Opinia, februarie 1926 (Anul 22, nr. 5603-5626)
1926-02-02 / nr. 5603
ÎN V *• ABONAMF»^ _.f\^ v°fe° \)vW $C°A** u Ioni , 8 luni Coaliţia naţional-ţăranistă Acordul pentru o coaliţie de guvern între partidele ţărănesc şi naţional, se va va realiza în curând, definitiv. Au trebuit sforţări mari şi timp mult ca să se ajungă la formula de astăzi, deşi toate împrejurările o impuneau de mult, cu necesitate. Greşala acestei întârzieri seamănă cu o greşală de tactică militară, din cauza căreia s’au pierdut mai multe bătălii. Abia acum îşi vor da seama cei vinovaţi câtă energie s’a pierdut zadarnic şi mai ales, ce mult a suferit ţara din lipsa lor de curaj şi din tocmelile fără sfârşit. Măcar o jumătate din abuzurile liberale n’ar fi fost săvârşite daca guvernul s’ar fi aflat în faţa unei opoziţii puternice şi unite; iar domnia d-lui Brătianu poate nu s’ar fi prelungit la infinit. In adevăr, avem exemplul şi experienţa înaintea ochilor : în momentul când a fost sigură realizarea coaliţiei, s’a schimbat deodată întreaga fizionomie a situaţiei politice. Hipertrofia partidului liberal capătă azi o lovitură grea, care îi va da îndărăt umflăturile de prea bine hrănit, şi reducându-1 la proporţii normale. Greutatea cu care apăsa partidul liberal — transformat în dictatură din lipsă de contra-pondere — va fi cumpănită de greutatea coaliţiei naţional-ţărăniste. Vom păşi spre o viaţă politică normală şi constituţională. Acesta va fi primul şi cel mai mare bine. Al doilea, e faptul că chestia guvernului de mâne a fost rezolvată. Liberalii sunt de fapt răsturnaţi, în locul lor vor veni naţional-ţărăniştii. Noul guvern va găsi o ţară însetată de altceva şi un munte de greutăţi care astupă toate drumurile. Va şti să liniştească dorinţele vagi — sau imposibile, când sunt formulate clar — ale marii mulţimi veşnic nemulţumiţi de prezent ? E sigur că nu. Dar cei care cunosc sarcinile zdrobitoare ale conducerii vor spune că avem un guvern bun, dacă va munci cu cinste şi tragere de inimă şi dacă va avea norocul ca soluţia propusă să dea roade frumoase. I. L. Rssiştii angfuri ameninţă, cu o lovitură de Stat Faimosul Goembos, unul din şefii rasiştilor unguri, departe a se ruşina de imensul scandal al falsificărilor de banknote —a făcut unor ziarişti următoarele noi declaraţii provocătoare: —„Dacă Bethlen va slăbi în faţa opoziţiei, partidul rasist e gata să facă o lovitură de Stat Suntem destul de tari ca să instituim dictatura militari. „E probabil că dacă guvernul Bethlen pierde încrederea regentului (Horty), acesta ne va însărcina pe noi să alcătuim ca ghindui. Atunci vom dizolva parlvnentul și vom stabili dictatura“. COLABORAREA Tratativele naţionalţărăniste, de colaborare la guvern, au o mică Întrerupere numai din pricină că d. Stere a trebuit să fie ieri in Basarabia. Dar mâne tratativele vor fi reluate. De altfel acordul de colaborare e ca şi încheiat. A mai rămas de rezolvit numai chestia portofoliului internelor, aşa cum am arătat în numărul nostru precedent. Formula ţărăniştilor este ca partidul care va avea preşidenţia consiliului, să cedeze internele celuilalt partid. Şi acordul definitiv nu poate întârzia să se producă. Instalarea noului regim e chestie de săptămâni (poate chiar de zile). .. IBKK.p. mm „opinia“ Monarhiştii poloneji se dezolidarizează de regaliştii unguri Varşovia (Ceps).— Monarhismul polonez preocupă foarte mult opinia publică, deoarece se constată că el prinde oarecare rădăcini în provincie. Dar rezultatele monarchismului maghiar a dăunat foarte mult şi celui polonez. Se crede că monarchiștii polonezi au fost în legătură cu monarchipi maghiari. Multe ziare.epoloneze au fost de această părere. Insă organul cardinalului Rakowski „Polak katolik“ protestează contra acestei învinuiri, declarând că nu este logic ca, în baza unei extrageri din cadtul unui monarchist ungur (e vorba de jurnalul colonelului Iankovici), să se învinuească pe monarchiştii polonezi că ar simpatiza cu iredentiştii maghiari. Ziarul „Polak Katolik, scrie: „Afacerea scandaloasă din Ungaria, n’are nimic comun cu regaliştii polonezi cari nu sunt legați de Budapesta cu nici un fel de ață“. Această apărare a ziarului catolic a născut un deosebit interes în opinia publică poloneză. «i*s _JaUEX ftUKARUXi Oraşul nostru reprezentaţiuni ale vreunei hupe de operă. Nici particulară, nici oficială. Aşa că este explicabilă mişcarea neobişnuită produsă în toate straturile sociale ieşene de vestea că pentru trei seri consecutive un ansamblu de operă va cânta In sala Naţionalului. Mai mult, faptul că „greviştii“—complectaţi cu noi şi valoroase elemente, vin din nou pe la noi, a făcut ca ştirea să frizeze senzaţionalul. E încă în amintirea tuturor— —mai ales în a elementelor mai vechu din actuala trupă de operă (se va vedea îndată de ce « pomenim » pe acastai) în Cronica Muzicală de Vratislavius TEATRUL NAŢIONALTurneul de OPERA Bărbierul de Sevilla, Tosea, Rigoletto De câţiva ani n’am mai avut tuziasmul cu care am îmbrăţişat—toţi ieşenii, cauza cântăreţilor. Am arătat atunci (tot aci) cât este de dureroasă pentru artişti această schimbare de situaţie. Din elemente stabile şi făcând parte dintr’o instituţie de stat să fie siliţi să reie rolul de trubaduri vagabonzi, care umblă din târg în târguşor şi din acesta în alt târg pentru a-şi agonisi existenţa. Ba noi am mers cu entuziasmul până’ntr’acolo. Încât le-am îmbrăţişat cu căldură (aproape să spunem cu părtinire) cauza şi mergând până dincolo de limitele uzanţelor le-am pregătit latriga faz a asmosferă prietenească, pentru a le rădica moralul şi a ajunge apoi la rezultatul ştiut. Cele două „festivaluri“ absolvite ,în 1924 au fost adevărate triumfuri. Am avut atunci mulţumirea că am ogoit întri câtva o nedreptate. N’o regretăm. ^ Când faci un bine, am trebue s’o faci cu gândul la răsplată. Ar fi meschin. Dar Ieamintim acestea pentru că în special ei, artiştii, nu trebuiau să uite acestea. Şi atunci când, in faza în care se găseşte azi grupul „greviştilor“ adică, cu unii (dintre cei mai valoroşi) plecaţi şi cu alţii nou veniţi, au hotărât înjghebarea unei formaţiuni de operă şi studiarea unui repertor cu care să colinde toată România Mare, ei nu trebuiau să uite, că venind la Iaşi, ei vin cu obligaţia morală de a oferi cetera care cu atâta căldură te caut», «şi bune spectacole de care „ansamblul“ lor este capabil. N’au făcut’». Ci, chiar din prima seară ne-au oferit un „Barbiere de Seviglia“ cum încă n’am auzit. Atât de mallociu, submediocru, lamentabil. Notaţi bine, că chiar acum, scriind aceste rânduri, noi încă nu uităm, că este vorba de nişte oameni loviţi, de cântăreţi siliţi să cutrere ţara iarna, fără confort şi, luptând cu greutăţile la tot pasul. Dar şi indulgenţa are o limită, pe care, în prima seară au depăşit-o. Nu intrăm în detalii, pentru a nu indispune pe nimeni — per sg nai. Dar, cine’și poate imagina — dintre aceia care eram jc opera Iul Rossini, că muzica aceasta care ,moussează® continuu ca o cupă cu șampanie, ar putea să facă pe spectatori să lupte cu plictiseala. Bărbierul din Sevila ! Și undi ? ifltr’wrj tăm due® în ZiAfl FOkITIC C&HTOIM ■ -- ■J'Akn Din toată lumea Urme vechi. — La Coisy, lângă Amiens (Franţa) s’au descoperit nişte vaste galerii subterane, alcătuite din 30 de săli şi câţiva kilometri de ganguri, la 15 metri adâncime. Subteranele acestea, despre care nu se ştia absolut nimic până acum, au bolţi şi lucrări de zidărie după care se poate constata vechimea lor foarte mare.* Crimele patriotismului'— în Cehoslovacia a fost arestat contele Emerich Andrassy, fiul fostului prim-ministru ungar și al contesei Esterhazy. Tânărul conte, care-i supus cehoslovac, este acuzat că și-a pus servitorii să dea foc unei ferme unde cantonau soldaţi cehi. Distracţii de călătorie. — Când zbori cu aeroplanul, însuşi acest zbor este o plăcere. In acelaş timp, te distrezi privind văzduhul şi cercetând cu ocheanul peisagiile pământeşti de sub tine. Dar pentru aceasta îţi trebue totuşi puţină fantazie . — şi n’o are toată lumea. De aceia, au început să se adapteze la avioane aparate de cinematograf. Pasagerii văzduhului îşi pot petrece timpul, în chip prozaic, privind pe ecran. Asemenea distracţii de călătorie au fost introduse în 1864 în tren, pe linia Manchester—Liverpool (Anglia). Cinci vagoane, special construite dădeau din unul în altul. La un capăt se afla scena unde se juca teatru şi cânta orchestra. Teatrul acesta a avut mare succes... dar s-a desfiinţat repede. Probabil că aceiaş soartă va avea şi cinematograful din aeroplane. Numai în vapoare dăinuesc “spectacolele de călătorie. Poliţia... pe roate. Poliţia din Germania experimentează un mod original de urmărire rapidă a criminalilor. Agenţii de poliţie fac „skating“, pentru a se deprinde să alerge cu ruletele pe străzi. Cînd sistemul va fi pus la funcţiune, se va putea zice, cu drept cuvânt, că poliţia germană merge ...ca pe roate. Dar dacă şi bandiţii Îşi vor pune rulete ?* Debut tardiv— In Spania a apărut un roman datorit d-nei Leandra Fajarnes Visconti. E prima operă literară a acestei scriitoare care are vrîsta respectabilă de 85 ani. Au mai scris oameni la bătrâneță, după cum unii au scris prea de timpuriu. Dar debut literar la 85 ani, nu s’a mai po menit.* Un furt uriaş— o valiză trimisă unei bănci din Londra a fost violată în tren şi golită de conţinut. S’au furat astfel valori letone in valoare de 700,000 lire sterling,—ceia ce face un furt uriaş de vreo 800 milioane lei! Pacificarea, prin artă... împotriva oficialităţii diplomatice care nu poate renunţa la planuri de conflagraţii viitoare, sub masca pacifismule de ocazie, ideile mari de Înfrăţire îşi fac drum între popoare. Internaţionalismul nu mai apare ca o sperietoare decât pentru câteva organizaţii de poliţie de siguranţă, care în virtutea ei îşi îngădue punerea la scenă a comploturilor şi a tuturor turpitudinilor după urma cărora rămân în suferinţă atâtea familii nevinovate; pilda Basarabiei este elocventă în această privinţă. Dăunăzi am redat declaraţiile pline de entuziasm şi de nădejde ale lui Felk Weingartner, dar ne-am făcut rezervele, pentru că nu avem încredere în patronajul suprem al Ligei Naţiunilor sub care şi-au propus să activeze intelectualii pe care Weingartner ii reprezintă. Dar tot aici am amintit de opera lui Finnin Gémier care îşi propune, printr’o propagandă în toate ţările Europei, să facă legătura intre ele prin cooperaţia trupelor actoriceşti; propaganda lui Gémier, in afară de orice legătură cu oficialitatea, are toate şansele să contribue la Înlăturarea atmosferei de duşmănie şi de suspiciune care încă mai stărue in lagărele foştilor beligeranţi. Urmând apelul lui Gémier, intelectualitatea germană şi-a spus cuvântul din sala „Societăţilor Savante“ din Paris, sub auspiciile marilor asociaţii republicane franceze şi al „Ligei drepturilor omului“ a vorbit Alfrad Kerr, celebrul critic dramah, german, stăruind asupra importanţei teatrului ca mijloc de apropiere între popoare şi proslăvind opera lui Gethner „Uniunea universală a teatrelor“, care „va fi un admirabil element al păcii universale“. Atmosfera înălţătoare a conferinţei, la care au asistat d-nii Yvon Delbos, fost ministru al instrucţiunii publice, Aulard,Buisson, Von Hoesch, ambasadorul Germaniei şi un imens număr de personalităţi ai ştiinţelor şi artelor franceze, a fost o clipă tulburată de câţiva manifestanţi, în numele şovinismului stupid şi al analfabetismului. Dar manifestanţii nu erau francezi, spre onoarea amfitrionilor lui Kerr, cum spune presa, ci „câţiva studenţi români antisemiţi cari, de altfel, au Înţeles singuri îndată, că nu ei erau calificaţi să împiedece pe oricine ar fi fost, să vorbească intr’un oraş, în care ei înşişi primesc ospitalitatea“. Urletele reacţionarismului nu vor împiedeca ideile mari să-şi facă drum ; pe deasupra intereselor meschine ale politicei, artele vor contribui la înfrumuseţarea spiritului uman şi artiştii îşi vor recăpăta locul de frunte pe care l-au uzurpat politicianii şi capelmaiştrii fanfarelor militare. G. SPINA. ASPECTE mie* Actualităţi politice Tot se pertractaază Acordul de guvernământ naţional-ţărănist, încă nu s’aîncheiat. Era vorba ca astăzi* să i se publice apelul către ţară Da s’a produs o nouă întârziere. Şi ziarele naţionaliste scriică „probabil“ Marţi va avea loc* o nouă consfătuire. Până acum s’a pertractati ani ■de zile. Astăzi insă nu mai estre timp de pierdut. Ar trebui să se isprăvească . Recunoaştere Oficiosul „ Viitorul“, vorbind de frontul unic, spune câ-i a „dorit de naţionalişti şi avertescani spre a şi putea ascunde slăbiciunea electorală“. Prin urmare, liberalii cel pupp recunosc (indirect) popularitatea partidului ţărănesc. Tot e ceva. Astăzi recunoaştere , mine capitulare. Răspunsul guvernului La hotărârea opoziţiei de a anula actualele alegeri comunale şi a schimba legea administrativă, guvernul răspunde apăsat, prin „ Viitorul", că atât noile consilii cât şi legea vor rămâne în fiinţă. Vom vedea cine va fi mai tare. Regimul excepţional în unele regiuni ale ţarei încă funcţionează cenzura şi starea de asediu. Este însă inadmisibil să se facă alegeri sub acest regim, restrângăndu-se campania de presă şi de întruniri. Opoziţia cere ridicarea regimului excepţional şi acordarea libertăţii normale de propagandă. Test? Guvernul are datoria elementară să satisfacă imediat această cerere. r /fit»W6 MART 12. TORtMBIE T92fe. ANUNGIURI se primesc la toate Agraţiile de Publicitate şi laxaministrația ziarului Iaşi- Str. Th. Wârssescu ÎS" Două automobile se ciocnesc pe str. Ştefan cel Mare O ciocnire violentă între două maşini, a avut loceri dimineaţa pe str. Ştefan cel Mare. D. I. Bantaş ajutor de primar, venea cu o maşină de acasă. Tocmai pe când vroia să cotească din str. Lozonschi unde-şi are locuinţa, pe Str. Ştefan cel Mare, o altă maşină — cu No. 72 R. O. — venind cu o viteză nebună, n’a mai putut înfrâna la semnalul de alarmă al maşinei d-lui Bantaş,—şi astfel, maşinile s’au ciocnit cu violenţă. Ambele automobile s’au ales cu grave avarii. Din fericire, pasagerii au scapat neatinşi. In pag. III& Audiența d-lui dr. Lupu la Rege ..... ............. ««BSAMaWXRSfflSW , U» penten^i Brilîat—Savarin şi „Fiziologia gustului“ Mine 2 Februar se comemorează în Franţa o sută de ani de la apariţia vestitei cărţii „Fiziologia gustului“ şi de la moartea autorului ei, Brillat-Savarin, care a trăit numai cîteva zile după naşterea operei sale. Numele lui Brillat-Savarin trezeşte ideia unor ospăţuri nemaipomenite, aminteşte unele din invenţiile lui culinare,—„savarina“ de pildă. In realitate, Brillat-Savarin, ca orice marş întemeetor, a dus o viaţă foarte regulată. Născut la Bellay, pe la mijlocul veacului al optsprezeciiea, dintr’o veche familie de avocaţi şi magistraţi, Brillat Savarin întră curând in cariera judiciară. In timpul Revoluţiei, luă parte în Adunarea constituantă. In timpul teroarei, emigră în Elveţia şi apoi în America. El trăi doi ani la New-York dînd lecţii de franceză pentru a putea trăi, şi cîntînd seara în orhestra unui teatru. Reîntors în Franţa, fu numit secretarul statului-major al armatelor Republicii, apoi ocupă funcţia de comisar al guvernului pe lingă tribunalul din Versailles. Apoi restul vieţi fu membru ai Curţii de Casaţie, şi găsi destul răgaz pentru a--şi clădi,monumentul, cartea lui nemuritoare, biblia gastronomilor. Brillat-Savarin, din fire sobru şi vesel, iubind ferueile, cărţile bune, muzica şi conversaţiile alese,—a dus la cel mai înalt grad de perfecţie ştiinţa delicată a fericirii. El socotea că fericirea ne vrue pe calea simţurilor. „Fiziofigia gustului“ nu este ex Uide bucate. "Isffscdesigur întrânsa câteva "reţete savuroase şi mulţi sfaturi asupra artei de a găti şi de a mânca, dar mai mult decât toate. „Fiziologia gustului“ este o lucrare de morală practică şi familiară. Mâncăcioşii, lacomii şi beţivii nu vor avea ce face cu învăţăturile lui Brillat-Savarin. Din prima pagină, el îi înfierează astfel : cei care se îndoapă şi cei care se îmbată, nu ştiu nici să bea, nici să mănânce. Brillat-Savarin mai zice, cu multă dreptate : „A pofti pe cineva la masă, înseamnă să-ţi iei răspunderea fericirii lui tot timpul cât este în casa ta... Cel care primeşte prieteni şi nu se Îngrijeşte personal de masa care ţi se pregăteşte, nu este demn să aibă prieteni". Acest epicureu este optimist: „Plăcerile mesei, spune el, sunt pentru toate vrâstele, toate condiţiile, toate ţările şi toate zilele ; ele pot să se întovărăşească cu celelalte plăceri, şi rămîn cele din urmă, pentru a ne consola de pierderea restului“. Brillat-Savarin se avântă câteodată in cele mai înalte speculaţii filosofice, intre adele, el afirmă că descoperirea unei mîncări nouă aduce mai multă fericire neamului omenesc de cat descoperirea unei stele. Şi în adevăr, găsirea cartofului, justifică oarecum această părere. In sfârşit, trebue să notăm că acest senzualist era pur intelectualist totodată, şi că nu voia să despartă plăcerea de gândire.De aceea el a şi formulat cu energie * „Dragostea pen-U'i masa bună este un al judecăţii noastre, prin care preferăm lucrurile care sunt plăcute la gust, celor care,u această calitate“. ismp».®»««———1—1—a*—— rost negru muzical cu anii și ieci un receptor atât de avid pentru armoniile de care’i din felșug impregnată această operă ,comedie bufă“. Dar când nici Figaro m « ffigaro, nici Bartolo nu e Bartolo și nici Rosina nu e Resina — atunci s’a isprăvit! De Alwaviva nu mai vorbim..«. Singur ten Bazilic a fost acceptabilă .Iar atât nu ajunge, chiar (Citiţi pontroalarea foil*o tosMUni la lV~s,j