Opinia, septembrie 1926 (Anul 22, nr. 5778-5803)
1926-09-01 / nr. 5778
.ANtTTa XX!? No. 1.778 . * ACTUALITĂŢI Undiţa liberală Am anunţateri că d. Argetoianu e pe cale să devie liberal. In sine, lucrul ni se pare nu se poate mai firesc. Oricâte sforţări ar face, d. Argetoianu nu va izbuti niciodată să-şi schimbe temperamntul şi ideologia, care îl apropie de tendinţele linei tiranii deghizate cum e cea a Brătienilor. Aspiraţiile democratice le înţelegen d. Argetoianu trece chiar drept om inteligent şi la nevoe s’ar putea acomoda cu un curent oricât de înaintat, numai să i se atribue rowi de primul rang. Am putut constata adaptablitatea sa în cursul ultimilor doi ani de când a părăsit pe generalul Averescu. Mai întăiu s’a aliat cu d. logu, ceiace dovedeşte mult meşteşug de a le face că nu vrei nimic ; apoi a determinat pasul deciziv de unire cu d. Maniu, a doua dovadă, şi mai strălucită, de mareabilitate: omul de acţiune promtă, violntă care e d. Argetoianu s’a înrolat sub steagul d-lui Maniu, ce mai nehârât personagiu din istoria politică a universurii. In fine, d. Argetoianu a navigat ş’ în apele ţărăniste, unde, dacă i s’ar fi făcut o primire mai călduroasă, poate s’ar fi oprit cu barca sa veşnic călăîoae. Totuşi, prin sentimente, prin trecut, acest om politic aparţine zonei liberale. Intrând întrânsa, face un act cuminte, folositor pentru sine mai ales pentru prietinii ce urmează. Dar noi avem o îndoială. Oare liberalii s’au îndrăgit de d. Argetoianu fără nici un scop ascuns ? Ii oferă dintr’odată mirasterul de extern pentru calităţile persoanei d-sale ? E greu de crezut. Bănuim la mijloc o manevră abilă. Liberaţii vor să prindă altceva. Capul d-lui Argoanu slujşte numai ca o bună ademenire in undea cu care ei vor să prindă partidul ardean—petele cel gras... Gospodărie rea Statul a cumpărat câteva imobil- particulare din laş, cu scopul de a instala difrite institujmni. Procedând aifl, statul — recte guvernul actual, — se dovedeşte a fi gospodar leneş şi neprevăzător, laşul sufere de criză de locuinţe. In loc s’o uşureze prin noi construcţii, statul o agravează creind o serie de noi chiriaşide proprietarii ale căror imobile le cumpără. Pe ană aceasta, pentru Înfrumuseţarea oraşui e nevoe de clădiri nouă, şi cine altul decât totul are mjloace să construiască astăzi edificii care să acopere puţin umbra lor nenumăratele bordee şi coteţe ce răsar de pretutindeni, din sărăcia oamenilor şi complezenţa fără margini a Primăriei ? Războiu şi pace D. Georges Clemenceau, „ ,tigrul“ care a câştigat victoria, a tras din politica mutantă, meditează asupra războului şi a păcii. Articolele sale sunt pin de vigoare şi dovedesc o adâncă înţelegere a lucrurilor omeneşti. Desigur, firea sa de luptător, îl face să vadă mai mult unul din marile curente cari strâba viaţa lumii. Pentru dânsul emotivităţile războiului sunt traversat mai active şi mai romantice ca livresca ideologie a unei păci univrsale. Dar cercetând faptele şi împrejurările până în cele din urmă articulaţii, ajunge la concluzie de un sens mult mai general şi mai profund. ,E o atalitate a ideologiei care crede că vede omul întreg în idee, când cele mai înale curtări îl lasă de carne si oase, —scrie d. Clemenceau. Actele sunt grozav de în urmă faţă de vorb, şi, dela popori popori de la om a om, războiul şi pacea continuă să bântue pentru diverstăţle unui fond comun de aceleaşi bucurii, de aceleaşi rele. Social sine e ne vestesc că vor schimba toate acestea. Aşi vrea să le cred, dar am ceasuri de îndoială, pentru că descopăr mai cu seamă, la revoluţiile anunţate, schimbări de texte de ideologie, pe când omul profund, omul de violenţ egoistă, cu alternanţe de caritate frăţească, se menţine sub deghizarea cuvintelor înşelătoare. Ii vom schimba poate. Dar va trebui mult timp“. INTER. IH GHIMAOAHI (NEAMŢ) La casa lui Vasile Conta Alături de staţiunea balneară Bălăteşti, după o culme deal se afla satu Ghidăoani, locul de naştere al filosofului Vasile Conta. Destul de greu te poţi orienta pentru a nemuri la cea prin»totscă a lui Conta. Unii săteni fate ţărîni îşi mai aduc puţin aminte de preoul Conta, dar nu ştiu nimic de Vasile, feciorul popei. Preotul Conta slujea (acum vre-o 80 de ani) la biserica Sf. Maria,—o bisricuţâ de lemn, dărâmată de mai bine de jumâtate de veac. In locul ei, da clădit o frumoasă biserică de zid, între anii 1875—1888. Preotul a avut case mari, gospodăreşti, îndărăpt bisericii. Acolo s’a născut Vasile Conta, devenit mai tîrziu profesor la Univisitatea din Iaş, ministru al instrucţii, şi un nume in Istoria filosofi moderne. Fosta curte preoţească s’a înstrăinat de familie, s’a năruit, şi in locul ei (cu parte din vechiul matria ) s’au ridicat alte case mai mici, unde multă vreme a fiinţat... o circiumă ! Fostul cîrciumar, d. Aron, încă locueşte acolo şi, cu foarte multă bună voinţă, dă explicaţii viz tateului despre istoriul leagănului lui Vasile Conta. Acum doi ani, nu ştim ce om de inimă şi-a adus aminte de marele nostru filosof. S’a făut un pelerinaj la Ghindăoanii Neamţului, s’au adus câteva noii primare s a'au rostit discursuri... Era vorba ca, în local circiume să să instaleze o şcoală, iar în bătătura casei să se rid ce un monument lui Vasle feciorul poei Conta. Deocamdată însă nu s’a făcut nimic. Totul s’a limitat la solemnitate şi discursuri (noi sunt mari în treburi de acestea). Speram însă că, odată şi odatâ, ne vom învrednici să cinstim cum se cuvine locurile unde Vasil Conta a conceput „Teoria Ondulaţiei Universale“. Oy. 2 LEI NUMĂRUL POLITIC COTIDIAN MERCUR! 1 SEPTEMLIRE§21 A BI U N G I U RI se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziardin Iaşi—Str. Gh. Margescu 27 ASPECTE Respire inutilitatea literaturii După atâtea zile de la plecare, cărţile pe cari mi le-am luat stau iacă în faţai cufărului; mă aprovizionasem pentru toate gustările : „Peasées“ ale lui Pascal, „Introduction à la Vie devote“ a Sfântului Franţois de Salles, stăteau alături de „Daires galantes“ ale puţin cucernicului Brantôme şi de Bussy Rabuth. Gide era strâns între Tratan Bernard şi Sacha Guitry şi Baudelaire, Verlaine, Moréas aşteptau obicinuita filuire spre inserare. Mărturisesc că n’am deschis nici o carte ; aduc acasă toate volumele neatinse de privirile mele, aşa cum le-am luat din rafturile bibbiotecei şi aşa cum le-am aşezat la plecare în fundul cufărului. Aici, în pustietatea pădurilor, am descoperit un adevăr: inutilitatea literaturii. In definitiv, în faţa imensităţii care te domină îţi dai seama de nimicnicia ta, cugeţi natural la toate câte se desprind din contrastul vastităţii cu mugetul puternic al furtunei şi bietele tale slabe bătăi ale inimei, cugeţi la rostul tău mărunt pe pământul acesta unde îţi dai seama că nu eşti chiar atât de important cât te-ai deprins să te consideri. Şi, fără mijlocirea lui Pascal, ajungi să descoperi prăpastia psre care pluteşte duhul dumnezeiri. Aici, poezia e vie. In fiecare undă a izvoarelor, în fiecare tremur al frunzelor, cântă firea o baladă sau o elegie; şi dintre „ouri, când luceafărul deschide feria nopţilor din Agust, coboară armonia tuturor resuriior nefixate pe hârtie de nimeni Încă. Ce pot oferi cărţile, mai mult decât o culme acoperită de benzi şi mai mult decât un cer senin deasupra platoului Drei ? Şi cât de sarbede apar, în comparaţie cu frământarea codrilor, infimnile tragedii ale unor amanţi plictisiţi de gelozia reciprocă sau dramele unui suflet deziluzionat de iubire ! Toate romanele, toate nuvelele, toate versurile, apar în trista lor postură de fabricaţie pentru distracţia orăşanului incapabil de a se opri să cugete ei singur deasupra misterelor firi. Toată literatura se vădeşte o palidă copie a divinilor spectacole ale natură. Aşa că e logic ca, atunci când te afli în mijlocul acestor divine spectacole, să consideri bagajul de cărţi cu oarecare dispreţ, gândindu-te că dealungul drumului ţi-ai Îngreuiat cufărul degeaba şi că mai bine, in locul er, ai fi luat încă o pereche de bocanci cu cari să poţi străbate abruptele poteci spre culmile munţilor. G. SPINA IN IAŞUL DE ALTĂ DATĂ din trecut a Iaşului Mişcarea muzicală Primul cor bisericesc.— Concertele.— Sprijinitorii mişcării muzicale, de RUDOLF SUŢU Primul cor bisericesc alipit pe lângă conservatorul de muzică din Iaşi— Conervator înfiinţat de către guvernul din 1860 — sa înfiinţat după stăruinţele fostului propolit al Moldovei şi Sucevei Canic Mielescu. Ş ful corului avea 900 lei vechi cursul fiscului lunar , 3 tenori, a 300 le cursul ficului, 4 başi a 200 lei şi 16 băeţi soprani şi alţi (interni cu un pedagog). Ş ful acestui cor până la 1869 era reposatul George T. Burada. In anul 1866 acest cor s’a desfiinţat. Fostul director al Conservatorului Franz Caudeîla 1) Dim psertes doua care va apare, a cheltuit bani din propria sa pungâ în între ul coruri, ca tiă’l susţie la înălţimea misiunei sale. Repertorul consta din compoziţuniie autorilor ruşi. Pe langă acest cor, s’a mai dinţat încă un cor bisericesc sub miniseriatul (al instrucţunii publie) lui D. Gusti, la Nicoliţă in Tataraşi, dar... gasindu-s ca 333 fr. o lună, întreţinerea acestui cor pentru suburbie ca Tataraşul e o ruină pentru stat a fost şters din buget. Un alt cor bisericesc, sub acelaş ministru, a fost înfiinţat la Sf. Lazăr, care mai târziu a fost strămutat la Sf. Neculai Domnesc Corurile Mitropoliei şi Sf. Spiridon ne sunt prea cunoscute deja, tot aşa şi vechea societate a artelor frumoase sau „Amicii Anilor“. Muzica, dramaturgia, pictura, arhitectura, poezia au cercat să se unească înt ’o singură societate generală ; specialiştii, diletanţii, bărbaţi şi femei, s’au unit pentru un scop comun : progesul şi răspândirea gustului muzical în ţară. In acest scop, primele î truniri s’au ţinut la M. Galino. La ele au luat parte ieşenii de atunci: Ganl Muzicescui, Al. Gr. Suţu, Gheorgie Pavloff, Grigorie Cubâlcescu, dr. Pende etc. S’a hotărât atunci să se aranjeze serate muzeale şi dramatice, expoziuni de tablouri, funarea unui jurnal artistic, orga propriu al soietăţii şi altele. S’a ales o comisiune compusă din 9 inşi: G. Paiaiteanu, G. Muzicescu, Gn. Skeleti, N. Luchian, A. Gr. Suţu, N. Bădărău, Gh. Parioff, E. Weitseeker şi Titus Corne, cu toţii cedaţi astăzi, cărea i s’a dat însărcinarea da a formula un proet de statuie, care discutat ,poi la toată lumea Călduri în Spania. — Un val de căldură s’a abătut asupra Spaniei, mai cu seamă asupra platoul central. Temperatura a atins zilele acestea la Madrid 57 grade la soare. Au fost două cazuri de insolaţie urmate de moarte. * Ghicitoarele în cărţi, nu mai pot trăi în Italia. — Toate ghicitoarele în cărţi din Milano au fost arestate. Această măsură va fi genraliză şi, din ordinul lui Mussolini, nici o cărtură rasă nu şi va mai putea exercita meseria în Italia. Curajul unei fiice a lui Mac Donald.— Fata cea mai mică a fostului prm ministru englez, miss Shelia Mac Donald în vârstă de 15 ani, care se scălda lângă plaja Lossamonth în tovărășia Phylisei Palmer, o tânără servitoare a familiei, a încercat cu curaj dar zadarnic să scape pe aceasta din urmă de la înec. De două ori, miss Mac Donald izbuti să prindă de braț pe tovarășa sa, dar un val mare o făcu să-i dea drumul și tînăra bonă se scufundă pentru totdeauna. MS. Regina im America Vizita Reginei Maria în Statele Unite este definitiv fixată prim luna Octombrie. Ziua plecărei încă nu e determinată. CÂNELE SOCIETĂŢII NAŢIUNILOR Când d. Mitiliniu va sosi la Genova, va avea ocazie să facă cunoştinţa unei personalităţi din Societatea Naţiunilor, prea puţin cunoscută, şi care nu-i decât un câne, cânele Societăţii Naţiunlor. Când Soietatea a luat în primire imobilul unde se ţin cele mai multe dintre conferinţe, fu descoperit un câne, care îşi alesese acolo domiciliul mai demult. Cum el nu voia să plece, diplomaţii discutară ce să facă cu ei. Unul dintre dânşii ceru ca cânele să fie înscris pe lista personalului. Astfel, cânele are astăzi statutul său oreral şi chiar soldă. In fiecare an se votează o moţiune prin care se aocă un franc elveţian pentru hrana lu . Acum îi pune întrebarea: ce loc trebue să ocupe cânele, la şedinţele oficiale, în vestibul sau jos la scara cea mare ? la pag. ÎIE-a Ultima Oră» Supravegherea copiilor fl . şcoaii în Moscova In ultimul timp populara din Moscova a prezentat câteva plângeri autorităţlor încâ i se arată că tineretul şcolar hoinăreşte prea mult prin străzi şi vizitează diferite întruniri de seară şi reprezentaţii teatrale târzii. Sovietul din Moscova a publicat o dispoziţieprin care se interzice copiilor în vrâstă până a 16 ani vizitata reprezentaţiilor cinematografice de după ora 6 seara. Copiii nu vor putea lua parte lai trunic, iar conferinţele şcolare trebue încheiate înainte de ora şease. De la şcoala normală Profesorii şcoalei normale Vasile Lupu, se vor întruni în cursa acestei săptămâni pentru a decuta în consfătare intimă chestia activitaţei făcute în direcţiuni şcoalei. ELECTRIFICAREA satelor ruseşti Moscova (Ceps).— Desvoltarea electrificării în satele ruseşti înaintează mult mai ude decât în anii înainte de războiu. După datele organului „Gosplan“ funcţionează în prezent în comunele rurale ruseşti 5.382 staţiuni cu 9.535 KW. Electrificarea din 1915 p până la 1920 a inregistat o creştere cu 23 la sută iar cea dîn 1920—1925, o creştere cu 28 la sută. Principalele neajunsuri în electrificarea rurală îşi au originea şi faptul că staţiunile sunt montate fără vre-un plan raţional. Forţa motrică a staţiunilor întrece de multe ori limita posibilităţilor de întrebuinţare. Gosplan se îngrijeşte in prezent de organizarea staţiunilor vechi şi de procurarea mijloacelor financiare pentru crearea de noui staţiuni electrice. O dramă, la mormântul ii Valentino. Din New-York se telegrafiază că douăzeci de raci de persoane au luat parte la înmormântarea lui Valentino. Artista de cinema Pigg Scott s-a sinucis la mormântul marelui artist, pe care-l iubea. Sinuciderea a produs o impresie profundă în cercul ce or pe cari sinucigașa îi cunoștea. de adunarea generală să servească de baza noei societăţi. Este interesată activitatea pe care a depus-o Fréoise Caudela ca director al Conservatorui de muzcă şi ca profesor de piano. Când a sosit la Iaşi de la Paris,—unde fiul său Eduard Caudela a dat în sala Peyel din capita a Franţei un concert şi cînd Francisc , Candela a improvizat pe piano orgul de o mare fantezie cu cântece naţionale române,iind ovaţionat de compozitorul Marschni, de vestitl critic Scuto şi alţii, Francisc Candela a fost introdus în mai multe familii din societatea ieşană ca profesr de piano. Prin protecţ una lui Alecu Sturdza* a intrat ca profesor de piano în casa lui Costache Sturdza, mare logofăt. Timp de 17 ani a rămas în această distinsă famlie. In 1861 Cuza- Vodă F* numit director al Conservorului de muzică din Iaşi şi când a funcţionat şi ca prim violoncelist al operei italiene de la Cei care se duc ! Institutorul I. APOSTOL Simplu şi fără decor, precum i-a fost viaţa întreagă, s’a îndeplinit după amiaza — plină de sat blând şi cald ca sufletul celui adormit — a zilei de Dimncă (29 VIII) ultimul drum pămâmesc la cimitiul Galata - Sft. Vasile şi înmormântarea, acolo, a celui ce în viaţă a fost timp de vr’o 40 ani învăţător, din cari 25 ani director al şcoalei de băeţi Vasile Cont“ — Nicolina, Ioan Apostol. Plecarea la locul de vecinică odihnă i-a fost modest, la fel cu persoana sa, dar cu atât mai impresionantă pentru cei ce l’au cunoscut, l’au apreciat sau le-a fost dascăl şi luminător plin de iubire părintescă. Iar cu Apostol a fost dascăl şi luminător al micuţelor vlăstare, care s’au perindat pe sub sufletul şi îndrumrea sa, din generaţie în generaţie, pare că contrastând timpurilor noastre grăbite şi făcute a-l lăsa pe om şi îndeosebi tineretul nostru a gusta numai din spoiala şi exteriorul vieţii; el era al altor vremi, apuse, şi cam totuşi ele ne-au dat România noastră de astăzi. Cel adormit în vârstă de vreo 60 ani a fost un om, care a ştiut să-şi ridice sufletul deasupra materiei, cu care aspiraţiile multora se confundă, — a avut în ochi un ideal, pe care l-a urmărit cu îndrăpâtnică neşovâire. .. Licenţiat in drept, totuş dându-şi seama cât de mare e nevoia de lumină în popor, nu s’a folosit de drepturi; dreptatea credea mai degrabă a o găsi prin micuţii, cărora cea mai mare dreptate a lumii este să li se insufle în sufletul lor ce e mai bun. Şi aşa, cel ce era să se facă preot prin urmarea studiilor seminariale în copilărie şi adolescenţă, nefolosindu-se nici de diploma de preoţie ca şi de cea de drept, s’a dedicat şi credincios a rămas, câte zile i-a dat Dumnezeu, misiunei nobile, dar spinoase şi de mare răspundere, a învăţământului primar,«■ dindu-şi bine sama—cu o viziune aşa de clară de mersul şcoalei şi al bisericei pe acelaş drum că lumina care luminează tuturor, a lui Hristos, e vecinică ca şi izvorul ei cel fără de sfârşit, iar drepturile studiate nu i-au rămas străine sufletului său drept, cinstit şi iubitor de adevăr. * De aceia regretatul Apostol ca drept cuvânt era considerat ca un fruntaş al învăţământului, ca un fiu ales al bisericei ca şi din cei mai de samă ai neamului. Plecând de pe acest pământ, de multe ori aducător de amaruri şi neajunsuri, poate nemeritate, s’a dus fără a-l trudi pe nimeni prin o boală lungă şi chinuitoare, sfâşiind doar inima soţiei şi a copiilor săi, din că unu n’au trecut încă de vrâsta unei copilă ii plină de grijă. Dar cel ce creşte crinii câmpului şi hrâneşte paserile cerului, găsi-va în visteria sa şi acestora ce să le dea. Dacă pentru un drept ca acesta, plecat dintre noi, vedm că dreptatea şi lumea mai gâsese câte un reprezentant, timpurilor care ni l-au dat, le spunem, feric., ca l-au născut, iar lancu A, otol, mutându-ie din viaţă, zâmbind putea spune : fericiţi plin,tari cuvântulu. ! U~dăm-va dar în latura drept kft Preot S. BODNÅRESCU 3»! IV sub direcţiunea lui Victor De mary. Ca direcor al Conservatei urii şi a sacrificat şi sănătatea şi viaţa, pentru a face ca această şcual să propereze. A suferi multe deceppun , ca tot omul ce lucrează fără v e-un interes material. A murit săi Detpțiuni ar imămpinat ţi alţi artişti ieşeni. Seanunţa la