Opinia, august 1926 (Anul 22, nr. 5753-5777)

1926-08-03 / nr. 5753

.-Vess és - ° 'h ANUL XXÎ! No*. 375$' ABONAMENTE Lei 600 . . . pe un an • 320 ... „6 luni 160 3 luni NU S’AU SFÂRŞIT INCA FRIPTURI­ŞTII De obiceiu, trădările po­litice se făptuesc imediat după venirea unui partid la putere. Masa flotantă a tre­păduşilor trece pe nesimţite în tabăra unde se împart foloasele guvernării. Publicul aproape nu ia in seamă manevra, atât e de obişnuit cu ea. Venirea la guvern a ge­neralului Averescu însă, a atins înoiri în aspectele consfinţite, a dezvălit o tră­sătură de caracter pe care ne plăcea s-o ignorăm : „frip­­turismul“. Nu e vorba de un joc la modă, ci de o meteahnă aproape generală a cetăţeanului român. Edu­caţia lui politică e prea su­mară pentru a înţelege că in viaţa publică există da­torii, obligaţii care nu pot­fi călcate fără motive a­­dânci şi serioase, fără un proces de conştiinţă deplin justificat. Aceleaşi legi mo­rale domnesc aici, ca şi in viaţa de familie. Totuşi câţi din fripturiştii „serioşi“ din ultima vreme ar admite că a­ţi părăsi grupul de care erai legat prin idei şi aspi­raţii, e un act la fel cu fu­ga de lângă o soţie iubită la altă femee urâtă foc, proastă, bătrână dar mai bogată ? * Trist este mai cu seamă că seria sfripturiştilor pare nesfârşită. Poate a devenit o boală cronică. In orice caz, zilnic trebue să constatăm o nouă „înscriere“ neaşteptată, o nouă trădare fără motiv, o nouă deziluzie,—dacă cu­vântul acesta mai are vre- un rost acum, când toate iluzii e dorm într’un vast şi dezolant cimitir. Teribil cataclism moral a produs fripturi­smul oa­menilor independenţi, pe care ii ştiam cu credinţe democratice. De ce un act aşa de urât ? De ce atâta mizerie sufletească ? Unde să mai găsim o pildă se­rioasă, un îndemn către lupta pentru idei ? Fripturismul e numele u­­nei grave crize în viaţa noastră obştească. Numele acesta va rămâne desigur în istorie, atrăgând după el şi amintirea guvernului Ave­rescu. Reacţiunea împotriva stării de acum ar fi ne-frip­­turismul sincer, lupta în slujba unui ideal politic şi social fără buget. Dar câţi soldaţi adevăraţi ar putea număra azi acest contra­­curent ? I. L. 8080 Am fost sig­uri din primul mo­ment: in afară de spirite, nici d. Alfred Heller personal şi nici propuşii dum­isale, nu pot da un răspuns clar întrebărilor şi observaţiilor noastre hotărâte. Pentru câ niciodată claritatea n'a fost apanajul activităţii directo­­rului ,Ţintei“ şi al „Politicei“. Noi am explicat fenomenul foarte simplu al revenirii d lui Hefter în afacerea cu antiptila Seremru, Heft­er at Clomp. ASPECTE dumneata, antisemitismul n’ar mai fi posibil". Acestei patalamale decernată prin graţia divin-regalistă a­­ d-lui Titeanu, i-a urmat imediat îngenunchierea , exact în stilul „Cuvântului“, „Lumea“, a des­făşurat drapelul naţionalismului integral, blasfemând pe Barbu­sse, întinzând un plasture pali­ativ peste situaţia Basarabiei şi denunţând pe agitatorii adunaţi în sala Wagram din Paris, agi­tatori pe care cotidian „Cuvân­tul“ îi arată cine sunt: un grup de jidani dez­rfori din armata română, puşi în solda soviete*­lor şi comandaţi de Henry To­rres „apărătorul târfei asasine mentalismuL Nu ne-am închi-­­ puit însă că „Politica" poate Germaine Berthon“!­u.Ce chiar satul­­era să scriem mortal, dacă n’am şti că fiecare împrejurare şi fiecare salt al d-lui Hefter este un prilej de puizare a celor mai depline sa­tisfacţii pa care le dă viaţa­ pe care l-a făcut în ultimele zne, trecând­­ la dogma antiparla­­mentaristă din primul articol la înmierea acestei dogme prin pana lui Ben Amura şi sfârşind eri cu cuplerul ultraparlamen­­tarist al d-lui Grossman. Nu mai este chestie de con­trazicere. Este o gravă abatere deja îndatoririi­­ gazetarului că­ruia, dacă i se poate îngădui să slujească (în înţelesul supe­rior al cuvântului) orice idee, nu-i este îngăduit să slujească (in înţelesul ce mai brutal al cuvântului) toate interesele, pro­ducând cea mai primejdioasă stare sufletească a cititorilor : confuzia. D. Hefter a plutit întotdeauna in două luntre. S a stiut, cu un talent pe cere* nu i-1 putem contesta, — după cum nu-i pu­tem contesta nici talentul zia­ristic (şi de aceea este atât de pericn­os) — să lege extremele, b­­­­and să-şi menajeze ami­ciţii, de pildă, şi în lagărul fascist şi iu cel al democraţiei hulite; aceasta pentru orice e­­ventualitate. Astfel, d. Heiler a obţinut certificat pentru „schiţa elegan­tă“ asupra maurasimului, de la d. Eugen Titeanu şi a avut satisfacţia de a vedea că domnii dela „Cuvântul“ îl consideră într’o altă categorie de­cât pe d-nii Graur, Branişteanu şi So­­cor; ştiţi, vechea poveste: „o dacă toi o jidinii ar fi îa fel cu in Bucureştii atâtor traficuri, nimeni nu se găseşte să subli­nieze activitatea d-lui Alfred Hefter; când a încercat „Auro­ra“, a făcut-o prosteşte, alune­când pe un teren unde, în de­finitiv, d. Hefter n’a avut o vină mai gravă decât a d-lui Stere, dacă a fost vină. In Iaşi însă, unde avem li­niştea necesară tuturor analize­lor şi unde spiritul d-lui Hefter stăpâneşte naivitatea unui pu­­blic pr­o credul, e bine ca — măcar din când în când — să-i fixăm atitudinea atât, natural, cât poate fi fixată nestatornicia. G. Spina ­oteca ,t/14/Vo,, , Vy%,­- Atlantida este la modă mai muit ca oricând. Jean Carrére, poet, romanc­er, ziarist publică „Sfârşitul Alianţei sau Seara cea Mare"—roman care prezintă în culori vii şi impresionante catastrofa care a dat la fund Cetatea-Regină, rivala străbună a Tirului, Romei sau Bizanţului. Ce-i Atlantida ? Limpede nu şt­i decât ceiace, povesteşte Platon în Timea şi Critias. A existat în adevăr a­­cest continent ? In Platon, se pare că e vorba de o legendă­ pe care poate a închipuit-o ea in întregime. Majoritatea co­mentatorilor sunt de această părere. D. S. Gsell scrie: „At­lantida nu e menţionată decât de Platon şi de acei care l-au cer­t“. După cercetările ştiinţi­fice se pare că Platon se baza pe o realitate. Geologul P. Ter­­mier crede că Atlantida a exis­tat chiar în locul arătat în Tib­eu. La o epocă relativ a­­propiată, către sfârşitul erei guaternare, o vastă regiune con­­tinentată sau făcută din insule mari, s’a scufundat la restul strâmtorii Gibraltar şi urmele acestui catacl­sm rămân încă vizibile pentru geologi. Şanţuri adâncTriongitudina­l­e mărginesc cele doua ţărmuri de răsărit şi apus ate oceanului Atlantic. Cele patru arhipelaguri, ulti­mele vestigii ale continentului dispărut (Azorete, Madera, Ca­­narele și insulele Capului­ Ver­­de) păstrează încă o faună de origină continentală, asemănă­toare cu cea a Antilelor și a coastelor Scangelului.Probă e­­videntă că toate aceste pămân­turi au făcut parte din acelaşi continent. Mai mult Critias con­­ţine o descr­ete geologică a At­­lantidei, care corespunde exact structurei actuale a solului a­­cestor arhipelaguri Este aşa­dar material şi spa­ţiu pentru ca imaginaţia să re­con­truiască in libertate. « D. Jean Carrere înt­ide mar­­ginile Atlantidiei către apus până în Mexic şi Bolivia. Capitala acestui vast continent era At­lantis,o cetate imensă, puternică şi fastuoasă, dar roasă de toţi fermenţii decadenţei. La început Apostolii, adică oligarhia atlan­­tă, se gândesc să aleagă pe mai marele lor, adică un fel de împărat. Această demnitate a­­parţine încă lui Hellas. Acesta s’a dus cu flota să facă o ex­pediţie în Mediterana. El nu s’a mai întors şi trece drept mort. Un partid vrea să ridice în scaun pe Gi­che, stăpânul au­rului, a cărui soţie Mellena con­duce totul. Partidul ei es­e par­tidul trădătorilor. Ea are mo­­tive să creadă că Helles a pie­rit pe mare : în ascuns ! Melle­na trimesese flota Astecilor să-l atace. Mellena și partizanii săi nu vor da îndărăt în fața unei crime. Ei reprezintă rasa rasă, a că ei h­gemonie vor s’o sta­bilească în Imperiu, pe când Hellas cu partidul lui sunt fa­vorabili rasei albe, liguri, pe­­lasgi etc. in care văd Viitorii făuritori ai civilizaţiei, lângă aceasta, partidul Mellena încarnează demagogia ; al lui Hellas este aristocrat şi tradi­ţionalist. El deţine ştiinţa. Preo­ţii Sfinxului păstrează în tem­plu taine de temut, între care focul lichid. Atlantis are lumină electrică, telefon, etc... Bătrânul mag­­reus, retras în insula lui verde, a inventat acolo aviaţia, aparate foarte puternice de proecţii luminoase, jocuri de o­­glinzi şi de lentile în stare să aprindă corăbiile la distanţă, şi un fel de trăsnet în tub, care sfarmă pe toţi adversarii asupra cărora îl azvârle avionul. Oreus este foarte înţelept şi bun, pro­tectorul venerat al patrioţilor, al marelui poet Thebar, al că­pitanului de gardă egipteană Knefao, al lui Hellas, Hermos etc.; în schimb este urât şi temut de partidul trădătorilor. Ştiinţa şi înţelepciunea lui O­­reus nu vor scăpa Atlanta, pen­­tru că decade de sub acţiunea propriilor sale vicii. Îmbătat de putere şi bogăţie, popor- at­­lant nu mai vrea să­ lupte, nici să lucreze, nici să plătească im­pozite şi lasă foari -^activitatea utilă, toate forţele militare şi navale, toate sarcinile şi con­tribuţiile, — tributarilor lui care (Continuarea în pag. IV-a) LECTURI DE VACANŢĂ „Sfîrşitul Atlantei“ — Un roman asupra continentului misterios — 2 LEI NUMĂRUL MARŢI 3 AUGUST 1026 ANUNCIURI se primesc la toate Agenţiile de pablicîtats şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Gh. März­escu ZIAE POLITIC COTIDIAN Primăria şi Pânea Domnii de la primărie s’au vînzolit zile întregi, promiţînd că vor iefteni pînea. Dar n’au ieftenit nimic. Un domn consilier muni­cipal a făcut şi o întrunire publică. Apoi a intrat în­tr’o consiune pentru an­chetarea la mori. Despre această comisiune nu se mai aude nimic. Pînea a rămas la acelaş preţ. Ba de cîteva zile nici n’o mai avem în can­titate suficientă. Iar din puţinul cît se fabrică, un­i brutari vînd pe sub mină, cu preţ sporit. Iată la ce isprăvi a ajuns administraţia municipală. In legătură cu aceasta, confratele local „Mişcarea“ publică următoarea infor­maţie : „Suntem informaţi că toate ofertele de grîu ce sosesc co­munei, cu preţuri mult mai scă­zute de­cit acelea indicate de morari, sunt puse la dispoziţia morarilor, dar n­u în Primărie, ci în afara ei, unde se aranjea­ză cumpărăturile şi unde dele­­c­at­ul primăriei serveşte de in­termediar. Acesta este adevăra­tul motiv pentru care populaţia este speculată, plătind pânea şi făina mai scumpă ca în celelalte părţi ale ţării. Precum se vede, complectă armonie intre morari şi primărie pentru jăcmăn­ala publicului". Chestia este prea impor­tantă pentru ca „Mişcarea“ să se­­limiteze la această informaţie laconică şi ne­clară, iar pe­ de altă parte Conducătorii primăriei ar trebui să răspundă imediat „Mişcării“. Aşteptăm. Ciclon in Australia Din Sydney se anunţă că ju­mătate din continentul Australie a fost devastată de un teribil ciclon, urmat de inundaţii. Localitatea Perth a fost com­plect cuprinsă de apă, până la acoperişe. Două cartiere din Melburn au fost greu avariate ; 30 case şi 2 biser­ci s-au prăbuşit com­plect. Pagubele sunt enorme. Un animal antediluvian descoperit în Italia In provincia Caserta (Italia), cu prilejul unor săpături, niște lucrători au găsit la 10 metri adâ cm­e, scheletul unui animal antediluvian, necunoscut până acum. Capul animalului este enorm și are coarne lungi de 2 metri. Restul corpului încă n’a fost dezgropat. Mai mulţi savanţi au sosit la faţa locului pentru a studia a­­ceste rămăşiţe de sute de mii sau de milioane de ani. S a obţinut, un mi­lion lei pentru Iaşi Am arătat jalnica situaţie fi­nanciară primăriei. Pentru a se putea obţine o îmbunătăţire a s­tuaţiei actuale, au plecat la Bucureşti d-nii N. Petrea, primarul oraşului şi N. Gheorghiu ajutor de primar. D. Gheorghiu s-a întors Sâm­bătă in Iaşi. D-sa, în urma intervenţiilor în Capitală, a obţinut deja căile ferate din datoria către primă­­ri.. un milion lei! Această sumă este destinată special pentru aprovizionarea şcoalelor cu lemne. In pag. III-a Ultima Ora telegrafică și telefonică Din toată lumea Călduri în Italia. — De câteva zile, în Italia sunt călduri cum nu s’a mai pomenit de 20 de ani. Termometru arată 30 grade la umbră. In Sicilia și Calabria a ajuns chiar 40 grade. * Mormântul regelui Midas In d strictul Iasili Kaja în Fri­­gia (Aș­a M că) s’a descoperit un mormânt săpat în piatră, a­­vând intrarea frumos decorată cu sculpturi grecești. Se crede că-i vorba de mor­mântul faimosului rege Midas, ultimul rege frigian despre care regenul spune că avea urechi de magar și că, prin atingere cu mâna, transforma or­ce lucru în aur.­ Aur în copac.— La Stol­berg în Renania, s’a descoperit în scorbura unui copac, suma de un milion și jum. mărci aur, ascunsă la începu­ul războiului, de către industriașul german Prim. Descoperirea s’a făcut datorită denunțului unui secretar al lui Prim.* Vizită germană în Ja­ponia. — Crucișătorul german „Hamburg“ a sosit în portul ja­ponez Yokohama. E pentru în­tâia oa­r după război, că un vapor german de război vizitează Japonia. Marinarii niponi au făcut nemţilor o călduroasă pri­mire. Un nou tratament al dia­betului.—Se ştie că organizmul omului conţine şi mici cantităţi de nichel şi cobalt. Se pa­r că boala diabet coincide cu d­ipa­­riţia acestor două metale din organizm. Nişte medici francezi au injec­tat sub piele sau au dat diabe­ticilor să înghtă puţintel nichel şi cobalt. Starea bolnavilor s’a Îmbunătăţit simţitor , ba chiar la unii a­u apărut complect zaharul din urină. Oficiosul d-lui Mamim ridiculizează „fripturis­­mul “ d-lui Iorga Se ştie că, în timp ce d. Ma­­niu ţine la ideia pertractării cu ţărăniştii,­majoritatea fruntaşi­lor ardeleni au pregătit combi­naţia cu partidul liberal, în ca­re scop va avea loc peste câteva zile consfătuirea de la Sovata. In acest timp iorghştii se gândesc la o conlucrare cu gu­­vernul averescan. D. Iorga şi-a chemat partizanii la Vălenii de Munte, pentru a se lua o ho­tărâre. Atitudinea iorghiştilor nu sa­tisface, bine­înţeles, pe d. Ma­­niu. Şi de aceia, şeful ardelean ironizează pe d. lunga, prin co­loanele oficiosului naţional „Ro­mânia". Amănunte asupra fripturismu­­lui i­rghiştlor, a publicat şi zi­arul „Viitorul". Sub cuvânt ca polemizează cu organul vintilist, „România“ aminteşte ca d. Ior­ga a cerut înfierarea fripturiş­tilor într’o şedinţă a comitetului executiv al partidului naţional, calificând fripturii­mul ca pe un act „de pecetluire publică a li­nei atitudini ruşinoase, extrem de vinovate". Deasemenea „România amin­teşte că într’o şedinţă a Came­rei, d. Iorga a condamnat me­toda cu care guvernul a făcut alegerile,—metodă prin care s-a pus: „pentru totdeauna o barie­ră de netrecut între victime şi călău“. Şi concluzia „României“ este că apropierea d-lui Iorga de a vetescani e deci imposibilă. Scriind în acest fel, ziarul d-lui Maniu vrea să aducă pe d. Iorga la ambiţie şi să-l de­termine a renunţa la fripturism. Sad cel puţin „România “ vrea să scoată în evidenţă contrazicerile d-lui Iorga şi să înfiereze pe iorghişti, ridiculizând cu antici­paţie actul politic al frip­turis­mului lor. .. TAXE­­VAMALE Ministerul de finanţe anunţă că în urma hotărârii consiliului de miniştri, nu se va mai face nici un fel de reducere de taxe vamale la cereale şi ole ginoase. Munca intelectuală şi cea fizică Protecţia şi reglemen­tarea ei de V. I. RADU S’a putut observa că de la războiu încoace cu deosebire, individul a pierdut mult din în­semnătatea lui faţă de colecti­vitate. Negreşt până acum­ dis­­pariţiunea individului n’a ajuns încă o zi complectă, dar nu e mai puţin adevărat că aso­cia­­ţiile intelectuale ca şi cele mun­citoreşti, cu alte cuvinte masele, tind a se „suplanta individului, chiar când aceasta e înzestrat cu în­suşiri mari. Tot după răz­boiu se cere ca fiecare să a­ucă contribuţia lui de muncă, iar traiul lui să păstreze oare­care proporţie cu munca depusă. Tendinţa pentru reglementar a muticei manuale, n’a fost nici o dată aşa de viu manifestate ca in aceste din urmă vremuri, pentrucă aceasta e un mod de a se stabili proporţionalitatea între munca fiecăruia şi t­atul său. n tot după războiu sa putut constata că puterile publice, la cari se asociază şi particularii poartă deoseb­ia grijă tuturor categoriilor de muncitori. De aici creiarea atâtor aşezăminte a tă­iei menire este pe a veni în a­­jutorul celor cari n’au ajuns încă a munci, ca şi celor cari mun­cesc, dar nu pot acoperi toate nevoile cu produsul mum­ei lor. Unul din cele mai importante aşezăminte de felul acesta, cre­­iat imediat după războiu ca o consecinţă a lui, societatea I. O. V. Apoi sanatorii pentru copii, pentru muncitori manuali şi in­telectuali, literaţi, ziarişti etc. Din marea categorie a aso­ciaţilor de astăzi, cele asupra cărora se opreşte mai puţin vigilenţa puterilor publice este cea a muncitorilor intelectuali. Munca acestora,­e drept nu poate fi reglementată cu ora şi minutele, ca munca unui lucrâ­­tor manual. Munca intelectualului, nu nu­mai că nu se concretizează în (Continuarea în pag. IV-a) D. ARISTIDE BRIAND ministrul de externe al Franţei, cu toată activitatea parlamentară, are destul timp acum in vacanţă, ca să se ocupe şi cu... pescuitul.

Next