Opinia, martie 1926 (Anul 22, nr. 5627-5652)
1926-03-02 / nr. 5627
anul XXI! No. 5«^ ABONAM^ Lei m PROBLEMA SUCCESIUNII Problema succesiunii la guvern trece printr’o criză destul de grea. Acum momentul a devenit din nou favorabil liberalilor. Pricepuţi în a folosi până la ultimele limite stuaţiile neclare, ei tind să eternizeze greutăţile in care se zbate opoziţia, incurajind curentele ostile unei concentrări de forţe, anihilind prin intrigi tot ce se lucrează pentru o înţelegere pe baze solide. Prin aceasta, actualul guvern îşi prelungeşte mereu şederea, cu speranţa că va izbuti să voteze legea electorală într-o formă extrem de favorabilă libralilor. împrejurările sunt de aşa natură, încât s’ar putea ca planul guvernului să izbutească. Adică legea electorală va fi strecurată, fără veste, printre sforţările de închegare ale opoziţiei. In cazul acesta, toate zbuciumările celorlalte partide ar fi zadarnice ; noua lege va introduce dictatura. Se afirmă că ideia reformei provine de la d. Vintilă Brătianu, care e convins de necesitatea ei. Scopul acestei reforme ar fi ca, printr’un guvern în afară de partide, sub preşidenţia unui general, să se asigure majorităţi liberale în parlament. Şi atunci dinastia Brătianu va continua să domnească încă patru ani. Acestea sunt tendinţele din lagărul liberal. Din fericire ţara n’a rămas încă aşa de săracă în forţe, încât să nu aibă ce opune forţelor dictatoriale. Intăiu de toate este Suveranul, care vrea să respecte normele constituţionale şi să înlăture, printr’un just arbitraj intre partide, tendinţele despotice. In al doilea rând este opoziţia democrată, sprijinită pe curentele de opinie publică, exprimate prin rezultatele a două alegeri. La pregătirile de dictatură ale Brătienilor, ţara şi Suveranul răspund printr’o sforţare pentru crearea unui partid de contrapondere, care să asigure continuitatea vieţii normale de stat. In luna care începe astăzi, se va hotărî între cele două tendinţe. Să nădăjduim că triumful va fi de partea celei bune pentru ţară, oricât de mari ar fi sacrificiile ce le impune. Actualităţi politice Conflict acut De la pertractări şi tandreţă, partidele raţional şi ţărănesc au ajuns la conflict făţiş. Motivul conflictului este atitudinea obraznică a d-lui Stelian Popescu faţă de d. Stere,o atitudine care pune de fapt chestia de respect şi loialitate, nu intre două persoane, ci între cele două partide. Ziarul ţărănist „Aurora“, relevând că d. Maniu a luat in braţe cauza d-lui Popescu la Ploeşti, subliniază că partidul naţional întreţine un echivoc şi se angajează într-o aventură politică. In asemenea împrejurări, „ Aurora“ face următoarea somaţie : „Partidul naţional să binevoiască a-şi lămuri situaţia. Şi asta e cât mai grabnic !“ O clarificare, deci nu mai poate întârzia. Şi se pare că ne aflăm în preajma unei rupturi. Şi dacă ruptura se va produce, ea se va datori, nu atâta cazului Stelian Popescu (care-i mai mult un pretext) cât mai cu seamă pretenţiei ambelor partide de a fi dementul precumpănitor în viitoarea guvernare. Liberalii lucrează in provocarea conflictului dintre naţionali şi ţărănişti, liberalii au partea lor de succes. Au repudiat perând un partid sau altul, şi apoi le-au lăudat pe rând, până ce le-au dezbinat. Acum în urmă, când s'ă pus chestia tratativelor intre ţărăniştii şi averescani, liberalii au recurs la aceiaş tactică. Au rimiltit acuzaţiile contra ţârăliiştilor şi încordează iarăşi strimţi’ Snimţiei faţă de averescarii (tatmindu-i să creadă că ar putea vetii singuri la putere). Partidele din opoziţie trebue să fie cu băgare de seamă. Nu degeaba caută liberalii să le dezbine. Este o cursă la mijloc... Lichidarea Liberalii continuă cu febrilitate a se pregăti de opoziţie. D. Eftimie Antonescu va fi plasat ca prim-preşedinte al Curţii de Conturi. D. Cerh. Gheorghiu, secretarul general de la finanţe, şi d. Al. Mimi, preşedintele Zemstvelor din Basarabia,trec directori la Banca Naţională. Liberalii au început să înghită şi fruntaşi ai partidului d-lui Maniu. Astfel, se anunţă că fruntaşul naţional I. Lapedatu (frate cu actualul ministru) a fost numit director la Banca Naţională &MoP Elena Teodorini Sâmbătă a încetat din viaţa la Bucureşti, in etate de 69 ani marea artistă lirică Elena Teodorini. Elena Teodorini era craioveancă şi a debutat la vrâsta fragedă de 17 ani, remarcânduse din primul moment. Excelentă soprană dramatică şi de coloratură, a fost primită cu mare succes la Scala din Miano. A străbătut în triumf principalele oraşe italiene, apoi s'a produs pe mărite scene din Londra, Paris, New-York, într’un turneu triumfal de un sfert de veac. Elena Teodorini a cântat şi a laşt, entuziasmând publicul nostru de toate categoriile şi ăsând o duioasă amintire generaţiei trecute. In ultimii ani, marea cântăraţă a trăit în America de Sud şi a înfiinţat o şcoală de cânt a Buenos Ayres. In 1922 s-a stabilit la Bucureşti, fiind o distinsă profesoară a Conservatorului. Moartea Elenei Teodorini îndurerează toate inimele românești. In pag. IlI-a Demonstrația naționalţărănistă din Capitală Imperiul britanic nu mai are unitate diplomatică Parlamentul Canada pre- H'st'e (S^rezoluţie prin care se reapinge tratatul din Locarno. Dar o asemenea rezoluţie este lutită, deoarece tratatul în chestie prevede categoric că nu impune nici o obligaţie Dominionurilor britanice. Se vede clar, prin urmare, că guvernul canadian vrea să precizeze odată mai mult independenţa lui diplomatică faţă de Anglia. Aceiaş independenţă este manifestată de Africa engleză şi de Irlanda. Dealtfel, d. Fitzgerald,ministrul irlandez de externe, a declarat de curând că Dominionurile nu fac parte propriu zis din Imperiul Britanic, şi că guvernul din Londra nu poate lua angajamente în numele lor. Numai Australia şi Noua Zelanda ţin legături mai strânse cu Anglia, fiindcă se tem de expansiunea japoneză. Se pare însă că această independenţă a Dominionurilor este special aranjată de Anglia,cu anumite scopuri dorjiji inter- ZIAfi POM Í IO COTIDIAN JgARH 2 a nungiuri ■« primesc 1* t#»t* Ageaţiile de PubiieiUt* ți l* ^ Admiaietraţia ziarului Uşi 8tr. Gh If ASPECTE Demnitatea noastră şi bacşişul Soarta funcţionarilor înduioşează. Pentru dânşii se fac manifestaţii de simpatie pretutindeni şi majoritatea impozitelor care ne apasă este pentru îmbunătăţirea salariilor funcţionăreşti. Recunoaştem că pentru munca lui, oricine are dreptul la o justă răsplată. Dar trebue să mai recunoaştem un fapt: in genere funcţionarul se consideră un mic satrap, dominând absolut în jurul biuroului său ; pentru dânsul, marele public este un fel de pradă care trebue ţiută la distanţă până când, sătulă de mizerii, cade in cursa întinsă cu abilitate Fiecare lucrare pentru care funcţionarul primeşte un salar fix, trebue obţinută cu rugăminţi şi cu suprataxe cari lu limbajul legal poartă numele de mită. Cetăţeanul poartă vina acestei situaţii. El, când intră pe uşa unei administraţii publice, se face mic, aproape invizibil, în faţa reajestăţii sale domnului funcţionar, care tronează pe jâlţul său cu gravitatea unui suveran. Cetăţeanul abdică de la demnitatea lui, se milogeşte pentru dreptul său şi când, în cele din urmă, obţine informaţia, numărul de eşiri, sau hârtia pe care o urmăreşte cu prea multă răbdare de săptămâni întregi, se pare că s’a coborât asupra-i însuşi harul divinităţii. Nimeni nu protestează. Pe sălile tuturor autorităţilor există oameni pe cari îi vezi de vreme îndelungată, trişti şi amărâţi, în căutarea dreptăţii. Ea nu se apropie de dânşii decât în raport cu mita pe care o dau, după tratative îndelungate şi după bruscări umilitoare. Dacă fiecare cetăţean ar avea educaţia necesară şi ar şti că pentru abuzul funcţionăresc există texte în condica penală şi ar face să opereze cât mai frecvent articolul care vorbeşte despre refuzul de serviciu legalmente datorit, s’ar schimba întreaga situaţie şi moravuri civilizate ar intra şi în atmosfera îmbâcsită de abuz a turor birourilor administrative. Bacşişul trebue înlăturat. Fiecare cetăţean să refuze cu indignare a deveni mituitor şi să recheme la datorie pe funcţionarii leneşi şi exploatatori ai nevoilor şi ai drepturilor pe cari sunt puşi să le respecte şi pentru cari primesc un salariu, dacă nu le este suficient salariul, să demisioneze, să-şi impună revendicările, dar să nu se ratrapeze asupra cetăţeanului care contribue destul la sarcinile statului. Liga drepturilor omului trebue să lupte şi în contra nenorocirei bacşişului, pentru că, din atâtea ruşini cari distrug demnitatea omenească şi ne răpesc drepturile, plaga bacşişului nu este una din cele mai neglijabile. O. SPINA Din toată linia Calorifer uriaş.— Ştim cu toţii ce înseamnă o instalaţie de calorifer. Dar dacă la noi, ne mulţumim să încălzim cu caloriferul o casă întreagă, aiurea s’a extins acest sistem într’un chip extraordinar. De pildă, într’o regiune a New- Yorkului (insula Manhattan) s’a instalat un calorifer uriaş—adevărată „uzină de căldură“ care serveşte mai multe cartiere. De la uzină pornesc ţevi pe străzi şi prin case, care transportă aburul fierbinte. Un singur calorifer serveşte la sute de mii de oameni, atât pentru Încălzit, cât şi pentru trebuinţele menajului. Consumaţia amrului este măsurată cu ajutorul comptoarelor instalate în fiecare casă (ca şi cele de electricitate). * Simpatie ciudată— Intr’un ospiciu din Rodez (Franţa) trăeşte un invalid de război care şi-a pierdut cu totul memoria. Curios este cu 15 familii deosebite una de alta cer să li se încredinţeze invalidul, pe motive de rudenie. Or, este stabilit că nici un fel de rudenie nu există între aceste familii, aşa că invalidul nu poate fi Înrudit dorit cel mult cu una din 15. Dar el nu poate da nici o lămurire, deoarece nu-şi mai aminteşte nimic din trecut. Autorităţile caută să dezlege misterul acestei inexplicabile simpatii pe care o inspiră invalidat în chestie. O noua Patti— La New- York a debutat soprana Taley, fată îi umoaşă, în etate numai de 19 ani. Debutul a însemnat un triumf extraordinar, care nu se poate asemăna decât cu acel al Adelinei Patti. In seara de spectacol a fost o îmbulzeală teribilă, însoţită de încăerări. Peste 10.000 de persoane n’au mai găsit bilete şi s’au întors de la uşă. Cinematografie*.— Filiala din Paris a societăţii de cinematograf „Internaţional Standard Film Comp“, a proectat să însceneze filmul „Rondul de Noapte“ după un roman de Pierre Benoit. Înscenarea trebuia să aibă loc în România, şi anume într’un oraş din Transilvani. In acest scop a fost angajată marea artistă Raquel Meller şi artistul Maurice Schutz. Dar când să plece trupa spre România, d-na Meller a declarat că nu vrea să joace cu d. Schutz. Direcţia societăţii i-a făcut pe plac şi a rupt angajamentul cu Schutz. Acesta s’a adresat justiţiei. Rezultatul acestor certuri de culise a fost că Schutz a căpâtat 150.000 lei despăgubiri, iar filmul n’a mai fost înscenat în România. Din planeta Marte Astronomul Douglas dinArizona (Statelor Unite) anunță că a reușit să fotografieze nouri din planeta Marte. Nourii pluteau la 25 km. deasupra planetei. SCRIITORII TINERI ŞI POLITICA O ANCHETA INTERESANTĂ Publiciştii francezi Roger Giron şi Robert de Saint-Jean au făcut o anchetă având ca obiect: ,,tineretul faţă de politicăEi şi-au început cercetările cu o serie de interview-uri luate tinerilor scriitori francezi. Răspunsurile obţinute sunt foarte variate. Mulţi dintre literaţi nu s’au gândit niciodată la chestiile politice şi n’au idei precise, sau repetă banalităţile care circulă în publicul de cafenea. Alţii, cei cari şi-au făcut convingeri în problemele de conducere publică, „se împart pe toată scara, dela extrema dreaptă, la stânga moderată. Păreri comuniste n’am găsit la nici unul. Poate că anchetatorii n’au găsit cu cale să-și întindă cercetării« așa departe, Hpproducem r|sp lipsurile rit* t««v« »sâiferi» Francois Mautiac declară: „Sunt cu totul străin de politică. Da, cu totul străin. Mai mult, cred cănu mă î nşel afirmând că marii scriitori care au vrut să se devoteze acţiunii politice, au facut-o în paguba lor şi a interesului public“... Poetul Tristan Deréme consideră poezia şi politica fără nici o legătură între ele. Joseph Delleil e deasemenea contra politicei, dar pentru alte motive. „Politica mi se pare fără interes" declară el. E pentru „rechini“ adică pentru dictatură contra „sardelelor",adică contra democraţiei. Constată că e un cerc viţios : „ori ne învârtim pe loc în democraţie, şi e domnia sardelelor, ori cădem sub o dictatură adică în gura rechinilor. Sardele sau rechini ?“ D. Deltei Immerea, o oră de meditaţie obligatorie pe zi pentru toţi cetăţenii, socoate că infernul e o invenţie minunată şi regretă ca n’a trăit în evulmediu. D. Jean Casson spune : Fără îndoială, înaintea războiului, politica nu solicita de loc pe scriitor. Ea era rezervată unor indivizi mai proşti... Totuşi d. Jean Casson este pentru guvernarea prin reprezentanţi aleşi: „Parlamentul este un bun putregai pe care trebue să-l patronăm.“ Andre Maurois preconizează un „conservatorism popular". Lui Jean Coetem ii pune încăerarea pentru că e penLa... ordine. # Montherlant, romancierul sporturilor, e mai energic: „Dacă vrei să faci politică, trebue să te apuci de ea serios, să-ți sufleci mânecile și să fiu te temi Pentru combaterea crizei comerciale şi industriale, guvernul a întocmit cu program care a fost dezvoltat în Reichstag de ministrul dr. Curtins. Programul cuprinde următoarele patru puncte esenţiale : 1) Exportul în Rusia. 2) Acordarea de credit căilor ferate, pentru cumpărarea de material rulant şi rennoirea instalaţiei. 3) Creditarea marelor case de export. 4) Uşurarea producţiei in minele de cărbuni * Rusia cere de la Urmele germane de export, livrări de mărfuri pe credit variind titre 2 până la 5 ani. Pentru intensificarea exportului, Statul german garantează industriei un credit de 3oo milioane mărci aur. La efectuarea exportului, fabricile și băncile germane iau asupra lor un risc de 40 la sută. Cota de 35 la sută cade în riscul Statului, iar restul de 25 la sută rămâne in riscul Statelor confederate La rândul lui, Statul german e garantat de guvernul sovietic. Pe aceste baze, se vor exporta în primul rând materiale în valoare de 2oo milioane mărci, pentru mica industrie rusească. Deasemenea s-a tranşat cu firmele „Otto Wolff“ din Colonia şi „Alfred Wirth“ (Erkelenz) pentru exportarea de tuburi, tisknzire şi materiale necesare regiunilor petrolifere din Caucaz (mare concurenţă pentru petrolul românesc). Pentru intensificarea transportului, căile ferate germane capătă un credit de loc milioane mărci. Se vor procura locomotive şi vagoane, se vor consolida liniile şi podurile etc. industria minelor de carbuni suferă enorm din cauza concurenţei cărbunelui englez. Industria minieră engleză este puternic subvenţionată de Stat, Guvernul german a decis să urmeze exemplul. Sindicatele de cărbuni vor căpăta credite ieftine, în vederea exportului. * la Germania continuă cu etergie lupta oficială contra scumpete!. Guvernul a hotărât sa înfiinţeze în toate oraşele instituţii de arbitraj care vor judeca or ce replantaţiuni ale consumatorior, contra speculei. Procedura în faţa acestor instituţii va fi absolut gratuită. Cartelurile de vânzare vor f combătute cu mare energie. * Pentru accelerarea construcţiei de locuinţe s-a prevăzut un credit de 75 milioane mărci dat de banca Statului. Suma va fi repartizată la toate districtele Reichului. Peste 4 săptămâni vor începe lucrările de construcţie, şi astfel mii de muncitori vor găsi de lucru. Duminecă 28 Februar pleacă din Berlin, cu un tren special, mareşalul von Hindenburg, preşedintele republicei, ministrul dr. Cortins , reprezintanţii diplomatici ai Angliei şi Americei etc. — pentru a asista la deschiderea Expoziţiei de mostre şi mărfuri din Lipsea (Leipziger Masse). Probabil că expoziţia va fi vizitată şi de ataşatul comercial de la legaţia română din Berlin. Direcţia bâlciurilor anuale a avut amabilitatea să invite şi pe corespondentul ziarului „Gpinia”, la serbările inaugurale. Vă voi trimite amănunte speciale. S. Z. Scrisori din Berlin CRIZA ECONOMICA DIN GERMANIA M&eorile greveri alor din Berlin pentru pomil.Vinerea crizei Berlin 26 Februarie 192b PROFESORUL ION PAUL CUVÂNTAREA D-LUI TH. A. BADAREL La înmormântarea regretatului profesor Ion Paul, d. Th A. Badaren, directorul Liceului internat, a rostit următoarea cuvântare : Profesorul I. Paul, a cărui moarte neaşteptată o jelim astăzi, a ocupat catedra de l. germană de la L. Naţional, prin 1891, când seria din care fac parte era în clasa V-a. Până la începerea lecţiilor lui — cam în primăvară — habar n’aveam noi de gramatică şi vocabularul german, deşi cei mai mulţi am fi vroit să sorbim din cărticelele de 25 şi 50 centime ale bibliotecei nemţeşti a lui Reclam. Cum s’a urcat Paul pe catedră am simţit că este cineva. Ne-a pus să repetăm gramatica, să învăţăm tablourile verbelor neregulate din care ne asculta necontenit, şi repede a trecut la traduceri din Autorii ceruţi de program. La aceste traduceri, a căror particularităţi stilistice şi al căror fond filosofic ştia să-l scoată aşa de minunat tânărul profesor, ne-am dat şi mai bine sama de valoarea omului, cu vorba sacadată, cu accent pronunţat ardelenesc, dar cu ceva fascinator în ochi şi gesturi. Ne sileam care mai de care să-l mulţumim, mai ales căutând a da în traducerile din nemţeşte ecisivalentul neaoş românesc, lucru tare nevoios pe atunci când nu era un dicţionar german-român utilizabil. Munca conştiincioasă, mulţimea de cunoştinţe pe care le prindeam la explicarea textelor vorbarioase la supărare amestecau respectul şi admiraţia ca teama „Cel ce a fost ocărât odată în viaţa lui de Paul, nu uită cât trăeşte“ aşa era şi a rămas părerea noastră şi a multor alte serii. La vreun an după venirea lui, am prins de ce se înflăcărează totdeauna profesorul nostru, când vorbeşte de libertate, de liberarea neamurior asuprite traducând piesele lui Schiller. El, ca ardelean, simţea altfel ceia ce pentru noi nu erau încă durat, ci erau simple visuri fără speranţe de realizare. Neam dat seama din spusa lui că de urgenţă propaganda culturală trebue să pregătească sufletele pentru ceasul cei maree* v Când mai târziu, prin 193 am avut bucuria Să lucrez in aceiaşi şcoală —la Liceul Internat—eh fostul meu profesor am constatat din prima zi că am un prieten, un tovarăş de vremi grele şi un sffttutor, cum era de (Citiți continuarea, foiletonului I« »affin» IV*). Citiți continuarea & ceata! Artient în pagina