unele părţi ale trum­­vrului erau prea mari pen­tru a intra in sobă, el scăpă de ele in cursul unei călătorii, az­­vârlindu-le pe fereastra trenu­lui. Celelalte părţi ale corpului fură trase sau Îngropate. Judecătorul Avony, aduse la cunoştinţă, după verdict, că a­­cuzat­ul a mai fost certat de ju­decată. De două ori, in 1914, el emise cecuri false şi lu con­damnat la mai multe luni de În­chisoare. La 1916, Mahon pătrunse in­­tr’o bancă cu intenţia de a sparge li­da de fier şi iovi grav un servitor. El a fost condam­nat la cinci ani muncă silnică. După cetirea verdictului, fiind invitat conform legii să-şi spue ultimul cuvânt, Patrick Mahon a declarat: «Am prea adânc sentimentul lipsei de loaialitate şi al ne­dreptăţii în care prezidentul a expus afacerea pentru a mai căuta să comentez verdictul. Mă mărginesc să afirm odată mai mult că sânt nevinovat de cri­ma de care sânt acuzaţi. In aceiaşi zi condamnatul a fost transportat la Închisoarea din Wand Sworth pentru a aş­tepta acolo execuţiunea. Spân­­zurătoarea va fi indicată chiar la curtea închisorii. Execuţia prin «spânzurarea de gât până ce urmează moar­tea» cum spune formula juridi­că engleză, va avea loc la 5 August. ZIAR POLITIC COTIDIAN CATE­VA NOTE Quvernul pretinde că e necesară flare» de mediu la noi, fiindcă ar exista agitaţii revoluţionare In Bul­garia. Curat vorba ceia: unde dai ţi unde crapă. In Anglia s’a Întâmplat un accidant de cale ferată . Şi nepricopsitului ăla de Mac Do­nald nici nu î-a venit in cap să caute vre-o mână criminală bolşevică Câte calităţi de pene se fabrică in laţi? Trei ţi anume: Una de 12 lei pescari nu poate cumpăra cetăţeanul cu punga slabă, una de 10 lei care devine din ce în mai rar ţi una de 6 lei care poate servi la chituit ferestrele ţi duşa­­melele. Ţară , eminamente agricolă nu glu­mă! Actualităţi din afară Teatrul din Bayreuth s’a re­deschis —Te­atrul vagaerian din Beyreuth, care este şepa mu­zicanţilor, şi-a deschis de cu­rând porţile, pe care le ţinea închise din 1914. Pelerinagiile artistice vor re­începe. Acest templu a fost coleac­­tat operelor lui Wagner de Lu­dovic al IIIea, regele Bavariei, care a iubit până la nebunie pa marele compozitor. * Tîrg de radio-telagraf­e — Un tîrg universal de radio-tele­­grafie şi terif­aie va avea loc la New-Yo­k. Sânt invitaţi să par­ticipe toţi inventatorii, amatorii şi profesioniştii care au de a­­rătat vre-o perfecționare. * or centenarul New Yorkului. Statele­ Unita se ocupa acum mult de istorie. Ele sărbătoresc anul acesta, cu mult fast, al treilea centenar de la fundarea New- Yorkului da cătra waloni şi hu­­ghenoţii­­francezi. * Dirijabil monstru.— Minis­trul aviaţiei britanice a hotărât construirea unui dirijabil gigan­tic, destinat să asigure servicii e engleze in Indii. Acest dirijabil­­ va putea transporta 200 pasa­geri cu viteza de 80 mile pe oră şi să parcurgă fără oricre un drum de 3000 mile. El va fi amenajat aşa fel încât să se poată menţine în aer timp de trei săptăncâni.­­ * Acţiunea razelor ultra­vo­­lete asupra ovarelor.— Intr’o comuni­care la Academia de Me­dicină din Paris, d. Saldman a arătat că tratând cu raze ultra­violete fete tinere care prezen­tau tulburări In menstruaţie, a obţinut stabilirea unei funcţ­i o­­variene normale.­­ La multe bolnave, a căror secreţiune ovariană era insufi­cientă sau suprimată, el a obţi­nut ameliorarea tulburărilor care urmau din această stare anor­mală, mai ales ingrăşarea ridi­carea temperaturii. S’ar părea poate nepotrivit de a vorbi daspre drepturile copi­lului într’an timp când nici ce­tăţenii nu se bucură iacă de toate ale lor. Căci ni s’ar putea pune întrebarea: Dar co­pilul n’a fost tu toate timpurile obiectul celei mai mari preocu­pări din partea tuturor, şi mai ales din partea părinţilor ? Toa­te străduinţele acestora nu-1 au In vedere pe dânsul şi numai pe dânsul. Dacă se are în vedere numai natura lui slabă şi neajutorată, copilul nu poate reclama nici un drept. In cazul acesta el n’are d­e­cât datorii. Dar este vorba aice despre nişte drepturi mai mari ; e vorba de dreptu­rile naturale ale copilului. Fără a Înceta dar de ta stărui asupra drepturilor cetăţăieşti şi de a reclama toate schimbările necesare pentru realizarea lo­r­in măsură cât mai mare pentru toţi muritorii, este de absolută nevoe, pentru fericirea Întregii omeniri, ca să cerem să se re­cunoască şi drepturile copilului, drepturi care sunt anterioare drepturilor noastre a tuturor şi superioara tuturor celorlalte, căci sunt naturale, imprescriptibile şi necesare. Faptul de a fi dat naştere li­nei fiinţe fărâ ca aceasta să fi cerut, nu dă nici drept părinţi­lor asupra copiilor. Din contra, acest fapt nu le crează de­cât obligaţii. Şi numai indeplinin­du-şi aceste obligaţii naturale către copiii lor, părinţii pot aş­tepta de la aceştia drepturi rea­le la iubire şi respect. Dacă lu­crurile sunt privite altfel, aceas­ta se face dintr’o greşită inter­pretare a faptelor, dintr’o preju­decată veche după care copilul se naşte din păsate, pe care trebue sa şi le ispăşească de-a­­lacg­­i vieţii lui. Modernii tnsă s’au emancipat cu totul da a­­ceastă concepţie. Copilul este o fiinţă a cărei personalitate tre­bue să fie sfântă şi inviolabilă, pe care nimeni n’are drept s’o atingă şi s’o denatureze; din contra, fiecare are datoria de a o ajuta ca să se desvolte după felul ei de a fi. Copilul este tatăl omului, se exprimă un cugetător, şi nu co­pilul este stricat de oameni, ci mai mult aceştia sunt stricaţi de copil, din pricina relei educaţii ce primesc, de la părinţi de la educatori şi de la toată lumea, care ei tratează ca pe o canti­tate morală neglijabilă, şi le suggerează toate felurile de min­ciuni, crezând că le inspiră iu­birea, de adevăr. Cu alte cuvin­te, nu părinţii sunt vinovaţi de reaua creştere ce dau copiilor, ci aceştia sunt vinovaţi de creş­terea ce impun urmaşilor lor. Acesta este numai un chip de a vorbi. Adevărul însă este câ copilul e o fiinţă nici bună, nici rea, capabilă însă de a deveni sau una sau alta, după educa­ta ce o primeşte de la oameni,­e la lucruri şi de la Împre­jurări. Şi lntru cât oamenii au trăit in timpul lor, ca cerinţele şi nevoile timpului lor iar copii in alte timpuri cu alte cerinţi, căi dintâi nu pot să facă nici un fel de presupuneri asupra viitorului celor din urmă. Nu (Continuarea în pag. II a) CRONICA PEDAGOGICĂ DREPTURILE NATURALE ALE COPILULUI de C. V. BUȚUREANU . Balcanismul politic pe malurile Dunărei Identitatea de metode şi concepţii la Sofia şi Bucureşti uliiBi falii, mini iuium titlalinei Dictatura baîgsră a d-lui Tzan­­cof sa exercită după reţeta per­fectului balcanism. Guvernul din Sofia răspândeşte slngur la toa­tă lumea, şi ia special la ţările vecine, zvonurile cele mai alar­mante despre uneltiri comuniste şi despre ameninţări de revo­luţie. Străinătatea crede pe jumătate aceste zvonuri, fiindcă nu este obişnuită cu sistemul eminamen­te balcanic ca un guvern să mintă şi să creieze singur o at­­mosferă anarhică. La adăpostul acestei perturba­­ţiuni, guvernul bulgar, pe de o­­parte operează la voie, comiţâ­nd erori inutile, iar pe de altă par­te are pretext să ceară sporirea efectivelor militare, cu topul adevărat de a-şi complecta pla­nurile agresive. Guvernul ronâa trăeşte Intr’o dulce comunitate de vederi şi sentimente ca guvernul bulgar. In virtutea aceleiaşi mentali­tăţi balcanice, acum vre-o doi ani guvernai n­stru a dat alar­ma despre grave conflicte la graniţa româno-ungară. Şi In a­­celaş timp, a aplicat In interior măsur! excepţionale. Ungurii au dezminţit afirmaţiile din Bucu­reşti şi au făcut apel la Liga Naţiunelor. Aceasta a trimis o comisiune de snchetă care a stabilit neadevărul zvonurilor ,triscte de guvernul român. Iată identitatea de metode şi concepţii latre Sofia şi Bucu­reşti.« Aiu­zi, guve­nul fără ser apui« al d-lui Brătianu,—după aceiaşi reţetă a perfectului balcanism—a­­frmă cu încăpâţinare că Româ­nia, stă pe un vulcan, gata să se prăvălească în anarhie. De cite ori se produce — şi se produce des—un accident de cale ferată, o explozie, un incendiu suspect, ziarele făţişe sau clandes­tine ale guvernului dau vina pe imaginarele «comploturi anar­histe». Prin aceasta, guvernul caută să-şi scuze faţă de opinia publică, criminala lui neglijenţă şi incapacitate. Ba, colac peste pupiză, înăspreşte măsurile ex­cepţionale, pentru a înăbuşi gla­surile de revoltă.• Guvernul se Îndeletniceşte şi de acreditarea ştirilor fanteziste despre primejdia revoluţiei în Bulgaria, afirmând că faptul pri­me­jdueşte şi siguranţa Româ­niei,­ ceea ce ar neces­ta a­­plicarea regimului de stare de asediu. îndeletnicirea aceasta este combinată din ipocrizie şi din minciună grgonată. In Bulgaria sunt nemulţumiri legitime împotriva dictaturei cri­minale a d-lui TzanCof, dar nu-i nici o revelaţie. Să presupunem însă că popi­parul bolgar, exasperat de atieu samavolnicii şi crime, ar fi pe cale să-şi gonească actualul gu­vern odios. Ei bine, intrucit ar fi primejduită România ? S­limbarea de regim in Bul­garia, ar implica restaurarea ve­chiului guvern agrarian, cu spri­jinul comuniștilor,— întocmai ca pe vremea răposatului Stambo­­liiski A fost pe atunci România în pericol, din cauza agrarienilor bulgan? Nu! Ba, dimpotrivă, domnea linişte, siguranţă şi înţe­legere in Balcani. * Poporul român are ocazia să înţeleagă ca este Împilat, batjocorit, înşelat de clica brătienistă. Ca este ţinut sub stare de asediu numai fiindcă guvernul catastrofelor vrea să-i astupe gura şi să­­ tero­rizeze. Restabilirea vieţii normale şi liniştite nu se poate înde­plini decât prin răsturnarea regimului Brătianu şi înde­părtarea balcanismului din politica şi administraţia ţărei. Politica Naţional­­culturală Statistica arată că, din to­­talul publicaţiilor periodice (ziare, reviste etc.) care apar in Ardeal şi Banat, 119 sunt ungureşti, 33 germane şi 88 româneşti. Adică, publicaţii­le româneşti ating numai pe ju­mătate cifra publicaţiilor mi­noritare. Ziare zilnice sunt 17 ungureşti, 7 germane şi 1, 2 (două) româneşti Situaţia nu-i deloc mai bu­nă în Basarabia şi Bucovina Iată o latură, a politice na­ţional-culturale pe care gu­vernul înţelege s’o facă în nouile provincii! In schimb, fraţii Brătianu nu uită să şi crească venitu­rile personale prin specularea hârtiei de tipar. Din speci­a aceasta, va reeşi o împuţ­nare şi mai pronunţată a publica­ţiilor româneşti (căci acele minoritare au sprijinul necon­diţio­at al conaţionalilor). Pentru cultura naţională şi pentru opera de unificare su­fletească, guvernul are mij­loacele lui speciale: stare de asediu, cenzură, jaf, abuzuri, violențe etc. fini la con­fisi­a din Londra Conferinţa de la Londra mer­ge către un sfârŞlt bun. Era şi momentul. Însuşi ministrul be­­glan Hymans recunoaşte că­­ ches­tiunea reparaţilor otrăveşte Eu­ropa. O grea responsabilitate ar­­ cădea asupra celor care ar lăsa­­ să treacă ocazia unei reguluri. Ultimele telegrame anunţă că Reich­ul german a fost invitat la conferinţă. Prezenţa Germaniei este absolut necesară pentru a-şi putea realiza punctul capital pre­văzut de planul experţilor: îm­prumutul de 800 milioane mărci aur. Corespondentul diplomatic al lui « Daily Te­egraph» scrie în această privinţă. In general, bancherii consideră că buna voinţă a Germaniei, pen­tru că trebue să ’fie beneficiara in primul loc a împrumutului, este indispensabilă, mai ales că creditori trebue să fe asiguraţi că activul german pe care îm­prumutul va fi gajat, va rămâne la adăpostul oricărei acţiuni im­petuoase din afară». « Daily Herald» observă că ger­manii trebue invitaţi şi că numai după sosirea delegaţilor de la Ber­lin va începe­­criza grea a con­ferinţei. Problema cea mai impor­tantă este de a ajunge la un acord între Franţa şi Germania, asupra chestiei ocupații militare. I LI-I ----------------------------------­ însemnările unui „parizian“ Când vii din Franţa i1 Rontnia. —Peripeţii şi decepţii Am stat numai un an la Paris şi totuşi mă şi intitulez Parisian. Da ce... veţi vedea-o In cele ce urmează. Am profitat de vacanţă ca s’o pornesc î­nspre ţară, I aspre iubita-mi oraş pa care-1 vises la plecare cu străzile şi trotoarele reparate, cu un «primar» (In adevăratul înţeles al legii nor­male), cu lumina electrica şi la timpul zilei, cu tramvaiele cu mersul lin şi repede, cu taxiuri mă rog, oraş în înţe- resul cuvântului de «Viile de Jassy» cum traducea legaţia din Paris actele de naştere pentru studenţi. Am pornit deci plin de visări minunate. Am lăsat cartierul, latin,—am lăsat mi­dinetele, am renunţat la avan­­tagiul sbordălniciei grizetelor care nu sunt sgărcite pentru un sărat, le-am lăsat şi-am plecat. Am dus-o bine pe tot drumul, cu toate că eram la clasa lII-a. Eram ca şi In clasa­­I-a la noi (minus aglomeraţia de la noi), dar la Gartici,” graniţa românâ, am simţit că visurile mele În­cepe să se spulbere la faţa realităţii. Am avut clasa 11-a dar am luat loc pe cob­oar şi am stat o noapte şi o zi pa a­­cest culoar. Am avut visuri groaznice dor­mitând pe valisa mea de voiaj Mi se părea că trenul deraiaza mereu, căci eram Instalat pe puntea da legătură dintre doua vagoane; și puntea, ca orice puate de la noi, se cam datina se igaduia chiar. Ua călător «vecin de pante» foarte sensibil. (Oifl­l­assiinaarea în pag. II-a)

Next