Opinia, decembrie 1924 (Anul 20, nr. 5252-5273)

1924-12-02 / nr. 5252

ANUL al pi-jla N*.M52 a LEI MiltÂJ&fJX, MARȚI 2 DECEMBRIE 1924 ■g^»»iwgtieaBfei6^iian^a«taa «MW» ........ ................... REDACT^ ABONAMENTE zum 1*0 UT!C COTI OIAN Lei 600 „ 320 » Î60 pe un an „ ii luni „ 3 luni — Vă plictisim cu atâtea plângeri din Basarabia, spunea mai dăunâzi în Cameră deputatul basarabean Beţianu, ţărănist din jud. Botin. V’aţi plictisit dumnevoastră ascultând, dar ne-am plictisit şi noi plângând. Şi totuşi... vom tot plânge... — Mare este dezolarea basarabenilor, spune într’un discurs politic un alt deputat basarabean Gr. Cazacliu, tot ţărănist din jud. Soroca, când vad, că fraţii lor din vechiul regat nu-i ajută. Ţărănimea din Basarabia nu mai poate îndura teroarea ce se deslănţue în contra ei, şi vă rog *s'o salvaţi... — Provincia de peste Prut, spune al treilea deputat basarabean VI. Cazacliu, ţărănist din Chişinău, a venit la patria mamă cu nădejdea ca să obţină toate drepturile cetăţeneşti, care i se făgăduiau prin revoluţia rusă. Clica oligarhică, clica tiranică s-a organizat şi a aruncat lanţurile asupra acestei provincii. Să ştiţi, fraţilor, că sub ţarul rusesc ţăranul basarabean n’a fost bătut, schingiuit... Şi tot aşa mai departe. O durere sufletească profundă se strecoară prin aceste cuvinte straşnice ale deputaţilor basarabeni. Doar ei au promis ceva poporului, după cum se promite totdeauna la alegeri. Şi porul aşteaptă... şi tot aşteaptă ajutor real de la ei deja de trei ani. Şi uşurarea nu mai vine şi nici nu va veni... insă durerea sufletească a unor deputaţi basarabeni creşte şi mai mult, când ei văd astăzi, că toate au fost un vis poetic, au fost iluzii, a fost o simplă ipoteză, când înainte de anul 1918 ei erau gata şi la temniţă şi chiar la moarte, numai ca să-şi vadă scumpa Basarabie unită cu ţara mamă. Drumul vieţii de după unire li se părea semănat cu flori. Li se părea visătorilor, că e destul ca toţi românii să fie închegaţi într’o singură ţară, să aibă o singură limbă în şcoală, în biserică, în dregătoriile obşteşti — şi această ţară nu va fi fericită. Vă aduceţi aminte de poezia poetului basarabean Mateevici „Limba noastră“. Aşa ceva visa gruparea moldovenească din Sfatul Ţării. Durerea acestor oameni e încă şi mai grea, când ei văd, că Basarabia nu este măcar tratată egal cu restul ţărei, aşa rău cum este tratat acest rest, ci din contra „sub ţarul rusesc“ nu era astfel de teroare... Şi totuşi oamenii aceştia nu descurajează, nu se strecură prin discursurile lor nici un pic de pocăinţă şi de remuşcare, că au greşit, votând unirea... Ei împreună cu noi cu toţii, încă tot mai cred în spiritul de dreptate şi în democraţia poporului românesc, care treue să ştie că moldovanul basarabean nu este bolşevic, orice i s’ai spune armatei care trage fără nici o cruţare cu tunul în satele răsculate. Deputaţii de mai sus se adresează ţărănimei din regatul vechi pentru salvarea ţăranului basarabean. Este un srigăt în pustiu după cum un pustiu sunt şi plângerile din parlament. Poporul din vechiul regat nu poate să ajute pe cel din Basarabia decât prin alte alegeri de deputaţi şi senatori, lucru care nu se poate face până nu pleacă liberalii. Iar armata...are ordine. Plângerile deputaţilor ţărănişti nu se iau în serios mai mult din cauza că alături de ei stau în băncile parlamentare tovarăşii lor din alte partide, cărora situaţia din Basarabia nu li se pare atât de încurcată şi care au alte convingeri. Unul plânge şi altul râde în faţa aceluiaşi fenomen... Căutaţi-l pe Iuda Iscariotul, T. Vicol ASPECTE „Bancherii ■ Im König“... fratele unui Ministru a fost arestat pentru înşelăciuni şi trafic de influenţă ; întâmplător, omul arestat s’a dovedit a fi mai sensibil la ruşinea depunerii în închisoare decât atunci când excroca naivitatea unor ţărani dornici de un trai mai liniştit într’o ţară mai civilizată şi n’a vrut să supravieţuiască momentului când i s’au deschis porţile Văcăreştilor. Dar, fie dintr’o neîndemânatică manevrare a revolverului (faptul că individul in chestie a fost cândva general activ nu presupune, neapărat, cunoaşterea armelor de foc, pentru că generalii — în definitiv —ni luptă corp la corp şi frontul lor este în tihna cartierelor de brigadă, divizie, etc. iar nu în linia glodoasă a tranşeelor), fie dintr’o fatală ricoşare a glontelui, generalul Vâitoianu a fost silit să trăiască, să rămână la dispoziţia justiţiei pământeşti, oricât ar fi vrut să-şi dovedească nevinovăţia, cu o clipă mai devreme, înaintea judecătorului suprem. Şi generalul-inculpat, amintindu-şi că este fratele unui ministru, după obiceiul pământului i-a cerut să intervină ca să-l scape din închisoare , dorul de libertate este legat de însăşi fiinţa omenească şi oricât ar fi cineva de vinovat, nu i se poate răpi dreptul de a nădăjdui în clipa aceea luminată când va simţi iar lumea largă întinzându-se în juru-i şi când mizeriile nu-i vor mai fi spionate de gardieni şi comprimate de zidurile celulei. , A râde de el şi a exploata acest dor pe care trebue să-l respectăm şi în ultimul asasin, este o josnicie la care numai un George Mârzescu a putut să cadă. Dar, pentru că scrisoarea generalului Văitoianu a devenit publică, avem dreptul să extragem din ea învăţăminte cari răsar din sinceritatea cu care a fost scrisă şi din moravurile pe cari, desigur cunoscându-le, autorul ei le-a dat în vileag. După ce îl roagă pe fratele ministru să intervină pe lângă şeful guvernului, pe lângă amicii din guvern şi pe lângă un bun prieten al lui Mârzescu, cel care a montat întreaga afacere din meschine interese personale, inculpatul scrie: „şi dacă aici aceştia (prim-ministrul şi miniştrii amici) nu pot face ceva pentru eliberarea mea, vezi poate Hönig cu bancherii lui va putea obţine mai mult“. „ Doctorul Hönig este şeful sanatoriului unde generalul Văitoianu şi-a consumat prevenţia, el are relaţii înalte şi puternice. Acei cari îl finanţează pe doctorul Hönig au în mână puterea de a face şi desface totul. Şi pentru că inculpatul face el însuşi parte din lumea aceea un- I de se comit abuzuri cu dezin-I voltura cu care un om corect le-ar respinge, pentru că ştie că venalitatea este de esenţa vieţii noastre publice, a făcut apel laforţele oculte pe cari bancherii lui Hönig le pun în mişcare în fiecare zi, în fiecare clipă, întru I obţinerea oricărei ilegalităţi, în- I tru muşamalizarea oricărei’ potlogării. Nu ştim dacă de astădată bancherii au operat. Oricum însă, scrisoarea generalului Văitoianu a venit la vreme şi cu autoritatea pe care i-o dă, in materie, situaţia lui de membru al protipendadei a confirmat — negală pe alb — ceea ce până acum , politicianii aveau îndrăzneala să - I nege , că totul, în România Ma- tre, este de vânzare... G SPINA I '; Actualități ► I din afiră, 1 Rivalul bun»î»#i.—In Franţa face mare senzație descoperirea inginerului rus Makonin, cu ajutorul căreia se speră că se va putea înlocui benzina în motoarele vehiculelor și a vaselor marine. D. Makonin a găsit mijlocul să transforme mezatul (uleiul de gudron de cărbune, sau orice materie grasă echivalentă) într’un carburant complex direct utilizabil în orice motor. Aceasta, fără dislilaţie sau cataliză. 11 Masutul este tratat într’un autoclav la 260 grade temperatură J şi 5 kilograme presiune. Din ■ 1 autoclav curge un lichid trans- I parent care, trimes în carbura- 1 fier şi de acolo în cilindru, dă explozia motrice. Mazutuî este chemat deci să aducă mari servicii. „Prin desfcoperirea lui, spune căpitanul J de vapor Brauie, motorul Die- I ssl nu mai are ce căuta pe sub- I marine, unde funcţia lui nu era până acum decât de a arde u; I leiuri grele economicoase, Ini vers, benzina nu mai are ce ' căuta la automobile şi avioane, I De acum înainte vom călători şi zbura cu mazat şi ulei de gu■, dron“. f * Din Anglia în Italia cu barca.—Locotenentul canadian Smith, a pornit cu o barcă cu lopeți dintr’un port al Angliei Douvres îndreptându-se spre Italia. S’a oprit la Calais, de unde pe canalul Saint-Omer s’a îndreptat spre Paris. De aici va porni prin Dijon, Lyon, Marsilia, I Monte-Carlo, spre Roma intrând în acest din urmă oraș pe Tibru. ! Păstrați bonul Darul cântului este peste cel mai frumos talent cu care Dumnezeu a înzestrat pe unii oameni. Fireşte, mulţi indivizi au voce frumoasă şi unii cântă numai pentru ei, alţii şi pentru prieteni sau chiar în adunări familiare. Dar, adevăratul artist, omul de talent, are darul de-a fermeca mulţimea cu cântecul său. Aceştia, sunt ceva mai rari. Tabloul unui pictor mare are darul d de-a răpi o clipă pe cel ce-l contemplă şi pictorul, prin puterea talentului său îţi stârneşte în suflet emoţiuni artistice, care, desigur, nu pot fi la toţi tot una de intense. Cartea unui scriitor mare, poate fi savurată de mii de cetitori; unul însă o citeşte azi, şi altul abia peste un an de la apariţie ! Dar rândurile scrise cu talent impresionează şi conving oricând. Consecinţele unui talent mare se resimt imediat, numai la oratorii şi la cântăreţii celebri. Oratorul mişcă, aprinde, înflăcă- | rează inimile auditorilor ; ba, | poate stoarce uneori şi lacrămi... Tot asemenea şi artistul, fie că i se produce cu propria-i voce, | ori cu un instrument muzical. Ei 5 poartă cu sine mulţimea şi-o | răpede pe plaiurile unei lumi 5 fermecate... | Lumea iubitoare de muzică, cu câtă atenţie ascultă, de pildă, într’un teatru, un concert dat de un cântăreţ cu reputaţie ?! Nu mişcă nimeni. Toţi privesc la chipul artistului ca’la un profet ce cuvântă; scena a devenit dintr’odată altar, iar muzicantul preot încercat al artei; aceasta-i evanghelie, iar ei propovăduitorul înfocat. E linişte de biserică şi, pe cel ce-o turbură, izbind un scaun sau vre-o uşă, i l-ar luacu toţii în unghii, da- i c’ar putea! ! Încinsă în mreja artei şi plutind pe undele ei, mulţimea vrea să fie lăsată într’o linişte profundă, pentru a se putea sătura din toată dărnicia farmecului ei divin... Toate inimile abia svâcnesc. Emoţiile sunt din cele mai puternice şi din cele mai sublime. Am căzut cu toţii pradă artistului de talent, prin a căruia (Contixmartia in pagi II) NOTE ŞI IMPRESII CÂNTĂREŢUL DE PR. N. HODOROABĂ & ‘M & W. W A& W.9W. A A M A Ai A A A A A 1 ---------- ~ • .. IAA. A*.? A A A A A A A B0NDBraEMnNo. Ziarul „OPINIA”3300.000 lei, din curs 20.000 numerar Anarhia din guvern COLABORAREA D-LUI MÂRZESCU CU OPOZIŢIA. CHESTIUNEA DEMISIEI MINISTRULUI DE JUSTIŢIE Asalturile d-lui Mârzescu împotriva colegului său de minister generalul Artur Văitoianu, capătă un caracter de epopee ! D. Mârzescu e gata la orice, In schimbul portofoliului internelor. Dar cum visul acesta nu poate fi ajuns fără înlăturarea generalului Văitoianu, d. Georgel lucrează în acest sens chiar cu riscul de a face leac... * Actualul ministru al justiţiei este pentru moment un adevărat aliat al opoziţiei. El serveşte unor ziare amănunte copioase asupra mersului instrucţiei „secrete“ în chestie paşapoartelor. El face ca interpelatorii opozanţi să fie prevăzuţi cu documente decizive. Ei determină minunea cu acte elaborate în închisori şi al căror loc ar fi la dosarul afacerei, să ajungă în publicitate la momentul oportun. Nu vine a crede eă d. Mârzescu are vreun amestec şi în chestia şedinţei de Sâmbătă a Camerei, atât de compromiţătoare, pentru d. Artur Văitoianu.* In anarhia aceasta dizolvantă, d. Ionel Brătianu are totuşi mica satisfacţie de a-şi spune : „a quelque chose malheur est bon“ Concentrarea atenţiei asupra afacerei paşapoartelor, deturnează ochii opoziţiei de la crimele ce se comit în Basarabia, de la imensele fraude la căile ferate, de la gheşeftul comercializorilor, de la legile mizerabile asupra „Grdinei“ şi de la toate celelalte jafuri şi ilegalităţi care ar putea mai lesne să folosească opoziţiei pentru compromiterea şi prăbuşirea regimului. * Dar, cu toate acestea, d. Ionel Brătianu nu voeşte a tolera la infinit anarhia d-lui Mârzescu, o anarhie de ale cărei rezultate nu poate avea nici o siguranţă. Şi li aceia se vorbeşte insistent de demisia ministrului de justiţie, nu numai odată cu eliberarea generalului Alex. Văitoianu de către Camera de punere sub acuzare, dar şi în legătură cu afirmarea că deputatul Iurate Micescu va documenta în Cameră anomaliile care se întâmplă la departamentul dreptăţii. Desigur, d. Mârzescu şi-a periclitat situaţia. A făcut-o aceasta cu bună ştiinţă, fiindcă s’a decis la formula eroică: sau ministerul de interne, sau nimic .. . Liberalii şi In cronica ei sale „Bucureştii de altă dată*, pe care o publică săptămânal în ziarul „Adevărul", cunoscutul ziarist d. C. Bacalbaşci, se ocupă de împrejurările din 1905 când d. Al. A. Badareu, în calitate de ministru al justiţiei a înfiinţat admirabila instituţie a Contenciosului Administrativ. Pe atunci liberalii au combătut violent legea d-lui Badareu, fiindcă se temeau de efectele unei instituţii menite a corecta arbitrarul guvernamental, iar astăzi, ei şi au ajuns scopul, dând contenciosului o lovitură mortală. Iată cum evocă d. Bacalbaşa întâmplările din 1905. Când ministrul justiţiei prezintă legea prin care se înfiinţează la Curtea de Casaţie o a treia secţiune, zisă a Contenciosului administrativ, liberalii, latră în acţiune cu o violentă opoziţiune. Liberalii atacă inovaţiunea pe motiv că este neconstituţională şi, potrivit vechiului lor obicei, declară cum că vor desfiinţa legea când vor veni la putere. In parlament nu fie discuţie ci se mărginesc a citi în Cameră, prin glasul d-lui Ionel Brătianu, o declaraţiune în sensul celor arătate aci. Atunci când liberalii nu mai aveau argumente de opus unei reforme, ei invocau motivul neconstituţionalităţii. Ei, cam 17 ani mai târziu, trebuiau să modifice Constituţiunea nesocotind prescripţiile ei categorice, sub motivul unei mari necesităţi de Stat, combăteau legea înfiinţărei Contenciosului sub cuvântul că ar fi neconstituţională. Dar adevăratul motiv al respingerei violente a legei acesteia, lege cerută cu sete de opinia publică, era altul: liberalii se temeau că adversarii lor vor numi la Casaţie partizani politici, ceia ce înseamnă că au scăpat din mână această înaltă instituție. I MiAim ( UMUI MARE SCMiITOR olandez. î La Amsterdam a încetat din viaţă marele dramaturg şi romancier Olandez Herman Heyermans. Era un scriitor socal, î» în- I ţelesul cel mai înalt al cuvântului. In activitatea teatrală, a dezbătut cu un admirabil talent S diferite probleme de actualitate ca de pildă, situaţia copiilor naturali şi a mamelor „ilegitime“, exploatarea muncei, concentrarea capitalului etc. In reputatele lui romane, Heyermans a evocat în special viaţa cosmopolită a Amsterdamului. Defunctul a fost director de teatru şi ziarist. In această din urmă calitate a publicat, sub pseudonimul Samuel Falkland, Muşcătoare pamflete’în contra injustiției sociale. Heyermans era membru militant al partidului socialist din Olanda. Schisma din biserica rusă» Atitudinea guvernului.— Crearea unei biserici «sevietio©» După revoluţia din Februarie 1017, guvernul provider rus a emancipat biserica de sub tutela statului şi a reînfiinţat patriaarhatul.Mitropolitul Moscovei Tihon a fost ales patriarh. Noul prelat declară în curîisd războiu contra bolşevicilor. El făcea apel la toţi credincioşii să lupte împotriva acelora cari ucid cu sălbătăcie pe nevinovaţi. Patriarhul se amestică şi în acţiunile politice, arătînd cu îndrăzneală dorinţa lui de a reintrona ţarismul. Bolşevicii au arătat la început un dispreţ suveran pentru religie. Constituţia lor precismă libertatea deplină a tuturor culturilor. In urmă au constatat că fuseseră imprudenţi: biserica ortodoxă se organis împotriva lor. N’au avut însă curajul să o desfiinţeze dintr’o singură lov tură. Aşteptau însă un prilej nimerit ca să pornească lupta. La începutul anului 1922, s’a prezentat chestia averilor bisericeşti. O seamă de credincioşi, preoţi şi chiar episcopi s’au declarat în favoarea rechiziţiei, ordonată de soviete. Cînd Tihon s’a hotărît să protesteze, era prea târziu, în sinul Bisericii se formase un grup de disidenţi, sînguire al schismei viitoare. Da început, acest grup îgrăbi ofensiva. Patronat de episcopul Antonia, mai număra un alt episcop, Leonida, fost colonel de artilerie, şi mulţi preoţi nemulţumiţi. Unul dintre ei, Kalinovski, declară deschis „frontul religios“. Presa sovietică ducea în acelaş timp campanie împotriva „prinţilor Bisericei“. Rechiziţiile au provocat tulburări zece episcopi şi o mulţime de preoţi şi laici au fost arestaţi. Unii dintre ei au fost executaţi. La 12 Maiu, grupul eclesiastic progresiv, „depunea“ pe patriarh. Tihon se retrase în mănăstirea Donskoi. In aceiaşi zi, un comitet provizoriu de opt membri (2 episcopi, 4 preoţi, 1 diacon şi un laic) se instala în locul fostului patriarh. Arhiepiscopii de Moscova şi Petrograd erau înlocuiţi cu progresiştii“. Doi preoţi căsătoriţi au fost făcuţi episcopi. Laici şi chiar femei, înlocuiau pe călugări în birourile bisericeşti. Se pregăti un decret, prin care se interzice botezul înainte de optsprezece ani şi fără consimţământul celui interesat. Se anunţă reforme şi mai radicale. Progresiştii pretind că terminază credinţa din primele secole ale creştinismului. Kalinovski scrie : „Biserica noastră trebue să nu mai suspine după Ţar, să condamne fără milă pe bogătaşi şi capitalişti, să apere pe proletari, fraţii noştri umiliţi şi ofensaţi“ Un preot din Nordul Rusiei scrie: „Biserica lui Crist este adevărata societate a (Cont. în pag. 6-a)