Opinia, august 1926 (Anul 22, nr. 5753-5777)
1926-08-03 / nr. 5753
.-Vess és - ° 'h ANUL XXÎ! No*. 375$' ABONAMENTE Lei 600 . . . pe un an • 320 ... „6 luni 160 3 luni NU S’AU SFÂRŞIT INCA FRIPTURIŞTII De obiceiu, trădările politice se făptuesc imediat după venirea unui partid la putere. Masa flotantă a trepăduşilor trece pe nesimţite în tabăra unde se împart foloasele guvernării. Publicul aproape nu ia in seamă manevra, atât e de obişnuit cu ea. Venirea la guvern a generalului Averescu însă, a atins înoiri în aspectele consfinţite, a dezvălit o trăsătură de caracter pe care ne plăcea s-o ignorăm : „fripturismul“. Nu e vorba de un joc la modă, ci de o meteahnă aproape generală a cetăţeanului român. Educaţia lui politică e prea sumară pentru a înţelege că in viaţa publică există datorii, obligaţii care nu potfi călcate fără motive adânci şi serioase, fără un proces de conştiinţă deplin justificat. Aceleaşi legi morale domnesc aici, ca şi in viaţa de familie. Totuşi câţi din fripturiştii „serioşi“ din ultima vreme ar admite că aţi părăsi grupul de care erai legat prin idei şi aspiraţii, e un act la fel cu fuga de lângă o soţie iubită la altă femee urâtă foc, proastă, bătrână dar mai bogată ? * Trist este mai cu seamă că seria sfripturiştilor pare nesfârşită. Poate a devenit o boală cronică. In orice caz, zilnic trebue să constatăm o nouă „înscriere“ neaşteptată, o nouă trădare fără motiv, o nouă deziluzie,—dacă cuvântul acesta mai are vre- un rost acum, când toate iluzii e dorm într’un vast şi dezolant cimitir. Teribil cataclism moral a produs fripturismul oamenilor independenţi, pe care ii ştiam cu credinţe democratice. De ce un act aşa de urât ? De ce atâta mizerie sufletească ? Unde să mai găsim o pildă serioasă, un îndemn către lupta pentru idei ? Fripturismul e numele unei grave crize în viaţa noastră obştească. Numele acesta va rămâne desigur în istorie, atrăgând după el şi amintirea guvernului Averescu. Reacţiunea împotriva stării de acum ar fi ne-fripturismul sincer, lupta în slujba unui ideal politic şi social fără buget. Dar câţi soldaţi adevăraţi ar putea număra azi acest contracurent ? I. L. 8080 Am fost siguri din primul moment: in afară de spirite, nici d. Alfred Heller personal şi nici propuşii dumisale, nu pot da un răspuns clar întrebărilor şi observaţiilor noastre hotărâte. Pentru câ niciodată claritatea n'a fost apanajul activităţii directorului ,Ţintei“ şi al „Politicei“. Noi am explicat fenomenul foarte simplu al revenirii d lui Hefter în afacerea cu antiptila Seremru, Hefter at Clomp. ASPECTE dumneata, antisemitismul n’ar mai fi posibil". Acestei patalamale decernată prin graţia divin-regalistă a d-lui Titeanu, i-a urmat imediat îngenunchierea , exact în stilul „Cuvântului“, „Lumea“, a desfăşurat drapelul naţionalismului integral, blasfemând pe Barbusse, întinzând un plasture paliativ peste situaţia Basarabiei şi denunţând pe agitatorii adunaţi în sala Wagram din Paris, agitatori pe care cotidian „Cuvântul“ îi arată cine sunt: un grup de jidani dezrfori din armata română, puşi în solda soviete*lor şi comandaţi de Henry Torres „apărătorul târfei asasine mentalismuL Nu ne-am închi- puit însă că „Politica" poate Germaine Berthon“!u.Ce chiar satulera să scriem mortal, dacă n’am şti că fiecare împrejurare şi fiecare salt al d-lui Hefter este un prilej de puizare a celor mai depline satisfacţii pa care le dă viaţa pe care l-a făcut în ultimele zne, trecând la dogma antiparlamentaristă din primul articol la înmierea acestei dogme prin pana lui Ben Amura şi sfârşind eri cu cuplerul ultraparlamentarist al d-lui Grossman. Nu mai este chestie de contrazicere. Este o gravă abatere deja îndatoririi gazetarului căruia, dacă i se poate îngădui să slujească (în înţelesul superior al cuvântului) orice idee, nu-i este îngăduit să slujească (in înţelesul ce mai brutal al cuvântului) toate interesele, producând cea mai primejdioasă stare sufletească a cititorilor : confuzia. D. Hefter a plutit întotdeauna in două luntre. S a stiut, cu un talent pe cere* nu i-1 putem contesta, — după cum nu-i putem contesta nici talentul ziaristic (şi de aceea este atât de pericnos) — să lege extremele, band să-şi menajeze amiciţii, de pildă, şi în lagărul fascist şi iu cel al democraţiei hulite; aceasta pentru orice eventualitate. Astfel, d. Heiler a obţinut certificat pentru „schiţa elegantă“ asupra maurasimului, de la d. Eugen Titeanu şi a avut satisfacţia de a vedea că domnii dela „Cuvântul“ îl consideră într’o altă categorie decât pe d-nii Graur, Branişteanu şi Socor; ştiţi, vechea poveste: „o dacă toi o jidinii ar fi îa fel cu in Bucureştii atâtor traficuri, nimeni nu se găseşte să sublinieze activitatea d-lui Alfred Hefter; când a încercat „Aurora“, a făcut-o prosteşte, alunecând pe un teren unde, în definitiv, d. Hefter n’a avut o vină mai gravă decât a d-lui Stere, dacă a fost vină. In Iaşi însă, unde avem liniştea necesară tuturor analizelor şi unde spiritul d-lui Hefter stăpâneşte naivitatea unui public pro credul, e bine ca — măcar din când în când — să-i fixăm atitudinea atât, natural, cât poate fi fixată nestatornicia. G. Spina oteca ,t/14/Vo,, , Vy%,- Atlantida este la modă mai muit ca oricând. Jean Carrére, poet, romancer, ziarist publică „Sfârşitul Alianţei sau Seara cea Mare"—roman care prezintă în culori vii şi impresionante catastrofa care a dat la fund Cetatea-Regină, rivala străbună a Tirului, Romei sau Bizanţului. Ce-i Atlantida ? Limpede nu şti decât ceiace, povesteşte Platon în Timea şi Critias. A existat în adevăr acest continent ? In Platon, se pare că e vorba de o legendă pe care poate a închipuit-o ea in întregime. Majoritatea comentatorilor sunt de această părere. D. S. Gsell scrie: „Atlantida nu e menţionată decât de Platon şi de acei care l-au cert“. După cercetările ştiinţifice se pare că Platon se baza pe o realitate. Geologul P. Termier crede că Atlantida a existat chiar în locul arătat în Tibeu. La o epocă relativ apropiată, către sfârşitul erei guaternare, o vastă regiune continentată sau făcută din insule mari, s’a scufundat la restul strâmtorii Gibraltar şi urmele acestui cataclsm rămân încă vizibile pentru geologi. Şanţuri adâncTriongitudinale mărginesc cele doua ţărmuri de răsărit şi apus ate oceanului Atlantic. Cele patru arhipelaguri, ultimele vestigii ale continentului dispărut (Azorete, Madera, Canarele și insulele Capului Verde) păstrează încă o faună de origină continentală, asemănătoare cu cea a Antilelor și a coastelor Scangelului.Probă evidentă că toate aceste pământuri au făcut parte din acelaşi continent. Mai mult Critias conţine o descrete geologică a Atlantidei, care corespunde exact structurei actuale a solului acestor arhipelaguri Este aşadar material şi spaţiu pentru ca imaginaţia să recontruiască in libertate. « D. Jean Carrere întide marginile Atlantidiei către apus până în Mexic şi Bolivia. Capitala acestui vast continent era Atlantis,o cetate imensă, puternică şi fastuoasă, dar roasă de toţi fermenţii decadenţei. La început Apostolii, adică oligarhia atlantă, se gândesc să aleagă pe mai marele lor, adică un fel de împărat. Această demnitate aparţine încă lui Hellas. Acesta s’a dus cu flota să facă o expediţie în Mediterana. El nu s’a mai întors şi trece drept mort. Un partid vrea să ridice în scaun pe Giche, stăpânul aurului, a cărui soţie Mellena conduce totul. Partidul ei ese partidul trădătorilor. Ea are motive să creadă că Helles a pierit pe mare : în ascuns ! Mellena trimesese flota Astecilor să-l atace. Mellena și partizanii săi nu vor da îndărăt în fața unei crime. Ei reprezintă rasa rasă, a că ei hgemonie vor s’o stabilească în Imperiu, pe când Hellas cu partidul lui sunt favorabili rasei albe, liguri, pelasgi etc. in care văd Viitorii făuritori ai civilizaţiei, lângă aceasta, partidul Mellena încarnează demagogia ; al lui Hellas este aristocrat şi tradiţionalist. El deţine ştiinţa. Preoţii Sfinxului păstrează în templu taine de temut, între care focul lichid. Atlantis are lumină electrică, telefon, etc... Bătrânul magreus, retras în insula lui verde, a inventat acolo aviaţia, aparate foarte puternice de proecţii luminoase, jocuri de oglinzi şi de lentile în stare să aprindă corăbiile la distanţă, şi un fel de trăsnet în tub, care sfarmă pe toţi adversarii asupra cărora îl azvârle avionul. Oreus este foarte înţelept şi bun, protectorul venerat al patrioţilor, al marelui poet Thebar, al căpitanului de gardă egipteană Knefao, al lui Hellas, Hermos etc.; în schimb este urât şi temut de partidul trădătorilor. Ştiinţa şi înţelepciunea lui Oreus nu vor scăpa Atlanta, pentru că decade de sub acţiunea propriilor sale vicii. Îmbătat de putere şi bogăţie, popor- atlant nu mai vrea să lupte, nici să lucreze, nici să plătească impozite şi lasă foari -^activitatea utilă, toate forţele militare şi navale, toate sarcinile şi contribuţiile, — tributarilor lui care (Continuarea în pag. IV-a) LECTURI DE VACANŢĂ „Sfîrşitul Atlantei“ — Un roman asupra continentului misterios — 2 LEI NUMĂRUL MARŢI 3 AUGUST 1026 ANUNCIURI se primesc la toate Agenţiile de pablicîtats şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Gh. Märzescu ZIAE POLITIC COTIDIAN Primăria şi Pânea Domnii de la primărie s’au vînzolit zile întregi, promiţînd că vor iefteni pînea. Dar n’au ieftenit nimic. Un domn consilier municipal a făcut şi o întrunire publică. Apoi a intrat într’o consiune pentru anchetarea la mori. Despre această comisiune nu se mai aude nimic. Pînea a rămas la acelaş preţ. Ba de cîteva zile nici n’o mai avem în cantitate suficientă. Iar din puţinul cît se fabrică, uni brutari vînd pe sub mină, cu preţ sporit. Iată la ce isprăvi a ajuns administraţia municipală. In legătură cu aceasta, confratele local „Mişcarea“ publică următoarea informaţie : „Suntem informaţi că toate ofertele de grîu ce sosesc comunei, cu preţuri mult mai scăzute decit acelea indicate de morari, sunt puse la dispoziţia morarilor, dar nu în Primărie, ci în afara ei, unde se aranjează cumpărăturile şi unde delecatul primăriei serveşte de intermediar. Acesta este adevăratul motiv pentru care populaţia este speculată, plătind pânea şi făina mai scumpă ca în celelalte părţi ale ţării. Precum se vede, complectă armonie intre morari şi primărie pentru jăcmănala publicului". Chestia este prea importantă pentru ca „Mişcarea“ să selimiteze la această informaţie laconică şi neclară, iar pe de altă parte Conducătorii primăriei ar trebui să răspundă imediat „Mişcării“. Aşteptăm. Ciclon in Australia Din Sydney se anunţă că jumătate din continentul Australie a fost devastată de un teribil ciclon, urmat de inundaţii. Localitatea Perth a fost complect cuprinsă de apă, până la acoperişe. Două cartiere din Melburn au fost greu avariate ; 30 case şi 2 biserci s-au prăbuşit complect. Pagubele sunt enorme. Un animal antediluvian descoperit în Italia In provincia Caserta (Italia), cu prilejul unor săpături, niște lucrători au găsit la 10 metri adâ cme, scheletul unui animal antediluvian, necunoscut până acum. Capul animalului este enorm și are coarne lungi de 2 metri. Restul corpului încă n’a fost dezgropat. Mai mulţi savanţi au sosit la faţa locului pentru a studia aceste rămăşiţe de sute de mii sau de milioane de ani. S a obţinut, un milion lei pentru Iaşi Am arătat jalnica situaţie financiară primăriei. Pentru a se putea obţine o îmbunătăţire a stuaţiei actuale, au plecat la Bucureşti d-nii N. Petrea, primarul oraşului şi N. Gheorghiu ajutor de primar. D. Gheorghiu s-a întors Sâmbătă in Iaşi. D-sa, în urma intervenţiilor în Capitală, a obţinut deja căile ferate din datoria către primări.. un milion lei! Această sumă este destinată special pentru aprovizionarea şcoalelor cu lemne. In pag. III-a Ultima Ora telegrafică și telefonică Din toată lumea Călduri în Italia. — De câteva zile, în Italia sunt călduri cum nu s’a mai pomenit de 20 de ani. Termometru arată 30 grade la umbră. In Sicilia și Calabria a ajuns chiar 40 grade. * Mormântul regelui Midas In d strictul Iasili Kaja în Frigia (Așa M că) s’a descoperit un mormânt săpat în piatră, având intrarea frumos decorată cu sculpturi grecești. Se crede că-i vorba de mormântul faimosului rege Midas, ultimul rege frigian despre care regenul spune că avea urechi de magar și că, prin atingere cu mâna, transforma orce lucru în aur. Aur în copac.— La Stolberg în Renania, s’a descoperit în scorbura unui copac, suma de un milion și jum. mărci aur, ascunsă la începuul războiului, de către industriașul german Prim. Descoperirea s’a făcut datorită denunțului unui secretar al lui Prim.* Vizită germană în Japonia. — Crucișătorul german „Hamburg“ a sosit în portul japonez Yokohama. E pentru întâia oar după război, că un vapor german de război vizitează Japonia. Marinarii niponi au făcut nemţilor o călduroasă primire. Un nou tratament al diabetului.—Se ştie că organizmul omului conţine şi mici cantităţi de nichel şi cobalt. Se par că boala diabet coincide cu dipariţia acestor două metale din organizm. Nişte medici francezi au injectat sub piele sau au dat diabeticilor să înghtă puţintel nichel şi cobalt. Starea bolnavilor s’a Îmbunătăţit simţitor , ba chiar la unii au apărut complect zaharul din urină. Oficiosul d-lui Mamim ridiculizează „fripturismul “ d-lui Iorga Se ştie că, în timp ce d. Maniu ţine la ideia pertractării cu ţărăniştii,majoritatea fruntaşilor ardeleni au pregătit combinaţia cu partidul liberal, în care scop va avea loc peste câteva zile consfătuirea de la Sovata. In acest timp iorghştii se gândesc la o conlucrare cu guvernul averescan. D. Iorga şi-a chemat partizanii la Vălenii de Munte, pentru a se lua o hotărâre. Atitudinea iorghiştilor nu satisface, bineînţeles, pe d. Maniu. Şi de aceia, şeful ardelean ironizează pe d. lunga, prin coloanele oficiosului naţional „România". Amănunte asupra fripturismului irghiştlor, a publicat şi ziarul „Viitorul". Sub cuvânt ca polemizează cu organul vintilist, „România“ aminteşte ca d. Iorga a cerut înfierarea fripturiştilor într’o şedinţă a comitetului executiv al partidului naţional, calificând fripturiimul ca pe un act „de pecetluire publică a linei atitudini ruşinoase, extrem de vinovate". Deasemenea „România aminteşte că într’o şedinţă a Camerei, d. Iorga a condamnat metoda cu care guvernul a făcut alegerile,—metodă prin care s-a pus: „pentru totdeauna o barieră de netrecut între victime şi călău“. Şi concluzia „României“ este că apropierea d-lui Iorga de a vetescani e deci imposibilă. Scriind în acest fel, ziarul d-lui Maniu vrea să aducă pe d. Iorga la ambiţie şi să-l determine a renunţa la fripturism. Sad cel puţin „România “ vrea să scoată în evidenţă contrazicerile d-lui Iorga şi să înfiereze pe iorghişti, ridiculizând cu anticipaţie actul politic al fripturismului lor. .. TAXEVAMALE Ministerul de finanţe anunţă că în urma hotărârii consiliului de miniştri, nu se va mai face nici un fel de reducere de taxe vamale la cereale şi ole ginoase. Munca intelectuală şi cea fizică Protecţia şi reglementarea ei de V. I. RADU S’a putut observa că de la războiu încoace cu deosebire, individul a pierdut mult din însemnătatea lui faţă de colectivitate. Negreşt până acum dispariţiunea individului n’a ajuns încă o zi complectă, dar nu e mai puţin adevărat că asociaţiile intelectuale ca şi cele muncitoreşti, cu alte cuvinte masele, tind a se „suplanta individului, chiar când aceasta e înzestrat cu însuşiri mari. Tot după războiu se cere ca fiecare să aucă contribuţia lui de muncă, iar traiul lui să păstreze oarecare proporţie cu munca depusă. Tendinţa pentru reglementar a muticei manuale, n’a fost nici o dată aşa de viu manifestate ca in aceste din urmă vremuri, pentrucă aceasta e un mod de a se stabili proporţionalitatea între munca fiecăruia şi tatul său. n tot după războiu sa putut constata că puterile publice, la cari se asociază şi particularii poartă deosebia grijă tuturor categoriilor de muncitori. De aici creiarea atâtor aşezăminte a tăiei menire este pe a veni în ajutorul celor cari n’au ajuns încă a munci, ca şi celor cari muncesc, dar nu pot acoperi toate nevoile cu produsul mumei lor. Unul din cele mai importante aşezăminte de felul acesta, creiat imediat după războiu ca o consecinţă a lui, societatea I. O. V. Apoi sanatorii pentru copii, pentru muncitori manuali şi intelectuali, literaţi, ziarişti etc. Din marea categorie a asociaţilor de astăzi, cele asupra cărora se opreşte mai puţin vigilenţa puterilor publice este cea a muncitorilor intelectuali. Munca acestora,e drept nu poate fi reglementată cu ora şi minutele, ca munca unui lucrâtor manual. Munca intelectualului, nu numai că nu se concretizează în (Continuarea în pag. IV-a) D. ARISTIDE BRIAND ministrul de externe al Franţei, cu toată activitatea parlamentară, are destul timp acum in vacanţă, ca să se ocupe şi cu... pescuitul.