Opinia, noiembrie 1927 (Anul 23, nr. 6134-6159)

1927-11-01 / nr. 6134

ANUL SXIH Nr. n jm «tiiUi.au" in ABONAMENTE Lei 1000 • 500 pe un an . I ,6 luni • 300 , „3 luni Sosirea d-lu­i prof. George Brătianu Cu inima plină de bucurie şi in mijlocul cehii mai cald en­tuziasm, un intern publica pri­­m­a astă­zi, la gară, pe d-1 Gh. Brătianu. E au de faţă, alături de ntemi­br­i organizaţiunei liberale lo­cale, veniţi să salute pe şeful lor şi alături de delegaţii ţără­­nimei din judeţ, v­niţi în haine de sărbătoare, să asigure de devotamentul lor, pe acel In care întreaga Moldova şi a pus nădejdea ei, un mare număr de eşeni, de toate categoriile socia’e, eşiţi într’u Intîmpinarea acelu!, care întrupează pentru dânşii, nu numai ramura sănă­toasă a neamu­lui moldovenesc, dar şi ch­­ăşia ordinei In Stat şi a siguranţei zilei de mâni. Şi entuziasmul­­­aic, cu care a fost sărbătorit astăzi d. Gh. Brătianu, nu s’a adresat numai partidului din care, In cea de a treia generaţie, d-sa face parte. Entuziasmul celor prezenţi s’a îndreptat mult mai departe, tre­când dincolo de cadrul strâmt al politicei local­*, pentru a face din sărbătorirea d-lui Gh. Bră­­tianu, sărbătoarea Întregului o­­raş. Iaş­ul, atât de oropsit de la dispariţia marilor săi bărbaţi da stat, vede în înălţarea aces­tui demn fiu al său, revenirea ac lor timpuri, în care a doua capitală a vechiului regat se bucura de largul concurs al ce­lor care au ştiut să aprecieze în decursul vremurilor jertfa făcută pentru hi­chigarea Romî- n iei de astăzi şi în care satis­facerea marelor sale­­ evoi obş­­teşt nu-i era nici­odată precu­­p­ată. Cu adânci rădăcini în mijlo­cul familiilor boereşti din Mol­dova, vlăstar al uneia dintre ce­l mai străvechi şi nobile fa­milii moldovenşti, d. Gh. Bră­­thnu este de două ori scump ieşenilor, care au ştiut să ghi­cească, că sub înfăţişarea mo­destă a celui ce poartă un atât de mare nume, se ascunde* o întreagă comoară de alese în­suşiri intelectuale şi sufleteşti. Consecvent cu atitudinea pe care a păstrat-o in toate oca­ziile, în care interesele mari ale târgului au fost în joc, ziarul nostru nu poate de­cât să se asocieze urărei de tun sosit a laşului, p­etru a striga alăturea de dânsul: Trăiască Gorge Brâteanu spre fericirea Iaşului şi a eşenilor mult încercaţi. In jurul proectului de amnistie Prin proectul de amnistie în­tocmit de guvern, se amnistiază trenarzii din război până la 1 Ianuar 1917, apoi dezertorii în ţară şi străinătate dinainte de 1916 (inclusiv cei din războiul 1913) şi câteva deri­te militare comise înainte de 28 Iulie 1914. In fine, se mai amnistiază câ­teva delicte mărunte, cu : ultraj, ne­vizarea livretelor, ne-indica­rea de domiciliu etc. Prin urmare, nu-i amnistia cea largă, aşteptată de atâta vreme, pentru complecta pacifi­care a spiritelor. Guvernul îşi drămălueşte cu zgârcenie cle­menţa. Vor beneficia totuşi vre-o 20.000 delicvenţi, ceia ce comp­­tează ceva... * Bănuim însă că la discuţia în parlament proectul va fi lărgit prin introducerea unui articol care amnistiază aten­ţ­­iele şi comploturile contra Dom­nitorului şi contra siguranţei Statului,—articol ce ar urma să fie adoptat special în fa­voarea d loi Mar­oi­lescu şi Axinte,... dacă, bine­înţeles, ei vor fi fost cumva condamnaţi de consiliul de război. .. in pag. III a .k intima oră. ro. ■ ZIAR POLITIC COTIDIAN Actualităţi politice învrăjbire Oficiosul naţional - ţărănis „Dreptatea"­ desminte categoric zvonurile despre posibilitatea u­­nor nouă pertractări cu lib­raţii. Dimpotrivă, in urma discuţ­ii din parlament pe chestia consti­tuţională,­cele două partide au pornit pe drumuri cu desăvăr­­şire opuse, şi oi ce înţelegere de la partid la partid, este ex­clusă. Discuţia la mesaj Sfatul parlamentar naţional ţărănist a hotărât să nu par­ticipe la discuţia mesajului. Iată o nouă greşală de tac­tică. Tocmai acum când opoziţia acuzi pe d. Brătianu de guver­nare dictatorială —avea datoria să facă o largă critică a regi­mului. Şi cel mai bun prilej pen­­tru aceasta îl oferă discuţia la mesaj, când se analizează ch­s­­tiunile de politică generală. Nu prin politică de ab­st­­en­­ţă ar putea opoziţia să-şi a­jungă scopul urmărit. .. ASPECTE PROECTUI. AMNISTIEI Se pare că promisa amnistie va deveni fapt In curând, pro­ectul este gata întocmit şi cor­purile legiuitoare îşi vor spune cuvântul asupra lui imediat c se va închide discuţia la mesaj. Astfel cum e întocmit proectul, el nu satisface de­cât in mică parte cerinţei­ unanime. El nu dă complecta linişte pe care o cere ţara, pentru că după vota­rea lui vor continua încă pen­tru multă vreme procesele răs­­boiului Înaintea justiţiei militare şi în închisori vor rămâne încă nenumărate victime ale urii sau ale rătăcirii fatale în vremuri de psihoză. Un ziar din Capitală acceptă cu bucurie proectul amnistiei, anunţând că graţie lui vor de­veni liberi vreo douăzeci mii de oameni. In adevăr, douăzeci de mii de oameni vor scăpa de închi­soare , dar din ce categorie este majoritatea lor ? Consiliile de răsboiu au astăzi vreo două­spre­zece mii de dosare ale oa­menilor cari nu s’au prezentat la viza livretelor sau cari nu şi-au anunţat cercurilor de re­crutare schimbarea domiciliilor făcându-se pasibili de pedepse minime. Aceste două spre zece mii de infractori fără importanţă vor fi amnistiaţi. Vor mai intra in amnistie câ­teva mii de nesupuşi la mobili­zare, dezertori din vremuri de pace, inculpaţii de ultraj, şi pe lângă aceştia, vor beneficia şi o parte numai din dezertorii la inamic, cei rămaşi in urmă la vremea retragerii. Dezertorii de pe frontul din Moldova, grosul nenorociţilor cari stau in ocne sau aşteaptă să fie instruiţi abia după un­sprezece ani de la răsboi, nu bencheiază da ertare. După cum nu se vor bucura de ertare dezertorii în străină­tate şi nici condamnaţii politici de nici o categorie. Nu înţelegem mobilul catego­risirii făcută de guvern; nu în­ţelegem imicăpăţinarea lui de a nu pune capăt odată pentru totdeauna unei chestiuni care tulbură profund liniştea ţârii cu tardive sancţiuni, devenite inu­tile. Facem un apel călduros la parlamentari, votând proectul propus de guvern, să-l lărgeas­că pe cale de amendamente atât de mult, in­cât să cuprindă toate categoriile de nenorociţi care aşteaptă eroarea. Amnistia generală se impune. Vremurile nu sunt ch­ar atât de liniştite, încât conducătorii ţării să nu-şi dea seama câtă im­portanţă poate avea o opinie publică mulţumită. Cerem amnistia generală. G. SPINA ■■■■NMMnHHi Din toată lumea O carte curioasă.— Rame­na-Jah*Mahor.s*Gomer este nu­mele unui indian, care s’a re­tras într’o peşteră pentru a gân­di. După un timp de gândire profundă, simţi nevo­a să trea­că pe hârtie fructul acestor me­ditaţii. Trăind departe de lume, n’avea nici hârtie nici condei şi trecu atunci prin m­ult o i­deie ingenioasă. In jurul pi­etă­rii se găseau nişte arbori cu frunze mari. Indianul înţelept, tăind frunzele le-a legat în for­matul unei cărţi şi s’a folosit de o crenguţă ascuţită la loc de condei. In felul acesta gân­durile sale, mai toate precept religioase şi de morală, au pu­tut să ajungă la cunoştinţa lumii.* Un sinucigaş original.— locaş Marick din Berlin doria cu tot dinadinsul să ajungă ac­­or de cinematograf. Lipsit de talent şi fizic agreabil, natural că n’a fost primit de nici o ca­să de filme. Decepţia lui fu a­tât de copleşitoare, încât săr­manul lor­aş se hotărî să-şi pue capăt zilelor. Dar cum ?... In­ghiţind un mosor enorm d sfoară, lung de nu mai puţin 500 metri. Totuşi lonaş a rămas In viaţă.* Deoea.— Din Londra re­nunţă că cardinalul O’Donnel, şeful bisericei catolice a Irlan­­dei, a încetat din viaţă. * Pentru că şi-a tăiat pă­rul.— D-na Jeana Moncollin din Nancy (Franţa) ţinea foarte mult sî-şi tae părul, ca să fie la modă. Dar soţul ei, Marcel se opunea cu îndârjire. Dragostea pentru modă fiind mai puternică, Jeana şi-a tăiat părul, dar totodată a părăsit căminul conjugal. Peste câteva zile, intâlnindu-şi bărbatul în stradă, Ioana a avut răutat­e să-şi scoată pălăria şi să-şi scuture capul, ca să atragă a­­tenţia lui Marcel că s-a tuns î­nfuriat, soţul a scos un revol­ver şi a ucis-o. Cu tea cu juri a condamnat la 10 ani în hi­­soare. Mai multe suflete In acelas corp Cazul ciudat al unei fete americane D. Henry Herbert Goddard profesor de psihologie clinică a Universitatea din Ohio (Sta­­tele Unite) expune cazul foarte curios al unei tinere fete de 19 ani care In anumite momente are psihologia unui copil de patru ani, la altele a unei fete de 16 ani, iar în altele a unei fete le ani. Fata a fost Internată Intr'un spital. Când era cu mentalitatea de patru ani, vorbea cepeleag, se juca toată vremea făcea de­semne copilăreşti şi spunea că o cheamă Polly. După ce dormea acest copilaş se trezea cu gân­durile şi impresiile unei fete de 6 ani, zicând că o cheamă Louisa. In sfârşit, alteori îşi relua psihologia vârstei sa­l adevărate şi îşi spunea adevă­ratul ei nume : Norma. Glasul­­formei se deosebia de glasul Guizei, ia al aceştia de glasul micuţei Polly. Prin h­enoză, prin doctorii şi ngrijiri foarte minuţoase, Nor­ma s’a vind­cat. „Adevărata în­­zdrăvenire s’a realizat în mo­mentul cănd sistemul nervos şi-a recăpătat toată energia pentru a fi in stare să-şi păs­­teze toată energia creerului“ ex­plică d-rul Goduard. „Am con­statat că creerul e compus de aproape zece mii de milioane de celule nervoase. Presupun că atunci când un grup din a­­ceste celule este activ, avem cunoştiinţa Normei, când alt grup e activ avem cunoştiinţi m cei Pol­y. Cele două grupuri sunt aşa de strâns legate la o p­rsoană sănătoasă încât unul din ele se subordonează şi Ie pune în activitate numai când vreau. FAPTE Un record. Louis Verneuil, autorul fran­cez bine cunoscut, a obţinut de curând un adevărat record. El a izbutit să scrie în 24 ore două comedii, fiecare în câte trei acte. Ambele piese vor fi jucate în stagiunea de iarnă la Paris, cu Elvira Popascu In ro­ Premiul Nobel şi facultatea de med­i­cină din Iaşi Premiul Nobel pentru medi­cină urmează a fi acordat a­­cum, şi pentru anul trecut şi pentru anul în curs. Premierea se face prin votul profesorilor de la facultăţile de medicină din lume,­câte 6 fa­cultăţi pe an, prin rotaţie. Anul acesta a venit rândul la vot, facultăţii de medicină din Iaşi. Academia regală din Stock­holm a trimis profesorilor ie­­şeni buletine de vot care vor trebui complectate şi ced­ate până în ianuar viitor Premiul pe anul 1927 se va decerna în Februar. Majoritatea profesorilor ie­şeni închină a vota pe savan­tul francez Calmette, descope­ritorul noului leac prin evi­tarea tuberculozei. mAm­­ NOEMBRIE 192? A XVXCI5RI se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia staturii taţi—Str. Gh. Iilorzescu 17 „OPINIA“ literară» şi artistica Prietinul tuturora. O carte bună e ca un prietin bun. Volumele în ediţie de lux des­­mict insă această constatare ge­nerală ; eu îţi par întotdeauna obiecte superioare, de care te atingi timid, cu grijă, cu reti­cenţe. De cum le scoţi de pe raftul bibliotecii, ai şi vrea să le aşezi la loc; mult timp nu le împrumuţi nimănui—nici chiar dorinţelor tale. Ţi-e frică de luciul velin al hârtiei lor, de tartajele îmbrăcate n pânză scumpă, de bordura impecabil tăiată şi deaceia apropierea ta ţi se pare fatală. Iţi priveşte a­­tunci vârful degetelor, întorci paginile cu atenţia toată şi ci­teşti prudent, cu o strictă vo­­i pu­te. Interesul acesta material mic­şorează de multe ori însuşi far­mecul operei. O carte nu trebue cetită cu o anumită jepă, Intr’un loc special şi cu preocupări străine de conţinutul ei. O carte ubită trebue s’o cuprinzi într’o privire dragă, s’o porţi în bu­zunar lângă tine, să adormi cu ea în acelaş vis de iluzii şi speranţe. O carte bună vrei s’o simţi mereu aproape, căci mereu o carte bună e ca un prietin bun. lurile titulare. Un ziarist par­­sian pe drept cuvânt îşi bate joc de „fecunditatea literară“ a lui Verneuil, susţinând că prin asem­nea procedee declinul ar­tei dramatice este asigurat. Proza originală. D. Sandu Teleajen pregăteşte un nou volum de proză intitulat „Muguri în cenuşă“. Volumul va cuprind­e uti­mele nuvele publicate prin diferite reviste. Un concurs sui-generis Un teatru din Londra a or­ganizat ut­ concurs foarte origi­n Continuarea în pag. IV-a 1. b. CATASTROFA DE FE ATLANTIC Vaporul italian „Princessa Mafalda“ care s’a scufundat pe Atlantic, un drum spre Am­rica de Sud. Peste 200 pasageri au pierit în valuri. S’a remarcat spiritul de datorie dus până la eroism, al comandantului vaporului, care a stat la post până la capăt salvând sute de oameni, dar sacrificându-și viața proprie. O PLANTĂ MIRACULOASĂ PEYOLTUL DIN MEXIC.-ACŢIUNEA ASU­PRA SIMŢURILOR.-VIZIUNI FANTASTICE. TIMPUL TRANSFORMAT ÎN LUMINĂ Peyoltul este un mic cactus­ără spini, şi creşte In Mexicul central. Legendele indigenilor ii atribue o origină supranaturală şi divină. P­yoltul conţine mai multe alcaloide, a căror absorb- iune provoacă o excitare vie a imaginaţiei subconştiente, tra­­ducându-se Intr’o leeţie vizuală parte ciudată; ea consistă în­­tr’un şir de imagini viu colorate şi animate de o mişcare con­tinuă. Un pictor englez descrie a­­mănunţit senzaţiile pe care le iniţia după înghiţirea pe coltu­­lui. Inch­zând ochii, el vedea, după spectacolul haotic de la început, fie părţi, fie totalitatea corpului său schimbându-se în nenumărate forme şi culori.­­ „Odată, scrie el, mi-am văzut piciorul colorându-se cu o delicată nuanţă heliotrop ; altă dată, mâniei hainei s’a schim­bat într’o stofă de un verde în­chis, împodobită cu un desen in sutaş roşu, cu marginile ne­gre. Abia luase formă noua mâ­­nică şi m’am trezit îmbrăcat intr’un costum complect de a­­celaşi stil, cu un caracter de ev­ mediu. „Mi s’a întâmplat să duc o linguriţă de cafea la buze şi, p­­când ridicam braţul în acest scop, înaintea ochilor mei în­chişi, sau aproape închişi, apăru deodată, cu toate culorile curcu­beului, viziunea acestui braţ des­părţit de corp, şi care îmi ser­vea caf­aua, părând că iese din­­tr’un spaţiu întunecat şi nelă­murit. intr’un alt moment, duind SE DESCHID ŞCOLILE PRIMArIS Mâne­i Noembre, se deschid şcolile primare. Priviţi copilaşul, curios şi ti­­mid, în faţa drumului nou al vieţii care i se deschide odată cu porţile şcolii. 0 excursie până la Repedea De PR. N. HODOROABA Profesorul de naturale plă­nuise demult o excursie cu e­­levii clasei a cincia până la Repedea. O tot amânase însă din pricina vremii. Într’o seară vine la şcoală şi spune clasei: „Să vă pregătiţi, căci mâne— dacă nu plouă—mergem negre­şit. Ii făgăduiesc c’am să-l în­soţesc şi eu, căci tot n’ara fost niciodată pe locurile acelea. A doua zi de dimineaţă am eşit afară să văd cum e vre­mea. Zi de toamnă posmorâtă pe cer norii cenuşii fugiau unul după altul. Stăteam la cumpene, dacă trebuie să plec sau nu. In cele din urmă, m’am hotărât pentru. Ţâncul meu de ba­ot, din clasa doua primară, a sim­ţit de asta şi nu, ca să-l iau şi pe dineul. Nu prea voiam, căci mă temeam că nu-i vor ţine picioarele. A început apoi a se corgoli pe lângă maică-sa şi a se ruga, ca să pună cuvânt pa lângă mine, ca să-l iau. N'a­u avut încotr­o şi, când i-am zis: „Haide, imbracă-te mai iute, că te iau, a sărit în sus,­ ca un motan când îl calci pe coadă. Elevii au luat ceaiul, au pus apoi la pachet fiecare câte un sfert de pâne şi două pârjoale îndesate şi’n rând câte doi, e­­chipaţi ca de drum, au eşit ve­seli la poarta şcoalii. Vine şi profesorul în costum de turist şi, după câteva cuvinte de or­dine, jumătate din poarta de fier se desface şi grupul de ex­cursionişti porneşte. Ca să scutesc din drum m’rm suit in tramvaiul de Socola. Când m’am dat jos­­la capătul liniei, elevii tocmai atunci ajun­g Continuarea în pag. IV-a^ (Continuarea în pag. IV-a) un biserit, acesta fu înconjurat de o flacără albastră. Un mo­­ment, am ţinut biscuitul pe pi­­cior. Imediat pantalonul a luat foc. Pe urmă toată partea dreap­tă a corpului, de la picior până la umăr fu acoperită de un val de flăcări albastre. Era un spec­tacol de o frumuseţe minunată.. * Excitarea centrului optic pro­vocată de pe colt măreşte ascu­ţimea vederii normale şi influ­enţează asupra perceperii figuri­lor imaginare. Se constată şi câteva anomalii: unele imagini apar strâmbe, tablourile se a­­rată în profil. Alteori imaginile apar sparte, fragmentare, incom­­plecte, sau „embrionare“ adică umai evocatoare a unor forme mai precise, pe care imaginaţia sub­conştienţă refuză să le complecteze sau să le realizeze mai exact. In beţia pegoltica sunt ade­sea iluzii olfactive (de miro­). i­

Next