Opinia, aprilie 1928 (Anul 24, nr. 6262-6284)
1928-04-01 / nr. 6262
iINUL XXIV NO. 6262A ABONAMENTE „ 500 . . I , 300 . . I „3 luni 2E=E2 ZIAli POLITIC COTIDIAN Trebue să nefinim politica externă ! In jurul interviewului d-lui Mussolini A făcut impresie interview.u dat de d. Mussolini ziarului „Daily Mail*, în care afirmă necesitatea revizuirii tratatei*« şi o pronunţă pentru rectificarea graniţelor Ungariei. „Dally Mail“ aparţine lordului Rothermeere, mare duşman al tratatului dela Trianon, şi susţinător parţial al intereselor ungureşti. D. Mussolini ştia lucrul acesta. Totuşi deşi şef de guvern al unui stat principal, ducele nu s’a sfiit să facă nişte declaraţii menite să provoace nemulţumirea in ţările succesoare ale monarhiei Austro-Ungare. Se ştie că Italia e primul aghiotant al politicei engleze. Fără îndoială, atitudinea d-lui Mussolini se sprijină pe anumite convorbiri avute cu d. Chamberlain. Iar declaraţiile din „Daily Mail“ trebuesc privite ca un avertisment datelor interesaţi pentru a*şi preciza atitudinea. In special, a fost vizată Romînia. ^ Iugoslavia, care e de mult duşmănită de Italia, are In schimb sprijin la Londra. Deasemeni Cehoslovacia întreţine relaţii foarte bune cu Foeign office. Numai guvernul din Bucureşti neglijează situaţia legăturilor lui la Londra, unde nu are nici măcar un ministru plenipotenţiar. Anglia vrea să ne forţeze la o acţiune diplomatică hotarica, care să fixeze definitiv rolul nostru în orientul apropiat. Dorinţa aceasta a Angliei coincide cu interesele superioare ale statului român. In adevăr, în situaţia de astăzi, România pare izolată. Legăturile cu Mica Antantă, cu Polonia şi chiar cu Franţa nu sunt suficiente. Ele pot fi amiciţii utile, dar nu constitue o bază destul de solidă pentru a ne susţine interesele externe. Tendinţa generală a marii diplomaţii actuale, este o politică intercontinentală, înlănţuire contiuă de interese creiază necesitatea marilor constelaţii pământene. Pentru a-şi apăra imperiul, Anglia face horă de ţări în jurul gobului: Germania, Italia, Egiptul, Londra, Australia, Statele Unite. In altă serie intră Franţa, Rusia, Japonia, republicele sud americane. România nu e liberă să-şi aleagă prieteniile numai după glasul inimii. Amiciţia cu Franţa implică amiciţia cu Rusia, sau cel putin pacea încheiată şi liniştea asigurată la Răsărit. Prin aceasta, viaţa economică ar lua şi ea direcţiuni anumite; deschiderea frontierelor peste Nistru ar deschide debuşeuri însemnate comerţului nostru. In cazul când ne hotărâm pentru politica engleză, ceia ce n’ar fi prea rău, va trebui să refacem vechile legături cu Germania dinainte de războiu. O serie întreagă de probleme aşteaptă soluţia cit mai grabnică. Trebue pentru aceasta însă o concepţie limpede asupra politicei externe a statului şi o linie de conduită fermă. Politica de până acum, dacă poate a fost folositoare, a devenit astăzi insuficientă, lăsând impresia că România rămâne izolată în chestiunile cele mai iraportante pentru ea. I. L. ASPECTE Fantoma In Cyrano... Dragul meu, când l'am petit întâia oară pe „Cyrano de Bergerac“, aveam şaptesprezece ani; la vârsta aceea, legendele eroice şi amoroase te stăpânesc complect şi—îmi aduc aminte— săptămâni întregi m’au limicit versurile lui Rostand şi aib trăit sub farmecul lor negrăit. Dureroasa tragedie intimă a lui Cyraco am pătruns-o atunci deplin, pentru că in anii aceia de început de adolescentă fiecare din noi adulmecăm abia iubirea şi, pentru că nu putem cuceri încă, fie simţim nefericiţi în speranţele noastre mai mari decât posibilităţile de realizare. Povestea lui De Burgerac Iasă, mi-am dat seama mai târziu, nu e numai a anilor noştri de adolescenţă, iubiri nemârturisite sau neînţelese cresc în noi şi la maturitate şi purtăm aceste nepreţuite comori dealungul vieţii noastre, luminând-o cu toată infima durere ca se leagă de ele. De aceea, dragul meu, pe Cyrano de Bergerac o păstrăm ca un simbol şi de aceea ne este scump; şi sântem oricând gata, ascultându-i tiradele îndurerate să lăsăm o lacrimă căzând din ochii noştri, de aceea ne putem emoţiona privindu-l cum îşi martirizează sufletul sub iubirea lui fără seamăn... Dragul meu, am privit aseară publicul din teatru când de pe scenă se revărsau torentele versurilor lui Rostand la prelucrarea măiastră a lui Mihai Codreanu al nostru; şiîţi mărturisesc că am rămas desiluzionat: r»’am văsut ochi scînteind în lacrimi,n’am surprins crispări pe obrage, n’am deosebit guri tremurând. Şi totuşi era tineret In sala teatrului. Dar tineretul acela se lăsa cuprins de spectaco, nu de rostul şi Înţeleşii adânc al fragedia lui Cyrano; iubirea nu fremuta în g suflet.e şi mi-am dat seama că, pentru mulţi, messir® de Bergeract era un prost care nu ştia cum să-şi cucerească femeea iubită şi că sufragiile admiraţiei mergeau toate spre imbecilul.Christian, considerat abil şi şmecher ştiind să „profite“ de orice ca să ajungă la graţiile Ronanei. Dragul meu, romantismul a murit. Sub Învățăturile lui Deskobri, tineretul cu mal d’amour. iConUnw£9»l»P»S* Ara) „OPINIA" LITERARA. SL ARTISTICA Plăcerea sărutului. La Paris sărutul pe stradă a fost declarat delict de circulaţie şi pedepsit penaliceşte. Măsura pare necesară, deoarece în ultimul timp parisienii făceau abuz de aceste aperitive de voluptate luate în piaţă, la teatru, în trăsură, la restaurante, sau în alte părţi, nu văzul tuturora. Această lipsă de stăpînire a francezilor este explicabilă, dacă ne gîndim că într’un oraş aşa de mare, treci neobservat şi necunoscut. Inchipuiţi-vă însă că la Iaşi un tînăr şi-ar săruta iubita pe stradă. O.. vă asigur că a doua zi ar şti toţi vecinii, toţi prietenii, toată familia, tot oraşul. Ar fi un subiect inepuizabil cîteva luni în şir. Şi mai ales ar fi un fapt care conţine o morală egoistă. — ea ne învaţă că adevărata voluptate nu trebue manifestată public, ci într’o intimitate sinceră şi plăcută. i. b. FAPTE Critica publicului In alte ţări publicul aeator de teatru vrea să fi satisfăcut pentru preţul biletului ce-l achită. Aşa, acuta câteva zile, reprezintându-se la teatrul comunal din Viana revista „Aventurile lui Collin”, spectatori au provocat un scandal enorm. Nemulţumirea publicului s’a exprimat continuu şi zgomotos în cursul primelor acte, iar apoi toţi spectatorii au părăsit sala, cerând banii Înapoi. Cazul acesta nu este unic la Viena. Şi celelalte teatre din capitala Austriei sufăr de o teribilă criză de spectatori, întrucât publicul vienez nu vine decât la reprezentaţii frumoase şi bine jucate. La Viena publicul nu aplaudă din obligaţie ; el ştie să aprecieze, să critice şi să ceară întotdeauna spectacole bune. Ameninţări curioase Câţiva actori de la Opera din Viena au fost ameninţaţi prin scrisori anonime, că vor fi asasinaţi dacă vor mai apare pe scenă. Baritonul Schipper şi basul Jerger, primind asemenea scrisori, nu s’au lăsat intimidaţi, ci au Înştiinţat poliţia, continuând sâ joace In rolurile respective. După câteva zile alţi patru actori au fost la fel ameninţaţi. Cauzele acestor acte curioase n’au putut fi descope (Continuare* în pag. 4.a) Din toată lumea Vulcanul Etna din Sicilia care nu dădea de câteva luni nici un semn de viaţă, s'a trezit din nou. Craterul emană In permanenţă coloane de fum des. Foarte mulţi vizitatori străini, In special americani, vin la faţa locului ca să admire spectacolul. Câţiva negustori, Încurajaţi de faptul că vulcanul fumegă fără să arunce lavă, s-au gândit să facă o afacere. Ei au proectat să construească pentru turişti, hoteluri şi localuri de consum, chiar pe coastele muntelui Etna, la 2ooo metri altitudine. Ideia e bună, însă foarte riscată, căci un cutremur mai puternic sau o erupție mai violentă poate prăpădi totul. Victimele automobilului. O statistică oficială arata că la Statele Unite—In cursui anului 1927—au murit In accidente de automobil 26,618 persoane, și au fost rănite 79,7oo persoane ; —adica, un număr de victime egal cu trei sferturi din populaţia Iaşului. O scenă sfâşietoare.— La Coblenz (Germania) s'a petrecut de curând o scenă din cele mai tragice, cu prilejul unui mare incendiu izbucnit într-unul din cartierele principale ale oraşului. Focul a cuprins în special locuinţa d-nei Railmann, care în buimăceala momentului s'a refugiat in curte, uitâsidu-şi copilaşii de 2 şi 3 ani in casă. Când şi-a adus aminte de copiii ei, focul înlănţuia întreaga clădire. Dar printre flăcări, mama îşi vedea copilaşii care au apărut la o fereastră a etajului, plângând şi cerând ajutor. Pe durere, nefericita femeie a trebunit..* Un alhimist exoroc — De curând în oraşele de provincie ale Italiei şi-a făcut apariţia un domn cu iâfăţiţarea interesantă de scvânt. Acesta susţinea cl poate transforma orce obiect In aur. Numeroşi gam il-au încredinţat diferite lucruri, pe care necunoscutul le-a adus înapoi bronzate cu meşteşug. Faima lui se răspândise repede şi lumea lacomă de aur i-a adus alhimistului fel de fel de obiecte de preţ. Când preţiosul savant a crezut câ a strîns suficiente lucruri de valoare, a dispărut cu desăvârşire. Mai târziu s-a aflat că el este un cunoscut client al poliţiei. * Un moştenitor original. Un cunoscut milionar anderich din Boston anume John Chates Burckman, murind de curând, a lăsat un testament foarte curios. El lasă întreaga sa avere de peste 8 milioane dolari (un miliard şi 3oo milioane lei) lui... Dogy, cânele său favorit. Cum in legile americane nu sânt prevăzute asemenea succesiuni cu totul originale și cum milionarul n'are aici un moştenitor legal, tribunalul a hotărât ca averea defunctului sâ fir împărțită instituțiilor dă binefacere, totuși lui Dogg i s'a tocmit un servitor special care sji-1 îngrijească până la moarte. Fericit câne !.. Centenarul 1 Teatrul Naţional „Strigoi¥ Pe la mijlocul lumplinindu-se o sută de ani de la naşterea celui mai mure dramaturg al Nordului— Henrik Ibsen, toată lumea teatrală i-a consacrat un ciclu impunător de omagii şi sărbătoriri. Nu credem să existe pe vreun continent o ţară, la care jucăndu-se teatru, să nu fi avut loc în aceste zile, măcar o singură reprezentaţie festivă, pentru pomenirea centenarului lui Henrik Ibsen.După cum nu credem să existe un singur teatru pe lume, in repertorul dramatic al căruia să nu figureze, măcar din parte, monumentala moştenie rămasă omenirei de pe urma acestui gigant al Nordului. Begrafia lui Ibsen este astăzi universal cunoscută. Viaţa Iul zbu.•’iUPffeffiSi »Mt Imrg gulia», decât acasă, a fost povestită pe feig de către, cei mai Be sgaihani mai autorizaţi biografi şi critici literari. Iar opera îţji fqrţnidabip, s’a prefăcut îfttr’uh bun al ojţpenirei, la fgiomapia a lui Shakespeare. De te Shakespeare la Ibsen ! Noi stăm Încă prea aproape de uriaşul din urmă ca să putem avea cuvânt asupra raportului ce există între aceştia doi. Aceasta rămâne in sarcina urmaşilor noştri. Ei vor avea mai multă perspectivă, decât noi, contimporanii lui Ibsen. Sigur este însă, că Ibsen însamnă pentru lumea dramatică ceia ce Richard Wagner e pentru cea muzicală. Un făuritor de câi coi, necunoscut. In ce conzistă revoluţia teatrului, adusă de Ibsen ? Atât in technica propriu zisă, cit şi in felul fixării psihologicei eroilor săi, el a adus notă nouă, personală. Ibsen desfiinţează multe formutele de care se serveau predecesorii săi Achar şi Shakespeare. Monologul, aparte-ul, etc. dispar. Sufletele personagiilor le disecă in cele mai mici şi ascunse detalii, dar pe viu (in ştiinţă aceasta se numeşte vivisecţiune). Ş’ ast-fsi Ibsen devine cel mai presis technician şi cel mai adânc cxrcetător al frământurilor din sufletele semenilor săi. ii Fiecare din opera sa e un tot indisolubil, cu conflictul dublu şi triplu inodat—fără nici o lacună. Neîntrecut până azi. Iar tipurile create de geniul său, într’atât s'au fixat, că e destul să spunem Nora, Oswald, Eckdal, Brand etc. ca să se ştie îndată despre cine este vorba. întreaga galerie a acestor tipuri extrem de vii, oglindeşte toată viaţa noastră, cu toate lipsurile, falsurile, ipocrizia şi o minciună dintr’ânsa, ridiclpdgjiie ys. neie (din tipuri) la înălţimi cUin înfiorător tragizm. Iu ţara lui, în Norvegiai s’a or’ganizat un muzeu — la Oslo, In care sunt strânse toate opeţele Ilii Ibsen, din toate limbile (detlinarea In pag 4 a) Cronica Dramatică “"de Wratislavius" 1BS1N (cu Agatha Bârsescu) Cyrano de Bergerac (cu Tony Bulandra) Henrik Jusen Marele avion german „D. 1310“ a aterisat pe aerodromul Craydon ( Londra). Avionul e construit in întregime din metal și are 3 motoare de 12oo cai putere. ictualităli politice D. lorga, sau halandala Q. lorga a venit la Camere şi a ţinut un fel de discurs le mesaj. Atitudinea d-lui lorga greu de definit. D-sa la intrarea în ţară a criticat tactice politică a partidului naţionalţărănesc, deşi îşi asociase partidul la acea tactică. Apoi vine la parlament ca să spue că încordarea situaţiei se datoreşte exclusiv guvernului liberal. D. Iorga regretă că ultima guvernare averescană s-a întrerupt brusc, cere retragerea actualului guvern şi nu recomandă continuarea guvernării pe care o regretă, ci indică un guvern naţional-ţărănesc. In fine s’a declarat adversar hotărât al congresului de la Alba-lulia, pentru ca apoi să ameninţe oarecum pe liberali cu aceiaş Albă-lulie. In anarhia părerilor şi atitudinelor d-lui lorga, s'ar părea că se desprinde o concepţie fastoista, net anti-democratică. Venind spre ţară, apostolul nostru a trecut prin Portugalia, Spania şi Italia, şi a rămas sub influenţa spiritului dictatorial. Dacă ar fi trecut prin Rusia. Iorga ar manifesta acum un spirit sovietic... Ameninţări Guvernul a hotărât să lase libera adunarea de la Albahuia. Dar nu va îngădui nimic mai mult decât o întrunire publică, în felul celor ţinute până acum de opoziţie. In acest sens, oficiosul „Viitorul“ dă următorul avertisment: „Guvernul este hotărât să lovească imediat şi energic în toţi cei care prin acţiunea lor nechibzuită, ar pune în primejdie Interesele mari ate Statului“. Cutremur de pământ Bucureşti 3L — ieri dimineaţă a ora 11,40 Iparetele sîimogîaest^ve$t. » La aceiaşi, oră, s’ cutremure şi la Ghi ad istrat lă Bar ... DUMINICA 1 APRILIE 1928 imenşi se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Ch. Uftisescu 17 Glasuri germane în favoarea războaelor Ziarul naţionalist „Deutsche Zeitung“ din Berlin scrie într’un număr recent: „Bismarck ne-a învăţat câ marile probleme nu pot fi rezolvite decât prin fer şi sânge şi nu prin discursuri. Fiecare eveniment istoric dă dreptate „cancelarului de fier“, iar lamentabila Societate a Naţiunilor nu va putea niciodată nimic contra acestei legi naturale. „Războiul va fi totdeauna o formă a creaţiunii. Fără război, nici un Stat n’a câştigat vreodată puterea, şi puterea este totul în viaţa popoarelor". Cursa lui Vasa Sărbătoarea skieurilor suedezi Istoria povesteşte că in 1520, eroul ibedez Gustav Vasa, fiind băiat tânăr, a trebuit să fugă in mijlocul ernii prin pădurile Dalecarliei pentru a scăpa de soldaţii regelui Cristian al Danemarca, pe atunci „tiranul“ Suediei. Când sosi la graniţa norvegiană. Gustav Vasa fu întâmpinat pe skiturii dalecarlieni care îl rugară să se pună în fruntea lor pentru a combate pe asupritori. Danezii fură Învinşi. Gustav Vasa fu ales rege, şi istoria Suediei tău o întorsătură nouă. Skiturii suedezi comemorează în fiecare an aceasta mare dată, urmând pe un parcurs de 90 kilometri, urmele întoarcerii lui Gustav Visa. Acest „Maraton“ suedez, la care au luat parte anul acesta 137 concurenţi, s’a sfârşit într’un timp—rdetfrd de 5 ore 33 minute. Cursa a fost câştigată de doi ‘kisuri din Hedlund şî Oderstroen care, stând alături pe tot parcursul, sosiră ţinându-se de braţ în aclamaţiile a 15.000 spectatori. Un sinteur de 71 ani a percursa înttr’un timp onorabi” In pag. III-a Ultima Oră Pentru luminarea satelor Alarma studenţimii ieşene de Drand Oh. Huţam Mizeria neagră domneşte în masele populare şi acei ce au desfundat pământul înţelenit mai mult cu pieptul decât cu plugul şi care prin sudoarea frunţii lor au înălţat câtea instituţii de cultură unde atâţia fii ai ţărei s'au instruit, ajungând la cele mai mare trepte sociale, vad astăzi cu durere că fiii lor i-au părăsit. Mizeria de astăzi nu este pentru ţara româneasca !... şi e nedemn pentru poporul ei de a o suporta. Ţara este prea bogată natural şi poporul ei destul de tânăr şi plin de energie pentru ca nevoia să se încuiba pe aceste plaiuri. Studenţimea ieşană dă astăzi alarma către întreaga studenţime română şi către întreaga cărturarime conştientă a acestei ţări pentru a organiza lupta contra neştiutei poporului nostru. Dezertarea oricui de la această luptă de redeşteptare a neamului românesc din starea lamentabilă de astăzi, echivalează cu crimă ordinară. Pe fugar nu-l impresionează oare câtuşi de puţin zecile de mii de tuberculoşi ce numai încap prin Sanatorii şi ravagiile grozave ce le fac in lumea satelor boalele venerice în frunte cu sifilisul ? Poate suporta el ca să avm sate cu casele In pământ, fără un strat de ceapă, fără un pom şi a căror unică instituţie este crâşma ? Ingădueşte el ca vinele şi arterele organizmului românesc In lungime de 103,784,671 metri şi care se chiamă şosele să râmâe în halul acesta de plâns şi să nu fie plantate cu pomi fructiferi din a căror venit s’ar întreţine în mod ideal ? Cum suportă el ca inul şi cânepa să stea în paragină, iar noi să dăm anual miliarde pe fabricatele bumbacului ?... şi tot atâta pe farduri ?... Ochiul lui nu lăcrămiază când citeşte prin ziare că în ţara grâului ţărănimea pelagroasă işi cucereşte liniştea sufletească prin funie şi futil şi femeile străpung cu cuţi,n,y .... ........ “■ "" (Continuarea în pag. 4-a)