Opinia, martie 1926 (Anul 22, nr. 5627-5652)

1926-03-02 / nr. 5627

anul XXI! No. 5«^ ABONAM^ Lei m PROBLEMA SUCCESIUNII Problema succesiunii la gu­vern trece printr’o criză destul de grea. Acum momentul a de­venit din nou favorabil libera­lilor. Pricepuţi în a folosi până la ultimele limite stuaţiile ne­clare, ei tind să eternizeze greu­tăţile in care se zbate opoziţia, incurajind curentele ostile unei concentrări de forţe, anihilind prin intrigi tot ce­ se lucrează pentru o înţelegere pe baze so­lide. Prin aceasta, actualul gu­vern îşi prelungeşte m­ereu şe­derea, cu speranţa că va izbuti să voteze legea electorală într-o formă extrem de favorabilă li­­b­ralilor. împrejurările sunt de aşa na­tură, încât s’ar putea ca planul guvernului să izbutească. Adică legea electorală va fi strecurată, fără veste, printre sforţările de închegare ale opoziţiei. In cazul acesta, toate zbuciumările ce­lorlalte partide ar fi zadarnice ; noua lege va introduce dicta­tura. Se afirmă că ideia reformei provine de la d. Vintilă Bră­­tianu, care e convins de nece­sitatea ei. Scopul acestei reforme ar fi ca, printr’un guvern în a­­fară de partide, sub preşidenţia unui general, să se asigure ma­jorităţi liberale în parlament. Şi atunci dinastia Brătianu va con­tinua să domnească încă patru ani. Acestea sunt tendinţele din lagărul liberal. Din fericire ţara n’a rămas încă aşa de săracă în forţe, încât să nu aibă ce o­­pune forţelor dictatoriale. Intăiu de toate este Suvera­nul, care vrea să respecte nor­mele constituţionale şi să înlă­ture, printr’un just arbitraj in­tre partide, tendinţele despotice. In al doilea rând este opoziţia democrată, sprijinită pe curen­tele de opinie publică, expri­mate prin rezultatele a două alegeri. La pregătirile­ de dicta­tură ale Brătienilor, ţara şi Su­veranul răspund printr’o sfor­ţare pentru crearea unui par­tid de contrapondere, care să asigure continuitatea vieţii nor­male de stat. In luna care în­cepe astăzi, se va hotărî între cele două tendinţe. Să nădăj­duim că triumful va fi de partea celei bune pentru ţară, oricât de mari ar fi sacrificiile­­ ce le impune. Actualităţi politice Conflict acut De la pertractări şi tandreţă, partidele raţional şi ţărănesc au ajuns la conflict făţiş. Motivul conflictului este atitu­dinea­­ obraznică a d-lui Stelian Popescu faţă de d. Stere,o ati­tudine care pune de fapt chestia­­ de respect şi loialitate, nu intre două persoane, ci între cele două partide. Ziarul ţărănist „Aurora“, re­levând că d. Maniu a luat in braţe cauza d-lui Popescu la Ploeşti, subliniază că partidul­­ naţional întreţine un echivoc şi se angajează într-o aventură po­litică. In asemenea împrejurări, „ Aurora“ face următoarea so­maţie : „Partidul naţional să binevo­­iască a-şi lămuri situaţia. Şi asta e cât mai grabnic !“ O clarificare, deci nu mai poa­te întârzia. Şi se pare că ne a­­flăm în preajma unei rupturi. Şi dacă ruptura se va produce, ea se va datori, nu atâta cazului Stelian Popescu (care-i mai mult un pretext) cât mai cu seamă pretenţiei ambelor partide de a fi dementul precumpănitor în viitoarea guvernare. Liberalii lucrează in provocarea conflictului din­tre naţionali şi ţărănişti, libe­ralii au partea lor de succes. Au repudiat pe­­rând un partid sau altul, şi apoi le-au lăudat pe rând, până ce le-au dezbinat. Acum în urmă, când s'ă pus chestia tratativelor intre ţărănişti­i şi a­veres­ca­ni, liberalii au­ recurs­­ la aceiaş tactică. Au rimiltit acuzaţiile contra ţârăliiştilor şi încordează iarăşi strimţi’ Snim­­ţiei faţă de averescarii (tatmin­­du­-i să creadă că ar putea vetii singuri la putere). Partidele din opoziţie trebue să fie cu băgare de seamă. Nu degeaba caută liberalii să le dez­bine. Este o cursă la mijloc... Lichidarea Liberalii continuă cu febrili­tate a se pregăti de opoziţie. D. Eftimie Antonescu va fi plasat ca prim-preşedinte al Curţii de Conturi. D. Cerh. Ghe­orghiu, secretarul general de la finanţe, şi d. Al. Mimi, preşe­dintele Zemstvelor din Basara­bia,­trec directori la Banca Na­ţională. Liberalii au început să înghită şi fruntaşi ai partidului d-lui Maniu. Astfel, se anunţă că frun­taşul naţional I. Lapedatu (frate cu actualul ministru) a fost nu­mit director la Banca Naţională &­M­­o­P Elena Teodorini Sâmbătă a încetat din viaţa la Bucureşti, in etate de 69 ani marea artistă lirică Elena Teo­dorini. Elena Teodorini era craio­­veancă şi a debutat la vrâsta fragedă de 17 ani, rem­arcându­­se din primul moment. Exce­lentă soprană dramatică şi de coloratură, a fost primită cu mare succes la Scala din Mi­­ano. A străbătut în triumf prin­cipalele oraşe italiene, apoi s'a produs pe mărite scene din Londra, Paris, New-York, într’un turneu triumfal de un sfert de veac. Elena Teodorini a cântat şi a laşt, entuziasmând publicul nostru de toate categoriile şi ăsând o duioasă amintire ge­neraţiei trecute. In ultimii ani, marea cântă­­raţă a trăit în America de Sud şi a înfiinţat o şcoală de cânt a Buenos­ Ayres. In 1922 s-a stabilit la Bucureşti, fiind o distinsă profesoară a Conser­vatorului. Moartea Elenei Teodorini în­durerează toate inimele româ­nești. In pag. IlI-a Demonstrația național­­ţărănistă din Capitală Imperiul britanic nu mai are unitate di­­plomatică Parlamentul Canada pre- H'st'e (S^rezoluţie prin care se reap­­inge tratatul din Locarno. Dar o asemenea rezoluţie este l­utită, de­oarece tratatul în chestie prevede categoric că nu impune nici o obligaţie Domini­­onurilor britanice. Se vede clar, prin urmare, că guvernul canadian vrea să pre­cizeze odată mai mult indepen­denţa lui diplomatică faţă de Anglia. Aceiaş independenţă este ma­nifestată de Africa engleză şi de Irlanda. Dealtfel, d. Fitzgerald,­­minis­trul irlandez de externe, a de­clarat de curând că Dom­inio­­nurile nu fac parte propriu zis din Imperiul Britanic, şi că gu­vernul din Londra nu poate lua angajamente în numele lor. Numai Australia şi Noua­ Ze­­landa ţin legături mai strânse cu Anglia, fiindcă se tem de expansiunea japoneză. Se pare însă că această inde­pendenţă a Dominionurilor este special aranjată de Anglia,­­cu anumite scopuri d­orjiji inter- ZIAfi POM Í IO COTIDIAN JgARH 2 a nungiuri ■« primesc 1* t#»t* Ageaţiile de PubiieiUt* ți l* ^ Admiaietraţia ziarului Uşi 8tr. Gh If ASPECTE Demnitatea noastră şi bacşişul Soarta funcţionarilor înduio­şează. Pentru dânşii se fac ma­nifestaţii de simpatie pretutin­deni şi majoritatea impozitelor care ne apasă este pentru îm­bunătăţirea salariilor funcţionă­reşti. Recunoaştem că pentru munca lui, oricine are dreptul la o justă răsplată. Dar trebue să mai recunoaş­tem un fapt: in genere funcţio­narul se consideră un mic sa­trap, dominând absolut în ju­rul biuroului său ; pentru dân­sul, marele public este un fel de pradă care trebue ţ­iută la distanţă până când, sătulă de mizerii, cade in cursa întinsă cu abilitate Fiecare lucrare pentru care funcţionarul primeşte un salar fix, trebue obţinută cu ru­găminţi şi cu supra­taxe cari lu limbajul legal poartă numele de mită. Cetăţeanul poartă vina acestei situaţii. El, când intră pe uşa unei administraţii publice, se face mic, aproape invizibil, în faţa reajestăţii sale domnului funcţionar, care tronează pe jâl­­ţul său cu gravitatea unui su­veran. Cetăţeanul abdică de la dem­nitatea lui, se milogeşte pentru dreptul său şi când, în cele din urmă, obţine informaţia, numă­rul de eşiri, sau hârtia pe care o urmăreşte cu prea multă răb­dare de săptămâni întregi, se pare că s’a coborât asupra-i în­suşi harul divinităţii. Nimeni nu protestează. Pe sălile tuturor autorităţilor există oameni pe cari îi vezi de vreme îndelungată, trişti şi amărâţi, în căutarea dreptăţii. Ea nu se a­­propie de dânşii de­cât în ra­port cu mita pe care o dau, după tratative îndelungate şi după bruscări umilitoare. Dacă fiecare cetăţean ar avea educaţia necesară şi ar şti că pentru abuzul funcţionăresc e­­xistă texte în condica penală şi ar face să opereze cât mai frec­vent articolul care vorbeşte despre refuzul de serviciu le­­galmente datorit, s’ar schimba întreaga situaţie şi moravuri ci­vilizate ar intra şi în atmosfera îmbâcsită de abuz a turor birou­rilor administrative. Bacşişul trebue înlăturat. Fie­care cetăţean să refuze cu in­dignare a deveni mituitor şi să recheme la datorie pe funcţio­narii leneşi şi exploatatori ai nevoilor şi ai drepturilor pe cari sunt puşi să le respecte şi pentru cari primesc un salariu, dacă nu le este suficient sala­riul, să demisioneze, să-şi im­pună revendicările, d­ar să nu se ratrapeze asupra cetăţeanului care contribue destul la sar­cinile statului. Liga drepturilor omului trebue să lupte şi în contra nenoroci­­rei bacşişului, pentru că, din atâtea ruşini cari distrug dem­nitatea omenească şi ne răpesc drepturile, plaga bacşişului nu este una din cele mai neglija­bile. O. SPINA Din toată linia Calorifer uriaş.— Ştim cu toţii ce înseamnă o instalaţie de calorifer. Dar dacă la noi, ne mulţumim să încălzim cu caloriferul o casă întreagă, aiu­rea s’a extins acest sistem în­­tr’un chip extraordinar. De pildă, într’o regiune a New- Yorkului (insula Manhattan) s’a instalat un calorifer uriaş—a­­devărată „uzină de căldură“ care serveşte mai multe cartiere. De la uzină pornesc ţevi pe străzi şi prin case, care trans­portă aburul fierbinte. Un sin­gur calorifer serveşte la sute de mii de oameni, atât pentru Încălzit, cât şi pentru trebuin­ţele menajului. Consumaţia a­­­mrului este măsurată cu ajuto­rul comptoarelor instalate în fiecare casă (ca şi cele de elec­tricitate). * Simpatie ciudată— In­tr’un ospiciu din Rodez (Franţa) trăeşte un invalid de război care şi-a pierdut cu totul me­moria. Curios este cu 15 fa­milii deosebite una de alta cer să li se încredinţeze invalidul, pe motive de rudenie. Or, este stabilit că nici un fel de rudenie nu există între aceste familii, aşa că invalidul nu poate fi Înrudit dorit cel mult cu una din 15. Dar el nu poate da nici o lămurire, de­oarece nu-şi mai aminteşte nimic din trecut. Autorităţile caută să dezlege misterul acestei inexplicabile simpatii pe care o inspiră in­validat în chestie. O noua Patti— La New- York a debutat soprana Taley, fată îi u­moaşă, în etate numai de 19 ani. Debutul a însemnat un triumf extraordinar, care nu se poate asemăna decât cu acel al Adelinei Patti. In seara de spectacol a fost o îmbulzeală teribilă, însoţită de încăerări. Peste 10.000 de persoane n’au mai găsit bilete şi s’au întors de la uşă. Cinematografie*.— Filiala din Paris a societăţii de cine­matograf „Internaţional Standard Film Comp“, a proectat să în­sceneze filmul „Rondul de Noap­te“ după un roman de Pierre Benoit. Înscenarea trebuia să aibă loc în România, şi anume într’un oraş din Transilvani. In acest­ scop a fost angajată marea artistă Raquel Meller şi artistul Maurice Schutz. Dar când să plece trupa spre Ro­mânia, d-na Meller a declarat că nu vrea să joace cu d. Schutz. Direcţia societăţii i-a făcut pe plac şi a rupt anga­jamentul cu Schutz. Acesta s’a adresat justiţiei. Rezultatul acestor certuri de culise a fost că Schutz a căpâ­tat 150.000 lei despăgubiri, iar filmul n’a mai fost înscenat în România. Din planeta Marte Astro­nomul Douglas din­­Arizona (Statelor­ Unite) anunță că a reu­șit să fotografieze nouri din planeta Marte. Nourii pluteau la 25 km. deasupra planetei. SCRIITORII TINERI ŞI POLITICA O ANCHETA INTERESANTĂ Publiciştii francezi Roger Gi­ron şi Robert de Saint-Jean au făcut o anchetă având ca o­­biect: ,,tineretul faţă de poli­ticăEi şi-au început cer­cetă­rile cu o serie de interview-uri luate tinerilor scriitori francezi. Răspunsurile obţinute sunt foarte variate. Mulţi dintre lite­raţi nu s’au gândit niciodată la chestiile politice şi n’au idei pre­cise, sau repetă banalităţile care circulă în publicul de cafenea. Alţii, cei cari şi-au făcut con­vingeri în problemele de con­ducere publică, „se împart pe toată scara, dela extrema dreap­tă, la stânga moderată. Păreri comuniste n’am găsit la nici unul. Poate că anchetatorii n’au găsit cu cale să-și întindă cer­cetării« așa departe, Hpproducem r|sp lipsurile rit* t««v« »sâiferi» Francois Maut­iac declară: „Sunt cu totul străin de politică. Da, cu totul străin. Mai mult, cred că­­nu mă î nşel afirmând că marii scriitori care au vrut să se devoteze acţiunii politice, au facut-o în paguba lor şi a in­teresului public“... Poetul Tristan Deréme consi­deră poezia şi politica fără nici o legătură între ele. Joseph Dell­eil e deasemenea contra politicei, dar pentru alte motive. „Politica mi se pare fă­ră interes" declară el. E pentru „rechini“ adică pentru dictatură contra „sardelelor",­­adică con­tra democraţiei. Constată că e un cerc viţios : „ori ne învârtim pe loc în democraţie, şi e dom­nia sardelelor, ori cădem sub o dictatură adică în gura rechi­nilor. Sardele sau rechini ?“ D. Deltei I­mm­erea, o oră de meditaţie obligatorie pe zi pentru toţi cetăţenii, socoate că infernul e o invenţie minunată şi regretă ca n’a trăit în evul­­mediu. D. Jean Casson spune : Fără îndoială, înaintea războiului, po­litica nu solicita de loc pe scriitor. Ea era rezervată unor indivizi mai proşti... Totuşi d. Jean Casson este pentru guver­narea prin reprezentanţi aleşi: „Parlamentul este un bun pu­tregai pe care trebue să-l pa­tronăm.“ Andre Maurois preconizează un „conservatorism popular". Lui Jean Coetem ii pune în­­căerarea pentru că e penLa... ordine. # Montherlant, romancierul spor­turilor, e mai energic: „Dacă vrei să faci politică, trebue să te apuci de ea serios, să-ți su­fleci mânecile și să fiu te temi Pentru combaterea crizei co­merciale şi industriale, guvernul a întocmit cu program care a fost dezvoltat în Reichstag de ministrul dr. Curtins. Programul cuprinde următoarele patru puncte esenţiale : 1) Exportul în Rusia. 2) Acordarea de credit căilor ferate, pentru cumpărarea de material rulant şi rennoirea in­stalaţiei. 3) Creditarea marelor case de ex­port. 4) Uşurarea producţiei in­ mi­nele de cărbuni * Rusia cere de la Urmele ger­mane de export, livrări de măr­furi pe credit variind titre 2 până la 5 ani. Pentru intensifi­carea exportului, Statul german garantează industriei un credit de 3oo milioane mărci aur. La efectuarea exportului, fabricile și băncile germane iau asupra lor un risc de 40 la sută. Cota de 35 la sută cade în riscul Statu­lui, iar restul de 25 la sută rămâne in riscul Statelor confe­derate La rândul lui, Statul german e garantat de guvernul sovietic. Pe aceste baze, se vor ex­porta în primul rând materiale în valoare de 2oo milioane măr­ci, pentru mica industrie ru­sească. Deasemenea s-a tranşat cu firmele „Otto Wolff“ din Co­lonia şi „Alfred Wirth“ (Erke­lenz) pentru exportarea de tu­buri, tisknzire şi materiale ne­cesare regiunilor petrolifere din Caucaz (mare concurenţă pen­tru petrolul românesc). Pentru intensificarea transpor­tului, căile ferate germane ca­pătă un credit de loc milioane mărci. Se vor procura locomo­tive şi vagoane, se vor conso­lida liniile şi podurile etc. industria minelor de carbuni suferă enorm din cauza concu­renţei cărbunelui englez. Indus­tria minieră engleză este puter­nic subvenţionată de Stat, Gu­vernul german a decis să urme­ze exemplul. Sindicatele de căr­buni vor căpăta credite ieftine, în vederea exportului. * la Germania continuă cu e­­tergie lupta oficială contra scum­pete!. Guvernul a hotărât sa în­fiinţeze în toate oraşele instituţii de arbitraj care vor judeca or ce replantaţiuni ale consumatorior, contra speculei. Procedura în faţa acestor instituţii va fi ab­solut gratuită. Cartelurile de vânzare vor f combătute cu mare energie. * Pentru accelerarea construcţiei de locuinţe s-a prevăzut un cre­dit de 75 milioane mărci dat de banca Statului. Suma va fi re­partizată la toate districtele Rei­­chului. Peste 4 săptămâni vor începe lucrările de construcţie, şi ast­fel mii de muncitori vor găsi de lucru. Duminecă 2­8 Februar pleacă din Berlin, cu un tren special, mareşalul von Hindenburg, pre­şedintele republicei, ministrul dr. Cortins , reprezintanţii diplo­matici ai Angliei şi Americei etc. — pentru a asista la deschide­rea Expoziţiei de mostre şi măr­furi din Lipsea (Leipziger Masse). Probabil că expoziţia va fi vi­zitată şi de ataşatul comercial de la legaţia română din Ber­lin. Direcţia bâlciurilor anuale a avut amabilitatea să invite şi pe corespondentul ziarului „Gpi­­nia”, la serbările inaugurale. Vă voi trimite amănunte speciale. S. Z. Scrisori din Berlin CRIZA ECONOMICA DIN GERMANIA M&e­orile greveri alor din Berlin pentru pomil.Viner­ea cr­izei Berlin 26 Februarie 192b PROFESORUL ION PAUL CUVÂNTAREA D-LUI TH. A. BADAREL La înmormântarea regretatului profesor Ion Paul, d. Th A. Badaren, directorul Liceului in­ternat, a rostit următoarea cu­vântare : Profesorul I. Paul, a cărui moarte neaşteptată o jelim as­tăzi, a ocupat catedra de l. ger­mană de la L. Naţional, prin 1891, când seria din care fac parte era în clasa V-a. Până la începerea lecţiilor lui — cam în primăvară — habar n’aveam noi de gramatică şi vocabularul ger­man, deşi cei mai mulţi am fi vroit să sorbim din cărticelele de 25 şi 50 centime ale biblio­­­tecei nemţeşti a lui Reclam. Cum s’a urcat Paul pe cate­dră am simţit că este cineva. Ne-a pus să repetăm gramatica, să învăţăm tablourile verbelor neregulate din care ne asculta necontenit, şi repede a trecut la traduceri din Autorii ceruţi de program. La aceste tradu­ceri, a căror particularităţi sti­listice şi al căror fond filosofic ştia să-l scoată aşa de minunat tânărul profesor, ne-am dat şi mai bine sama de valoarea o­­mului, cu vorba sacadată, cu accent pronunţat ardelenesc, dar cu ceva fascinator în ochi şi gesturi. Ne sileam care mai de care să-l mulţumim, mai ales căutând a da în traducerile din nemţeşte ecisivalentul neaoş ro­­m­ânesc, lucru tare nevoios pe atunci când nu era un dicţionar german-român utilizabil. Munca conştiincioasă, mulţi­mea de cunoştinţe pe care le prindeam­ la explicarea textelor vorba­rioase la supărare a­­mestecau respectul şi admiraţia ca teama „Cel ce a fost ocărât odată în viaţa lui de Paul, nu uită cât trăeşte“ aşa era şi a rămas părerea noastră şi a multor alte serii. La vre­un an după venirea lui, am prins de ce se înflăcă­rează totdeauna profesorul nos­tru, când vorbeşte de libertate, de liberarea neamuri­or asuprite traducând piesele lui Schiller. El, ca ardelean, simţea altfel ceia ce pentru noi nu erau în­că durat, ci erau simple visuri fără speranţe de realizare. Ne­am dat seama din spusa lui că de urgenţă propaganda culturală trebue să pregătească sufletele pentru ceasul cei maree* v Când mai târziu, prin 19­3 am avut bucuria Să lucrez in aceiaşi şcoală —la Liceul In­ternat—eh fostul meu profesor am constatat din prima zi că am un prieten, un tovarăş de vremi grele şi un sffttutor, cum era de (Citiți continuarea, foile­tonului I« »affin» IV*). ­Citiți continuarea & cea­ta! Artient în pagina

Next