Opinia, martie 1927 (Anul 23, nr. 5929-5955)

1927-03-01 / nr. 5929

ANUL ABONAMENTE Lei 1000 ’• „ 500 „ 300 , pe un an „ 6 luni „ 3 luni ZIAR POLITIC COTIDIAN MARŢI 1 MARTIE 1927 A N I N O I U R i ■e primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziar­ului Iaşi—Str. Ch. Moisescu 17 D. MEISNER H’A DITAT1A$DL D. general Averescu a fost galant cu Iaşul. Ne-a dat 2 por­tofolii ministeriale, unul pentru organizaţia averescană şi altul personal pentru d. C. Meisner. Umbra lui Marghiloman ne-a ajutat mult ca să avem al doi­lea ministru ieşan, fenomen poli­tic necunoscut de memorie de om. Organizaţiunea ieşană a par­tidului poporului, a căzut ’n ido­latrie, semn de mentalitate pri­mitivă, inferioară. S’a temut ca d. Meisner să nu facă umbră d-lui Petrovici şi l’a îndepărtat, cu dispreţul pactului dintre şef şi marghilomanişti. D-nii Ernest Mihailescu şi Căpriţă au trecut înaintea lui Meisner, după cum au trecut şi înaintea altui ieşan de marcă, d. Manoilescu.­­ Generalul Averescu i-a păs­­cuit pe amândoi şi în special pe Meisner, care s’a mulţumit să fie şi în viaţa politică ieşan înainte de toate. D. Meisner este astăzi deputat de Bucureşti şi ministru în lotul ieşenilor. Ieşenii nu s’au prea arătat sin­­itori, la onoarea de a-l avea pe d. Meisner ministru. Din con­tra, partidul averescan ieşan e cam tulburat că d. Meisner a fost instalat fără recomandarea lui, în palatul ministerului lucrărilor publice. D. Meisner a vizitat laşul ca ministru. Nici primire, nici conducere cu torţii la ple­care, nici banchete. Totuşi d. Meisner n’a uitat laşul. S’a grăbit să satisfacă cererea prefectului Axinte şi să aprobe cu ochii închişi devizu­­ri­ inginerului şef Grigoriu , şi abea intrat in minister, a strâns toate resturile nedistribuite încă de la capitolul drumurilor (căci d. Meisner a intrat la minister 3 luni după aplicarea bugetului) şi a dat 5.000.000 lei din bu­getul 1926 pentru şoselele Ia­şului. Guvernul liberal, cu toată pre­zenţa în minister a lui Georgel Mârzescu n’a dat în 4 ani pen­tru şoselele Iaşului de­cât 7.000.000 lei din care liberalii locali au cheltuit o parte pen­tru inaugurări şi banchete. Cele 5.000.000 Iei au fost sporite ca cele 5 pâini şi 2 peş­ti din noul testament, graţie cu­rajului şi energiei d-lor Axinte şi Grigoriu, cu peste 26 milioa­ne în zile de prestaţie părăsite de fostul prefect Fântânariu, şi de aceea, cu toată scumpetea enormă a materialelor, cărău­şiei, zilei de lucru de astăzi, s’a realizat cea mai serioasă ame­liorare a şoselelor Iaşilor de la 1914 încoace. Pentru bugetul 1927, minis­trul de finanţe n’a acordat mi­nisterului de lucrări publica pen­tru drumuri de cât 75 milioane lei, ceea ce face pentru cele l­.ooo km. de şosea existente, mai puţin de zooo lei de km, care după preţurile de astăzi este o sumă ridicată nu pentru reparaţii, dar chiar pentru în­treţinere. Repartizată pe judeţe, suma pentru drumuri abia 1 milion de judeţ. D. Meisner a dat jud. Iaşi pentru 1927, 5.000.000 lei pe care le-a şi ordonanţat de idea remanierilor probabil,­­ o sumă echivalentă cu acea acor­dată Ilfovului. D. Meisner se gâmbşte să sporească dotaţia drumurilor cu cel puţin 3.000.000.000 — (ce­teşte bine, trei miliarde) — prin mari taxe noi stabilite prin le­gea, al căreia proect a fost pu­blicat de ziare. Vom examina normele din acest proect de lege, cu taxe sdrobitoare pentru contribuabil. A. A. BADARBU ASPECTE STERNA DIVERSIUNE Siguranţa veghiază. Cu ace­iaşi tenacitate care a caracteri­­zat-o în­todeauna când nu era vorba de urmărirea şi prinderea hoţilor, a urmărit şi descoperit im­past complot bolşevic înce­pând din Capitală şi ramificân­­du-se—natural“—prin toate cen­trele muncitoreşti şi basarabene. Capii revoltei în perspectivă au şi fost depuşi la Jilava, iar biurourile siguranţei sânt ocu­pate cu descifrarea manifestelor găsite şi înventariarea broşurilor subversive ridicate de la complo­tiştii. Intre timp, brigăzile din provincie operează descinderi şi arestări în scopul anihilării ce­lebrelor „nuclee“ ale protoplas­­mei bolşevice... Cabinetele de instrucţie ale Consiliilor de răsboiu sânt ag­­lomerate cu chestiuni identice ; închisorile sânt pline de deţi­nuţi comunişti şi ocnele închid in galeriile lor sumbre echipe nenumărate de muncitori şi stu­denţi condamnaţi pentru crimă împotriva siguranţei statului. Cu toate acestea, ţara e tul­burată In permanenţă, manifes­taţii sgomotoase au loc pe străzi încăerări Intre jandarmi şi ma­nifestanţi se produc cu regulari­tate, se comit atentate şi mal­tratări grave în trenuri şi în centrele universitare, fără ca să se stabilească răspunderea alt­cuiva decât a victimelor cari cred că au dreptul măcar să protesteze un chip platonic. Deci, anarhia adevărată se pare că nu o provoacă nici muncitorii comunişti, nici chiar cititorii broşurilor subversive, de vreme ce aceştia sânt întotdea­una arestaţi cu mult înainte de a avea posibilitatea să păşeas­că la un început de executare a planurilor lor, cari nu se gă­sesc trâmbiţate în gazete şi re­viste, ci consemnate numai în „declaraţiile" luate la primele cercetări poliţieneşti. Şi totuşi aceştia sânt crimi­nalii. Pentru că ei fiind­­stigma­tizaţi de justiţie cu pedepse, ră­mase vertiginos definitive, se presupune că sânt şi vinovat în virtutea sacrosanctului prin­­cipiu : res judicata pro veritate habetur»* Pe când alţii. Atâta vreme însă cât sânt numai preveniţi, avem dreptul să ne manifestăm oarecari bă­­nueli, mai ales noi aceştia cari am pătruns de multe ori în mis­terele dosarelor atâtor complo­turi , avem dreptul să conside­răm şi ultima descoperire a si­guranţei ca un act al marei şi eternei diversiuni a atenţiei ge­nerale din ţară—şi mai cu sea­mă din străinătate—de la cau­zele adevărate ale tulburării or­­dinei publice. G. SPINA . Spiritul războinic al armatei germane Armata germană şi-a păstrat vechiul spirit agresiv. Dovadă, recenta paradă militară care a avut loc la Potsdam, în prezenţa prinţului Oscar de Prusia şi a numeroşi ofiţeri din fosta armată imperială. Generalul Heye a adresat sol­daţilor următoarele cuvinte:­­„Vom lucra, vom lupta dacă trebue, şi vom muri pentru o­­noarea şi binele Germaniei. Să reînoim vechiul nostru jurământ, credincioşi până în măduva oa­selor, după cunoscuta metodă prusiană“. „REVOLUŢIE“! Ziarele liberalo-averescane a­­duc o ştire înfiorătoare. Iată lu­crurile de-a firma păr: Siguranţa Capitalei a arestat 6 băeţi şi două fete, membri ai cercului „Tineretul comunist“, adica nişte minori. Numele lor se păstrează secret... (puteţi cer­ceta statele de plată ale Sigu­ranţei). Dar e vorba să se mai opereze vre-o 15 arestări şi fără Îndoială că de data aceasta vom auzi şi nume... Ştiţi ce făceau minorii în ches­tie ? Pregăteau revoluţia , pur şi simplu. Ceva insă mai gro­zav : revoluţia trebuia să izbuc­nească, la finele lunii Mart, în toată ţara ! — „Şi noi dormim, domnu­le !“... vorba lui conu Leonida. Probele sunt concludente : o broşură comunistă, câteva ma­nifeste, 3 maşini de şapirograf, găsite noaptea în str. Laborator (sau Minotaur, sau Pacienţi, sau Lepidopterului...) ♦ Adica, din cei 17 milioane de locuitori ai României Mari, câte­va sute de aşa zişi comunişti erau să bage în sac armata per­manentă de 130.000 oameni, plus poliţia şi jandarmeria! A­­dica, trei maşini de şapirograf erau să dea gata mitralierei , artileria, aviaţia, crucişătorul „E­­lisabeta“ etc. pentru a înfăptui revoluţia in toată ţara, şi încă la dată fixă (finele lui Marl) ? ! Mă rog, domnii dela Siguranţa Generală nu s’au săturat de a­­semenea stupidităţi ? Renovatus Din toată lumea Un sinucigaş original — Câţiva poliţişti din Paris au observat în zorii zilei cum un om a apărut pe platforma eta­jului al doilea al Turnului Eiffel, şi s’a aşezat calare pe un colţ avansat, In cea mai primejdioa­să situaţie. S’a iscat o discuţie. Poliţiştii au rugat pe individ să se dea jos. El a răspuns că vrea sâ se sinucidă fiindcă s’a certat cu nevastă-sa, d-na cutare, care stă la adresa cutare... Un poliţist a chemat pe fe­­mee la faţa locului. Aceasta, împreună cu mai mulţi curioşi care se adunaseră, stăruiau pe lângă individ să lase gluma. El şi-a aprins o ţigară şi a stat de vorbă vre­o două ceasuri, po­vestind lucruri vesele şi din când în când dojenindu-şi ne­vasta pentru lipsa ei de blân­deţe. Apoi, la un moment dat a strigat: „Acuma-i gata. Ră­mâneţi cu bine". Şi s-a aruncat din înălţime, murind pe loc. * Comunişti europeni in China— La Canton centrul re­voluţionarilor chineji, a sosit o delegaţie comunistă europeană, In frunte cu englezul Tom Mann şi deputatul francez Doriot. S’a făcut o primire oficială, cu care prilej Tom Mann a a­­tacat In cuvinte energice impe­rialismul Angliei. Actualităţi politice Dr. Lupu şi C. Stere Se ştie că partidul de la Pi­­cadilly s’a ridicat contra d-lui Stere şi a „sterismului chiar prin gura şefilor d-nii dr. Lupu şi Buzdugan. In această privinţă, d. Al. Vaida-Voevod face câteva pre­­ciziuni interesante, intr’un inter­view acordat ziarelor. Fruntaşul ardelean arată că în anul 1920, d. dr. Lupu, sus­ţinut de d-nii Buzdugan şi Ca­­zacliu, a determinat intrarea d-lui Stere în partidul ţărănist. Mai târziu, când se pertracta fuziunea naţional-ţărănistâ, ta­­kiştii puneau in discuţie „ches­tia Stere“. Iar cel care nu ceda absolut nimic pe această chestie, era d. dr. Lupu, susţinut iarăşi de d-nii Buzdugan şi Cazaca. Mai putem aminti că atunci când „Universul“ a început să atace pe d. Stere, ziarul „Au­rora“ al d-lui dr. Lupu a ri­postat cu o teribilă campanie împotriva d-lui Stelian Popescu. Iată deci, cât de partidul de la Preadilly sa se ridice contra isterismului ... Remanierea Se precizează că remanierea cabinetului se va produce in cursul lunii Mart. Printre alte schimbări, e vorba de debarca­rea d-lui Goldiş care refuza să se înscrie în partidul poporului- Este în discuţie şi situaţia a-lui Lapedatu. Ar părea sigura nu­mai menţinerea d­lui Lupaş care-i considerat ca şi înscris în partid. Dar ziarul „Universal“ dă o versiune nouă, care merită reţi­nută. Se zice că d-nii Goldoj, Lupaş şi Lapedatu merg mână în mâna şi ar fi hotărât să ameninţe cu demisia grupului întreg, în caz când d. general Averescu ar vrea să remanieze pe unul dintr’înşii. Să aşteptăm decursul eveni­mentelor. A« EVENIMENTELE DIN CHINA Vedere generală a marelui port SHANGHAI, amenințat direct de trupele cantoneze. Propaganda Naţională cu deasila Citim în ziare că acuma, de­­curând, deputatul Seiner, ma­ghiar, s-a plâns D-lui Ministru de Interne în Cameră în contra răspândirei forţate a revistei o­­ficiale „Comoara“. Tocmai această chestiune o discutăm şi noi mai dăunăzi la un consiliu comunal de la ţară. Trebuia de alcătuit bugetul co­munei şi când am ajuns la ar­ticolul presei, notarul ne citeşte vre­o cinci ordine, care ne im­pun abonamente la ziare şi re­viste, după cum sunt: „Cultura poporului“, „România­ Nouă“, „Comoara“ şi altele. Ştiind, că ordinele nu se discută, ci se e­­xecută, sumele necesare s’au aprobat. Ce costă pentru o co­mună de 8—9 sute de gospo­dari să se aboneze și la două­zeci de ziare ?... Dar în sufletul fiecărui consi­lier au rămas ascunse vre'o câteva chestiuni. — De ce nu ne întreabă ce fel de presă vrem no ?... — Sunt oare atât de fru­moase ziarele sau revistele im­puse pentru ca să ne abonăm la dânsele, sau trebueşte numai să le ajutăm pentru că altfel nu se răspândesc ? Mai ştim că poporul nu e prea deprins să citească. Şi dacă l’am lăsa în voia lui Dum­nezeu, noaptea întunecoasă ar dormi Încă mult timp în ţara românească. Şi atunci, dacă în unele îm­prejurări admitem, de pildă, măsuri sanitare şi chiar medi­cale forţate, de ce să nu admi­tem şi alte măsuri bune forţate, luaţi seama, bune ?... Poate că am avea ceva de o­­biectat în privinţa ziarelor „Cul­tura poporului“ sau „România Nouă“ , însă relativ la revista „Comoara“ condusă de marele nostru scriitor Sadoveanu, nu putem decât s-o recomandăm. Dar ceva curios. Ni se întâmplă de atâtea ori să intrăm în casele oamenilor de la ţară şi cu tristeţe vedem, cum gospodinele aprind focul sau învelesc ceva în proaspetele foi ale „Comoarei“, încă ne­tă­iată. — De unde a­ţi luat această hârtie ? întrebăm. — De la primărie, ni se răs­punde. Am primit cărticica de la E­roul populaţiei şi odată cu dânsa ne-a oprit şi banii pen­tru gazete. Ce tragedie pentru un scriitori.. Şi ce subiect bun pentru o nu­velă de ale D-lui Sadoveanu!... O fi citind-o cineva...peste Prut.D­in regatul vechim La noi în Basarabia... popo­rul este moldovenesc dar nu ştie carte. Şcolarii citesc, dar ei sunt bucuroşi să-şi înveţe lecţiile. Suntem şi noi de părerea d-lui Ministru Octavian Goga care răspunde deputatului Bal­­n­c, cum că ar fi bine ca limba statului să fie cunoscută da toţi.­­ Dar până atunci, cum să fa­­cem­ ca limba statului să fie dulce şi pentru ruşii din Basa­rabia, maghiarii din Ardeal şi nemţii din toate provinciile ? ! Dr. VL. Jud. Ismail Din Roman­ Roman.— Accident de muncă. —Lucrătorii moarei C. F. Rohr­­lich au fost eri viu impresionaţi de tragicul sfârşit al unei tinere lucrătoare. Iată cum s’au petre­­cut lucrurile.­­ Lucrătoarea Maria Drăgan în vârstă de 18 ani, având treabă pe lângă motor, curelele i-au a­­pucat şorţul trăgănd-o şi pe dânsa în roată. Corpul nefericitei a fost făcut bucăţi, îngheţat de frig. — Servitorul firmei pe pielărie „J. Gros“, un anume Mix, dormind noaptea în bucătărie, a fost găsit dimi­neaţa îngh­ţat de frig. Teatrale.—Marţi 1 Martie tur­neul Mărioara Voiculescu va re­prezenta „Dama cu Camelii*. ,4 Lazar (Continuarea in pag. IV-«v SCRISORI DIN ARGENTINA Aspecte din Buenos-Ayr­es.— Note sociale, ar­tistice şi culturale. Buenos-Ayres, Februar, 1927 Ce să vă spun despre aceas­tă ţară, interesanta republică Argentina ? Că-i de opt ori mai mare ca România întregită şi are o aşa situaţiune pe glob încât în timp ce o parte din locuitorii ei mor de căldură, al­ţii degeră de frig? La noi, în Buenos-Ayres, o­­raş măreţ ridicat pe ţărmul râu­lui uriaş „La Plata“, în luna as­ta Februar e foarte cald. Intre + 36® şi + 40 8. Concepeţi aşa temperatură, la acum când la voi e patinajul în toi? To­tuşi insolaţiile is minima două o­ri trei pe zi la 2 milioane lo­cuitori cât are oraşul. Sorţii e slabi ca năduful să ne pericli­teze viaţa, şi în orice caz venti­latoarele electrice, cu cari este prevăzută orice casă, ne vin mult în ajutor. De când sunt aci, o dorinţă febrilă mă împinge mereu la drum. «Hoinăresc cu ceasurile prin străzile lungi, drepte, nes­fârşite, încrucişate în toate di­recţiunile, cu casele inalte de 8—10 şi mai multe etaje cu câte trei ori patru caturi de prăvălii, iar deasupra lor mii şi mii de fire telegrafice şi te­lefonice se ţes asemeni unor e­norme pânze de păianjen. Vizi­tez teatrele care sunt mari şi e­­legante, cinematografele nenu­mărate, sălile de conferinţi, gră­dinile. Mediul social e foarte simpa­tic. Argentinii la tip seamănă mult cu Românii. Descendenţii vechilor coloni spanioli care s’au amestecat cu indienii şi ne­grii, trăesc în bună frăţie cu e­­migranţii veniţi din toate colţu­rile Europei. Elementul italian domină însă iar limba vorbită e cea spa­niolă. Argentinul e inteligent, puţin cam leneş, foarte generos, ama­bil, comunicativ. Ca să vă spun drept, aci nu este aşa multă meschinărie ca la vei, In Eu­ropa. Nu se cunoaşte deosebirea d­­rasă, religie şi toate celelalte mizerii care amărăsc viaţa, pe fuscând inteligenţa care aci­s întrebuinţează în folosul ţării. Cultura in genere nu e aşa răspândită ca în Europa; lupta pentru existenţă nu e crâncenă, fiecare îşi găseşte un­­plasament şi meritul te ridică la locul ce ţi se cuvine. Clasa conducătoare e foarte bine pregătită; ştiinţa, arta sunt admirabil reprezentate în dansul lor internaţional. Ţara face sacrificii pentru a-şi lansa pe fii ei meritoşi. Anual se a­­cordă burse de studii, pentru Europa, studenţilor distinşi şi artiştilor. In ultimul timp Parisul a recunoscut fibra de geniu pic­torului argentin Omniquella Mar­tin cumpărându-i 2­ tablouri dintre care două pentru Luxem­burg; aceiaşi consacrare a avu­t-o şi sculptorul nostru Fiara­­vanni. Ei reprezintă şcoala na­ ----------------------------------- art­ turalistă dinamică şi au foarte mulţi adepţi. Şi muzica nu este uitată la noi. In orele de răgaz Argenti­na umplu până la ultimul loc, teatrul de Operă. Şi au ocazie să asculta pe cei mai renumiţi artişti din lume. Aceştia nu ne ocolesc, căci ştiu bine că’ntr'o ţară de emigranţi, în care ori cum elita banului preponderează, nu pleci niciodată cu punga goală. In general, Argentina e o ţară plăcută cu dor de cultură, ase­mănătoare unei fete între 18—20 ani. (Centenarul şi l’a împlinit abia In 1910). Te ademeneşte, ta subjugă şi ştie să te păstreze lângă ea. Finanţa ii este solidă şi ţările bătrâne se înghesue in a-i face curte. România voastră

Next