Opinia, februarie 1927 (Anul 23, nr. 5905-5928)
1927-02-01 / nr. 5905
ANUL XXI!! ABONAMENTE Lei 1000 500 300 pe un an „ 6 luni „ 3 luni BIBLIOTECĂ UNIVErSIT^T r % I Incuria noastră orientală Z iele acestea a nins şi a,îngheţat. S’a manifestat aşa cum « firesc în luna lui ianuar. Cantitatea de ninsoare căzută n’a ost excepţională (pe tru ţara noastră, supusă crivatului sin rian), nici trigr.1 n’a trecut de obişnuitele câteva grade sub zero ; viscole ici şi colo, au fost, e adevărat; dar şi ele au venit la timp : de mirare ar fi numai când viforele s’ar isca vara în luna lui Cuptor. Nimic excepţonal deci în desfăşurarea fenomenelor meteorologice. Natura nu s'a arătat mai iitrigă ca de obiceiu, n'a dzlănţuit asupra ţării româneşti potop de zăpezi, geruri polare, furtuni catastrofale. Cu toate acestea, comunicaţiile au suferit poturburi de cataclism. S’au întrerupt toate legăturile telegrafice şi telefonice dintre C pitala şi restul ţării. Iar In această Împrejurare, lipsa de staţiuni radio-teegrafice complecte (recepţie-ransmisie) face ca gâturile dintre diferitele centre sa sufere întârzieri mari, extrem de păgubitoare. Mersul trenurilor de asemenea s’a dezorganizat. Locomotivele îngheaţă în depou , până le pun din nou în funcţiune, trece vreme. Trenul pleacă cu întârziere de câteva ore din staţia de origină. iar la destnaţie ajunge când dă Domnul, exact ca o căruţă cu cai slabi şi bolnavi. Aceasta se întâmplă când est ger. Dacă începe să ningă, dezastrul e complect. Imediat ce zăpada trece de-o palmă, se produc înzâpeziri. Trenurile se opresc in câmp câte o zi întreaga. Imie Bucureşti şi Iaşi, câlătoria durează câte 4o şi mai bine de ore. Nenorociţii care pornesc lia drum Înfruntă greutăţiteribile , sosesc jumătate îngheţaţi de frig şi de foame. Toate acestea pentrucă nu ia ceva mai mult. Câ e noastre ferate nu sunt prevăzute cu pluguri americane pentru desfundarea linilor , nua nici pluguri obişnuite , nici echipe speciale. Parcă ţara românească ar fi situată la ecuator, unde nu ninge şi nu îngheaţă niciodată. Experienţa atâtor ierni nu ne-a învăţat nimic. Zadarnic avem corp tehnic, zadarnic se „iau măsuri" şi se fac regulamente. Prima zăpadă acopere totul. S’ar părea că suntem incapabili să adaptăm progresele tehnicei la condiţiile speciale de ţării noastre. Nu s’a găsit până acum un inginer să studieze problema inzepezirilor şi să dea soluţii serioase ? Suntem diletanţi, facem lucru de mântuială, ori unde ne-am afla : dela fotoliul directorial până la cantonul de la marginea Iniei. Dar poate că exagerăm puţin : s'au găsit desigur unii oameni muncitori şi pricepuţi care au vrut să pună ordina şi sâ scape serviciul de onentalism ; n'au izbutit insă, pentru ca nu li s'a dat nici un concurs. Pretutindeni au întâlnit scepticsm, ironie, batjocură, dacă nu cumva chiar au fost suspectaţi, persecutaţi, scoşi din slujbă. Intreruperee de circulaţie sus- pendarea serviciilor telegraf telefon nu-s cazuri de forţă majoră. Sunt numai urmări ala unei organizări defectuoase ale nepăsării şi lipsei de simţ al datoriei. Când ne vom j hotărâ oare sâ nu mai serioşi ? Căci trenue sâ nţelegem odată, că aşa, tulcene, nu vom ajunge niciodatâ să trecem dela porţile orientului Europa- ! Noi sântem democraţi convişi , cu toate argumentările neo-aristocraţiei de după răsboiu pentru a dovedi câ „ monada democratică* se decolorează in fiecare zi şi cu toate că darabana fascistă vesteşte şi ea—cui vrea sâ asculte—câ democrata şi-a intonat cântecul lebedi, noi rămânem fermi pe terenul realităţilor cari ne îndreptăţesc sâ credem că o întoarcere spre feudalism, cu sau fără blazon este imposibilă. Pornind de la Roma ducală, s’a răspândit versiunea câ democraţia e aproape în stare de faliment; principiile rvoluţii franceze ar fi perimate şi instituţiile democratice în complectă ruină. Până şi la noi s’au înhămat la carul reacţiunii câţiva aventurieri ai politicei, clamând moartea parlamentarismului, şi negând existenţa noţiunii de „oetaţean care ar fi o ficţiune pur şi simplu. Din faptul câ noi am ridicat oarecari critici împotriva modului de judecată al juraţilor, au încercat unii sâ tragă concluzia falsă că am fi împotriva instituţiei însăşi a Cuţior cu juri. Şi ca, prin urmare, am argumenta şi noi in direcţia tezei reacţionare. Nimic mai inexact, nimic mai ireal. Justiţia populară a juraţilor este una din instituţiile de bază ale democratei; prin convocarea periodică a cetăţenilor de a îndeplini rolul important de judecători se dă posibilitatea oricui să ia parte la viaţa publică ; cel mai modest cetăţean ajunge la un moment dat reprezentantul în justiţie al egalilor săi, reprezentant care este cu mult mai de seamă decât deputatul ales prin forţa şi voinţa administraţiei. idealul nostru, al democraţilor, ar fi ca în competing juraţilor să se dea şi alte delicte cari astăzi sânt de competinţa instanţelor ordinare. Şi iată n'am avu respectul pentru instituţie şi convingerea că juraţii reprezintă forma ideală a justiţiei, n’am cere cu atâta insistenţă ca fapte noastre ale gazetarilor când trebue sancţioate, să fie deduse înaintea Curţilor cu juri. Noi combatem procedeele scelerate împotriva presei tocmai pentru că au menirea de a sustrage delictele de presă de la judecătorii noştri fireşti, juraţii, cari singuri au dreptul sâ ne judece, ei fiind reprezentanţii opiniei publice căreia ne adresăm în fiecare zi şi care se poate pronunţa mai exact asupra abaterilor noastre. Putem critica verdictele juraţilor când nu sânt bune, aci ca la conformitate cu echitatea, avem dreptul să spunem concetăţenilor noştri că greşesc şi avem datoria să le dăm indicaţii şi să le facem educaţia cetăţenească. Dar atrage concluzia, din faptul acestei critici, că luptăm împotriva Curţilor cu juraţi, este o aberaţie. Noi cerem concetăţenilor noştri să se ridice până la înălţimea misiunii lor de judecători populari şi—prin verdicte echitabile—să demonstreze adversarilor democraţiei utilitatea instituţiilor democratice, printre care Curtea cu juraţi este una din cele mai importante. Am crezut necesară lămurirea atitudinii noastre, pentru a nu da loc să se menţină o confuzie pe care anumite persoane au căutat, cu voinţă, să o facă. Q. SPINA ASPECTE DEMOCRAŢIA ŞI CURŢILE CU JRAŢI Un caz curios în Basarabia In Basarabia s’a întâmplat un fapt curios. Preotul Al. Arventiev din corn. Tătăeşti (jud. Lăpuşna) a reluat să celebreze căsătoria unui flăcău cu o fată din sat, pe motiv că flăcăul trăise în concubinaj cu o altă fată cu care făcuse şi un copil. « Căzu, se cercetează la parc! ZIAR POLITIC COTIDIAN Actualităţi politici Răfuiala averesoanaţărănistă Oficiosul naţional-ţărănist „Româna“ confirmă destăinuirile „îndreptării“ în chestia primac ţărilor care au avut loc între d-nii Averescu şi Maniu. Singura deosebire între versiunile celor două gazete este afirmarea „României“ că d. Mania căpătase impresia că generalul Averseu este dispus a primi modificarea actului din 4 ianuar, conform punctului de vedere naţonal-ţrănist. (In acest sens d. Iorga ar fi având chiar o misune la Paris). In fine, „România“ mai susţine că propunerea unui acord a venit de la d. general Averescu. Planurile liberale Unele ziare afirmă că d. Ionel Brătianu depune sforţări pentru constituirea unui c.b.net zis naţional (de camuflaj liberal) prezidat de un înalt magistru şi cu partidarea d-ior Titulescu, Diamandy (de la Paris) general Presan, Duca, Argetoianu, Vintilă Brătianu (sau I. Lapedatu) etc. înregistrăm știrea cu titlu informativ. Tratativele de la Roma D. Manoilescu a părăsit Roma. In locul său, tratativele economice ca Italia vor fi conduse de d. Andrei Corteanu. Alegerea din Chişinău La alegerea parţială de senator din Chişinău a reuşit (cum era firesc) d. Pan. Halippa naţional-ţarănist, cu o imensă majoritate faţă de d. Ionesc , candidat iorghist. Chestia regalităţii ungare e lipsită de actualitate Aşa declară contele Bethlen Budapesta (Ceps).— Contel’ Bethlen, preşedintele consilulu maghiar de miniştri, a declara :„ Chestiunea regalităţii în Ungaria nu poate fi tratată ia momentul de faţă, deoarece un guvern nu se poate preocupa decât de chstiuni a căror soluţie o poate găsi la un timp dat. De aceea este de prisos de a face declaraţii asupra uni probleme lipsite de actualitate. Această problemă, deşi din punct de vedere strict juridic interesează poltica iet ună, e de fapt o chestiune de politică extenă. Încă n’a sosit momentul d a se ocupa în mod concret de dânsa, fie în parlament, fie in sânul partidului său. ifiiTi rtfi rrrn- CAZUL CERCHEZ D£ LA ANTECEDENT EA RECIDIVA D.^ Cerchez are tupeul prostituatei clandestine, care ,F strigă cât oine gura că este calomniată, atăcându-i-se cinstea şi cere proba flagrantului. Numai cei slabi de inger pot cădea n cursă cu astfel de trucuri grosolane. „întrebuinţarea pe care a făcut-o cu fondul refacerei,încrecutându-l Bancei generale, a fost tot ce poate fi una cinstit“ ne-o strigă d. Cerchez. „Din gelozie pe Banca Generală, presa plătită de Banca Iaşilor şi Banca Moldova, calomniază şi pe Cerchez şi Banca generala“ — a strigat complicele M. Neoruzzi la consfătuirea de apărare de la d. I. Petrovici. Cu antecedentele d. Cerchez cred că o învârteşte şi mai uşor, creindu-şi, ca un semi conştient, iluzii din două fapte : moartea lui Marghiloman care deţinea singur (crede d. Cerche) pt secretul arestat antecedent grav; şi cenzura din 1918 care a implecat presa să constitue documente despre faptele comise de d. Cerchez la Ministerul de industrie. Va vedea însă că se înşeală complect. Inţlegem ca d. Cerchez să fie cu pasiune partizanul punerei presei în frâu, şi împreună cu D sa este din nenorocire, în moravurile de astăzi, o parte din unele categorii de funcţionari. Mituiţii n’au grijă decât o presă, şi încă se apără uşor, cerâ du-ţi chitanţa mituitorului. Fără presă, corupţia ar fi generală, şi întreg organizmul ar cădea în putrezire. Cenzura din 1918 a făcut un rău enorm cu cazul d-lui Cerchez, atit interesului gneral de atunci, cit şi intereselor Cameri de Comerţ de acum. Faptele d-lui Cerchez atingeau ordinea publică. Privarea de cele necesare, a populaţiunei, în atmosera de la Iaşi, supra excitată de nenorocirile războiului, putea să ducă la exaperare, tocmai când cei cu răspundere aveau nevoe de calm şi singe rece. In conştiinţa d-lui Cerchez, secretarul de la industrie, n’a putut să se nască acest sentiment de ordin cu adevărat naional. Dacă n’ar fi fost cenzura, presa ar fi bâzâit şi ar fi oprit de la început borfăşiile de la industrie, fără să fie nevoe ca primul ministru să fie sustras de la alte preocupări mai mari şi mai urgente. Dacă ar fi vorbit presa la 1918, d. Cerchez n’ar fi căzut, ca înalt funcţonar public, Intr’un păcat grav, sau în ori ce caz nu i-ar fi dispărut din minte, din cauza tăcerei de atunci, antecedentul grav, până la căderea in recidivă, ca prezident al Camerei de comerţ din Iaşi. Borfăşia de la Camera de comerţ este ieşită din aceia mentalitate ca şi traficul de la Ministerul de industrie din 1918 : ferirea de organele de control, operaţiuni clandestine In interes personal. OB SJES ŞTΣS PANA ACUM DESPRE CANCER Comuni * * * * * Scările unui specialot englez Medicul specialist Berkeley Moynihan a ţinut la Londra o nteresantă conferinţă despre acer. El şi-a început expuneri prin următoarele cuvinte adresate publicului prezent: „ ..O P. ISCăila dintre două vai muri de cancer“. Explicaţia acestei preziceri smis.re ese următoarea: in Anglia, dintre persoanele trecute de 30 ani, una din şapte moare de cancer. Medicina poate combate multe boale. In ultimii 20 de ani, mortalitatea generală a scăzut cu 32 la sută. Chiar mortalitatea tubecuoşilor a scăzut cu 38 la sută. Numai moartea de cancer a crescut cu 20 la sută. Astăzi cancerul face de şase ori mai multe victime decât acum un veac. Totuşi, teribila boală poate fi vindecată dacă i se aplică tratantul chiar la început,mediul ce se iveşte. Dr. Berkeley Moynihan a grupat în următoarele puncte ceia ce se şte până acum despre caner: 1) La început cancerul este totdauna o boală locă. 2) Cât timp rămâne locală, şi midicul poate să opereze direct pe locul atins, boala poate fi vindcată. 3) Cancerul acă la special organele slăbite. 4) Nu există predispoziţie ereditara pentru cancer. 5) Boala nu-i provocată de o alimentaţie socială sau de nendrebuinţarea unui anume alimiat. 6) Cancerul nu-i contagios, nici infecţios. Tratamentul cu radium aplicat M. S. Regelui De la Casa regală s-a dat următorul comunicat: Potrivit hotărârei anterioare, M. S. Regele a început astăzi un tratament radioterapie, sub direcţiunea d-lui dr. Sluys din Bruxelles, asistat de d. conferenţiar dr. Gh. Severeanu. Instalata aparatelor a fost făcută de d. inginer Kessler. București 29 ian. 1927. Comunicaţie feroviară directă intre Riga şi Vladivostok Riga (Ceps).— Comunicaţi feroviară directă îmre Riga ş Vladivostok, intreruptă mai bine de 10 ani, va fi în scurt timp restabilită. In acest sens o convenţie feroviară specială care reglementează traficul între Rusia şi Letonia, a fot de curân încheiată. Linia va fi parcursă în 12 zile. LUPTA CONTRA RĂUFĂCĂTORILOR Poliţia din Chiago a fost prevăzută cu puşti-mitraliera speciale, uşor de mânuit, pentru urmărirea bandiţilor automobilişti. Fiecare puşcă din acestea cuprinde 50 cartuşe care, la ţerpe, pot fi descărcate în câteva secunde. I PERRUARIE 1937 ANUNCZURI ce primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Gh. Mârzeacu 17 Unirea face puterea... ...Este vorba bătrânească şi cu toate acestea nu na-a întrat în cap. La interval numai de câteva zile, în circumscripţia mea, doi manevranţi au fost striviţi de tren. Unuia îi s’au tăiat ambele gambe şi a avut „norocul“ că a murit în câteva zile, lăsând în urmă 5 orfani mici. Un altul a fost tăiat în două, lăsând in urmă 7 copii. Fatalitatea cera ca atunci când umbli cu focu, să te frigi câteodată. Atari accidenta au fost şi vor fi atât la noi, cât şi aiurea. Şi dacă accidentele nu se pot evita totdeauna, este firesc să luăm măsuri ca să uşurăm nenorocirea celor ce rămân loviţi pe urma acestor accidente. Statul dă un ajutor de înmormântare, leafa da trei ori cu accesorii. Casa Muncei dă şi bicriul. Dar ce se face văduva cu orfanii (în cazurile de mai sus) până la regularea pensiei— lucru care înainte de 2 ani de zile nu se face ? Cu ce trăesc ei până atunci ? Funcţionarii se sfădesc ître dânşii de când a apărut anteproectul de „armonizarea salariilor“, care până una alta a avut darul a dezarmoniza pe slujbaşii statului. Fiecare categorie de slujbaşi ţine să dovedească că e prima roată în carul statului şi li se cuvine o porţie de caşcaval mai mare. Nouă nu ne ajunge miile de franci leafă, cu drept cuvânt. Şi slujbaşii respectivi ai biroulu de pensiuni, de necaz uită, de cei care aşteaptă câteva sute de lei. Să nu ia în nume de rău funcţionarii respectivi apelul meu,— tăcut a doua oară—ca să fie mai prompţi pentru aceşti nenorociţi. In răposata Austrie, funcţionarii şi muncitorii căilor ferate mai erau asiguraţi şi la Societăţi particulare. Nu ar fi rău să se introducă sistemul şi la nou Cum statul e sărac, ceferiştii ar trebui să se înscrie cu toţii de pildă la şoc. „Expresul“ unde cu o contribuţie mică primesc ajutoare imediate. Aşa,de exemplu a murit ziele acestea un frânar la spital, care era membru al acelei societăţi, şi familia a primit imediat un ajutor de 5000 lei. Cei doi tăiaţi de tren, de care am vorbit mai sus, nefiind membri, familiile lor au fost lipsite de acest preţios ajutor. Dacă toţi funcţionarii c. f. r. s’ar grupa in societăţi particuare, ajutorul în caz de nenorocire ar putea fi îndoit şi întreit decât poate fi obţinut astăzi. Vorba bâtrâeascâ : unirea face puterea. Dr. Al. Manoegoft Burditjeni.