Opinia, ianuarie 1926 (Anul 22, nr. 5578-5602)
1926-01-14 / nr. 5587
Anglia se teme de înarmări... Luind ca pretext an accident petrecut de curând, Anglia a suggerat tuturor statelor Ideia să suprime submarinele lată ceva neaşteptat din partea unei ţări care-şî întemeiază puterea pe cea mai mare Hott din lume. Sä adäugäm insä un alt fapt, tot aşa de recent: Marea Britanie, văzând avântul marinei americane, a propus o conferinţă de limitare a înarmărilor navale. Statele Unite au răspuns că nu pot face acest lucru, deoarece s’au pus în lucru noi vase, conform programului elaborat de senat Acum , mai uşor de înţeles , Anglia se teme că supremaţia sa pe mare va fi din nou un pericol . Abia a izbutit să distrugă flota germană şi iată că se ridică, ameninţătoare, flota Statelor Unite. Ce e de făcut ? O întrecere de construcţii şi înarmări e pest® fire de costisitoare şi Anglia are prea multe greutăţi financiare ca să se poată ţine pe acelaşi picior cu America cea bogată. Un nou războiu, ar însemn® un nou dezastru, de astă dată definitiv. I-a mai rămas un singur mijloc: tratate pentru limitarea construcţiilor navale de războiu, promisiuni pentru o apropiată dezarmare. Faptul acesta este caracteristic vremii noastre. Trăim o epocă de oscilări, între democraţiile integrale şi dictatură ; între dezarmare şi înarmările cele mai nebune Balansările acestea surd ameţitoare şi ameninţă să devinătragice, dacă lucrurile nu vor lua "un singur curs, sau text"o parte, sau nu cealaltă Problema înarmărilor e cea mai neliniştitoare şi cea mai firspovorătoare pentru sisteme aiftt de sărăcite astăzi. Poate An- A autoarea de fapt a războiului mondial, va fi şi iniţiatoarea dezarmărilor. Acelaşi interes îl dictează acum ca şi în ISIC: necessitatea de a păstra supremaţia mărilor. Dar afară de consideraţii politice, a venit vremea ca omenirea sa priceapă, ce! puţin pîegătfrifc în parte, absmtftfttea jertfelor făcute pwfam'tmri Here. Acum o («ndKn de eşec în urmă, tot un eagfd, jbtm Rus* kin, comenta războinice : „Presupuneţi ci «na* din vecinii mei m’ar fi chemat afr-uri ceară sfat cum tă-şi mobileze salonul. Eu încep să privesc în jur şi găsesc ci păreţi! sunt cam goi ; cred că tapetul cutare ar fi potrivit pentru păreţi, poate o frescă ici şi colo pe plafon şi o perdea sau două de damasc la ferestre. Ah, zice cel care mă consultă, perdele de damasc, desigur ! E foarte frumos, dar ştii, nu pot să plătesc asemenea lucruri acum ! — Totuşi se spune că aveţi venituri splendide ! — Ah, da, dar în prezent sub obligat şi cheltuesc totul cu capcane de oţel . -- Capcane de oţel ! Şi pentru ce ? Cum! Pentru persoana care stă de cealaltă parte a gardului , suntem foarte buni prieteni, excelenţi prieteni, dar suntem nevoiţi să păstrăm curse de cale două părţi ale gardului ; n’ar ai putea trăi în termeni buni fără ele şi fără capcane cu puşti. Râul cel mare e că suntem destul de dibaci amândoi şi că nu trece o zi fără ca noi să nu inventăm o nouă trapă, sau un nou tun sau puşcă, etc. Cheltuim aproape cincisprezece milioane pe an fiecare cu capcanele noastre—şi la urma urmelor, nu văd cum am putea să cheltuim mai puţin“, Iată un fel de trai foarte ridicol pentru doi particulari. Dar pentru două naţiuni, aceasta nu-mi pare aşa hazliu. Un ospiciu ar fi comic, poate, dacă ar conţine un singur nebun, pantomina de Crăciun e nostimă dacă are un singur clown, dar când lumea întreagă devine clown şi se mânjeşte singură în roşu cu propriul său sânge, In locul văpselei de teatru, este In toate acestea ceva care cred că nu mai e comic"... 1 LUCHIAN w & ‘ aMeu 40 „ # luni * *#■, t , „ **IMR .................. — V#•Q Actualităţi politice teraptevietic in numărul de ieri al oficialului f„ Viitorul“ se publică constatarea că în partidul ţărănesc nu domneşte zăpăceala şi duplicitatea careau compromis cu desăvârşire partidul naţional" Şi nicăeri, dar absolut nicatri din tot numărul de ieri al , Viitorului’ nu veţi Mânui vreun atac contra fruntaşilor ţărănişti. Această schimbare de atitudine a partidului liberal se menţin consecventă de o săptămână. Faptul este foarte caracteristic Perrepturile & vorba, bine înţeles, de pertrădările naţional-ţârăniste. Dintr’o sumă mn motive, se înţelege că pertractările şi-au micşorat j caracterul de actualitate Se anunţă deocamdată că ntt j va face nimic până la re- deschiderea parlamentului, iar j atunci se va limita chestiunea la o colaborare in campania de răsturnare a guvernului Dar minai atâta mi-i deajum Utaik* Or cât ut mult s'a încurcat \ i.iuaţia politică internă, liberalii ! ÎŞi fac prea mari iluzii când cred ea vor reedita guvernarea lungă a lui Brătianui-tatăl. Chiar dacă ■ am presupune (■■vnphi presupunere) că.C liberalii, vor prezida alegerile generale, treime să se ştie că alegătorii au învăţat să reziste ieroam şi fetişuriloriar iluziile liberale vor cămine timpi* Hurii spulbgate blice«» Rolul unui ministru de justiţie este de a organiza justiţia şi distribuirea ei. Legile în chestiune şi diferite, măsuri de resort ale d-lui Georgel Mârzescu sânt aşa de fericite incăt au provocat nemulţumirea tuturor. Prin situaţia lor, magistraţii nu pot vorbi. Dar pot vorbi avocaţii. Şi vorba lor a fost anunţarea grevei generale ca răspuns la legea accelerării judecăţilor Cât despre justiţiabili, ei vor vorbi cu buletinul de vot din adţeselile generale. ■ In spiritul timpului JU& *ekiimb&S#a deeorerădftii anului judiciar, regentul Oh. Buzdugan, primul prezident sil înaltei Curţi de Casaţie, a exprimat anele deziderate ear® merită a fi reţinut®. Ikpiidă regentul» cerut ; suprimare» preecripţiilor din codul siv! care pun fe f mei» In tia»*e de inferioritate , a cerut dreptul de ! moştenire pentru soţul eu- I pr&Vîeţuitor. I ©aoa un put la vrâ»ta s primului prezident al Cag&ţiei şi-a laiuşit astfel de î reve&Aioărî,' înseamnă că ţ oportunitatea lor e paterni® j resimţită tn societatea «o-î ţoală, ! Răfuiue ca guvernanţii si se pue d® acord cu »pi* i ritul timpului. Bar pentru festa « neve» de oameni . EXE ol»al»i- 3Mft POMTIC ASPECTE4 In lumea dreptăţii Concepţia vulgară asupra jut^şmnor, vrea să-i considere depărtaţi mult de sentimentele omeneşti, deprinşi cu fastul exterior al sălilor unde se distribue justiţia şi cu rigiditatea a*deseori convenţionala a judecătorilor, împricinaţii s’au efcprins ■a crede el legile sânt text/ moarte şi că acei cari se «eupă » de «te ar fi nişte fantoşe neanimate; implacabili, dreptuî şi slujitorii Iul, n’ar ave® nhnic comun cm suferinţa, deei c« viaţa. E drept că la statornicirea ar ceste! concepţii, a «tttfcuti mult învechita imagine^a ţîeleu, ochii legaţi, ea^^KlMt^ drămuitoare şi cu spada impunătoare în mâni;tor aripwi acesta a fost dărâmat , te. Socul idolului rece, s’a ridicat făptura blândă şi înţelegătoare a Justiţiei simple, umane, îndurerate, astfel crum a chemat-o la lumină Matei Cantacuzino, dintr'o bisericuţă modestă din Roma... Dreptul este viaţa însăşi. Aprofundarea lui, ca şi a vieţii, nu o pot face decât oamenii cu o sensibilitate desăvârşită; pentru înţelegerea totală a ştiinţelor juridice se cere tocmai o neţărmurită dragoste de oameni, pentru că numai astfel se poate îndeplini opera de egalitate, de înfrăţire, de înlăturare a conflictelor pe care şi-o propune dreptul. Cine este hain, lipsit de căldură şi străin de iubire, nu are ce ciuta in templul zeicei Themis Confirmarea acestor credinţe am căpătat-o deplină, cetind „Tratatul d® Procedură Civilă“ al d-lui Eugen Herovanu Vr-* loarea omului nu trebuia să o aflăm astăzi abia; ea este cunoscută de pe vremea când nu* paginile rromanului „Paria“ a închis atâta bunătate şi atâta simţire civilizată, câtă nu va putea aduna generaţia întreagă a tineretului de astăzi, crescut la şcoala intoleranţei şi a obscurantismului. In cartea d-luî Eugen Herovanu am găsit expuse şi comentate principiile gratuităţii justiţiei şi asistenţei judiciare cu atâta ferventă convingere, cu atâta iubire de aproapele în suferinţă, câtă nu se află în toate tiradele politicianilor, umanitarişti la zilele mari ale banchetelor solemne. In vremea când guvernul actual pregăteşte reforma taxelor de timbru care vor însemna închiderea aproape totală a drumului pentru obţinerea dreptăţii, glasul vibrant de iubire pentru cei săraci al decanului baroului ieşan, răsună ca o trâmbiţă de alarmă dând semnalul de raliare, pentru toţi cei cari nu înţeleg să tolereze sfidarea celui mai sacru dintre drepturile omului şi ale cetăţeanului. Conţinând asemenea învăţături, cartea d-lui Eugen Herovanu dovedeşte detractorilor ştiinţelor juridice eroarea în care se complac. Şi impune acelora cari distribue justiţia ca şi acelora cari ajută la distribuirea ei -r- magistraţi şi avocaţi, respectiv — să se inspire nu din „Viitorul" publică In facsimil un nou document care dovedeşte amestecul Sovietelor urneşti d In agitaţiile noastre interne. E vorba de o împuternicire dată unui agent de legătură. „Viitorul* transpun® textetui alfabet latin şi indică pe sefmcatarii documentului: preşedinte Teror , secretar Abricosov. Privind însă cu atenţie receimiluri constaţi cu semnătura secretarului sste Abr. — numai aceste trei litere. Şi atunci se pune întrebarea : de unde ştie „Viitorul" că Abr inseamfil Abricosovf? Râmâffe si ne închipuim că d. Romulus Voinescu a comunicat redactorului vinţilor: # — Iaca, am făcut un „document“ semnat de Teror și Abricesov. Iar redactorul „Viitorului® a scris întreg numele Abricorov, fără să bage seamacă p« document sunt numai trei litere. Și aşa, toată afacerea „documentelor" devine dubioasă. Q. In pag. 6f * BOETY SE VA RETRAGE Rasiștii pregătesc o lovitură de stat Pianistul miraculos și „clavirul zaorul Pietro Mazzini, In etate numai de 8 ani, este un pianist miraculos. Acestui copil-minune i s’a făcut în Sîcilia onoarea de care nici un pianist nu» s’a putut bucura până acum. La Catase, In muzeul benedictinilor, se află păstrat pianul (clavirul) lui Bellini. Acum 90 de ani, la moartea marelui compozitor italian, pianul a fost bătut în cuc, şi de atunci niciodată n’a mai fost deschis. Cu un fast deosebit, In prezenţa autorităţilor, „pianul sacru" a fost desfăcut zilele acestea, pentru întăia dată. Micul Pietro Mazzini a executat pe clavir o partitură din „Puritanii" (operă a lui Bellini) și o nocturnă pe care Chopin a scris-o în onoarea maestrului italian. Micul pianist a vrăjit asistența, dovedind că a meritat cu prisosință favoarea de a mânui clapele „clavirului sacru*. litera legei, ci din spiritul larg umanitar plutind în preajma noastră a tuturora. Poate totuşi competinţele în materie, vor" măsura lucrarea d-lui Eugen Hsrovanu cu indexurile alfabetice ale colecţiilor de legi şi jurisprudenţe ; vor interpreta într’un fel sau altul teoriile expuse şi, citate printre considerentele anoste ale unei sentinţe sau ale unei predoarii, vor deveni pur şi simplu „material juridic". Pentru cei iubitori de scris frumos, de gânduri bune şi de adevărată operă de dreptate — sub imboldul cald al marelor principii umanitariste în sărăcia slovei româneşti, opera d-lui Eugen Herovanu rămâne mult, mult mai mult decât un „Tratat teoretic şi practic de Procedură civilă" cum — cu adorabi!a modestie care îl caracterizează — a intitulat-o, în vremea când atâţia publicatori de broşurele au consacrarea academiilor sau a fundaţiilor culturale a spina 8 IMPORTANT!! PROBLEMA SOCIALA Problema sinuciderilor.— Epidemia din ultima vreme.— Cam poate fi combătut pericolul.— Elga contra sinuciderilor De cîţiva ani numărul sinuciderilor a crescut tn proporţii extraordinare, aproape în toate târile Europei. Mai ales la oraşe încercările de sinucidere şi chiar Sinuciderile „reuşite" se înmulţesc ca şi cant ar fi vorba de savoarea epidemică. Sinuciderea?,a transformat dintr o chestie individuali şi personală, intr o problemă de ordin social, ale cărei cauze trebuesc căutata nu numaire anume impulsii hiperemotive, ci în fenomenele lul’au mai adinei, mai complex® şi multiple ale vieţii colective. Un doctor parizian ocupîndu-se în „Le Matin“ de această problemă, observă că n’ar trebui să se dea o atenţie prea mare dezertorilor din viaţă, publicîndu-se actele lor cu comentarii patetice şi glorificatoare Informaţia asupra sinuciderii nu e dăunătoare, ci exprimarea unei admiraţii sau a unei înduioşări excesive pentru actul care cte obiceiu este egoist şi întotdeauna anormal. Se cunosc ravagiile făcute de apăriţia lui „Werthsr" de Goethe. Eroul acestei cărţi, în urma unei iubiri nenorocite, îşi pune capăt zilelor. Gestul lui imaginar, descris în termeni mişcători de Goethe, a dat naştere la nenumărate drame reale. Unii dintre cei care-şi puneau capăt zilelor, au fost găsiţi alături de volumul cuprinzînd pe „Werther", ale cărui foime stropiseră cu propriul lor singe Literatura rusă, bogată în genul trist şi deprimant, a produs şi ea multe victime. Literatura epocii noastre, din fericire, nu manifestă nici o înclinare către disperare şi melancolie transformate în sistem. Totuşi nemulţumiţii, declasaţii sunt numeroşi. Psihiatrii susţin că un mare număr de sinucideri rezultă dintr’o tendinţă de neinlăturat transmisă pe «ale»ere dinră. ahmatitkwA •eomomlot Stflktielto* vitelor ftupâ război« A «ttâritt nude mult, u« extras diny „Buletinul Agriculture^ pe anul 1925: „Statistice mondială a‘vitelor după' războiu®— lucrare a D^Mfi Aurel lanculescu. Autorul arată că deși războiul cumplit de vitreg, a pricinuit o scăderi® feerie mar« în stocul nostTM ’ de animale, totuș!—mulțumjfărmfisurHor luate imediat dopi # trecerea acestei cumpene grelei- asi putem spuse că ne-am' refăc«*t această boglpe, Și în adfevUf, dip totalul inventarului ranimalelor domestice cete te îg'ie er* de 26,836,000 după război *% socotit la 16^451,000, adică am avut o perdere de 38,6 1* sută,ceva mai puţin ca Iugoslavia, care a avut din 29,665,QB0 e perdere de 39s? la wtiR. Dt k S918 şi pini la 1923 Issi, am ajuns de a ae refac«!3*4^000 tapete de vite ceia ce luate o sporire apreciabilă, mala ales comparativ cu alte ţări. Pe tabloid spientar România, pe 31 Decembrie 1923, data numerătoarei, se găseşte a 14-a din toate statele hunei In ce priveşte numărul cailor, (1.828.000) socotit pe suprafaţa şi populaţie. Pe tabloul bovinelor din lumea întreagă, (alte noastră este clasificată a 19-a, cu 5,548,000 capete. Tabloul porcilor, arată ca țara voastră este a 13-a cu 2,74,000 capete (In frunte se află: Statele- Unite cari au 54,234,000 porci).. Ovinele prezintă tm tablou destul de bogat și în care România are locul al 12-lea cu No, de 12,480,000 m. Pe fruntea tabloului stă Australia care în 1922 numără 78,803,060 oi, iar în al doilea rând e pusă Rusia europeană cu 46,967,000 oi Numărul caprelor pune pe România în al 32-lea rând, cu 584.000 capre din totalul de 114.600.000 din lumea Întreagă. Autorul acestei lucrări înebţindu-şi cercetările, conchide cu drept cuvânt, că România este una din cele mai bogate ţări în animale domestice şi că balanţa lor comercială este destul de favorabilă. Această apreciare însă să nu ne des prea mari iluzii, deoarece creşterea animalelor domestice la noi lasă încă mult de dorit, iar tratamentul lor încă și mai mult. EM. MAN©U¥ «** to! ît járass ^38 w ttaB—gaa ■aMMBaiteaaánaca&ystofc **;••£• A » V » Ut tf m % «• print«»« I* *«*,!• If rapl* ie itabttettet* # t* Aes laift traft«, lefi >ir. (** llikmeew If fknm. Materialism si literatură Materialismul, care stăpâneşte «ceaiul nostru, este titlu! reacţionare, (căzută l» extrem în zilele noastre), contra epocei de misticism din timpul suveranitaţei religioase , adică înlocuirea preocupărilor de ordin sufletesc, prin o veşnică preocupare materială, prin negare» a tot ce nu-i materie. Când Karl spus« ea este imposibil de a depăşi posibilitatea de experienţă şi a afla ce este înapoia naturei, ce iese de sub controlul simţurilor noastre, — atunci foarte mulţi învăţaţi se îndreptară spre o filozofie materialistă, in pătura celor mai puţin învăţaţi, cuvintele marcate cu autoritatea lui Kant, avură efectul unei puternic® revelaţii. Mulţimea oamenilor, i-a fost totdeauna în mod natural greu de a se emancipa de sub domnia simţurilor, deci de domnia materiei. Când uu mare învăţat veni şi îs confirme şi să le aprobe, această greutate, oamenii nu aşteptară decât atât spre a se lepăda de orice preocupare înaltă, şi se repeziră cu toată puterea spre lumea simţurilor. Aici Îşi are origina Întinsa preocupare mercantilistă din ziua de azi, atei prin urmare materniismuL ^ Aşadar, lumea se porni pe încetul ca pe un povârniş, până ce se trezi pe acest tărâm nou. Deşi nu toată lumea este materialistă azi, sunt totuşi atât de mulţimi atât de puternici, încât întregul aspect al zilelor noastre respiră ce! mai straşnic materialism. Felul cum, pilda, se face şi se exploatează arta in special şi orice preocupare înaltă în general, e departe de a fi conform dictonului vechi „artă pentru artă" sau ştiinţă pentru ştiinţă, ci mai degrabă pare a fi arte- ştiinţă... pentru câştig. Se observă că sunt atâţia care Intr'un mod nenatural pun interesuî pentru o lucrare, interesantă nu prin felul artistic al expunerei, ci prin cuprinsul ultra senzaţional. Intere««! pentru lucrare, cu atributele ei principate, nu mai există ; Interesu! pentru acţiune e totul şi de aici volume întregi, lipsite de orice calitate literară, ande vnsa îmi uneşti întâmplări fantastice şi senzaţionale, rodul unor imaginaţiuni bolnave Această literatură nenorocita, care îmbuibă şi azi capul tineretului de ambe sexe, e vina principală a marilor defecte ale secolului nostru : destrăbălarea, necinstea, dorinţe după aventuri extraordinare şi vipile de tot soiul. Tot lucruri deci cari ţin sufletul legat şi veşnic interesat de corp, de materie. Mintea sub aseminea imbolduri, nu face dcât să-şi caute orice desfătar numai In materie, uitând cu totfrumuseţile spirituale. In faţa unei aseminea sfânte lucruri—pe care cred că nimeni nu o contestă — se impune o reacţiune. Avem mulţi învăţaţi s’ar putea face un început v această direcţie. MARIA V, MÂNDRU înv. Corn. Holboca—Iaşi 5 I 1-1927. I mm»uw ji'ii'ni ■■ m wî im i imamnnTim ntwmr sm Statisticii* vin în sprijinul acestei păreri. Totuşi, şi adei higiena socială poate interveni pentru a însănătoşii viaţa neuro-pssihică a mulţimii, a lupta metodic contra nervozităţii generate, care este adevărata boală dominantă a timpului nostru * Cronicarul lui „O. Matin* o crede în moştenirea boaielor sufleteşti.. în fatalitate® pe care e tieniştii o numesc „degenerescenţă mintală“ Dimpotrivă sunt de folos mijloace de ordin social care pot să micşoreze ca z,urile de sinucideri şi de afecţiuni nervoase in general. (Citiţi continuarea Mie ro.m