Opinia, iulie 1927 (Anul 23, nr. 6030-6055)

1927-07-01 / nr. 6030

uei iuüu » . 500 . 300 . J. jie un an . .. „ 6 luni 3 luni •áfr'/S **-y• jí**-- ' " «SféHp ” "T * GtSW •EW FLA!*$ - «a«? Lí'ÍX*'" ZIAR POLITIC COTIDI4N VINERI t 1ÜL?E^I927 AUD ÖICR Iii &f«n\me a« Pubiioitatej şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Oh. Mârsesou 17 Iată o întrebareie care as­tăzi şi-o pun toţi ieei care nu se închină viţelul­ de aur, re­­prezentat la noi din partidul liberal, cătră care se îndreaptă tot entuziasmul­­­­lor care-şi ling buzele, în faţ­a b­idului cu linte. Din nenorociri chestiunele personale au avut precădere a­­supra intere­sului general, şi vedem astăzi lupta d In ale­gere faţă în faţă,de o parte partidul liberal, avjid concursul larg al stăpânire şi ijjaceastei este enorm la noi,­şi ,de altă parte, grupările in opoziţie luptând fiecare simn. Oare opoziţia nu­ dă seama ce o aşteaptă ? Să vedem ia­­rasi unanimităţile rorale, din vremurile cele mi triste ale vieţei noastre polity ? * Linia de conduit nealterată a acestui ziar timp­ de 25 de ani, a fost lupta cota stăpâ­­nirei oligarhiei libale. Acel care a fondat acestiar a do­­r­t toată v­aţa, mai uită liber­tate, chemarea trasor la drep­tul de viaţă, triumfi democra­ţiei, şi în câteva oaşi a reuşit să obţie unirea opoţiei în con­tra dominaţiei liberte. Protipendida f­aală a reu­şit din nenorocie prea dese ori prin aplicarea fiinlei ro­mane „dividi et opera“, să desbine partidele -arc contra ei. Graţie putut pune mâna t, jtuile noastre ct;e uvri' ^. . . începând c de mult ci' uzează de a emite ijârnie mo numai în ^ pe care 1. Brătianu. Dacă nu am avut niciodată 'rr-s-lv -rs//:* L:* juveranul nu găsise de ât un lingur part d unit și priătit ; jreșit se spune că Vodă ar fi nreodat liberalilor. La ichim­­iarea de guv­rn de ani tre­­cut, când d. lorga a crnprop­uns la o­hii M. Sale artid 1 pe care d-sa îl­ conduce la a­­ea dată, fiindcă nu ar­ea fi vrim ministru, ce puii fece Capul Statului de cât i cheme pe d. Averescu, penii care gira partidul­­­beral ? * Poate suntem încă recepţi pentru viaţa poltică ? Atunci av­a dreptate d. Genal Ave­rescu când voia să faci pe mi­cu­' Pangalos al Români. Trist e că nu masele unt vi­novate. Cel puţin în prvincîile alipite, unde pregătirea plitică a ţăranimei e mai înaintat căci in vechiul regat prea puini oa­meni politici s’au ocoat de cultivarea colegiului al trilea. Cadrele au eşit la noi slabe. Dacă celelante partide nu au avut, ca partidul liberal, posi­bilitatea de a-şi asigura odrele în instituţii economice, de multe oi? îf11 ofoGnînv r»« di _o«i putut forma ’n ajuns t­u birui ps. : -şi mai v. di­­­c plina te si davo. tfe. Ar , be­­b.i, o spunem cu toată uiâteța. Dar oare nu e nie. . di M cum? Vom fi into deai i­ntu­­r v de seciarismu liberă ? St tW ROSttjU dl trăi' ,n tar? da* ala-Îurt^loiî #ea »*■ * ^ T-'bua, de la s • «­ E.nevnu’ Să li ■­? ce«n r, ţ£Tr­daţ'iiv, nunei cuid viu să soli cite votul, să lese la o pafi mii de d meschinele certe d persjr.n - și să dea lupta C6 la cc-',. h -ma atunci s -» voteze Nuc o opo iipe puternică t ’ -■ - ăt ă, fîând veșnic a ,, ^o^s,e, prin centrului i parlament, să împiedice necor­tenitele călcări de Lgv de cai ne-au dat dovadă în totceaur liberalii că sunt capabili. La­­ ar servi­ alegerea câtorva opo­zanţi cari să se mănânci ni ei, spre bucuria liberalilor ? mai bine să fie în parlament­e mai liberali. Poate atunci veni reacţiunea.­­ Faptul că partidele minoritare­­ se raliază de astădată toate cu­­ liberalii, ne arată ce puţină stimă mai au pentru partidele de opo-­­ ziție, elementele cele mai l ne­­ pregătite, din punct de vedere * politic. ^ TEODOR BADARBU i] ---- ■■■■:• pim ---------- j V. i/f • * „ 9391 ms !nu ASPECTE i D­EZILUZIE Comunicatul ministerului de război, în chestia am­nistiei, provoacă o profun­dă deziluzie. Dezertările în timp de război şi nesupunerile la mobilizare, ad ca acele ca­zuri care au fost mai frec­vente şi reclamau elemen­t guvernanţilor, nu se am­nistiază de­cât­, pentru războiul din 1913 ! Vor intra în amnistie nu­mai trenarzii până la 1 Ianuar 1917, şi a­re câteva infracţiuni mărunte. Acest soi de amnistie n’are nici o valoare elec­torală pentru guvern. De aceia sperăm că, cel puţin din interes electoral, guvernul se va dea de să devie mai îngăduitor, mai larg. Dar nu mai larg în sen­sul de a introduce în am­nistie numai abuzuril­e e­lectorale. Căci atunci dezi­luzia s’ar transforma în indignare. " In chestia I amnistiei. ___ 1 Principial, guvernul a hotărât să acorde amnistia; în naivita- ] tea lor, cetăţenii acestei ţări au ] şi început să se bucure fiind a- i traşi mai mult de mirajul cu- 1 vântului, decât de realitatea care se ascunde de astă dată du- i pă .«1. I Amnistia nu poate fi o mă- J sură parţială; ca să-şi atingă­­ scopul, amnistia trebue să nu- i prindă toate faptele penale la baza cărora nu există înclina­ţiile criminale, pentru că nici dezertorul din tranşee, nici sol­datul care a ripostat mai dârz superiorului după zile de mar­şuri chinuitoare, pentru că nici unul din infractorii în Lmp de război ai codului de justiţie mi- , iitară, nu pot fi puşi pe aceiaşi , linie cu tâlharii de rând. nif-i e; astfel cui.*­­? •edactal d­» nu S*eusi-«te să­­ ducă pacea in j 3* ; - • atâtor oameni alb iu.i i I pec-.va. octiiivi ai j î aii; r - M i dv cum ispăşesc pe- ; CU toi I .um gwi ui j/c tai o ii i­ampi­­teizâ de câteva zile, îl face cu I ojj ci gând­u j'ar fe­me să nu trezească cine ştie ce duhuri rele. Victoria armatei române est­* de natură sa dovedească tutu­ror că imensa majoritate a ce­tăţenilor şi-a făcut datoria pe front. Este, poate, o jignire care se aduce spiritului de jertfa co­lectivă, ţintuirea până la capăt a acelora cari au greşit intr’un moment faţă de acest spirit şi o jignire a sentimentului de blândeţe consacrată a poporului român. Dar majoritatea celor care tre­­bue să beneficieze de amnistie a fost victimă împrejurărilor; nu este momentul să reamintim tratamentul de excepţie la care au fost supuşi soldaţii evrei la timpul războiului; nu este nici bine, nici util, să vorbim de a­­cele triste „plutoane n­gre“ sor­tite de la început morţei, după cum nu mai face să pomenim cum s’au întocmit actele pen­tru trimiterea In judecată a atâ­tor militari. Cine are obicinuinţa instan­ţelor miliare, a făcut o durre­­roasă experienţă nu numai de ordin juridic: a putut să-şi dea seama ce elemente au prezidat Mo­mirea zecilor de mii de dosare are încă sunt răsfoite In cabin­­ele de instrucţie sau pe m­­­e? comisarilor regali. Amnis r i trebuie să fie unişi iadiviz bii \ Nu pot beneficia ce­va aur i unii, iar alţii să t oniii vte . suporta consecin­­­­ţeie unui Qt care în nici un caz nu ie idu3 fericirea : pen-1 tru ta, a z.ce ani sub a­î m-rentarea unei condamnări * 0 . ’ v e destul de grea , deca­­xecutarea unei ; I pedepse definive. : 1 intre e . «• .a* c Uzată pro- i testează şi cere g»a|i»rea celor , doi ena hiş* ai—.aju Sacco ş­i Vânz­ati, condamnaţi la moarte e acum cinci nai şi a căror exe­­­­ cutare se amanâ in fiecare zi an - lesiguranţa în care trâesc cei e doi anarhişti de cinci ani u­­­a coace, ech­valează cu execuţ­a capitală. Ac­eaşi situ ţ e o au­­­ şi clienţii justiţiei militare, re Cerem deci amnistia generală. Şi fără nici o resticţ e. G. SPINA |*­ _______ Note electorale Organizația averescană din localitate este părăsită de cei mai importanţi fruntaşi ai par­tidului. De pildă, odată cu d. dr 1­­­r­­ ,'ibU nu s’a săturat cu desăvlrşire de interpelări. In apelul averescan către a­­legători, se arată că guvernul d-lui general Averescu a elabo­rat legea construcţiilor şi... a ieftenit bumbacul. Reuşita in alegeri e asigu­rată !* Opoziţ­a a protestat energic la ministrul de interne, contra vio­ţi­i lor şi abuzurile­ ad­­ministraţiei. D. Duca... a mai dat o cir­­culare pentru libertatea alegeri­lor, şi a publicat-o în ziare ! UCIS DE TRĂSNET Tg. Frumos.— O put­raici furtună s’a abătut alaltăeri asu­pra Belceștilor. S’au înregistrat și victime o­menești. Un flăcău, Th. Th. Vasilache mergând spre casă, cu o ceas pe umăr, a fost trăsnit. Moartea i-a fost ii stantanet Congresul P­en Cluburilor Hotărîrile luate, pentru respectul muncii şi gân­dirii scriitorilor Congresul internaţional al Pen Cluburilor sau „Cluburile con­deiului“, adică a cercurilor de scriitori, a avut loc anul acesta la Bruxelles. Recepţiile au fost strălucitoare şi dezbaterile inte­resante. Din treizeci şi patru Pen Cluburi exstente in trei­zeci şi patru de state, au fost repr­­entate douăzeci şi una. Prima şedinţă a congresului a fost prezidată de John Galswor­thy, celebrul romancier şi dra­maturg englez. Congresul a discutat organi­zarea internaţională a Pen Clu­burilor. D legaţia franceză a combă­tut ideia de a se creia mai multe cluburi într'o singură ţară. Pen- bekfi.­tru a favoriza apropierea intre scriitori, care este scopul aces­tor cercuri, trebue să se tindă la cr­eare­a unui cerc unic. Exstenţa un­ui număr prea mare de cercuri împarte pe scrii­tori ia loc să-i apropie. D. Duha­mel a declarat totuşi că trebue să se ţină seamă de diferenţele de limbă pentru a se înlătura discordiile. Un delegat idiş a cerut dreptul să se creeze un cerc de scriitori evrei la Var­şovia, un catalan a susţinut a­­ceiaşi teză pentru ţara sa (Spa­tl- cele din a s’a tat o hatarira, formulată astfel de Bmijămia Crémieux : î. nu paatUi în aceleaşi oraş decH-o sin^ră sacţie de scriitori . & r ;• ii m .. iiuiî­ .,r­ cţii in ’ce­­secţiile unei ţări .cu N: »al acest com tet reprezintă P. n Clubul în raporturile cu federaţia. J m'­riv'nţa conferinţei care «î va ţine la 15 Octombrie pentru revizuirea convenţiei dela B­rna relativă la drepturile de autor, s'a adoptat rezoluţia propusă de Galsworthy. Ea cuprinde In rezumat ur­mătoarele puncte: 1. congresul Pen Cluburilor cere unificare in toate ţările a duratei dreptu­rilor de autor (50 ani, ca în le­gislaţia franceză); 2. să se sta­bilească definitiv principiul după care autorizaţia de traduceri din partea autorului să fie ob­ligatorie; 3. să se ia măsur pentru respectul gândirii scrii­torului, mai ales in traduceri. In cursul ultimei şedinţe, pre­zidată de Georges Duhamel, s’a h­tărât crearea unui oficiu in­ternaţional de traduceri. Aces proect va fi realizat in cursu congresului următor care va a­vea loc anul viitor la Oslo, ci­ocana centenarului lui ibsemi Inan­te de a se despărţi, congre­si­ştii au adoptat o moţiune î favoarea acțiunii de pace scriitorilor. Contactul cu oraşul destrăbălează pe săteni de pr. C. BÂRSAN Oraşele sunt cele dintăi cen­tre bolnava, cu care satele vin In atingere şi care Influenţează un rău asupra mulţime’. Oraşele ne destrăbălează co­piii ; oraşele ne ticăloşesc tine­retul ; oraşele ne strică credin­cioşii ; oraşele ne bolşevizeaz şi ne dezorientează poporul. Ai un copil şi voieşti să-l dai la şcoală mai departe. Dacă nu­­ai dat la vre­ o şcoală cu in­ternat, nu mai eşti sigur pe el, şi pe viaţa lui; în scurt timp cunoaşte lumea cu distracţiile ei; în scurt timp ii vezi cu 2—3 colegi, copii ca şi el, dând târcoale domnişoarelor elev­e prin Copou sau Cişmigiu, învaţă in scurt timp toată şcoala lumei afară de carte. Ca dovadă, ob­ser­va­ţi desişurile grădinilor pu­b­ice, observaţi cin­matografele, observaţi ca lectură fac elvii sau elevele în timpul liber, sau la timpul absenţelor ce la şcoa­­llă. Săptămâna trecută fără să vrem am găsit In grădina pu­blici un elev al unui liceu cu internat, din cl.IV-a care cit­a o broşură din Scheloch Holmes, dint’un teanc ce-l avea la sub­­soară, iar pe la dosuri cei de şepcari cu ţigările în gură, vodind lucruri ce nu ţi-ar pu­tea trece prin minte. Da dă cineva un copil la me­­seri, trebue să-şi ia z­ia bună de la el, de cum l-a dus; căci acolo va Învăţa el meseria, dar ma presus de dânsa ucenicul va deprinde a nu se supune şi a îijura autorităţile ţărei sale, va dispreţui religia strămoşilor săi şi în scurt timp mom­­ de cei puşi pe atâta, va frequenta casele de rugăciune ale sectan­ţilor antinaţionali. Ţin­e vremea să-şi trimită ci­nem tânărul la armată, porneş­te din casa părinţilor săi voinic puternic şi frumos ca un brad, dar după serviciul militar se inbarce acasă (putred) ca un. DIN FARNAS ÎN VARIETEU Jane de Balzac, o nepoată a marelui romancier francez Bal­zac, a apărut ca dan­satoare pe scena va­­rieteului „Folies Ber­­gere“ din Paris. Mai înainte, Jana s-a distins ca artistă de cinematograf, de­venind celebră in ro­lul „Salambo“­ Indignare.—Prin indiscreţia unui poliţist, s’a aflat acum convorbirea scurtă dar celebră, dintre fraţii Sânte şi Ricciotti Garibaldi, când cu afacerea spionajului din Franţa. — E posibil, Ricciotti, să fi trădat numele familiei ? — Nu, Sânte, nu-i adevărat. — Dar bani ai luat ? — Da, Sânte. — Cât ? — 700,000 lire. — Atunci de ce mi-ai răs­puns că n’ai parale, când i -am cerut luna trecută ? Şi convorbirea a luat sfârşit. Populaţie rară.—Cea mai rară populaţie este în Australia. Acolo trăesc 6 milioane locui­tori la o suprafaţă de 8 mi­lioane km. parl­aţi, adică luai puţin de un om pe km. patrat (în timp ce Franţa are 75, Ger­mania 125 şi Italia 130 locui­tori pe un km. patrat). Guvernul acestei insule mari cât­e cincimi din Europa, nu îngădue decât cu mare greuta­te venirea emigranţilor din alta continente. Chinejii şi ja­­ponej­i nu-s primiţi de loc. Pe de altă parte, natalitatea e foarte redusă, astfel că austra­lienii rămân puţini, muncesc puţin şi trăesc foarte bine, dar fără nici un avânt intelectual. Societatea lor se menţine în me­diocritate.* Noul cod penal german.— Reichstagul a început discuţia proectului de cod penal desti­nat să înlocuiască codul actual, în vigoare de la 1871. După a­cest proect, vigoarea pedepse­­lor va fi micşorată şi mai ales, judecătorii vor obţine o liber­tate mai mare având facultatea de a acorda totdeauna circum­stanţe uşurătoare. Este de notat că textul a fost fixat în acord cu ministerul de justiţie al Austriei. Astfel, Germania şi Austria vor avea acelaşi cod penal, cu 1. rezerva că pedeapsă cu moartea va fi menţinută numai în R­i­­chul german, de­oarece consti­tuţia austriacă a suprimat a­­ceastă pedeapsă. k MM»»? » ■ 5 Scrisoare deschisă D-lui Teodor A. Bă­­dăreu Din articolul D-stră „Cărţile pe masă“ apărut în „Opinia“ din 26 iunie c. am reţinut două mari adevăruri şi cărora ar tre­bui, cred să le daţi o şi mai complectă desvoltare. Primul adevăr este că dacă naţional-ţărăniştii rămâneau în guvernul Brătianu, fatal partidul întreg ar fi dispărut fărămiţin­­du-se după căte­va luni de gu­vernare (după cum de alt­fel s’a întâmplat şi căderea guver­nului averescan). Din punctul de vedere practic al politicei, jumătate dintre naţional-ţără­­nişti trebuiau să fie la putere şi jumătate în opoziţie. Cei din opoziţie, evident că trebuiau sâ se ataşeze altui grup de opo­ziţie, cu speranţa venirei la pu­tere. ţ M'am mirat când am vă­zut că şi Dl. Stere pentru care am o desăvârşită admiraţie, con­venise să ocupe un loc intr­ un ast­fel de parlament­. Al doilea mare adevăr este că opoz­ţia neunindu-se nu face de­cât să întărească partidul li­beral. Mi se pare lucru elementar ca opoziţia acuma ar trebui să aibă în vedere nu să reuşească naţional-ţârăniştii ori averesca­­nii—ceia ce este absolut impo­sibil; nici să se mulţumească avea câţi­va representanţi în parlament, ci să nu reuşească liberalii şi cum s’ar putea face aceastata. Foarte simplu : Dacă nu fu­zionează, toţi naţional-ţărăniştii să dea votul averescanilor, său toţi averescanii să dea votul averescanilor, sau toţi averes­­căniştilor. Pe urmă se va vedea ce e de făcut. Mie ca cetăţean puţin îmi pasă dacă viitoarea şefie o va avea D-l Maniu ori D. Averescu ori altul, să văd odată un guvern ales de Ţară. Dar ce să facem dacă nimeni nu doreşte şi nu vrea aceasta ? Şi oare de ce ?! Cred că îmi ve­ţi da răspunsul tot pe această cale C. GH. VASILIU avocat . R. I­. c • Fasiliu găsește un răspuns la mai­eparte d-sale, în ar­­ticolul de fond de t­zi, al d-lui Teodor Badaren. (Continuare), in pag. IST-a măr frumos pe dinafară. Arma­ta este puterea, sufletul unei ţări, dar cercetând in armata noastră soldat cu soldat şi chiar mai departe, vei găsi un pro­cent ce te va pune pe gânduri, de sifilitici şi blenoragiei etc. Ei bine, aceştia, întorcându-se in sate e lesne de închipuit ce dezastru fac: 1. familiile şi ur­mi­şi­ lor sunt neoameni şi 11. molipsesc satul întreg. E exasperant ce nepăsători sunt conducă­orii asupra lucru­rilor acestora!.. gem, domnilor, satele de boli venerice !! Veniţi şi vedeţi ! Am spus mai sus că oraşele ne strică credincioşii B­iericei noastre strămoş­­ti şi este, du­pă cum se poate constata aşo , foarte adevărat. Atâţia agenţi de ai sectanţilor foşgfitesc­­prin o­­ra nesupăraţi de nimeni ; vin sărb­­ii pentru diferite treburi şi cad î­n mâinile lor im­burându­­le mintea, mai ales acută de când cu îndreptarea calendaru­lui. Oricine este lăsat în voe să batjocureascâ Biserica irr frunte cu erarhia şi Patriarhul ei fără să păţeasec mare it :::• Dacă se găseşte in preş.in ce-şi dă seama de pri. ’jdia in care s’ar găsi Biserica s­­ara intr’o bună zi şi-i reclam, » ■ mân nesupăraţi sub motiv d-nii şefi ai ordinai publice, c Cultu-i libert? In ţara noastră românească ne-am format şi ne-am deprins cu ideea că nu mai este ade miiinin— »■■■■i——■—■■mi wmii

Next