Opinia, februarie 1926 (Anul 22, nr. 5603-5626)

1926-02-02 / nr. 5603

ÎN V *• A­BONAMF»^ _.f\^ v°fe° \)vW $C°A** u Ioni , 8 luni Coaliţia naţional-ţăran­istă Acordul pentru o coaliţie de guvern între partidele ţărănesc şi naţional, se va va realiza în curând, defi­nitiv. Au trebuit sforţări mari şi timp mult ca să se ajungă la formula de astăzi, deşi toate împrejurările o impuneau de mult, cu ne­cesitate. Greşala acestei întârzieri seamănă cu o greşală de tactică militară, din cauza căreia s’au pierdut mai multe bătălii. Abia acum îşi vor da seama cei vinovaţi câtă e­­nergie s’a pierdut zadarnic şi mai ales, ce mult a su­ferit ţara din lipsa lor de curaj şi din tocmelile fără sfârşit. Măcar o jumătate din abuzurile liberale n’ar fi fost săvârşite daca guver­nul s’ar fi aflat în faţa unei opoziţii puternice şi unite; iar domnia d-lui Brătianu poate nu s’ar fi prelungit la infinit. In adevăr, avem exemplul şi experienţa înaintea ochi­lor : în momentul când a fost sigură realizarea coali­ţiei, s’a schimbat deodată întreaga fizionomie a situa­ţiei politice. Hipertrofia partidului li­beral capătă azi o lovitură grea, care îi va da îndărăt umflăturile de prea bine hrănit, şi reducându-1 la proporţii normale. Greutatea cu care apăsa partidul liberal — transfor­mat în dictatură din lipsă de contra-pondere — va fi cumpănită de greutatea coa­liţiei naţional-ţărăniste. Vom păşi spre o viaţă politică normală şi consti­tuţională. Acesta va fi pri­mul şi cel mai mare bine. Al doilea, e faptul că ches­tia guvernului de mâne a fost rezolvată. Liberalii sunt de fapt răsturnaţi, în locul lor vor veni naţional-ţără­­niştii. Noul guvern va găsi o ţară însetată de altceva şi un munte de greutăţi care astupă toate drumurile. Va şti să liniştească dorinţele vagi — sau imposibile, când sunt formulate clar — ale marii mulţimi veşnic ne­mulţumiţi de prezent ? E sigur că nu. Dar cei care cunosc sarcinile zdrobitoare ale conducerii vor spune că avem un guvern bun, dacă va munci cu cinste şi tragere de inimă şi dacă va avea norocul ca soluţia pro­pusă să dea roade fru­moase. I. L. Rssiştii angfuri ameninţă, cu o lovitură de Stat Faimosul Goembos, unul din şefii rasiştilor unguri, departe a se ruşina de imensul scan­dal al falsificărilor de banknote —a făcut unor ziarişti următoa­rele noi declaraţii provocătoare: —„Dacă Bethlen va slăbi în faţa opoziţiei, partidul rasist e gata să facă o lovitură de Stat Suntem destul de tari ca să in­stituim dictatura militari. „E probabil că dacă guvernul Bethlen pierde încrederea regen­tului (Horty), acesta ne va în­sărcina pe noi să alcătuim ca g­hindui. Atunci vom dizolva par­­lvnentul și vom stabili dicta­tura“. COLABORAREA Tratativele naţional­­ţărăniste, de colaborare la guvern, au o mică Întrerupere numai din pricină că d. Stere a trebuit să fie ieri in Ba­sarabia. Dar mâne tra­tativele vor fi reluate. De altfel acordul de colaborare e ca şi în­cheiat. A mai rămas de rezolvit numai chestia portofoliului internelor,­­ aşa cum am arătat în numărul nostru pre­cedent. Formula ţărăniştilor este ca partidul care va avea preşidenţia consi­liului, să cedeze inter­nele celuilalt partid. Şi acordul definitiv nu poa­te întârzia să se pro­ducă. Instalarea noului re­gim e chestie de săp­tămâni (poate chiar de zile). .. IBKK.p. mm „opinia“­ Monarhiştii poloneji se dezolidarizează de regaliştii unguri Varşovia (Ceps).— Monarhis­mul polonez preocupă foarte mult opinia publică, de­oare­ce se constată că el prinde oare­care rădăcini în provincie. Dar rezultatele monarchismu­­lui maghiar a dăunat foarte mult şi celui polonez. Se crede că monarchiștii polonezi au fost în legătură cu m­onarchip­i ma­ghiari. Multe ziare.epoloneze au fost de această părere. Insă organul cardinalului Ra­­kowski „Polak katolik“ protes­tează contra acestei învinuiri, declarând că nu este logic ca, în baza unei extrageri din cadtul unui monarchist ungur (e vorba de jurnalul colonelului Ianko­­vici), să se învinuească pe mo­­narchiştii polonezi că ar simpa­tiza cu iredentiştii maghiari. Ziarul „Polak Katolik, scrie: „Afacerea scandaloasă din Un­garia, n’are nimic comun cu re­galiştii polonezi cari nu sunt legați de Budapesta cu nici un fel de ață“. Această apărare a ziarului ca­tolic a născut un deosebit inte­res în opinia publică poloneză. «i*s _J­a­UEX ftUKARUXi Oraşul nostru reprezentaţiuni ale vre­unei hupe de operă. Nici particulară, nici oficială. Aşa că este explicabilă miş­carea neobişnuită produsă în toate straturile sociale ieşene de vestea că pentru trei seri con­secutive un ansamblu de operă va cânta In sala Naţionalului. Mai mult, faptul că „greviş­tii“—complectaţi cu noi şi va­loroase elemente, vin din nou pe la noi, a făcut ca ştirea să frizeze senzaţionalul. E încă în amintirea tuturor— —mai ales în a elementelor mai vechu din actuala trupă de o­­peră (se va vedea îndată de ce « pomenim » pe acastai) în Cronica Muzicală de Vratislavius TEATRUL NAŢIONALTurneul de OPERA Bărbierul de Sevilla, Tosea, Rigoletto De câţiva ani n’am mai avut tuziasmul cu care am îmbră­ţişat—toţi ieşenii, cauza cântă­reţilor. Am arătat atunci (tot aci) cât este de dureroasă pentru artişti această schimbare de situaţie. Din elemente stabile şi făcând parte dintr’o instituţie de stat să fie siliţi să reie rolul de truba­duri vagabonzi, care umblă din târg în târguşor şi din acesta în alt târg pentru a-şi agonisi existenţa. Ba noi am mers cu entuzias­mul până’ntr’acolo. Încât le-am îmbrăţişat cu căldură (aproape să spunem cu părtinire) cauza şi mergând până dincolo de li­mitele uzanţelor le-am­­ pregătit latr­iga fa­z a as­mosferă prietenească, pentru a l­e rădica moralul şi a ajunge apoi la rezultatul ştiut. Cele două „festivaluri“ absolvite ,în 1924 au fost adevărate trium­furi. Am avut atunci mulţumi­rea că am ogoit întri câtva o nedreptate. N’o regretăm. ^ Când faci un bine, am trebue s’o faci cu gândul la răsplată. Ar fi meschin. Dar Ie­amintim acestea pen­­tru­ că în special ei, artiştii, nu trebuiau să uite acestea. Şi atunci când, in faza în care se găseşte azi grupul „gre­viştilor“ adică, cu unii (dintre cei mai valoroşi) plecaţi şi cu alţii nou veniţi, au hotărât înj­ghebarea unei formaţiuni de o­­peră şi studiarea unui repertor cu care să colinde toată Româ­­nia­ Mare, ei nu trebuiau să ui­te, că venind la Iaşi, ei vin cu obligaţia morală de a oferi ce­tera care cu atâta căldură te caut», «şi bune spectacole de care „an­samblul“ lor este capabil. N’au făcut’». Ci, chiar din prima seară ne-au oferit un „Barbiere de Seviglia“ cum încă n’am auzit. Atât de mallociu, submediocru, lamentabil. Notaţi bine, că chiar acum, scriind aceste rânduri, noi încă nu uităm, că este vorba de niş­te oameni loviţi, de cântăreţi si­liţi să cutr­ere ţara iar­na, fără confort şi, luptând cu greutăţile la tot pasul. Dar şi indulgenţa are o limită, pe care, în prima seară au depăşit-o. Nu intrăm în detalii, pentru a nu indispune pe nimeni — per sg nai. Dar, cine’și poate imagina — dintre aceia care eram­ jc opera Iul Rossini, că muzica aceasta care ,moussează® continuu ca o cupă cu șampanie, ar putea­­ să facă pe spectatori să lupte cu plictiseala. Bărbierul din Sevila ! Și un­di ? ifltr’wrj tăm due® în ZiAfl FOkITIC C&HTOIM ■ -- ■J'Akn Din toată lumea Urme vechi. — La Coisy, lângă Amiens (Franţa) s’au des­coperit nişte vaste galerii sub­terane, alcătuite din 30 de săli şi câţiva kilometri de ganguri, la 15 metri adâncime. Subteranele acestea, despre care nu se ştia absolut nimic până acum, au bolţi şi lucrări de zidărie după care se poate constata vechimea lor foarte mare.* Crimele patriotismului'— în Cehoslovacia a fost arestat contele Emerich Andrassy, fiul fostului prim-ministru ungar și al contesei Esterhazy. Tânărul conte, care-i supus cehoslovac, este acuzat că și-a pus servitorii să dea foc unei ferme unde cantonau soldaţi cehi. Distracţii de călătorie. — Când zbori cu aeroplanul, însuşi acest zbor este o plăcere. In acelaş timp, te distrezi privind văzduhul şi cercetând cu ochea­nul peisagiile pământeşti de sub tine. Dar pentru aceasta îţi tre­­bue totuşi puţină fantazie . — şi n’o are toată lumea. De aceia, au început să se adapteze la a­­vioane aparate de cinematograf. Pasagerii văzduhului îşi pot pe­trece timpul, în chip prozaic, privind pe ecran. Asemenea distracţii de călăto­rie au fost introduse în 1864 în tren, pe linia Manchester—Li­verpool (Anglia). Cinci vagoane, special construite dădeau din unul în altul. La un capăt se a­­fla scena unde se juca teatru şi cânta orchestra. Teatrul a­­cesta a avut mare succes... dar s-a desfiinţat repede. Probabil că aceiaş soartă va avea şi ci­nematograful din aeroplane. Nu­mai în vapoare dăinuesc “spec­tacolele de călătorie. Poliţia... pe roate.­ Poli­ţia din Germania experimentea­ză un mod original de urmărire rapidă a criminalilor. Agenţii de poliţie fac „skating“, pentru a se deprinde să alerge cu ruletele pe străzi. Cînd sistemul va fi pus la funcţiune, se va putea zice, cu drept cuvânt, că poliţia germană merge ...ca pe roate. Dar dacă şi bandiţii Îşi vor pune rulete ?* Debut tardiv— In Spania a apărut u­n roman datorit d-nei Leandra Fajarnes Visconti. E prima operă literară a acestei scriitoare care are vrîsta res­pectabilă de 85 ani. Au mai scris oameni la bă­­trâneță, după cum unii au scris prea de timpuriu. Dar debut li­terar la 85 ani, nu s’a mai po­ menit.* Un furt uriaş— o valiză trimisă unei bănci din Londra a fost violată în tren şi golită de conţinut. S’au furat astfel valori letone in valoare de 700,000 lire sterling,—ceia ce face un furt uriaş de vre­o 800 milioane lei! ­ Pacificarea, prin artă... împotriva oficialităţii diplo­matice care nu poate renunţa la planuri de conflagraţii viitoare, sub masca pacifismule de oca­zie, ideile mari de Înfrăţire îşi fac drum între popoare. Internaţionalismul nu mai a­­pare ca o sperietoare decât pen­tru câteva organizaţii de poliţie de siguranţă, care în virtutea ei­ îşi îngădue punerea la scenă a comploturilor şi a tuturor turpi­tudinilor după urma cărora ră­mân în suferinţă atâtea familii nevinovate; pilda Basarabiei es­te elocventă în această privinţă. Dăunăzi am redat declaraţiile pline de entuziasm şi de nădej­de ale lui Felk Weingartner, dar ne-am făcut rezervele, pen­tru că nu avem încredere în pa­tronajul suprem al Ligei Naţiu­nilor sub care şi-au propus să­ activeze intelectualii pe care Weingartner ii reprezintă. Dar tot aici am amintit de opera lui Finnin Gémier care îşi propune, printr’o propagandă în toate ţările Europei, să facă legătura intre ele prin coopera­ţia trupelor actoriceşti; propa­ganda lui Gémier, in afară de orice legătură cu oficialitatea, are toate şansele să contribue la Înlăturarea atmosferei de duş­mănie şi de suspiciune care în­că mai stărue in lagărele foşti­lor beligeranţi. Urmând apelul lui Gémier, intelectualitatea germană şi-a spus cuvântul d­in sala „Socie­tăţilor Savante“ din Paris, sub auspiciile marilor asociaţii re­publicane franceze şi al „Ligei drepturilor omului“ a vorbit Al­fr­ad Kerr, celebrul critic drama­­h, german, stăruind asupra im­portanţei teatrului ca mijloc de apropiere între popoare şi pros­lăvind opera lui Gethner „Uniu­nea universală a teatrelor“, care „va fi un admirabil element al păcii universale“. Atmosfera înălţătoare a confe­rinţei, la care au asistat d-nii Yvon Delbos, fost ministru al instrucţiunii publice, Aulard,Buis­­son, Von Hoesch, ambasadorul Germaniei şi un imens număr de personalităţi ai ştiinţelor şi arte­lor franceze, a fost o clipă tul­burată de câţi­va manifestanţi, în numele şovinismului stupid şi al analfabetismului. Dar manifestanţii nu erau fran­cezi, spre onoarea amfitrionilor lui Kerr, cum spune presa, ci „câţiva studenţi români antise­miţi cari, de altfel, au Înţeles singuri îndată, că nu ei erau ca­lificaţi să împiedece pe oricine ar fi fost, să vorbească intr’un oraş, în care ei înşişi primesc ospitalitatea“. Urletele reacţionarismului nu vor împiedeca ideile mari să-şi facă drum ; pe deasupra intere­selor meschine ale politicei, ar­tele vor contribui la înfrumuse­ţarea spiritului uman şi artiştii îşi vor recăpăta locul de frunte pe care l-au uzurpat politicianii şi capelmaiştrii fanfarelor mili­tare. G. SPINA. ASPECTE mie* Actualităţi politice Tot se pertractaază Acordul de guvernământ na­­ţional-ţărănist, încă nu s’a­­în­cheiat­. Era vorba ca astăzi* să i se publice apelul către ţară Da­­ s’a produs o­­ nouă întârziere. Şi ziarele naţionaliste scri­i­­că „probabil“ Marţi va avea loc* o nouă consfătuire. Până acum s’a pertractati ani ■de zile. Astăzi insă nu mai estre timp de pierdut. Ar trebui să se isprăvească . Recunoaştere Oficiosul „ Viitorul“, vorbind de frontul unic, spune câ-i a „do­rit de naţionalişti şi avertescani spre a şi putea ascunde slăbi­ciunea electorală“. Prin urmare, liberalii cel pu­pp recunosc (indirect) populari­tatea partidului ţărănesc. Tot e ceva. Astăzi recunoaş­tere , mine capitulare. Răspunsul guvernului La hotărârea opoziţiei de a anula actualele alegeri comu­nale şi a schimba legea admi­nistrativă, guvernul răspunde a­­păsat, prin „ Viitorul", că atât noile consilii cât şi legea vor rămâne în fiinţă. Vom vedea cine va fi mai tare. Regimul excepţional în unele regiuni ale ţarei încă funcţionează cenzura şi starea de asediu. Este însă­ inadmisibil să se facă alegeri sub acest re­gim, restrângăndu-se campania de presă şi de întruniri. Opoziţia cere ridicarea regi­mului excepţional şi acordarea libertăţii normale de propagandă. Te­st? Guvernul are datoria elemen­­tară să satisfacă imediat această cerere. r /fit»­W6 MART 1­2. TORtMBIE T92fe. ANUNGIURI se primesc la toate Agraţiile de Publicitate şi la­­xaministrația ziarului Iaşi- Str. Th. Wârssescu ÎS" Două automobile se ciocnesc pe str. Ştefan cel Mare O ciocnire violentă între două maşini, a avut loc­eri di­mineaţa pe str. Ştefan cel Mare. D. I. Bantaş ajutor de pri­mar, venea cu o maşină de acasă. Tocmai pe când vroia să co­­tească din str. Lozonschi unde-şi are locuinţa, pe Str. Ştefan cel Mare, o altă maşină — cu No. 72 R. O. — venind cu o vi­teză nebună, n’a mai putut în­frâna la semnalul de alarmă al maşinei d-lui Bantaş,—şi ast­fel, maşinile s’au ciocnit cu violenţă. Ambele automobile s’au ales cu grave avarii. Din fericire, pasa­gerii au scapat neatinşi. In pag. III­& Audiența d-lui dr. Lupu la Rege ..... ............. ««BSAMaWXRSfflSW , U» penten^i Brilîat—Savarin şi „Fi­ziologia gustului“ Mine 2 Februar se comemo­rează în Franţa o sută de ani de la apariţia vestitei cărţii „Fi­ziologia gustului“ şi de la moar­tea autorului ei, Brillat-Savarin, care a trăit numai cîteva zile după naşterea operei sale. Numele lui Brillat-Savarin tre­zeşte ideia unor ospăţuri nemai­pomenite, aminteşte unele din invenţiile lui culinare,—„sava­rina“ de pildă. In realitate, Brillat-Savarin, ca orice marş întemeetor, a dus o viaţă foarte regulată. Născut la Bellay, pe la mijlo­cul veacului al optsprezeciiea, dintr’o veche familie de a­­vocaţi şi magistraţi, Brillat­ Sa­varin întră curând in cariera ju­diciară. In timpul Revoluţiei, luă parte în Adunarea constitu­antă. In timpul teroarei, emigră în Elveţia şi apoi în America. El trăi doi ani la New-York dînd lecţii de franceză pentru a putea trăi, şi cîntînd seara în orhestra unui teatru. Reîntors în Franţa, fu numit secretarul statului-major al armatelor Re­publicii, apoi ocupă funcţia de comisar al guvernului pe lingă tribunalul din Versailles. Apoi restul vieţi fu me­mbru ai Curţii de Casaţie, şi găsi destul răgaz pentru a--şi clădi,­monumentul, cartea lui nemuritoare, biblia gastronomilor. Brillat-Savarin, din fire sobru şi vesel, iubind ferueile, cărţile bune, muzica şi conversaţiile alese,—a dus la cel mai înalt grad de perfecţie ştiinţa delicată a fericirii. El socotea că fericirea ne vru­e pe calea simţurilor. „Fi­­zio­figia gustului“ nu este ex­ Ui­­de bucate. "Isffsc­­desigur întrânsa câ­teva "reţete savuroase şi mulţi sfaturi asupra artei de a găti şi de a mânca,­­ dar mai mult de­cât toate. „Fiziologia gustu­lui“ este o l­ucrare de mo­ral­ă practică şi familiară. Mâncăcio­­şii, lacomii şi beţivii nu vor a­­vea ce face cu învăţăturile lui Brillat-Savarin. Din prima pagi­nă, el îi înfierează astfel : cei care se îndoapă şi cei care se îmbată, nu ştiu nici să bea, nici să mănânce. Brillat-Savarin mai zice, cu multă dreptate : „A pofti pe ci­neva la masă, înseamnă să-ţi iei răspunderea fericirii lui tot tim­pul cât este în casa ta... Cel care primeşte prieteni şi nu se Îngrijeşte personal de masa care ţi se pregăteşte, nu este demn să aibă prieteni". Acest epicureu este optimist: „Plăcerile mesei, spune el, sunt pentru toate vrâstele, toate con­diţiile, toate ţările şi toate zile­le ; ele pot să se întovărăşească cu celelalte plăceri, şi răm­în cele din urmă, pentru a ne consola de pierderea restului“. Brillat-Savarin se avântă câ­teodată in cele mai înalte spe­culaţii filosofice, intre adele,­ el afirmă că descoperirea unei mîn­­cări nouă aduce mai multă fe­ricire neamului omenesc de cat descoperirea unei stele. Şi în a­­devăr, găsirea cartofului, justifi­că oarecum această părere. In sfârşit, trebue să notăm că a­­cest senzualist era pur intelec­­tualist totodată, şi că nu voia să despartă plăcerea de gândi­­re.­De aceea el a şi formulat cu energie * „Dragostea pen-U'i masa bună este un al judecăţii noastre, prin care pre­ferăm lucrurile care sunt plăcu­te la gust, celor care,­­u aceas­tă calitate“. is­mp».®»««———1—1—a*—— rost negru muzical cu anii și ieci un receptor atât de avid pentru armoniile de care’i din felșug impregnată această operă ,comedie bufă“. Dar când nici Figaro m « ffigaro, nici Bartolo nu e Bar­­tolo și nici Rosina nu e Resina — atunci s’a isprăvit! De Al­­waviva nu mai vorbim..«. Singur ten Bazilic a fost acceptabilă .Iar­­ atât nu ajunge, chiar (Citiţi pontroalarea foil*o tosMUni la lV~s,j

Next