Opinia, august 1924 (Anul 20, nr. 5149-5173)
1924-08-01 / nr. 5149
MIZERIA TRAGICA A FUNCŢIONARILOR Cu toate făgâduelile fruntaşilor liberali înainte da a veni la putere, cu toate fâgiduelile lor de după această dată istorici, cu toate interviewurile miniştrilor de atunci şi pânăt acum asupra eftinităţii, viaţa sa îngreuiat din zi în zi şi se îngreuiază încă. Câştigurile unor categorii de cetăţeni s-au urcat proporţional cu scumpetea vieţii. Puţine sânt însă aceste categorii. Cele mai multe de un an, sau chiar doi — cu toată urcarea vertiginoasă a preţurilor - nu şi-au mărit decît neînsemnat câştigurile , sau au rămas exact aceiaşi stare-In această situaţie se gi- S38C funcţionarii. Da pâ ultima urcare a preţului pânei, un funcţionar însurat şi cu trei copii trebue să dea, dintr-un salar de 2000 lei, 1000 lei numai pentru pâne. Ii mai rămâne 1000 lei pentru chirie, luminat, încălzit, îmbrăcăminte, hrană (numai ca poie şi apă nu se poate trăi). Funcţionarii care se bucură de privilegiul legii chiriilor mai pot rezista. Dar ceilalţi care, mutaţi de aiurea sau numiţi de curând , în slujbe, trebue să plătească chirie de la 500 la 10do lei lunar ? Cum trăesc ei ? Un şef de serviciu ne a declarat că un sfert din slujbaşii lui n‘au cămaşă — ci numai un plastroa în faţă. Intr’adevâr, când intri într’o instituţie de sat, ai impresia că intri într un Azil de Noapte. Aproape toţi funcţionarii au hainele ponosite verzi roase la manşetă şi la guler peticite chiar. Gulerele şi manşetele sânt 4 ferfeniţă. Ghete, bucăţi. Din tot un loc zăreşti pe câte un funcţionar în... haină de gală , haina de nuntă, pe care şi-a scos-o din fundul siptului — ultimul costum din casă. Dar uitaţi-vă la feţele pământii ale lor. Gândiţi-vă la generaţia sub an «tentată de copii care, scăpând de tubsteucoza, vor reuşi poate să se ridice in casele funcţionăreşti înainte slujbaşii aveau măcar posibilitatea să-şi trimită copiii în şcoli. Astăzi nici acest avantaj nu mai au. Taxele şcolare pun o barieră în faţa copiilor ne voiaşi.* Considerentele bugetare cad înaintea mizeriei funcţionarilor. Nu numai că nu-i uman să tonurezi o armată întreagă de slujbaşi, dar nu nici în interesul statului — în interesul tuturora. Un slujbaş flâmînd, rupt şi înfrigurat nu poate fi un bun slujbaş — cu toată mintea şi cu toată energia ta “.serviciu. Acest slujbaş mai mult se va gîndi în oremeda slujbă la coplişaţi pe drumuri decît la condici şi dosare* Daunăzi a fost prins un funcţionar judecătoresc cu „nereguli* — ni se spune : simple neglijenţe. Cum Isaia nu dă nimănui posibilitate de train, funcţionarul este n voit să aibă şi alt serviciu sau să lucreze altăceva în acele reglementare: acte, copii, etc. Această muncă primează chiar , e» îi aduce pînea din zia următoare. Ia mod fatal lucrări e de biurou trebue să fie astfel în întîrziere, încurcate chiar. Forţa publică l-a pus la închisoare pe funcţionarul, care ,nu era la curent cu hotiile“. Dar forţa publică n’are autoritate morală de justiţiară acerbă. Magistraţii, unicii funcţionari civili cărora li s’au sporit lefrile simţitor în ultimul timp, n’au făcut cauză comună cu funcţionarii grefelor care delaolaltă administrează justiţia. N’au spus : .Sau toţi să primească un salar mai mare, sau nici unul ! Slujbaşii n’au ce munca, n’au acum nici pînea de toate zilele; statul însă le cere sarviciu milt şi urgent, făcut matematic. Statul nu mai are acest drept. X Un Londra englez EL A FOST CONDAMNAT LA MOARTE Amm zece zile a fost judecat la Lewes, Patrick Milton, nu adevărat Londra englez. Pe la Începutul Ici Maia ei a asasinat in vila da la Eastbourne pe Miss Kayas şi apoi a tăiat-o la bucăţi. Curtea ca jari l-a condamnat la moarte. Acuzaţia a adus amănunte oribile asupra felului cum Mahon a încercat să scape de cadavrul victimei sale. El l-a bucătăţit cu ajutorul unui cuţit de măcelar şi a unui fereatrâu.’Chiar In seara crimei el separă mai tntăia capul de trunchi şi ti ascunse lotr’an cufăr. A doua zi tăia un braţ şi un picior şi le arse intr’un cuptor de bucătărie. Apoi, pentrucă unele părţi ale trumvrului erau prea mari pentru a intra in sobă, el scăpă de ele in cursul unei călătorii, azvârlindu-le pe fereastra trenului. Celelalte părţi ale corpului fură trase sau Îngropate. Judecătorul Avony, aduse la cunoştinţă, după verdict, că acuzatul a mai fost certat de judecată. De două ori, in 1914, el emise cecuri false şi lu condamnat la mai multe luni de Închisoare. La 1916, Mahon pătrunse intr’o bancă cu intenţia de a sparge lida de fier şi iovi grav un servitor. El a fost condamnat la cinci ani muncă silnică. După cetirea verdictului, fiind invitat conform legii să-şi spue ultimul cuvânt, Patrick Mahon a declarat: «Am prea adânc sentimentul lipsei de loaialitate şi al nedreptăţii în care prezidentul a expus afacerea pentru a mai căuta să comentez verdictul. Mă mărginesc să afirm odată mai mult că sânt nevinovat de crima de care sânt acuzaţi. In aceiaşi zi condamnatul a fost transportat la Închisoarea din Wand Sworth pentru a aştepta acolo execuţiunea. Spânzurătoarea va fi indicată chiar la curtea închisorii. Execuţia prin «spânzurarea de gât până ce urmează moartea» cum spune formula juridică engleză, va avea loc la 5 August. ZIAR POLITIC COTIDIAN CATEVA NOTE Quvernul pretinde că e necesară flare» de mediu la noi, fiindcă ar exista agitaţii revoluţionare In Bulgaria. Curat vorba ceia: unde dai ţi unde crapă. In Anglia s’a Întâmplat un accidant de cale ferată . Şi nepricopsitului ăla de Mac Donald nici nu î-a venit in cap să caute vre-o mână criminală bolşevică Câte calităţi de pene se fabrică in laţi? Trei ţi anume: Una de 12 lei pescari nu poate cumpăra cetăţeanul cu punga slabă, una de 10 lei care devine din ce în mai rar ţi una de 6 lei care poate servi la chituit ferestrele ţi duşamelele. Ţară , eminamente agricolă nu glumă! Actualităţi din afară Teatrul din Bayreuth s’a redeschis —Teatrul vagaerian din Beyreuth, care este şepa muzicanţilor, şi-a deschis de curând porţile, pe care le ţinea închise din 1914. Pelerinagiile artistice vor reîncepe. Acest templu a fost coleactat operelor lui Wagner de Ludovic al IIIea, regele Bavariei, care a iubit până la nebunie pa marele compozitor. * Tîrg de radio-telagrafe — Un tîrg universal de radio-telegrafie şi terifaie va avea loc la New-Yok. Sânt invitaţi să participe toţi inventatorii, amatorii şi profesioniştii care au de arătat vre-o perfecționare. * or centenarul New Yorkului. Statele Unita se ocupa acum mult de istorie. Ele sărbătoresc anul acesta, cu mult fast, al treilea centenar de la fundarea New- Yorkului da cătra waloni şi hughenoţiifrancezi. * Dirijabil monstru.— Ministrul aviaţiei britanice a hotărât construirea unui dirijabil gigantic, destinat să asigure servicii e engleze in Indii. Acest dirijabil va putea transporta 200 pasageri cu viteza de 80 mile pe oră şi să parcurgă fără oricre un drum de 3000 mile. El va fi amenajat aşa fel încât să se poată menţine în aer timp de trei săptăncâni. * Acţiunea razelor ultravolete asupra ovarelor.— Intr’o comunicare la Academia de Medicină din Paris, d. Saldman a arătat că tratând cu raze ultraviolete fete tinere care prezentau tulburări In menstruaţie, a obţinut stabilirea unei funcţi ovariene normale. La multe bolnave, a căror secreţiune ovariană era insuficientă sau suprimată, el a obţinut ameliorarea tulburărilor care urmau din această stare anormală, mai ales ingrăşarea ridicarea temperaturii. S’ar părea poate nepotrivit de a vorbi daspre drepturile copilului într’an timp când nici cetăţenii nu se bucură iacă de toate ale lor. Căci ni s’ar putea pune întrebarea: Dar copilul n’a fost tu toate timpurile obiectul celei mai mari preocupări din partea tuturor, şi mai ales din partea părinţilor ? Toate străduinţele acestora nu-1 au In vedere pe dânsul şi numai pe dânsul. Dacă se are în vedere numai natura lui slabă şi neajutorată, copilul nu poate reclama nici un drept. In cazul acesta el n’are decât datorii. Dar este vorba aice despre nişte drepturi mai mari ; e vorba de drepturile naturale ale copilului. Fără a Înceta dar de ta stărui asupra drepturilor cetăţăieşti şi de a reclama toate schimbările necesare pentru realizarea lorin măsură cât mai mare pentru toţi muritorii, este de absolută nevoe, pentru fericirea Întregii omeniri, ca să cerem să se recunoască şi drepturile copilului, drepturi care sunt anterioare drepturilor noastre a tuturor şi superioara tuturor celorlalte, căci sunt naturale, imprescriptibile şi necesare. Faptul de a fi dat naştere linei fiinţe fărâ ca aceasta să fi cerut, nu dă nici drept părinţilor asupra copiilor. Din contra, acest fapt nu le crează decât obligaţii. Şi numai indeplinindu-şi aceste obligaţii naturale către copiii lor, părinţii pot aştepta de la aceştia drepturi reale la iubire şi respect. Dacă lucrurile sunt privite altfel, aceasta se face dintr’o greşită interpretare a faptelor, dintr’o prejudecată veche după care copilul se naşte din păsate, pe care trebue sa şi le ispăşească de-alacgi vieţii lui. Modernii tnsă s’au emancipat cu totul da această concepţie. Copilul este o fiinţă a cărei personalitate trebue să fie sfântă şi inviolabilă, pe care nimeni n’are drept s’o atingă şi s’o denatureze; din contra, fiecare are datoria de a o ajuta ca să se desvolte după felul ei de a fi. Copilul este tatăl omului, se exprimă un cugetător, şi nu copilul este stricat de oameni, ci mai mult aceştia sunt stricaţi de copil, din pricina relei educaţii ce primesc, de la părinţi de la educatori şi de la toată lumea, care ei tratează ca pe o cantitate morală neglijabilă, şi le suggerează toate felurile de minciuni, crezând că le inspiră iubirea, de adevăr. Cu alte cuvinte, nu părinţii sunt vinovaţi de reaua creştere ce dau copiilor, ci aceştia sunt vinovaţi de creşterea ce impun urmaşilor lor. Acesta este numai un chip de a vorbi. Adevărul însă este câ copilul e o fiinţă nici bună, nici rea, capabilă însă de a deveni sau una sau alta, după educata ce o primeşte de la oameni,e la lucruri şi de la Împrejurări. Şi lntru cât oamenii au trăit in timpul lor, ca cerinţele şi nevoile timpului lor iar copii in alte timpuri cu alte cerinţi, căi dintâi nu pot să facă nici un fel de presupuneri asupra viitorului celor din urmă. Nu (Continuarea în pag. II a) CRONICA PEDAGOGICĂ DREPTURILE NATURALE ALE COPILULUI de C. V. BUȚUREANU . Balcanismul politic pe malurile Dunărei Identitatea de metode şi concepţii la Sofia şi Bucureşti uliiBi falii, mini iuium titlalinei Dictatura baîgsră a d-lui Tzancof sa exercită după reţeta perfectului balcanism. Guvernul din Sofia răspândeşte slngur la toată lumea, şi ia special la ţările vecine, zvonurile cele mai alarmante despre uneltiri comuniste şi despre ameninţări de revoluţie. Străinătatea crede pe jumătate aceste zvonuri, fiindcă nu este obişnuită cu sistemul eminamente balcanic ca un guvern să mintă şi să creieze singur o atmosferă anarhică. La adăpostul acestei perturbaţiuni, guvernul bulgar, pe de oparte operează la voie, comiţând erori inutile, iar pe de altă parte are pretext să ceară sporirea efectivelor militare, cu topul adevărat de a-şi complecta planurile agresive. Guvernul ronâa trăeşte Intr’o dulce comunitate de vederi şi sentimente ca guvernul bulgar. In virtutea aceleiaşi mentalităţi balcanice, acum vre-o doi ani guvernai nstru a dat alarma despre grave conflicte la graniţa româno-ungară. Şi In acelaş timp, a aplicat In interior măsur! excepţionale. Ungurii au dezminţit afirmaţiile din Bucureşti şi au făcut apel la Liga Naţiunelor. Aceasta a trimis o comisiune de snchetă care a stabilit neadevărul zvonurilor ,triscte de guvernul român. Iată identitatea de metode şi concepţii latre Sofia şi Bucureşti.« Aiuzi, guvenul fără ser apui« al d-lui Brătianu,—după aceiaşi reţetă a perfectului balcanism—afrmă cu încăpâţinare că România, stă pe un vulcan, gata să se prăvălească în anarhie. De cite ori se produce — şi se produce des—un accident de cale ferată, o explozie, un incendiu suspect, ziarele făţişe sau clandestine ale guvernului dau vina pe imaginarele «comploturi anarhiste». Prin aceasta, guvernul caută să-şi scuze faţă de opinia publică, criminala lui neglijenţă şi incapacitate. Ba, colac peste pupiză, înăspreşte măsurile excepţionale, pentru a înăbuşi glasurile de revoltă.• Guvernul se Îndeletniceşte şi de acreditarea ştirilor fanteziste despre primejdia revoluţiei în Bulgaria, afirmând că faptul primejdueşte şi siguranţa României, ceea ce ar necesta aplicarea regimului de stare de asediu. îndeletnicirea aceasta este combinată din ipocrizie şi din minciună grgonată. In Bulgaria sunt nemulţumiri legitime împotriva dictaturei criminale a d-lui TzanCof, dar nu-i nici o revelaţie. Să presupunem însă că popiparul bolgar, exasperat de atieu samavolnicii şi crime, ar fi pe cale să-şi gonească actualul guvern odios. Ei bine, intrucit ar fi primejduită România ? Slimbarea de regim in Bulgaria, ar implica restaurarea vechiului guvern agrarian, cu sprijinul comuniștilor,— întocmai ca pe vremea răposatului Stamboliiski A fost pe atunci România în pericol, din cauza agrarienilor bulgan? Nu! Ba, dimpotrivă, domnea linişte, siguranţă şi înţelegere in Balcani. * Poporul român are ocazia să înţeleagă ca este Împilat, batjocorit, înşelat de clica brătienistă. Ca este ţinut sub stare de asediu numai fiindcă guvernul catastrofelor vrea să-i astupe gura şi să terorizeze. Restabilirea vieţii normale şi liniştite nu se poate îndeplini decât prin răsturnarea regimului Brătianu şi îndepărtarea balcanismului din politica şi administraţia ţărei. Politica Naţionalculturală Statistica arată că, din totalul publicaţiilor periodice (ziare, reviste etc.) care apar in Ardeal şi Banat, 119 sunt ungureşti, 33 germane şi 88 româneşti. Adică, publicaţiile româneşti ating numai pe jumătate cifra publicaţiilor minoritare. Ziare zilnice sunt 17 ungureşti, 7 germane şi 1, 2 (două) româneşti Situaţia nu-i deloc mai bună în Basarabia şi Bucovina Iată o latură, a politice naţional-culturale pe care guvernul înţelege s’o facă în nouile provincii! In schimb, fraţii Brătianu nu uită să şi crească veniturile personale prin specularea hârtiei de tipar. Din specia aceasta, va reeşi o împuţnare şi mai pronunţată a publicaţiilor româneşti (căci acele minoritare au sprijinul necondiţioat al conaţionalilor). Pentru cultura naţională şi pentru opera de unificare sufletească, guvernul are mijloacele lui speciale: stare de asediu, cenzură, jaf, abuzuri, violențe etc. fini la confisia din Londra Conferinţa de la Londra merge către un sfârŞlt bun. Era şi momentul. Însuşi ministrul beglan Hymans recunoaşte că chestiunea reparaţilor otrăveşte Europa. O grea responsabilitate ar cădea asupra celor care ar lăsa să treacă ocazia unei reguluri. Ultimele telegrame anunţă că Reichul german a fost invitat la conferinţă. Prezenţa Germaniei este absolut necesară pentru a-şi putea realiza punctul capital prevăzut de planul experţilor: împrumutul de 800 milioane mărci aur. Corespondentul diplomatic al lui « Daily Teegraph» scrie în această privinţă. In general, bancherii consideră că buna voinţă a Germaniei, pentru că trebue să ’fie beneficiara in primul loc a împrumutului, este indispensabilă, mai ales că creditori trebue să fe asiguraţi că activul german pe care împrumutul va fi gajat, va rămâne la adăpostul oricărei acţiuni impetuoase din afară». « Daily Herald» observă că germanii trebue invitaţi şi că numai după sosirea delegaţilor de la Berlin va începecriza grea a conferinţei. Problema cea mai importantă este de a ajunge la un acord între Franţa şi Germania, asupra chestiei ocupații militare. I LI-I ---------------------------------- însemnările unui „parizian“ Când vii din Franţa i1 Rontnia. —Peripeţii şi decepţii Am stat numai un an la Paris şi totuşi mă şi intitulez Parisian. Da ce... veţi vedea-o In cele ce urmează. Am profitat de vacanţă ca s’o pornesc înspre ţară, I aspre iubita-mi oraş pa care-1 vises la plecare cu străzile şi trotoarele reparate, cu un «primar» (In adevăratul înţeles al legii normale), cu lumina electrica şi la timpul zilei, cu tramvaiele cu mersul lin şi repede, cu taxiuri mă rog, oraş în înţe- resul cuvântului de «Viile de Jassy» cum traducea legaţia din Paris actele de naştere pentru studenţi. Am pornit deci plin de visări minunate. Am lăsat cartierul, latin,—am lăsat midinetele, am renunţat la avantagiul sbordălniciei grizetelor care nu sunt sgărcite pentru un sărat, le-am lăsat şi-am plecat. Am dus-o bine pe tot drumul, cu toate că eram la clasa lII-a. Eram ca şi In clasaI-a la noi (minus aglomeraţia de la noi), dar la Gartici,” graniţa românâ, am simţit că visurile mele Începe să se spulbere la faţa realităţii. Am avut clasa 11-a dar am luat loc pe coboar şi am stat o noapte şi o zi pa acest culoar. Am avut visuri groaznice dormitând pe valisa mea de voiaj Mi se părea că trenul deraiaza mereu, căci eram Instalat pe puntea da legătură dintre doua vagoane; și puntea, ca orice puate de la noi, se cam datina se igaduia chiar. Ua călător «vecin de pante» foarte sensibil. (Oifllassiinaarea în pag. II-a)