Opinia, aprilie 1926 (Anul 22, nr. 5653-5676)

1926-04-01 / nr. 5653

5LXXII No. 565' -a® ' ^ ! Nj? ABONAM? La constituirea nou­lui guvern, M. S. Regele a spus:­­ „Vă recomand tu­turor să guvernaţi cu bunătate, cu blândeţă şi să fiţi cu milă pentru cei obijduiţi“. ASPECTE Noi şi o Întâm­plare estoniană... Chemarea la guvern a ave­­rescanilor este privită, cu ironie de majoritatea oamenilor de­prinşi să nu se emoţioneze prea mult şi să nu fee in tragic în­tâmplările vieţii noastre politice. lLntim că, la urma urmei, de ce să considerăm rezolvarea crizei guvernamentale ca o viziune apocaliptică ? Pentru că faţă de numărul imens al locuitorilor ţării, partidul averescan este o infimă minoritate şi că — din totdeauna — domnia minorităţei asupra majorităţii se exercită în mod dictatorial ? Nu trebue să exagerăm. Pro­vizoratul averescan va trece cum a mai trecut, şi steaua mereu lustruită a Boulangerului nos­tru naţional va apune în curând. Să nu fim trişti, să nu ne în­cruntăm, ci să asistăm şi la acest divertisment ca spectatori ai unei comedii carageliane. Această pasivă atitudine este cea mai politică. Dar se va obiecta — de ce să încurajăm apariţia în viaţa publică a unei nouă" serii de politician!", cari vin cu apetituri proaspete şi încurcă activitatea spre progres a ţării ? Oare nu e liber fiecare cetăţean să-şi încerce puterea în arena politicei ? Şi nu e chiar necesar, măcar pentru distracţie, să se facă un inven­tar al valorilor şi al nulităţilor cu pretenţii ? Nu putem opri pe nimeni să se comprom­iă. Dar se va o­­biecta: avem dreptul să oprim pe cei cari ameninţă cu pri­mejdia. Avem dreptul, dar nu. REZOLVIREA CRIZEI POLITICE Credem că soluţia guvernului Averescu nu e bună, dar era sin­gura posibilă in contingenţele vieţii noastre politice de astăzi, dacă Coroana nu voia să iasă din cadrele vieţii politice prin partide şi prin parlament. Străinătatea ne cunoaşte mai bine decât ne cunoaştem noi, căci ce ştie satul nu ştie bărba­tul. „L’Information“, cel mai în­semnat cotidian economic din Franţa, în numărul său din 27 Martie are un fond asupra schim­­bărei politice de la noi. Vor­bind despre opoziţia care are să fie succesiunea d-lui Ionel Brătianu, o caracterizează astfel: „Dar dânsul (Brătianu) nu se „loveşte decât de un praf (pous­siere) de opozanţi, ale căror „etichete politice ascund adesa „pofte personale“. In adevăr opoziţia s’a pre­zentat în faţa Coroanei într’o situaţiune foarte tristă. * Conducătorii partidului naţio­nal, energumeni inconştienţi, cu pretenţii în absolută dispropor­ţie cu puterea lor reală şi cu valoarea lor personală. Partidul naţional crescut dar rămas, cu toată fuziunea, in stare de conglomerat, era atins de boli grave. Şeful cel mai cu­noscut, d. N. Iorga, târât de dragostea sa pentru apariţiunile pe scenele europene, a şezut la o depărtare de peste 3000 km. de capitală, tocmai când se plă­mădea un nou guvern cu un nou partid. S’a întors în ceasul al IIea In ţară, supărat şi re­voltat că nu găseşte partidul său preparat pentru o dictatură â la Mussolini cu regimul fascist. Marele „m­achet“ d. Argeto­­ianu a crezut că găseşte un leac potrivit boalei partidului, să satisfacă două ambiţii, pe una cu şefia partidului, pe cealaltă cu şefia guvernului, fără a se întreba dacă o asemenea biza­­rărie ar putea satisface mentali­tatea Şefului statului. Ce a trebuit să creadă Regele despre soliditatea partidului na­ţional, când d. Iorga i-a decla­rat că D-sa poate să fie şeful acestui partid, dar n’ar putea guverna cu dânsul, pe când d. Maniu n’ar putea fi şef, dar ar putea guverna cu partidul care nu­­ primeşte şefia ! ? Ce a trebuit să se petreacă în sufletul Regelui când d. Iorga i-a spus că partidul naţional este un partid anormal şi nu­mai acordarea puterei ar putea să-l transforme în partid nor­mal ! ? Când mai asculta Regele ex­­pozeele d-lui Maniu, vedea că partidul naţional n’are conducă­tori cu pricepere politică şi cu autoritate. Naivitatea d-lor Argetoianu şi Maniu, să însărcineze cu trata­tivele la Palat, pentru formarea unui guvern, pe acel care fusese expropriat de dreptul la şefia guvernului, a fost o aberaţie psichologică. Scurt. Era o imposibilitate mo­rală ca Regele să creadă în se­riozitatea unui guvern ieşit din­tr’un partid greu bolnav. * Al doilea partid, partidul ţă­rănesc, nu era mult mai sănătos la conducere. Cel puţin 3 con­ducători : d-nii Mihalache, Dr. Lupu, C. Stere. Acest din urmă, cea mai mare competenţă poli­tică a partidului său, nu numai pentru inteligenţa lui şi pentru cultura lui, dar şi pentru expe­rienţa care a făcut o colaborând cu d. I. Brătianu în periodul 1903 — 1915 (după cum C. A. Rosatti colaborase cu Brătianul tatăl), era boicotat de un mare număr de fruntaşi ai partidului. Doi ani de mari lupte poli­tice duse împreună, nu apro­piase, din contra depărtase pe cele două partide cu trecere în ţară şi cu mare situaţiune în parlament. Cum să le încredinţeze Regele guvernul, fie uneia din aceste partide, fie amândurora, la un loc, când avea o a 3-a soluţie: acea a guvernului unui fost şef de guvern, pentru care dădea gri marele partid liberal, care s’a retras de la putere mai pu­ternic şi mai unit de cum venise ? Să se coacă la minte toţi cei ce să joacă de-a stelele vieţii noa­­tre politice ; să-şi găsască direc­tive conforme cu necesităţile reale ale ţărei ; să persiste in­­trânsele ; să se adreseze cu dân­­sele la mase, şi vor deveni din opoziţie guvern. Altfel vor ră­mâne praful de opozanţi, cum îi caracterizează „L’Information“. încă o dată : Trăiască Regele . TRĂIASCĂ REGELE ! n -| putem opri. Şi în legătură cu aceasta, să facem populară o măsură foarte simpatică luată de guvernul tinerei republici a Estoniei. Republica galeşilor de Riga are un milion şi o sută de mii de locuitori cari neg o sută de reprezentanţi în parlament; a­­cum campania electorală este deslănţuită pe meleagurile­­es­­toniene cu o furie ne mai­po­menită. Ia această ţărişoară cu o situaţie economică din cele mai înfloritoare, sânt una sută şi patrusprezece partide politice cari îşi dispută cu îndârjire dreptul de a conduce, pentru cele o sută de locuri în par­lament, candidează două mii două sute cincizeci şi şase de politiciani. Tulburarea produsă de campania electorală primej­­dueşte economia naţională. Ce e de făcut, s’a întrebat oamenii cu răspundere reală ai Estonie! ? Şi au găsit o soluţie : fiecare partid va depune o cau­ţiune de treizeci de lire sterline care va fi reţinută de stat dacă partidul nu obţine în alegeri cel puţin două mandate pentru parlament. Or, treizeci de lire sterline sânt­­­un capital destul de apreciabil pentru partidişpa­­rete belicoase ale Estoniei , şi altfel retragerile din lupta e­­lectorală au început să apară, p revedfcita­se astfel că mulţi din cei doar mii două sute cincizeci şi şase de candidaţi erau sau pescuitori şi apă tul­bure sau încurcă-lu-me. Ce ar fi dacă am cere şi noi o cauţiune—natural materială— atâtor aspiranţi la ministere, subsecretariate de stat, deputăţie, prefectorat, primariat şi alte tocmaie? Desigur, ei desigur, flămânzii şi ahtiaţii cluburilor politice îşi vor căuta o meserie mult, mult mai onorabilă decât aceea de exploatator al credu­lităţii Blândului popor român. Nostima întâmplare estoniană e binevenită in vremea când un partidişor fără nici o garanţie — natural materială — îşi a­­rogă dreptul de a guverna ţara după metode pe cari cândva le-a inaugurat unui Octavian Tăzlăoanu... G. SPINA -CITIŢI „OPINIA“­ ZIAR FOOTIG COTIDIAN JOI 1 APRILIE 1926 INUNCIARI se primesc la toate agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului îşi—Str. Gh. Mârzescu 17 Iaşul şi noul guvern Iaşul ca şi întreaga Mol­dovă, trebue să se cerneas­că. De unde avea în gu­vernul trecut 5 miniştri (d-nii Mărzescu, Al. Cons­­tantinescu, general Văito­­ianu, N. Săveanu, Chircu­­lescu) şi pe prezidentul Camerei (d. M. Orleanu), în guvernul actual n’are de­cât un ministru, şi încă şi acela fără portofoliu şi persecutat de d. Goga ca­re e şeful real al actualului guvern. Cine n’are portofoliu n’a­re decrete, n’are decizii ministeriale, n’are distri­buţii de fonduri. Poate ce e dreptul, atrage atenţia colegilor asupra regiun­ei pe care o reprezintă. Slab de tot ! Avem o speranţă. D. Pe­­trovici, prin autoritatea sa morală, nu va fi un minis­tru de duzină, şi departe de a se mulţumi să fie un fi­gurant în guvern, va cere ca compensaţie fapte reale în ajutorul Moldovei, sug­­gerate de D-sa din durerea pentru această regiune ho­­ropsită care va îmbrățișat cu simpatie și considera­­țiune. Actualităţi politice Bietul Maniu! D. Maniu a declarat că par­tidul său este absolut unitar şi că nia o defecţiune nu se va produce din partea d-lui Goldiş. După câteva ceasuri de la a­­ceastă declaraţie, d-nii Goldiş, Laped­­u, Lupaş, au intrat în guvernul Averescu. Ba chiar şi d. Boul cu alţi ardeleni au tre­cut la averescani, grăbind di­zolvarea partidului raţional. Teribilă perspicacitate are d. Maniu ! îmbrăţişarea d-lui Iorga In audienţa la Palat, d. Iorga a fost îmbrăţişat de Rege. Cu atâta s’a ales... Dar şefia? După groaznica decepţie a partidului naţional, se pune din nou chestia şefiei. In speranţa că va fi prim­-mi­­nistru, d. Maniu a cedat şefia d-lui Iorga. Acuma ar vrea s’o capete îndărăt, iar d. Iorga nu-i dispus s’o abandoneze. Va fi o luptă distrugătoare ! Caracudi Cel mai „Caracudi“ ziar s’a dovedit a fi „Lupta“ takistă. De doi ani tot dădea termene scurte de cădere a d-lui Brătianu; şi d. Brătianu s’a retras când a avut poftă. De doi ani tot afir­ma precis că partidul naţional vine la putere, şi au venit ave­­rescanii. Al diacului Caracudi! Guvern Goga AdesăMb­­l antin şi şef al nou­lui guvern averescan*este d. Octa­vian Goga. El a ținut legătura cu liberalii și a imprimat partidului politica cea mai practică. El stă­pânește acuma situația. Trebue s’o recunoaștem. .. Agresiunea contra d-lui Mârzescu Condamnăm cu toată energia agresiunea sălbatică a cărei vic­timă a căzut d. Mîrzescu. Nu ne putem însă reţine de a menţiona că agresiunea şi agre­sorul sunt emanaţiuni ale unei vectori greşeli a d-lui Mîrzescu însuşi. Maiorul Ştefânescu-Drăgăneşti era în 1919 comisar regal la Iaşi şi servea ca instrument al opresiunei liberale. încă purtând haina militară, maiorul Ştefă­­nescu-Drăgăneşti s’a dedat la manifestaţii politice în cadrul organizaţiei fasciste „Garda Conştiinţei Naţionale“ creiată şi condusă de d. Mârzescu prin d-nii C. Pancu şi Victor Ia­­mandi „Garda“ aceasta a pregătit şcoala manifestaţiei de stradă şi a agresiunei fizice. Nu cre­dem că d. Mîrzescu a voit să împingă lucrurile până la ex­trem. Dar a determinat unele­­împrejurări care i-au trecut lipeşte cap. ROLUL POLITIC AL D-RULUI TOMA IONESCU Toma lonescu a fost şi om­uşit contra lui Titu Maiorescu politic. Era al treilea din fiii lui rectorul universităţei Ghiţă Ioan, dintre care al pa­trulea Victor lonescu, a avut un rol destul de zgomotos în politică. Fratele cel mai mare din se­rie, Costică Ioan, a jucat un rol mai şters în politică, de­cât cei trei fraţi următori şi a murit pe când steaua lui Take Io­nescu abea apărea. Toma lonescu a ţinut un mare loc în organizaţiunea conser­­vator-democrată, pe care însă cei neiniţiaţi nu l-au cunoscut pentru că pe aceştia îi orbea strălucirea lui Take. Toma lo­nescu era netăgăduit o mare in­teligenţă şi specialitatea sa pro­fesională nu-l împedecase de la cultura generală în care intrase şi liniile mari politice. Toma lonescu avea tempera­ment. Combativitatea făcuse din­tr’ânsul un bun technician. Gra­ţie, natural valoarei sale de profesor, intr’o luptă celebră sub guvernul Carp, Toma lo­nescu a organizat aşa de bine lupta de la colegiul Universi­­tăţei din Bucureşti, în­cât a­ve­ni necazul său. Nicu Filipescu a făcut cu acea ocazie o epi­gramă în proză la adresa lui Toma lonescu, spunând că a­­ceasta este singura operaţiune care a reuşit marelui chirurg. In discuţiunile mari din co­mitetul cel mic al partidului Toma Ionescu prezenta expuneri şi soluţiuni aşa de bune, anco­rate in premise nerăsturnabile şi cu o logică atât de strânsă, in­cât punea pe gânduri pe şeful, cana avea altă soluţie cu alte argumente, iar după ce vorbea şeful, tovarăşii uneori ziceau că au dreptate amândoi, unul pen­tru că e şef, celălalt pentru motivarea puternică. In parlament, fie deputat, fie ca senator, apărea rar, dar dis­cursurile lui Toma Ionescu a­­veau totdeauna un fond mare şi o strălucire de mare oratorie. Dacă n’ar fi ţinut socoteală că Take lonescu, se destinase de la adolescenţă pentru viaţa publică şi intrase in politică cu mult înaintea sa, Toma lonescu ar fi avut un mare rol politic. * * * O sinagogă din­tr-un cartier retras şi sărac al New-Yorkului era ameninţată să fie vândută la licitaţie publică din cauza neplăţei unei hipoteci de 10 mii dolari. Cum nu era posibil ca enoriaşii să poată colecta această sumă şi termenul de vânzare se apropia, administra­torul sinagogei a propus enori­aşilor ca "o comisiune de trei persoane să meargă la Rocke­feller şi să-l roage să-i ajute. Altă soluţie nu găsea. Propunerea a stârnit un râs Crescut în asemenea atmosfe­ră, maiorul Drăgăneşti a fost apoi răsplătit cu onoruri şi tri­mis în străinătate tot de d. Mîr­zescu. Când s’a încurcat în afacerea paşapoartelor, d. Drăgăneşti în­ţelegea să beneficieze nesupărat de nimeni, de moda operaţiilor oligarho-liberale. Dar iţele po­litice i-au stricat socoteala. Şi d. Drăgăneşti s’a revoltat, re­curgând la metoda violenţei în­văţată în pepiniera nenorocită de la Iaşi, din 1919. Pepiniera aceasta a determi­nat multe sălbătăcii. Acuma s-a întâmplat încă una, şi chiar contra d-lui Mârzescu, a lovit acolo pe unde a greşit. Sperăm că în cele din urmă se vor lumina capetele serioase şi nu se vor mai repeta greşe­lile şi destrăbălarea. Renovatus general, dar administratorul nu s’a lăsat. — „Hai să mergem la Roc­kefeller, el e un mare filantrop; și băcanul grec din colț mi-a spus că filantrop se chiamă iu­bitor de oameni ; doar n’o să ne bată, — zise administrato­rul. — De bătut nu ne bate, dar ne dă jos de pe scări, îi răs­punseră tovarăşii. Tustrei s’au prezentat totuşi la bătrânul Rockefeller, pe care l’au găsit jucând golf (la vrâsta de 86 ani !). Introduşi în cabi­netul lui, Rockefeller i-a între­bat de scopul venirei. După ce­­ au arătat somaţiu­­nea băncei cu termenul de vân­zare, bătrânul a tras sertarul de la biurou din care scoţând carnetul de cecuri, i-a întrebat de ce sumă au nevoe. — Numai de 10.000 dolari (2 şi jum. milioane lei)! — Poftiţi cec pe această sumă. — Noi, D-le Rockefeller, nu suntem ingraţi, ştim să răsplă­tim un gest atât de nobil al D-voastră ! — Şi cu ce mă puteţi răs­plăti ?’ întrebă de curiozitate bă­trânul. — Cu ce ? Cu lucru mare, mare de tot! — Anume ? — Vă facem gabă la sina­goga noastră! ! — Şi ce-i asta „gabă“ ? (Continuarea în pag. IV-a) SCRISORI DIN NEW-YORK Filantropia lui Rockefeller Cum a ajuns miliardarul american „gabă“ la o sinagogă Long-Beach (New-York) 5 Mart 1926 Continuarea In pag. IV- a SĂPTĂMÂNĂ PATIMILOR De Pr. N. HODOROABA Săptămâna patimilor, epilogul postului mare. Postul mare, pri­lej de curăţire trupească şi sufletească pentru înviere. Din ziua de Florii, seara, în­cep deniile. Ia seri liniştite, cu’n cer ce­nuşiu, in adierea răcoroasă a vântului de desmorţire primă­văratecă, unii cu o aprinsă sete de viaţă ce cuprinde ca prin farmece întreaga fire, în îngâna­­rea zilei cu noaptea, clopotele a mii de oi­seit­ate pe cuprin­suri îndepărtate vor suna deo­dată, în sproae lungi, ca nişte puternice trâmbiţe de mobilizare, vestea pătimirii Fiului lui Dum­nezeu, despre care ne vorbeşte Cartea Sfântă.­­ Ele vestesc trezirea conştiinţei­­creştineşti şi trebuinţa unei re­culegeri sufleteşti în această Săptămână sfântă de post, când ne amintim de patimile Dom­nului, al căruia Har a luminat noroadele şi al căruia cuvânt a străbătut veacurile de a ajuns pârcă la noi curat şi neschimbat. Şi ce frumoase amintiri tre­zesc in sufletele noastre, aceste seri de denii din Săptămâna Patimilor !.. Ele afecătuesc un strat de flori în grădina copilă­riei noastre, când sentimentul religios creştea în sufletele noa­stre la lumina slabă a candele­lor colorate, la auzul frumoase­lor şi armonioaselor cântări cu*.. „Iată Mirele vine în miezul nopţii“ şi „Cămara ta, Mântui­torule“, în acest intunerec tainic prin care se încrucişau săgeţile de lumină de la mucurile de lumâ­nări, noi bă­team mătănii pe lespezile de piatră, lipiam frun­tea de eie şi ne rugam pentru „minte, noroc, pace şi belşug“, aşa cum ne învăţase mama a­­casă—din curăţeniea şi frăgezi­mea sufletului nostru de copil... Dar, acele vremuri fericite pen­tru noi, au trecut şi, nu ne-a rămas decât doar amintirea lor scumpă pe care deniile de a­­cum au darul să ne-o împros-Săptămâna Patimilor ne amin­teşte prin slujbele ce se fac în biserică, şi bucăţile din Evan­ghelie ce se citesc te denii, chi­tuirile suferite pentru neamul tomenesc de Aceia, pe care ni­meni niciodată nu s-a putut „vădi de păcat“... De două mii de ani creştinătatea îşi amin­teşte de suferinţele sale—în a­­­ceastă săptămână, mai ales— fără însă ca să se fi putut pă­trunde pe deplin de sublimitatea învăţăturilor sale pe care în practică atâţia de puţine puni Trădare pentru 30 de arginţi ! Judecată nedreaptă şi condam­nare la moarte... Scuipări, pal­me, loviri, huidueli, adăpat cu fiere, cunună de spini, sceptru de trestie şi, peste toate, po­vara crucii pe drumul greu al Golgotei!... Spre locul osândirii îl condu­ceau acei, cari cu câteva zile înainte îl întâmpinară cu stâl­­pări în Ierusalim şi cari i-au aşternut vestmintele pe cale stri­­gându-i „Osana!“... Pe locul Câpăţinei răstignit între doi tâl­hari ş­i după moarte străpuns cu suliţa !... Nimeni şi niciodată n’a indurat un chin mai grozav decât al Mântuitorului.­­ Spre Golgota suferinţii unde s’a ispăşit străvechiul păcat prin vărsarea pe cruce a sângelui nevinovat, să privim din nou cu toţiii astăzi în această Săp­tămână a patimilor. Atâţia din r­ igm

Next