Opinia, octombrie 1924 (Anul 20, nr. 5199-5225)
1924-10-14 / nr. 5210
Anii al XX-le» Mo, 5210 2 LeilNUMARUL MARTI H OCTOMBRIE 1921 ABONAMENTE * Lei 600 .. . pe u an « 320 . . . « 6 »anie 100 . . . « 3 Iun* REDACTIA $1 ADMINISTRATIA IAŞI Biblioteca Universităţii £IAR POLITIC COTIDIAN Lucrările pentru întocmi* rea noului buget adu® iarăşi îa diwstîft chestia salarizării iaacţionarilor. Rezolvirea ace*toi probTeroe a fost marea amia.i'tă Diift sfârşitul rîaboiuîui şi până astăzi, na s’a făcut nici au progres, dimpotrivă relele s’au accentuat, s’au transformat în boli acute care tulbură adînc organismul statului. Oauza atâtor complicaţii la o criză simplă la început trebui câatatft la modul mm au îaţel'S gavernde si procedeze. Din interesa de periid, toata formaţila min « Uriale au înfiinţat numeroatî bir oari şi poseuri »ou, în care au instalat fie rezervişti rămaşi fără un rost după războiuî, fia clienţi poliţiei. Mărind numărul slujbaşilor, guvernele agravează In mod conştient problema salarilor, dar nu pot ranunţa la această admirabili resursâ pentru recrutarea de acoliţi, pe care Statul le-o puse la îndemână în mod gratuit. Es « un soi de demagogei» uzitat înc& dela încspturile statului român modern, un rău învechit, pe care nimeni n’a îndrăznit sâ-1 combată în mod raţional. Acj*nsuîndu-se problema salariilor, e’a recurs la » altă măsurii copdttMicabilă din toate pusetela da vedere, nu a’au nutrit lefurile slujbaşilor atât cât trebuie, în schimb Ii e’au micşorat orei© de lucru, indieteduirisia că în timpul liberar putea lucra în altă parte. Astfel, munca pentru Stat a fost reducă, ur ca lintea ei a seălat, deoarece funcţionarii s’au văzut oarecum siliţi să-şi îndrepte preocupările in afară de îndatoririle slujbei lor. Măsuri de asamensa natură desar că nu puteau sduce nici o schis&bare in siuaţia c&r« devensa tot mai critic». Scumpete» mereu In creştere a mărit şi măreşte pe Recede zi mizeria în ea sa funcţiot!traiul, unde începe să Intra tot mai dea ispita. Numărul delspiciferilor, fesurilor, mituirilor s'a însărit în mod spâimăntâtor. De multe ori însS, cercetând cstul chei căraţi în păcat, te întrebi daca poate intra în rândui faptelor pedepsite de justsţie, actul disperat al unui slujbaş cu ea o casă de topit. Reaua salarisare şî întreaga politici a guvernului faţă de funcţionari duce l» rezultate dezăstroape,nu numai pentru bun» administrare a statului, dar mai als* pentru sănătatea «oralei publice, ale cărei legi Îşi pierd puterea de infrânsi«. D. Vintilă Brătiean a dovedit că nu înţelege Încă mecanismul elementar din psihologa salariatului atunci când a protestat împotriva instituţiilor particulare care plătesc «lefuri princiara». Da fapt sporul de leafă pe cere ...este instituţii îl dau este o primă de asigurare pentru conşticiditatea şi cinstea slujbaşului. Acelaşi lucru ar trebui să facă şi ministrul finanţelor daca vrea să aibă funcţionari adevăraţi. In momentul când s’ar hotăra serios să resolve această grea problemă, d sa va trebui să impună colegilor săi de minister la, paralel cu oprirea inflaţiei monetare, să oprească şi ei inflaţia de funcţionari. In sfârşit, printr’o sforţare supremă, va mai trebui să se ridice la consideraţii de interes superior social şi să plătească fără îgârcesie diferenţa care va face din slujba calassrv supus tuturor tentaţiilor, un cetăţean constitut şi domn. î. L. n • K •BAŞOL BALTI.— FEŢUIALA DE OCHII PRINŢULUI MOŞTENITOR.— MURDARIA OBIŞNUITA. O PROPUNERE Bă’ţi 5 Octombrie 1924 O aş basarabean, ca uliţe stramba şi mwdăns, en daghsns plicate epra pământ ca nişte oameni moholiti—şi In care de fapt zălăflasâc un gr steri ce I®variesc afaceri da milioane,cu obiceiurile lui de baştină, eu men atonia utcigătoare a zilei ș. ea V8*feîia zgomotoasă a celor trei mszi fi ie «câată în serii® ltttfftfie ti® sfârşituluî ds vară. —Btitiie, b’&ci văzri dod*t ă ensriase de on ho? de spaimă. Oraşul,colbăit până în ochii, la msghârinţe din ears t pari osierieşi ks m temifia zilei neapărate, da^tetita , eu eogii ASPECTE BASARABENE nepisare culţi şi maidsr, trehuia să-«i îmbrac® haină de elibătoare. O faţă rsgeascfi venea pe meleagurile acestea şi el trebuia z’o primessă eu etesie, eu suflet şi îastrae da sărbătoare. Autorităţiie au luat măsuri de vreme cât se viruie jumătate colacii de pe marginea străzilor şi ?imitore guncaela care, fără supărare, pe ’ unelefocuri cam sălăşiciere de smar de vreme. S’au construit necvastele arcuri ou.Insertţii mari «Biiu-aţ-v&aiî», eăaiâ»âa-*e a te da un aspect de strălucire oraşului cât mai presnnţaL Şi oxspîţii numeroşi şi diftiBşi au descălecat la târgul Btsaribiac, pentru funsre* pietrei fcnâam#»tala s»s locomis nada se va c’Adi episcopia HrticuiGi şi a Bălţilor, cât şi ioculoţag episcopală cu rkfîendinţflla nesestre, Sict.*caga eotemnUate »’» aărăişit eu eercmmiaud obişnuit ca: mese, cuvântări, defilări elc„ Ia care «poporul»ga asistat eu îfeşnuita lui carioatiste. Du'fă taie cale săvârşit© In zilele da^sf»zoic, înalţii oaspeţi au pă ărit'Eâ ţUe.Or»g c 1 şi-a continuat mai departe monotonia «xistenţei lui. Străzile »'au colbăit din nou, s’au aimbrâcat la V(?s25 satul obişuit al murdării, iar la răspântii arcuriia da triumf strehărite de vânt, au rălîiat ca nişte uriaşi cerşitor cu braţele întinse către cei «mare şi Isdaratoi», spre ai cere să sespe oraşul de raşiaea existenţei lor. Gu firea mea de visător şi Acadea sunt cazuri devenite pedolog, am privit oraşul mau tozarzonat la zfiete de vizică ale Ai g «stei feţî piinciare, şi dre pt să vă spun, că mi-a făcut Emssresia unei femei leneşa şi puturoase dia este afară, care cu o oră înainte de aveai bărbatul acasă s’a sculat din pat, a’a pudrat fără să se spele,—te iernai ca o castră dă după ten* coidă,—peijt n a plaes cel puţin o clipă bârbetului. Aşa a făcut orăşel meu! Şi acum înoată, tucată groaznic In murdărie şi nepăsare. Ce trebee să se măture oare străzile pe unde umblă oameni nepăsători—Ce credeţi ei acesta creaturi emane au conştiinţa periilor lorsistenţe ?!.. Ferită sfântai!.. Ei sa pregătesc In iarnă să şi facă ciob t* care să treacă cu tacă o palmă de genunchi, pentru a putea îi coti la muchria cleioasă ce-ţi scoate pănă şi la călţâmintea din picioare. Din partea mea, aşi fi de părere, ca fiecare să-şi construiască câte-o corabie antidevirifină, ca ca e si poată pinti prin noroiul Bălţilor in cere şese a luat de obsesie. Şi să nu credeţi iubiţi ctitori că Bălţile este vreaa sat. Nu! Băţile este un oraş pietruit, dar mai temnă faptului ci şoselele ce duc la catere din împrejurimi sunt nepetraite şi din cauza aceasta tu timp de ploae, ţăranii cu căruţele aduc îa oaţ tot «oroiui.—În Basarabia este un fal de pământ negru peioi,—edilii comunii nu se îngrijesc eei puţin să-i eui«|e în timpuri de uscătură şi zâ-l dată înapoi afară din oraş. Ca tot inconvenientul acarii, in timpel vizitei A S. R. Principele Carol ia Biţi, oraşul a fost curat, da, în adevăr curat. S.răz.Ie măturate, pupaii văruţi, unele bâşciule s’au văruit, iar locatariior, unii din ei bolnavi de boala leneşului din poveste cu posmagii maeţi li s’a impus să-şi măture înaintea casei, curţile şi îa definitiv poate, şi-o fi secularizat şi «eva i n averea ««adaohttor de temn», pe oare ti piai ea*z& tu case ca dragoale părintească. S^r® a fi dre^t, sa pot tăgădui că, curăţenia acaa.ta necesari ia divert e fsSiivtfftti si care mai Into djaram cada ca ua fel da pacosie pe papai orssrior și ia vechiul reg%*, «sto mpatfă să a Am tet.’o lumină vie, cum ar trebui tă-si t.deptfaaaasi datoria cei care comutss societatea redivizilor. A da dovadă că cu ocazia uael vizite lăute de o personalitate Însemnată, poţi Înţelege ce este curăţenia şi apoi să svârli In capa mol*ţimei cel mai nesuferit hal de murdărie, arie mai mait de cât o băiae da joc. Şi tn această in«dlenţâ ne u»skm, tA m şi marim. îadăm In murdăria de gu- LO«ie şi no^oi, reepi ăm pr«i până ne sfâ tică lubsrouioza (Continuarea In pag. II-a) . CATEVA NOTE Dezinteresatul ziar «Lupt»» publici un articol de o coloană ca să explice pentru ce atacă pe d. Vintilă Ifrătianu. Intr’adevăr, faptul cere explicaţiune, ştiută fiind tandreţa stabilită la ultimul timp între «Lupta» şi guvernul liberal. Dar explicaţia cea mai simplă şi cea mai scurtă este : zgârcenia nemaipomenită a vistiernicului nostru ! D. Vintilă n’a fost darne decât deadreptul cu «Universul» acordându-i cunoscutul favor la importul hârtiei. Or, afacerea aceasta a hârtiei nu poate lumina şi «convingerile» patrioţilor de la «Lupta». Cu toate că au trecut la solda lui Popescu Stelian, fraţii Honigman şi-au rezervat macar această libertate de «convingeri»... * * * Reproducem din coloana de publicitate a unui ziar popular : «Subsemnatul M... comerciant, protestez contra unor zvonuri anumite, răspândite în public şi care sunt de natură a atinge onoarea d-lui S... funcţionar, aceste zvonuri fiind cu totul neîntemeiate». Mai pe înţelesul tuturor, nici că se poate ! ASPECTE FARSR Cucoanei Olimpia Hunărâi să adecă un servici alperaturei rmase, ziare! «Di*mitipata» a nntfit respectabila supaa de eîaei zări mii Li, pentru distingerea acelui roman, care va îndeplini condiţia aşa da a zugrăvi, natural ca talent, saeistatea noastră da pă răsboiu. Iniţiativa era mai mult detât Iăcd’.bîlă, şi o seamă de tineri scriitori ţi-au Încercat soarta trimeţâadu-el manunerisele, din cari un comitet de încercaţi autori literari şi critici avia să aleagă un cal mai ben. Intr’o zi, sorţii au fost aruncaţi : unanimitatea jariului a dmsablr dia numărul calor înscrişi la concusia Lraeia Mantu. Ţara întreagă aştepta ca nerăbdare apariţia operei, cu atât mai mult cu cât domnişoara autoare sa vădise câni atenei ca o mânuitoare fină a condoierii şi mai cu seamă că era de tot noea întâmplarea că Iosasaf o femea să fi putsxt prinde sbaeiumul unei societăţi şi ca să fie cronicarul faptelor cari au urmat răzbunului noflim. Aşteptarea era legitimă. Şi, în vreo doussotwece perechi de colo«!» — întrerupte şi acestea da clişee, pe fiecare zi mai mari — »’a publicat la «Dimmerts», opera Lseid Manta, cars parta titlul «Cucoana Oimpia». Zădarnic au căutat cititorii trâne!« rostasaiei social, prin hăţişul darurilor gospodăreşti din ineemeările premiate. Zlaznic, unii, au încercat să atribie caractere omeneşti găinilor şi gânsacilor Coasei Olimpia, megând până acolo iacâi o socoteau pe d-na Manta inv*ntatoar*a unei gen literar de roasan-fabulă. Nici cai dala «Dimineaţa», nici dea Mante, îvt afacerea »eeari* nu toartă vra’a viei. Ei cade asena domnilor G. IbrifiI«ano, M Sadoveanu şi Jesn Bart, componenţii juriului, «enn bucă, drs'gar, robi d-lui I.»if NMejia a foit platonic. Cari au fori criterîi'e de apre- Bfare aie emerit lor critici şi iileraţii, câad an decretat remin foaial, însemnările cu prietina ? Bftcă nici una din lucrările presantate nu întrunea cssdiţiunile jerute, era logic ca c-nuratul jaira *ă îaehttfl cn proae* venal a consecință, dapângând criza literară, și punct. Pentrucă, d*că foiftU neapărat să acorda un aremîo, na-sm fi putut trezi și în o poante, pe car® dumnealor, icpS aceia« ioexistent criteriu, îr fi botezat-o roman social! Această întâmplare este de rsatara &ă hm» pe gareiari că au treble să * deriga dela un Orineipin, consacrat în materia ie primii: comirtimea trebue să se compună diatr’un delegat b Csmarei de Coaaert, unui al coaaonal, și ambi, prezidați de Prefectul de Poliția. Niciodată juriu!, I« această minapimera, n’a a-dus vre-o namințămire, ca »ceea la care a dus ioc hotărâre» competin telor*. G. SPINA Dreptul d ÎNVĂŢĂMINTE DE LA PROCESUL DE «REBELIUNE» DIN BÂRLAD Populaţia acestei ţări, mere, nedreptăţit, ferată, violentat! avea o s«liri.*cţie de care se bn ciră de cârd L nm omul ce eliit, anume: jal«»i&lut’adevăr, Ia lipsă da cîvi mai lno, «vi* şi aceasta o sc tiriacţi» î Saferu rar care alege de cătră acri pari s’opezeasă suferi iesuita şi mifictarea din partea organelor pubice car tocmai sn rolul să te servească suferi dezorganizarea gospodăriei tale şi aarăeia la care el redui, pentru a îmbogăţi un bu gin public rău repartizat şi rispit de nişte administratori fă'"; «crapul, suferi tatai,— d«r ta căite te mingii bl/fisd prin vecini pe gavernanţi, reclamând L gazele, p«tiţir,nâed la autorităţi E «ta pururi îndorlaîc dacă ve obţine an grăunte de dreptate da»* cel puţin te-ai jf iait. Ei bine, autorităţile din Bârlad au încercat * ă smelgă cetăţenilor şi aceaetă sevinorată s meschină satisfacţie. * Numeroşi • săteni şi orăşee [see -*,ă tradspAriaţi de la bem«' fi rial Improprie'.ărirel. Ia «ch nib loturile de pământ ara fost hă rărite trivor «legilor regimul» ;i 'diverşilor hvonţl. Cei nedreptăţiţi au pornit m tribă la «refaci, la guvern » chiar la Re ge. S’a ernosat un soi da anchetă şi e’au intocmi alte tablouri de' Improprietărire. Dar tabloul a rămas tabou, fără a se mai pune în aplicare. In schimb, o parte d'n cei care s’au jeluit au fost deferiţi parchetului ■ sub acuzarea că au comis acte de rebeliuni.: * Aitfri, hoţii da păgubaşi au reompărat săptămâna stacată In faţa miracalului Tutova, pentru actele lor de «rebeliune». I intuji reprezentantul ministerrului public a conrtatat că nu-i ivorba de nici o «rebeliune», ci ide tradiţionala jelanie, de acţiunea obişnuită a unor oameni ca*a rodaieă ceia ce socotesc că este un drept &1 lor. Şi triban&lul n’a avut ce face altceva dec ăt si al bit«. ... Astfel a căzut încercarea îndrăzniaţâ a autorităţilor Movent de a lua omului şi dreptul să se bocească. De trecutul moldovenesc, mb ameninţarea vitregă a purismului rus, se cunoaşte vorba crudă a generalilor de cazaci, că vor lăsa sărmanilor moldoveni numai tochi ca să plângă». Aston, căzăcimea noastră administrativă cât pe ce să smulgă omului şi beneficiul lacrimilor. Dar nu s’a putut. Şi m-a rămas intactă singura bucurie pe care ne-au transmis-o părinţii din părinţi: dreptul de a plânge ! _____ | ! ss®««» Citiţi in pagina 3-a UITA COMPLECTA A PREMIILOR ZIARULUI „OPINIA" ! Ingineri, arhitecţi etc. O chestiune de siguranţă publici ! Si cunoaşte prăbuşirea recentă a casei din str. Câmpineanu, din I Bucureşti. In faţa mormanului de ruine, cu atâtea ptguls şi vic- time omeneşti, s’a făcut o turnslalare stupefiantă, inginerul care conducea nişte lucrări de reparafiune §i din vina căruia s’a pro- dus nenorocirea, nu numai că nu era inginer, dar to dă priceperea I lui era încadrată într'un biet cer-II ficat de abolinre a cursului pri- I mai rural! I Nici nu se stinsm ecoul prâbuşirei din str. Câmpineanu, și o haită c'jmtatare stup-fantă s’a făcut la primăria Brăilei. Inginerul comunal n'avea diplomă de inginer, şi totuşi angajase comuna in autorizaţiuni si combinaţii foarte oneroase. ă publice. Dar câte cazuri tăinuite*. n or mai fi ? ii Cum e posbil ca în materiedif :- construcţmni să exist? atâta lipsă . !• de control in privinţa persoanelor e care execută lucrări fi care ţini in mâna lor nu numai averea, f »- dar şi vina cetăţenilor ? ! « Publicul se rătăceşte într’o su- j a medenie de ing neri, ahitecţi, con• •- ductori sau simpli meştri, care i- execută construcţiuni fără prea mult control din partea cuiva şi sub numele generic de tînginer». 0 — când in realitate, adevăraţii t- ingineri sau arhitecţi sunt înlditu-1 raţi de persoane ne ttrate. î- Oare nu s’ar putea stabili un •n control şi o regulă ordonată în e această importantă materie ? * Px* 1 IAŞUL ARTISTIC Expoziţia Briese (STR. LĂPUŞNEANU 38) !IEi»i| Irani î - CONSECINŢELE LIPSEI DE MĂRUNŢIŞ.—CU CE S’ALEGE CONDUCTORUL NEPOLITICOS — de gr. N. Hodoroabâ Ora trei după «miază. In trsm- Yatml de Abator. Lwms cam puţină In v«gon. Câ,iîa domni şi doamne stau răzleţiţi pe bănci. La comisa V. e haită, şi tramvaiul, ca de obiaeîu, opreşte. Pare c’a uitat că trebuie să-şi continue dramul. Pasagerii pierd răbdarea şi încep a striga către conductor: — Da, dă-i dramul, d-le, odată, cât ai fă neţii aieia ! E o comedie a dracului! Vă bateţi joc de bine! Vatmanul sună şi ei clopotul şi apleacă capul la afară, ca să vadă trapâ-i «guta la »oară»... — Domnilor, vă rog, aveţi puţină răbdare, — zise conducta* ral — aştept o doamnl, care »’a dat jos să schimbe nişte bani. Din colţ, dus la «Raiul lui Adam», toi face apariţia o doamnă da vârâtă mijlocie, îmbrăcată ta nsgra şi car« veni» cu paşi grăbiţi citre vagon. In mână ţienea o batistă şi mai mulţi bani mărunţi hârtii de 5, de 2 şi de 1. Urcă grăbită şi îmbujaratâ scara. Conductorul smunci de cureaua de la plafon şi vagonul porni huruind. De pe platformă se adrasă răfuit către conductor. — Trebuia că fii d-ta aşa da politicos şi să te fi dus să sshimbi lsnfi, nu eu! — Casofură, ea nu goî părăsi vagonul. Trebuie să poți când e vorba eă «e'vești o doamnă. — D*ia tribate «ă ai lesni mărunți, saotrteiți, pentru taxa. Djamna a in rau la vagon, fără ca tă s« maissaxe pe bancă, a plătit ta a, și«a luat b letul și eșind, tî a, o.ta fa din n n ^0 coi dreier de pe »oaia vagonului, îa â de astă dată pe un Unt m rit mai ridicat. — Sonteţi nişte bolșevici! — Cucoană, te rog să-ți el #*ma ia vorbă. Ţi-am iaosit ceva, dote și mait«« amă. (Continuarea în pag. ii a)