Opinia, aprilie 1928 (Anul 24, nr. 6262-6284)

1928-04-01 / nr. 6262

iINUL XXIV NO. 6262A ABONAMENTE „ 500 . . I , 300 . . I „3 luni 2E=E2 ZIAli POLITIC COTIDIAN Trebue să ne­finim politica externă ! In jurul interviewului d-lui Mussolini A făcut impresie interview.u dat de d. Mussolini ziarului „Daily Mail*, în care afirmă ne­cesitatea revizuirii tratatei*« şi o pronunţă pentru rectificarea graniţelor Ungariei. „Dally Mail“ aparţine lordu­lui Rothermeere, mare duşman al tratatului dela Trianon, şi susţinător parţial al intereselor ungureşti. D. Mussolini ştia luc­rul acesta. Totuşi deşi şef de guvern al unui stat principal, ducele nu s’a sfiit să facă niş­te declaraţii menite să provoace nemulţumirea in ţările succe­soare ale monarhiei Austro-Un­­gare. Se ştie că Italia e primul a­­ghiotant al politicei engleze. Fără îndoială, atitudinea d-lui Mussolini se sprijină pe anumite convorbiri avute cu d. Cham­berlain. Iar declaraţiile din „Daily Mail“ trebuesc privite ca un avertisment dat­elor in­­teresaţi pentru a*şi preciza ati­tudinea. In special, a fost viza­tă Romînia. ^ Iugoslavia, care e de mult duşmănită de Italia, are In schimb sprijin la Londra. De­­asemeni Cehoslovacia întreţine relaţii foarte bune cu Foeign office. Numai guvernul din Bu­cureşti neglijează situaţia legă­turilor lui la Londra, unde nu are nici măcar un ministru ple­nipotenţiar. Anglia vrea să ne forţeze la o acţiune diplomati­că hotarica, care să fixeze de­finitiv rolul nostru în orientul apropiat. Dorinţa aceasta a Angliei coincide cu interesele superioa­re ale statului român. In adevăr, în situaţia de astăzi, România pare izolată. Legăturile cu Mica Antantă, cu Polonia şi chiar cu Franţa nu sunt sufici­ente. Ele pot fi amiciţii utile, dar nu constitue o bază destul de solidă pentru a ne susţine interesele externe. Tendinţa ge­nerală a marii diplomaţii actu­ale, este o politică interconti­nentală, înlănţuire cont­iuă de interese creiază necesitatea ma­rilor constelaţii pământene. Pen­­tru a-şi apăra imperiul, Anglia face horă de ţări în jurul g­o­bului: Germania, Italia, Egip­tul, Londra, Australia, Statele Unite. In altă serie intră Franţa, Rusia, Japonia, republicele sud americane. România nu e liberă să-şi aleagă prieteniile numai după glasul inimii. Amiciţia cu Franţa implică amiciţia cu Rusia, sau cel putin pacea încheiată şi liniştea asigu­rată la Răsărit. Prin aceasta, viaţa economică ar lua şi ea di­recţiuni anumite; deschiderea frontierelor peste Nistru ar des­chide debuşeuri însemnate co­merţului nostru. In cazul când ne hotărâm pen­tru politica engleză, ceia ce n’ar fi prea rău, va trebui să refacem vechile legături cu Germania dinainte de războiu. O serie întreagă de probleme aşteaptă soluţia cit mai grabnică. Trebue pentru aceasta însă o concepţie limpede asupra poli­ticei externe a statului şi o linie de conduită fermă. Politica de până acum, dacă poate a fost folositoare, a devenit astăzi in­suficientă, lăsând impresia că România rămâne izolată în ches­tiunile cele mai iraportante pen­tru ea. I. L. ASPECTE Fantoma In­ Cyrano... Dragul meu, când l'am petit întâia oară pe „Cyrano de Ber­gerac“, aveam şaptesprezece ani; la vârsta aceea, legendele eroice şi amoroase te stăpânesc complect şi—îmi aduc aminte— săptămâni întregi m’au limicit versurile lui Rostand şi aib trăit sub farmecul lor negrăit. Dureroasa tragedie intimă a lui Cyraco am pătruns-o atunci deplin, pentru că in anii aceia de început de adolescentă fie­care din noi adulmecăm abia iubirea şi, pentru că nu putem cuceri încă, fie simţim nefericiţi în speranţele noastre mai mari decât posibilităţile de realizare. Povestea lui De Burgerac Ia­să, mi-am dat seama mai târziu, nu e numai a anilor noştri de adolescenţă, iubiri nemârturisite sau neînţelese cresc în noi şi la maturitate şi purtăm aceste ne­­preţuite comori dealungul vieţii noastre, luminând-o cu toată infim­­a durere ca se leagă de ele.­­ De aceea, dragul meu, pe Cyrano de Bergerac o păstrăm ca un simbol şi de aceea ne este scump; şi sântem oricând gata, ascultându-i tiradele în­durerate să lăsăm o lacrimă căzând din ochii noştri, de a­­ceea ne putem emoţiona privin­­du-l cum îşi martirizează sufle­­tul sub iubirea lui fără seamăn... Dragul meu, am privit aseară publicul din teatru când de pe scenă se revărsau torentele ver­­surilor lui Rostand la prelucrarea măiastră a lui Mihai Codreanu al nostru; şi­­îţi mărturisesc că am rămas desiluzionat: r»’am vă­sut ochi scînteind în lacrimi,n’am surprins crispări pe obrage, n’am deosebit guri tremurând. Şi totuşi era tineret In sala teatrului. Dar tineretul acela se lăsa cuprins de spectaco, nu de rostul şi Înţeleşii adânc al f­ra­­­gedia lui Cyrano; iubirea nu fre­­muta în g suflet.e şi mi-am dat seama că, pentru mulţi, messir® de Bergeract era un prost care nu ştia cum să-şi cucerească fe­­meea iubită şi că sufragiile ad­miraţiei mergeau toate spre im­­be­cilul.Christian, considerat abil şi şmecher ştiind să „profite“ de orice ca să ajungă la graţiile Ronanei.­­­­ Dragul meu, romantismul a murit. Sub Învățăturile lui Des­kobri, tineretul cu mal d’amour. iConUnw£9»l»P»S* Ara) „OPINIA" LITERARA. SL ARTISTICA Plăcerea sărutului. La Paris sărutul pe stradă a fost declarat delict de circulaţie şi pe­depsit penaliceşte. Măsura pare ne­cesară, deoarece în ultimul timp pa­­risienii făceau abuz de aceste ape­ritive de voluptate luate în piaţă, la teatru, în trăsură, la restaurante, sau în alte părţi, nu văzul tuturora. Această lipsă de stăpînire a fran­cezilor este explicabilă, dacă ne gîndim că într’un oraş aşa de mare, treci neobservat şi necunoscut.­ In­­chipuiţi-vă însă că la Iaşi un tînăr şi-ar săruta iubita pe stradă. O­­.. vă asigur că a doua zi ar şti toţi vecinii, toţi prietenii, toată familia, tot oraşul. Ar fi un subiect inepui­zabil cîteva luni în şir. Şi mai ales ar fi un fapt care conţine o morală egoistă. — ea ne învaţă că adevă­rata voluptate nu trebue manifestată public, ci într’o intimitate sinceră şi plăcută. i. b. FAPTE Critica publicului In alte ţări publicul a­eator de teatru vrea să f­i satisfăcut pentru preţul biletului ce-l a­­chită. Aşa, acuta câteva zile, reprezintându-se la teatrul co­munal din Viana revista „A­­venturile lui Collin”, spectatori au provocat un scandal enorm. Nemulţumirea publicului s’a ex­primat continuu şi zgomotos în cursul primelor acte, iar apoi toţi spectatorii au părăsit sala, cerând banii Înapoi. Cazul a­­cesta nu este unic la Viena. Şi celelalte teatre din capitala Austriei sufăr de o teribilă cri­ză de spectatori, întrucât pu­blicul vienez nu vine decât la reprezentaţii frumoase şi bine jucate. La Viena publicul nu aplaudă din obligaţie ; el ştie să aprecieze, să critice şi să ceară întotdeauna spectacole bune. Ameninţări curioase Câţiva actori de la Opera din Viena au fost ameninţaţi prin scrisori anonime, că vor fi a­­sasinaţi dacă vor mai apare pe scenă. Baritonul Schipper şi basul Jerger, primind asemenea scrisori, nu s’au lăsat intimidaţi, ci au Înştiinţat poliţia, conti­nuând sâ joace In rolurile res­pective. După câteva zile alţi patru actori au fost la fel a­­meninţaţi. Cauzele acestor acte curioase n’au putut fi descope­ (Continuare* în pag. 4.a) Din toată lumea Vulcanul Etna din Sicilia care nu dădea de câteva luni nici un semn de viaţă, s'a tre­zit din nou. Craterul emană In permanenţă coloane de fum des. Foarte mulţi vizitatori străini, In special americani, vin la faţa locului ca să admire spectacolul. Câţiva negustori, Încurajaţi de faptul că vulcanul fumegă fără să arunce lavă, s-au gân­dit să facă o afacere. Ei au proectat să construească pentru turişti, hoteluri şi localuri de consum, chiar pe coastele mun­telui Etna, la 2ooo metri altitu­dine. Ideia e bună, însă foarte riscată, căci un cutremur mai puternic sau o erupție mai vio­lentă poate prăpădi totul. Victimele automobilului. O statistică oficială arata că la Statele­ Unite—In cursui anului 1927—au murit In accidente de automobil 26,618 persoane, și au fost rănite 79,7oo persoane ; —adica, un număr de victime egal cu trei sferturi din po­pu­laţia Iaşului. O scenă sfâşietoare.— La Coblenz (Germania) s'a petre­cut de curând o scenă din cele mai tragice, cu prilejul unui mare incendiu izbucnit într-unul din cartierele principale ale o­­raşului. Focul a cuprins în spe­­cial locuinţa d-nei Railmann, care în buimăceala momentului s'a refugiat in curte, uitâsidu-şi copilaşii de 2 şi 3 ani in casă. Când şi-a adus aminte de copiii ei, focul înlănţuia­ întreaga clă­dire. Dar printre flăcări, mama îşi vedea copilaşii care au a­­părut la o fereastră a etajului, plângând şi cerând ajutor. Pe durere, nefericita femeie a tre­­bunit­­..* Un alhimist exoroc — De curând în oraşele de provincie ale Italiei şi-a făcut apariţia un domn cu iâfăţiţarea interesantă de scvânt. Acesta susţinea cl poate transforma orce obiect In aur. Numeroşi gam­­ il-a­u încre­dinţat diferite lucruri, pe care necunoscutul le-a adus înapoi bronzate cu meşteşug. Faima lui se răspândise repede şi lu­mea lacomă de aur i-a adus alhimistului fel de fel de o­­biecte de preţ. Când preţiosul savant a crezut câ a strîns su­ficiente lucruri de valoare, a dispărut cu desăvârşire. Mai târziu s-a aflat că el este un cu­noscut client al poliţiei. * Un moştenitor original. Un cunosc­u­t milionar anderich­ din Boston anume John Chat­es Burckman, murind de cu­rând, a lăsat un testament foarte curios. El lasă întreaga sa a­­vere de peste 8 milioane dolari (un miliard şi 3oo milioane lei) lui... Dogy, cânele său favorit. Cum in legile americane nu sânt prevăzute asemenea suc­cesiuni cu totul originale și c­um milionarul n'are aici un moşte­nitor legal, tribunalul a hotărât ca averea defunctului sâ fir îm­părțită instituțiilor dă binefacere, totuși lui Dogg i s'a tocmit un servitor special care sji-1 îngrijească până la moarte. Fe­ricit câne !.. Centenarul 1 Teatrul Naţional „Strigoi¥ Pe la mijlocul lu­m­plinindu-se o sută de­ ani de la naşterea celui mai mu­re dramaturg al Nordului— Henrik Ibsen, toată lumea teatrală i-a consacrat un ciclu impunător de omagii şi sărbătoriri. Nu credem să existe pe vre­un continent o ţară, la care ju­­căndu-se teatru, să nu fi avut loc în aceste zile, măcar o sin­gură reprezentaţie festivă, pen­tru pomenirea centenarului lui Henrik Ibsen.După cum nu cre­dem să existe un singur teatru pe lume, in repertorul dramatic al căruia să nu figureze, măcar din parte, monumentala moştenie rămasă omenirei de pe urma a­­cestui gigant al Nordului. B­e­­grafia lui Ibsen este astăzi uni­versal cunoscută. Viaţa Iul zbu­­.•’iUPffeffiSi »Mt Imrg­ gulia», decât acasă, a fost povestită pe feig de către, cei mai Be sgaiha­ni mai autorizaţi biografi şi cri­­tici literari. Iar opera îţji fqrţni­­dabip, s’a prefăcut îfttr’uh bun al ojţpenirei, la fgi­om­ap­ia a lui Shakespeare. De te Shakes­peare la Ibsen ! Noi stăm Încă prea aproape de uriaşul din urmă ca să pu­tem avea cuvânt asupra rapor­tului ce există între aceştia doi. Aceasta rămâne in sarcina ur­maşilor noştri. Ei vor avea mai multă perspectivă, decât noi, contimporanii lui Ibsen. Sigur este însă, că Ibsen în­­samnă pentru lumea dramatică ceia­ ce Richard Wagner e pen­tru cea muzicală. Un făuritor de câi coi, necunoscut­. In ce con­­zistă revoluţia teatrului, adusă de Ibsen ? Atât in technica propriu zisă, cit şi in felul fixării psi­hologicei eroilor săi, el a adus notă nouă, personală. Ibsen desfiinţează multe for­­­­mutele de care se serveau pre­decesorii săi A­ch­ar şi Shakes­peare. Monologul, a­parte-ul, etc. dispar. Sufletele personagiilor le di­secă in cele mai mici şi ascunse detalii, dar pe viu (in ştiinţă a­­ceasta se numeşte vivisecţiune). Ş’ a­st-fsi Ibsen devine cel mai presis technician şi cel mai adânc cxrcetător al frămân­­turilor din sufletele semenilor săi. ii Fie­care din opera sa e un tot indisolubil, cu conflictul dublu şi triplu inodat—fără nici o lacună. Neîntrecut până azi. Iar tipurile create de geniul său, într’atât s'au fixat, că e destul să spunem Nora, Oswald, Eck­­dal, Brand etc. ca să se ştie în­dată despre cine este vorba. întreaga galerie a acestor ti­puri extrem de vii, oglindeşte toată viaţa noastră, cu toate lip­surile, falsurile, ipocrizia şi o min­ciună dintr’ânsa, ridiclpdgjiie ys. neie (din tipuri) la înălţimi cU­­­i­n înfiorător tragizm. Iu ţara lui, în Norvegiai s’a or’ganizat un muzeu — la Oslo, In care sunt strânse toate ope­­ţele Ilii Ibsen, din toate limbile (de­tlinarea In pag 4­ a) Cronica Dramatică “"de Wratislavius" 1BS1N (cu Agatha Bârsescu) Cyrano de Bergerac (cu Tony Bulandra) Henrik Jusen­­ Marele avion ger­man „D. 1310“ a a­­terisat pe aerodromul Craydon ( Londra). Avionul e construit in întregime din metal­ și are 3 motoare de 12oo cai putere. ictualităli politice D. lorga, sau halandala Q. lorga a venit la Camere şi a ţinut un fel de discurs le mesaj. Atitudinea d-lui lorga­­ greu de definit. D-sa la intra­rea în ţară a criticat tactice politică a partidului naţional­­ţărănesc, deşi îşi asociase par­tidul la acea tactică. Apoi vine la parlament ca să spue că încordarea situaţiei se dato­­reşte exclusiv guvernului liberal. D. Iorga regretă că ultima guvernare averescană s-a între­rupt brusc, cere retragerea ac­tualului guvern şi nu recomandă continuarea guvernării pe care o regretă, ci indică un guvern naţional-ţărănesc. In fine s’a declarat adversar hotărât al congresului de la A­lba-lulia, pentru ca apoi să ameninţe oarecum pe liberali cu aceiaş Albă-lulie. In anarhia părerilor şi atitu­­dinelor d-lui lorga, s'ar părea că se desprinde o concepţie fastoista, net anti-democratică. Venind spre ţară, apostolul nos­tru a trecut prin Portugalia, Spania şi Italia, şi a rămas sub influenţa spiritului dictat­o­­rial. Da­că ar fi trecut prin Rusia­­. Iorga ar manifesta acum un spirit sovietic... Ameninţări Guvernul a hotărât să lase libera adunarea de la Alba­­hu­ia. Dar nu va îngădui nimic mai mult decât o întrunire pu­blică, în felul celor ţinute până acum de opoziţie. In acest sens, oficiosul „Vii­torul“ dă următorul avertisment: „Guvernul este hotărât să lovească imediat şi energic în toţi cei care prin acţiunea lor nechibzuită, ar pu­ne în primej­die Interesele mari ate Statului“.­ ­ Cutremur de pământ Bucureşti 3L — ieri dimineaţă a ora 11,40 Iparetele sîimogîa­est^ve$t. » La aceiaşi, oră, s’ cutremure şi la Gh­i ad­ istrat lă Bar­ ... DUMINICA 1 APRILIE 1928 i­menşi se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Ch. Uftisescu 17 Glasuri germane în favoarea războaelor Ziarul naţionalist „Deutsche Zeitung“ din Berlin scrie într’un număr recent: „Bismarck ne-a învăţat câ marile probleme nu pot fi re­­zolvite de­cât prin fer şi sânge şi n­u prin discursuri. Fiecare e­­veniment istoric dă dreptate „cancelarului de fier“, iar la­mentabila Societate a Naţiunilor nu va putea niciodată nimic contra acestei legi naturale. „Războiul va fi totdeauna o formă a creaţiunii. Fără război, nici un Stat n’a câştigat vre­o­­dată puterea, şi puterea este to­tul în viaţa popoarelor". Cursa lui Vasa Sărbătoarea skieurilor suedezi Istoria povesteşte că in 1520, eroul ibedez Gustav Vasa, fiind băiat tânăr, a trebuit să fugă in mijlocul ernii prin pădurile Dalecarliei pentru a scăpa de soldaţii regelui Cristian al Da­nemarca, pe atunci „tiranul“ Suediei. Când sosi la graniţa norvegiană. Gustav Vasa fu în­tâmpinat pe skiturii dalecarlieni care îl rugară să se pună în fruntea lor pentru a combate pe asupritori. Danezii fură Învinşi. Gustav Vasa fu ales rege, şi istoria Suediei tău o întorsătură nouă. Skiturii suedezi comemorează în fiecare an aceasta mare dată, urmând pe un parcurs de 90 kilom­etri, urmele întoarcerii lui Gustav Vi­sa. Acest „Maraton“ suedez, la care au luat parte a­­nul acesta 137 concurenţi, s’a sfârşit într’un timp—rdetfr­d de 5 ore 33 minute. Cursa a fost câştigată d­e doi ‘kisuri din Hedlund şî Oder­­stroen care, stând alături pe tot parcursul, sosiră ţinându-se de braţ în aclamaţiile a 15.000 spectatori. Un sinteur de 71 ani a per­­cursa înttr’un timp ono­rabi” In pag. III-a Ultima Oră Pentru luminarea satelor Alarma studenţimii ieşene de D­rand Oh. Huţam Mizeria neagră domneşte în masele populare şi acei ce au desfundat pământul înţelenit mai mult cu pieptul decât cu plugul şi care prin sudoarea frunţii lor au înălţat câtea instituţii de cultură unde atâţia fii ai ţărei s'au instruit, ajungând la cele mai m­a­re trepte sociale, vad astăzi cu durere că fiii lor i-au părăsit. Mizeria de astăzi nu este pentru ţara române­asca !... şi e nedemn pentru poporul ei de a o suporta. Ţara este prea bogată natural şi poporul ei destul de tânăr şi plin de e­­nergie pentru ca nevoia să se încuiba pe aceste plaiuri. Studen­­ţimea ieşană dă astăzi alarma către întreaga studenţime româ­nă şi către întreaga cărturarime conştientă a acestei ţări pentru a organiza lupta contra neştiu­tei poporului nostru.­­ Dezertarea oricui de la această luptă de redeşteptare a neamu­lui românesc din starea lamen­tabilă de astăzi, echivalează cu crimă ordinară. Pe fugar nu-l impresionează oare câtuşi de puţin zecile de mii de tubercu­­loşi ce numai încap prin Sana­torii şi ravagiile grozave ce le fac in lumea satelor boalele venerice în frunte cu sifilisul ? Poate suporta el ca să av­m sate cu casele In pământ, fără un strat de ceapă, fără un pom şi a căror unică instituţie este crâşma ? Ingădueşte el ca vinele şi arterele organizmului româ­nesc In lungime de 103,784,671 metri şi care se chiamă şosele s­ă râmâe în halul acesta de plâns şi să nu fie plantate cu pomi fructiferi din a căror venit s’ar întreţine în mod ideal ? Cum suportă el ca inul şi câ­nepa să stea în paragină, iar noi să dăm anual miliarde pe fabricatele bumbacului ?... şi tot atâta pe farduri ?... Ochiul lui nu lăcrămiază când citeşte prin ziare că în ţara grâului ţărăni­mea pelagroasă işi cucereşte li­niştea sufletească prin funie şi futil şi femeile străpung cu cuţi­,n,y .... ........ “■ "" (Continuarea în pag. 4-a)

Next