Opinia, noiembrie 1924 (Anul 20, nr. 5226-5251)
1924-11-01 / nr. 5226
ANUL. al XX-lea No. 5226 mtsmtm REDACTIA $1 ADMINISTRAT** A \\\^ tec a v Doamna Olga Sturdza, inimoasa prezidentă generală a Ocrotirei Orfanilor din război, se ocupă şi cu sculptura în intimitatea căminului d-sale. D-na Sturdza a lucrat mai mulţi ani la un mare monument care simbolizează unirea tuturor românilor, ceia ’ce-i foarte frumos din partea d-sale. Dar ceva mai mult, d-na Sturdza s’a gândit să dăruiască monumentul comunei Iaşi, ceia ce-i şi mai frumos. Din nefericire însă, de aici înainte chestiunea începe să-şi piardă din frumuseţă. Şi iată cum : * Virtuoasa artistă a trimis preşedintelui comisiei interimare o scrisoare prin care anunţă donaţiunea şi totodată fixează d-sa locul unde monumentul urmează a fi aşezat: piaţa de la intrarea străzei Carol, în faţa comandamentului militar. Ştiut este însă că o stradă sau o piaţăpublică aparţine oraşului, aparţine totalităţii cetăţenilor, şi nu poate fi la discreţia unui particular. Altfel, fiecare dintre noi ne-am putea permite gustul să acaparăm un loc public pe care să instalăm o statue, un monument sau Dumnezeu mai ştie ce, sub cuvânt că facem o donaţie. Evident, lucrul nu-i admisibil. D-na Sturdza ar fi putut avea condescendenţa faţă de oraş de a nu impieta asupra dreptului obştesc de a dispune de rostul pieţelor publice şi de estetica generală a târgului. Adică, d-na Sturdza n’ar fi trebuit să declare expropriată o piaţă publică, pentru un monument conceput de d-sa singură, fără a-i cunoaşte cetăţenii şi fără a-i aprecia şi recepţiona o comisie de specialişti. * n Dar se va obiecta că şi-a dat avizul comuna. In adevăr, s’a numit o comisie din d-nii consilieri X şi Y, care au legături cu arta plastică, arhitectonică şi estetica oraşelor, câte legături are Papa de la Roma cu dansul Shimmy ! Această originală comisie, după o istovitoare muncă de... 4 zile, s’a declarat — închipuiţi-vă — de comun acord cu ” propunerea d-nei Sturdza. Administraţia comunală (numită de guvern, nu aleasă de cetăţeni) face un simplu act de curtoazie faţă de prezidentă generală a Ocrotirei. Şi doar nu-i vorba de mobilarea unui salon sau unui Colţ din parcul d-nei Sturdza, ci e vorba de o piaţă publică, un monument care să închege aspiraţia şi voinţa mărturisită a unui mare oraş, e vorba de estetica acestui târg! Bătrânei Capitalei a Moldovei, oraşului istoric, leagănul ideologiei româneşti, populaţie de 150.000 suflete, nu i se poate impune monumente după simplul gust şi singulara voinţă a unui particular, fie chiar sub titlul de donaţiune. * D-na Sturdza a înştiinţat că lucrează la monument de 5 ani, că a luat asentimentul M. S. Reginei ca să pue şi chipul Măriei Sale şi că a destinat din capul locului piaţa de la intrarea străzei Carol. Aşa dar, dintru început s’au nesocotit drepturile oraşului şi ale locuitorilor şi s’a luat hotărârea a se impune un monument, considerându-se expropriată o piaţă publică la discreţia unui particular. Nu se poate ! ASPECTE intre film şi şcoala... Admirabilul ‘gazetar care este Georges de la Fouchardiére ntr’im articol recent analizeaza nfluenţa dezastruoasă asupra copiilor, amicilor cabotini glorioşi Jackie Coogan este, după Louchardière, un rău exemplu pentru copii, trezind în ei ambiţii de parvenire şi înlăturând din preocupările lor tot ce ni se leagă de zgomot, reclamă afişare. Pentru copil, în adevăr, nu trebue ridicate în slavă mijloacele uşoare prin care se poate ajunge în fruntea societăţii. El trebue să aibă înainte pilda greutăţii de a-ţi face drumul la viaţă, deprinzându-i astfel ci lupta pentru existenţă şi ci mijloace sănătoase în desfăşurarea acestei lupte. Niciodată apologia declamatorie a cutărei fapte sau a cutărui individ, n’a trezit în mintea copiilor idei bune şi râvnă Sufletul maleabil al odrasle este mai lesne îndrumat căni rele pentru că ele sunt, aproape totdeauna, aducătoare de satisfacţii imediate şi palpabile pentru a căpăta o notă bună e nevoe de un şir întreg d ceasuri închinate cărţii, pe când pentru a pune stăpânire , un lucru al altuia, e suficient o clipă, în care atenţia celuilai să fie distrată. Pedagogia modernă trebue s aibă în vedere tulburentarea societăţii şi să dubleze severitatea faţă de vlăstarele încredinţate ei spre îndrumare. Şi această severitate nu se rezumă în loviturile de riglă şi în ceasurile de post, ea constă în alegerea potrivită a învăţămintelor şi în metoda de interpretare a acestora. Se impune o reformă radicală a programelor de studii. In ziua în care şcoala nu va mai fi, ca astăzi, un biurou de înregistrare, şi când atâta balast latinist va fi înlocuit cu materii pregătitoare ale unei vieţi de practice îndeletniciri, ceasurile de libertate ale copiilor nu vor mai fi dedicate studiului revistelor sportive şi admiraţiei afişelor de cinema pe cari, între o prostituată cocainomană şi un apaş în frac, apare ca un simbol al copilăriei de astăzi— pervertiul minor Jackie Coogan. G. SPINA O piaţă publică nu se abandonează unui particular nici pentru averile lui Cresus. Achiziţia şi situarea unui monument trebue să se fixeze de specialişti, în acord cu agrementul prealabil al oraşului întreg. Ne amintim formidabilă frământare a cunoscut Iaşul, când a fost vorbă să se obţie piaţa Unirei pentru statuia lui Cuza-Vodă ! In cazul monumentului „marei uniri“ nici nu ştim macar despre ce e vorba, e un secret,... nu s’a expus vre-o machetă... Poate să fie o operă de preţ. Dar n’o ştim, n’a fost apreciată în chip normal; ne trezim numai că ni se impune. Şi asta nu se poate! s*9 nwpfJPKS Eouaţiimea pmcesei T01^ Sturzi. -JO piaţă» publică, expropriată^ şi 11 monument impus, de ©ă»tr& un particular, unui oraş irntreg1! — X — • ««mi» ABOMIVA LAROFIMIA 2 LEI NUMĂRUL SAMBATA 1 NOEMBRIE 1924 . ABONAMENTE Lei 600 . . . pe un an „ 320 . . „ 6 luni 160 . 3 luni 21JKH PO LITIC COT! DIA Nf Recunoaşterea Sovietelor Franţa democratică a recunoscut şi ea puterea Sovietelor, reluând relaţiile internaţionale cu Rusia. Cu toate ca Franţa a păgubit enorm materialiceşte de la instaurarea regimului proletar rusesc, totuşi ea a înţeles că stările excepţionale în politica Europei sunt complect dăunătoare ideei de pace şi de refacere. Astfel, marea republică occidentală îşi însuşeşte atitudinea Angliei, Italiei, Germaniei, Ungariei, Poloniei, ţărilor scandinave şi baltice, Turciei, Greciei, Chinei etc. făcând legătura normală cu guvernul din Moscova. In asemenea situaţie, România rămâne grav izolată şi într’un raport foarte nefavorabil faţă de vecinătatea statului proletar. Era o vreme când România, printr’o politică firească şi chibzuită, ar fi putut lesne câştiga siguranţa spre răsărit, tranşând favorabi în acelaş timp problema Basarabiei. Dar politica oarbă şi sterilă a d-lui Brătianu a reuşit să facă ţărei cel mai mare rău posibil. Şi încă n’ar fi prea târziu de a se repara greşala fâcută ; dar pentru aceasta ar trebui ca brătienismu să intre în fundul pământului. .. jjfDe patru ani, femeile ameri-j cane posedă toate drepturile po- litice. Cineva a făcut profeţia că j în scurt timp, prezenţa femeilor j va înbunătăţi moravurile poli- j tice. Dar s’a constatat că dim-j potrivă, femeile s’au supus obi- ceiurilor, iar nu obiceiurile fe-| meilor. Aici se simte tirania crescândă ] a sexului frumos. Nu însă în politică. Aceasta este un mon- stru neutru care devorează pe oricine o atinge, fără nici o atenţie la sex, etate sau profesiune. Femeile americane năvălesc şi ocupă cetăţile întărite în care bărbaţii ,s’au retras de secole şi unde se credeau în siguranţă. Şi această năvală este autentică, nu metafisică , o năvală materială de corpuri, nu una spirituală şi legală de drepturi. * Altă dată erau trei locuri unde bărbatul se putea simţi cu adevărată son aise. Aceste trei locuri erau cafeneaua (sau mai precis bar-room), debitul de tutun,—care în America este un negoţ liber,—şi bărbieria. La cafenea se făcea politică, la debit se găseau pe lângă ţigări, alte lucruri necesare pentru bărbaţi, iar la bărbiar se făceau cancanuri şi bârfeli, aşa cum doamnele obişnuesc în saloane, cu săpun în loc de ceai, drept condiment. Cafeneaua a fost invadată de femei în urma prohibiţionismului, a cărui prim efect a fost că a învăţat şi sexul slab să bea. In principiu, femeile americane fumează cu oarecare rezervă , în casă, la sfârşitul mesei, la restaurante, sau la prieteni sau prietene. Sunt unele oraşe care au oprit fumatul, iar în unele universităţi, studentele care erau văzute cu ţigara în gură erau eliminate. Chiar la New- York acum câţiva ani, o ordonanţă municipală oprea pe femei să fumeze în restaurante şi alte localuri publice. Deosebirea între bărbaţi şi femei era absurdă. Femeile s-au adresat deci tribunalelor şi au căpătat dreptate. Acum le vedem pretutindeni scoţând fumuri vesele din ţigaretă. Ele merg singure la tutungerie şi fac cumpărături cu multă pricepere. Invazia în salonul bărbierului a fost pe nesimţite. Când domnişoarele au început să-şi tae părul, operaţia se făcea în familie. Dar curând au observat că lucrul nu era bine făcut. Părul scurt după moda feminină nu e scurt în realitate: lângă urechi sunt zulufii, care au nevoe să li se dea o înfăţişare atrăgătoare, operaţie care reclamă o mână de expert. Deci femeile au început să frecventeze bărbieriile. Băeţii din bărbierie nu le văd cu ochi buni, pentru că — se zice — sunt greu de mulţumit şi nu dau bacşiş , dar ce poţi face contra soartei ? * Partea cea mai gravă a chestiunii e că invazia feminină schimbă caracterul acestor bărbăteşti şi seculare instituţii. La berărie nu mai poţi bea în linişte un păhăruţ de vermuth. Femeile arată o alarmantă patimă pentru whiskey, ceia ce poate în orice moment să aducă poliţia. Ori la berărie te duci ca să bei nu să asişti la scandal. La tutungerie, se văd de vânzare, lângă tutun şi ţigări, ciocolată, parfum şi pudre , iar ţigaretele stau la faţă, acoperind aproape ţigările şi pipele. La bărbier se găsesc pieptiri, panglici şi diademe. Sânt timpuri grele pentru bărbaţi ! Stăpânirea femeii se întăreşte, stăpânirea bărbatului încetează. Fenomenul acesta nu se vede în politică, care rămâne o meserie în special masculină, — supusă însă criticei feminine, — ci se simte în viaţa de toate zilele. Ciudat. Feminismul vrea să separe sexul. Şi cu cât se separă cu atât se găsesc mai mult la un loc. Fel. Fro New-York, Octombrie . I Scrisori din New-York O nouă tiranie Năvala femeilor în locurile consacrate de secole pentru bărbaţi - Greşeli politice în problema basarabeană Conferinţa din Iftenia.Polemica Tutulescu«Bacowski Neîncrederea populaţiunei basarabene se datoreşte, după cum am spus în capitolul precedent în mare parte funcţionarilor cari, veniţi aici, s’au grăbit să facă averi ca şi când ar fi aşteptat din ceas în ceas poruncă de j plecare. Nu s’a încercat nimic temeinic în Basarabia. Căile ferate sunt lăsate în părăsire, i şoselele asemenea, podurile sunt j sfărâmate, gospodăria oraşelor j părăsită. Cu o grabă pe care’i mulţi o văd simptomatică, a- \ genţii d-lui Vintilă Brătianu: încasează impozitele, jandarmii ‘i „string şurupul“, iar siguranţa aleargă cu limba scoasă după comuniştii cari „lansează svonuri alarmante“. Svonuri alarmante ? Vai, sunt multe foarte multe ! Dar cine le pune în circulaţie ? Cel dintâi propagandist „alarmant“ e guvernul. De la greşeli ascunse, a trecut la unele vizibile, apoi la cele scandaloase Una din acestea, cea mai mare din câte se referă la Basarabia, e conferinţa de la Viena, care nu trebuia să se ţină fără o prealabilă înţelegere asupra punctelor cari vor face obiectul discuţiunilor. Din moment ce prin BPEN ili!!! Un adevăr cunoscut de toată lumea este că antisemitismul, sub forma acţiunii de fapt împinsă până la crimă, e în cea mai mare măsură opera liberalilor. Oficiosul guvernamental „înfrăţirea“ din Cluj a avut totdeauna grija să confirme esenţa , liberală a antisemitismului , şi nu ezită să o facă şi acum, la jertfa dureroasă a prefectului Manciu. Pentru oficiosul din Cluj, asasinatul de la Iaşi nu-i un ,fapt demn macar de a fi relevat, necum de a fi înfierat în toată oroarea lui. In schimb, I „înfrăţirea“ îşi deschide coloa- I nele pentru a informa într’o culoare simpatică cum că un măr nunchi de studenţi clujeni a fă- I cut apologia crimei printr’o ma- nifestaţie publică. Asemenea ma- nifestaţie rătăcită este cu satis- facţie atribuită de ziarul liberal „studenţimei clujene“, vitrege, studenţimi pur şi simplu. Foaia ardeleană a guvernului a întrecut cu mult „Universul“ coborându-se până la „Cuvân tul Studențesc“. .. tre acele puncte figura şi chestiunea dacă România are sau nu dreptul să stăpânească Basarabia, orice discuţia ne era inutilă şi mai ales nedemnă. Făcând această greşală, guvernul ţine cu tot dinadinsul s’o facă şi pe-a doua : să trimită la Viena cea mai slabă delegaţie diplomatică ce-a putut înfiripa. Lăsând la o parte pe d. Langa-Răşcanu care a făcut enorma greşală de-a face istorie cu d. Krestinsky, guvernul găseşte cu cale să-l bombardeze ca diplomat acolo şi pe d. Gherman Pântea, fost învăţător, fost caporal în armata rusească, om care a fost aruncat de valurile revoluţiei la gradul de maior şi la funcţiunea de ministru de război al Basarabiei. (Cont- in pag. Il-a) j Activitatea culturală REVISTA „ARHIVA“ A apărut şi s-a pus în circulaţie revista din Iaşi „Arhiva", fasciculele 3—4 din anul 1924. Cu acestea revista a împlinit al 31-lea an al existenţei sale şi al 3-lea an de când (în 1921) după o întrerupere de la 1916 până atunci, a început a reapărea sub direcţia actuală a d-lui profesor universitar Ilie Bărbulescu. Arhiva este organ al Societăţii istorico-filologice al cărei preşedinte e d. prof. Gh. Ghibănescu. Numărul acesta cuprinde diferite valoroase cercetări ştiinţifice din domeniile Istoriei şi Limbii Românilor, precum şi Comunicări şi Recenzii. Activitatea ştiinţifică a Arhivei subt actuala ei direcţie a ajuns să fie frumos considerată nu numai în cuprinsul ţării, unde revistele serioase caută să între în raporturi de schimb cu ea, dar şi în străinătate departe. Intr’adevăr, Arhiva a fost solicitată, spre a face schimb de publicaţii cu ea, de către vestita asociaţie de savanţi „Societé des Bolandistes“, şi de „Societé pour le progres des études philologiques et historiques“ (Societatea pentru progresarea studiilor filologice şi istorice), amândouă din Bruxelles (Belgia), precum şi de către „Klub modernich filologuv“ (Clubul filologilor moderni) din Praga, de „Makedonski naucen Institut“ (Institutul ştiinţific macedonean) din Sofia. Precum acelaş lucru au mai solicitat Arhivei revista americană : „Revista de Ciencias juridicas y sociales)“ (Revista de Ştiinţe juridice şi sociale), organ al Facultăţii de Litere de la Universitatea din La Plata, republica Argentină , revista cehă din Praga: „Historiky casopis“ , şi altele încă din alte centre culturale ale Europii (ca Leipzig etc.), ce nu mai înşirăm aci. Aceste solicitări învederează ce însemnat rol ştiinţific are acum „Arhiva“, graţie articolelor colaboratorilor ei, cari s’au grupat în jurul d-lui profesor Bărbulescu, cei mai mulţi dintre dânşii foşti studenţi ai săi la Universitatea din Iaşi : prof. Dr. I. Iordan, prof. dr. I. Negrescu, prof. dr. N. C. Bejenaru asistent la Universitate, prof. dr. Eufrosina Simionescu, prof. dr. Margareta Ştefănescu, prof. P. Constantinescu-Iaşi, sau Petre Goian şi Virginia Vericeanu etc. absolvenţi ai Facultăţii de Litere din Iaşi. Cu toate că, evident, au acelaş merit pentru bunul nume al Arhivei şi colaboratorii de din afara acestui cerc de la Universitatea din Iaşi, ca prof. dr. Ilie Gherghel şi alţii, fără să insistăm de a mai vorbi şi despre d. N. A. Bogdan, al cărui nume e de mult prea cunoscut pentru cultura şi Istoria Iaşilor. Au însă mare merit în acest (Continuarea în pag. II) Păstraţi bonul ‡:BON DE PREMII SSiarid „OPINIA39 100.000 lei, din care 20.000 numerar ‡ ‡ :♦ :♦ ‹ ο ο