Opinia, august 1928 (Anul 24, nr. 6360-6386)

1928-08-01 / nr. 6360

a­nul xm nr. 6J60 ABONAA Lei 1000 » 500 . . .6 luni . 300 ............. 3 luni . ^ ZIAR POLTIC COTIDIAN AIVUNOIUR.J as primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia. Kl&rului Iaşi—Str. Gh. Bffâricecu 17 Ofensiva... grâului In Programul (cu o mare) Maaarelui Partid Liberal gă­­s­i alături de cele două idei strălucite (??): revalo­rizarea leului şi refacerea prin noi înşine şi o a treia : ofensiva grâului. Un reporter al ziarului „Dimineața“ indiscret, cum sunt ziariştii, s’a dus la ti­tularul de la agricultură spre a-l întreba de rezultatul o­­fensivei. D. Argetoianu, care ne deprinsese cu formule plas­tice, s’a servit de astă dată de o frază lungă şi diploma­tică, spre a ne spune, ceia ce mai scurt şi mai just ne­ar fi explicat cu un cuvânt turcesc. Singurul din oamenii noş­tri politici care s’a interesat de productori, care şi-a a­­mintit că România este o ţară agricolă, e dl. Garoflid. In prima guvernare, activi­tatea d-sale ministerială a fost sabotată de dl. Arge­toianu ; în a doua a făcut două lucruri mari: încura­jarea viticulturei şi scăderea taxelor la export pentru pro­dusele ţârei. Dar rezolvirea problemei celei mai impor­tante nu a putut’o face : nu­mai Banca Naţională şi deci numai d. V. Brătianu, putea acorda credite pentru agri­cultori. Căci toată greutatea de aci vine, ofensiva grâului, a­­deca selecţionarea grâului, silo-uri şi magazii pentru păstrare, material agricol; toate aceste nu se pot face fără credit eftin. Cu 24% nu îndrăzneşte nimeni. Ori credite nu sunt şi desigur nu vor fi. Aşa zisul împrumut s’a arun­­at pe la toamnă, când se numără bobocii. Campania de anul acesta e pierdută pentru grâu. In ce priveşte motocul­tura, neces­iă acestei ofen­sive ca artileria pentru ofen­siva militară, reamintim că D-l Garofl­e a făcut să se voteze o lege pentru încura­­jajarea motoculturii pe care d­l V. Brătianu a refuzat, pur şi simplu, să o aplice A preferat să plătească, bine înţeles din vistieria ţârei, zeci de milioane despăgu­biri, ca să şi facă un gust al d-sale. (­­fensiva grâului s'a făcut în Italia, e însă mare deo­sebire între energia d-lui Mussolini şi,... să zicem a patra, d-lui V. Brătanu. De aceia sfătuim pe re­porterul „Dimineţei“ să nu mai deranjeze inutil pe d Argetoianu ! Teodor Badareu ASPECTE DAMIBAiiXSM? ,i'ai părea că stăruim prea mult asupra aventurei rausolî­­niste dintre ghețurile pol-dui nordic; nu este vina noastră Insă da­r fiecare zi care trece aduce amănunte nouă asupra dezastrului, în primul ? â id­ mo­ral, al blue-ului fascisto-papal Salvarea întâi a generalului Nobile, fapt care atrăsese ne­­mulţămirea acelora deprinşi să creadă în cavalerismul repre­zentanţilor lui Mussolini, trece acum pe al douilea plan: des­coperiri senzaţionale par a do­vedi că bietul savant Malmgreen, înainte de a fi s­uit să pareze fulgerele divinităţii oarbe în drumul lui dintre gheţuri, a a­­vut de suportat fulgerele răsbu­­nătoare ale zeului Nobile. Ancheta internaţională pe care domnul Benito de la Rom­a a respins-o deunăzi printr’un dis­curs, va trebui să aibă loc şi să pătrundă în misterul care Înconjoară plecarea nefericitului suedez însoţit de Zappi şi Ma­riano spre banchiza care avea să-l conserve pentru totdeauna Dar ancheta internaţională va avea de acum înainte să lămu­rească o grozăvie pe care cea mai abracadabrantă imaginaţie n’ar fi putut-o crea: acuzaţie ce se aduce maiorului Zappi că lar fi asasinat pe Malmgreen, i ar fi furat hainele de blană, cu care dealtfel a şi fost adus Îmbrăcat pe bordul vasului „Citta di Milano“, şi că — nici mai mult, nici mai puţin—şi-ar fi mâncat victima. Noi am susţinut deja marşul asupra Romei până la asasina­rea lui Matteotti şi de atunci ln­coace, că fascismul este o şcoală a crimei, că violenţele comise asupra adversarilor săi creiază o mentalitate specifică aderen­­ţilor săi şi că ţările civilizate au o datorie morală de a strivi dictatura fascistă, fără milă, fără nici un menajament. Zappi, dacă a comis actul antropofag, n’ar putea invoca scuza unei vremelnica sălbăticiri şi a u­ui exces de luptă pentru conservarea vieţei sale . Zapp­i n'ar putea — dacă odiosul tap s’a petrecut în adevăr—să ceară graţierea la adapos­ul circum­stanţelor atenuanta creiate de înfometarea în pustiu. Zappi, este ţiul intru bieste­m­­­ul duh fascist al lui Eenito Mussolini. Dacă a asasinat ş­i pui a mâncat carne de om, aceasta se datoreşte exclusiv educaţiei pe care şi-a făcut-o în expediţiile punitive pe unde dasigur că şi-a manifestat en­tuziasmul şi credinţa pentru fascia victorie, ucizînd şi dis­trugând, Ruş­nea introducerei caniba­­lizmului In Europa veacului al douzecelea, trebue spălată prl orice mijloace: fascismul tre­­bue suprimat cu tunul, cu ga­­zuri otrăvitoare, dacă nu poate fi pus la index numai prin des­­gust, dispreţ şi scirbă. G. 3PM­A Actualităţi politice Retragerea d lui Titulescu a’ni îndeplinit in fine, ceia ce ziarele anunţă de luni de zile : d. Titulescu, ministru de externe, s’a retras din guvern, iar după un congediu de 3 luni îşi va relua postul de reprezintant al ţării la Londra. Fotoliul exter­­nelor rămâne vacant până la toamnă cînd se va numi un ti­tular. Retragerea d-lui Titulescu nu se poate explica numai prin „o­­boseală“. Pentru oboseală, ar fi fost suficient un concediu. Pro­bab­l că d. Titulescu era în con­flict cu unii colegi din cabinet, și mai ales nu se împăca cu ac­tele guvernului In politica in­ternă. După atltea încordări şi zdruncinături, retragerea unui ministru de talia d-lui Titulescu ar fi pus—In mod normal—în­treg cabinetul în cumpănă. Dar lucrul nu se întimplă fiindcă trăim In anormal şi fiindcă d. Vintilă Brătianu stă mai presus de t­oi factorii politici. Dealtfel, plecarea d-lui Titu­lescu se face cu prea multă dis­creţie. Dacă naţional-ţărănişti ar fi intrat în parlament, ar fi putut provoca explicaţii şi măr­turisiri, ar fi dezvăluit intrigi de cabinet, care puteau să facă din cazul Titulescu un moment de îngrijorare pentru guvern. Dar politica curioasă a d-lui Miniu aduce mereu apă la moara liberalilor, X. In pag. III-a Ultima OrX Olimpiada de la Am­­ster­dam (Olanda) Concurenţii care se disting la concur­ul sportiv ce se ţine ac­tualmente la Amster­dam (Olanda). Da la stingă la dreapta : germana Elena Mayer maestră în minuirea floretei ; finlandezul Nurmi campionul a­­lergurilor pe distanţă lungă; germanul Hou­­len alergător pe dis­tanță scurtă. Din toată lumea Art& fi stomah. — Cu pri­lejul „tas valului Schubert* cei 200.000 cîntăreţi germani au făcut la Vier­a artă adevărată, şi în plus, puţintică politică (manifestând pentru unirea aus­­tro*germană). Dar n’au neglijat nici interesele stomahului. Astfel, în 4 zile cîntăreţii au băut 1.200.000 litri de bere, adică vre-o 12.000 butoae. Pu­­i­indu-se aceste butoae unul peste altul, s’ar obţine o co­loană cu două mii de metri mai m­a­re decit marele mar­­e Eve­rest din Himalia (India). In acelaş timp, cintănţii au mincat 4oo.ooo cîrnaţi, în lun­gime totală de 72 kilometri, ce­ia ce ar face un cîrnat lung ca de la Iaşi la Vaslui Inmormîntare veselă. — Marea artistă engleză Ellen Terry, decedată In vrrstă de peste 86 ani, a lăsat cu limbă e moarte dispoziţia ca, la în­­mormtntarea ei, să domnească veselie şi cintec. Dorinţa a fost respectată. Fun­rariile au avut loc la Little Hythe. Biserica era îm­podobită cu flori, ca la nuntă. Lumea prezentă purta rochii de culori deschise, braţe goale şi era foarte veselă. Muzica a in­tonat cîntece vioae şi distractive. O adevărată plăcere. Apoi corpul a fost dus la Londra cu automobilul, unde a fost incinerat un crematoriu. Ce­nuşa va fi­­depusă în biserica St. Paul din C­vent Garden, unde deobicei se înmormintează actorii.* O expediţie rătăcită. — La începutul acestui an un grup de oameni de ştiinţă din Ru­sia, printre care se aflau secre­tarul academiei ştiinţifice din Siberia Tolmatschow, zoologul Rogozow şi astronomul Malzur, a întrep­ins o expediţie ştiinţ­­fică, în peninsula Taynur. A­­ceastă peninsulă n’a fost vizita­tă încă de nici o expediţie de pe continent. Pănă în Martie, şti­rile despre soarta participanţi­lor expediţiei veneau foarte re­gulat. De atunci însă nu s’a primit nici o veste. Se crede că e vorba de o mare nenorocire a exploratorilor rătăciţi în pen­insulă nordului siberian. Conservoator de Iracs. — Pasiunea jazzului s’a intins aşa de mult astăzi, incit s’a simţit nevoia înfiinţării de conserv­a­­toare etatizate, unde amatorii să Înveţe instrumentele moder­ne, ca: saxofon, xilofon, ben­­jou, ferăstrău, etc... O asemenea şcoală a’a deschis de curlnd la Berlin şi In puţine zile a pri­mit numeroase înscrieri, la orce caz nu sunt de invidiat vecinii acestei şcoli.• Zece ani printre peşti. — Henry Prici este numele unu vestit scafandru, care timp de zece ani a trăit mai mult in adîncul apelor decît pe uscat. Scafandrul povesteşte Intim­­plări ciudate din împărăţia peş­­tlor. Astfel, odată, pe ctnd se scu­funda latr’o mare, un peşte uri­aş s’a apropiat de scafandru. Acesta s’a suit pe spinarea a­­nimalului şi a pornit călare prin apă. Bine înțeles, în lipsa unu control, nimeni nu e te obliga să creadă. Imigraţii», nea italiană In Albania Am arătat că, — In procesul general de italienizare a Alba­niei — toate ramurile economice: industrie, comerţ, finanţe, agri­cultură, intră cu desăvârşire în mâna capitaliştilor italieni. Italienii devin latifundiari II Balcani, pentru că begi leneşi şi incapabili, îşi vând pământurile la preţuri derizorii. Iar latifun­diarii italieni n’au nici o consi­deraţie pentru ţărăni­aea autoh­tonă, ci aduc muncitori agri­coli din Italia. Astfel, Albania devine un loc de aşezare a surplusului de populaţie din Italia, în timp ce ţărănimea albaneză e în pri­mejdie să ajungă pieritoare de foame. Ea nu are deschisă altă cale decât să se angajeze ca armată mercenarii la dispoziţia fascismului şi împotriva Iugo­slaviei. Noul guvern Jugoslav Dr­atorosets noul prim­­minstru al Jugoslavei. Isprava unui excroc La Movila-Tekirghiol un în­drăzneţ excroc se dă drept fiul „senatorului" Ş­ndrea din Iaşi. În modul acesta el a căpătat mare credit, încasând sume im­portante. Când poliţia a aflat identita­tea pretinsului Şendrea, acesta dispăruse. Împotriva lui s-a lansat mandat de arestare. Thierry Sandra: .Cel ce păsul îşi cântă, şi—l descântă“. Pierre­­ cânta pe al său vi­­cetinel, anevoie, pe dibuita oare­cum, căci Pierre e orb şi e sin­gur. E orb de zece ani şi pe vecie ; singur de o zi abia, pe o lună încă—pentru tot de una poate... cine ştie... Totuşi nu e singur pe lume. Are mamă şi soţie. Mama nu şi-a văzut-o de mult, o vede foarte rar; soţia eri a plecat. El a voit asta. Le iubeşte nespus, nespus pe amândouă. Dar o inimă pornită să bată ori­când prea repede, el şi-o struneşte, iar vorbele ce-ar trebui rostite i se sting ades pe buze. Rigid şi distant, un părinte puţin iubit, mo­i neplâns, i-a lăsat poate drept moştenire un suflet tăinuit, sfios. Duioşia o are de la mama. Ea i’a crescut şi i’a iubit, cum ştiu să-şi iu­bească pruncul soţiile ce n’au întâlnit amorul. „OPINIA“ LITERARA SI ARTISTICA Copiii criminali. O statistică recentă a stabilit că în prezent criminalitatea infantilă este în mare creştere. Nu trebue să medităm prea mult, pentru a descop­eri cauza reală a acestei si­­tuaţiuni mizerabile. Cop­ii detracaţi sânt opera mamelor de astăzi, care în loc să se ocupe cu educaţia ti­nerelor vlăstare, preferă să-şi mis­tuie viaţa în dansuri şi petreceri, sau să chinuiască discursuri pe o tri­bună politică. Femeile cred că, a­­părând drepturi ce nu le convin, aduc mare folos societăţii şi con­­tribue la progresul civilizaţiei. Ev­­­den­ţa faptelor le desminte însă în modul cel mai categoric. Şi pentru ca să fim sinceri, femeile ar trebui să înţeleagă că bărbaţii, inaintea unei combatante femin­ite, preţuesc pe aceia care este soţie sinceră şi mamă virtuoasă. FAPTE Scriitorii din lume. Un german meticulos, timp de patru ani, a lucrat la o statistică migăloasă, pentru a stabili câţi scriitori sânt îr­ toată lumea. Astfel, el a putut preciza că pe pământ trăesc 1.317.565 de prozatori şi poeţi. Statisticianul, spre a-şi rea­liza dorinţa, a intrat în legă­tură cu toate casele de editură din lume. Ptin urmare statistica cuprinde numai pe scriitorii, care posedă volume tipărite. Probabil că germanul, pre­cum e şi firesc In asemenea împrejurări, a omis foarte mulţi scriitori. Fiindcă n’a citat nici un nume, n’a aui­s lasă vreo susceptibilitate. Necredinţa femeilor M rele dramaturg Arthu Schnitzler este și un mare mi­zantrop. Intr’o ci el ripostă se­ver unui prietin, care-i vorbea de necredința femeilor: — Ai ajuns un om cu totul neserios. — Dar pentru ce? — Fiindcă-mi vorbești de o boală închipuită. Niciun bărbat u­moara din cauza necredinţei femeilor; dimpotrivă chiar, foar­te mulţi trăesc de pe urma a­cestei boale. Ironia lui Schnitzler cuprinde un mare adevăr. Sacces român. Zilele trecute, la Opera cu (Continuarea în pag. Lar i. b Cărţi de ieri şi de azi Les yens fermés — Mousseline Au fost unul pentru cel alt totul. Au fost... ş’apoi viaţa, timpul, vremi­le li desparte. Cine a început să sape şan­ţul ? Ea, zice Pierre îndurerat. Ea... şi-şi cânta, bietul păsul fără a o învnui mai mult. Abia presimţise că-şi va per­­de mama, şi a pierdut și vede­rea și tot atunci harul unei alte dragoste devotate ce i se re­varsă asupra-i. A fost orb la douăzeci și patru ani; Michelle abia avea douăzeci atunci. El o iubise de cum o zărise, pe când putea vedea ; și ea îi întinse mâna, de cum află că i s’au stins vederile. Trăiesc zero ani împreună ne­despărţiţi, şi Pierre mărturiseş­te că, dacă ea ar fi fost oarbă, el n’ar fi putut avea răbdarea ei faţă de el . „A repeta vorba d’evotament, nu mai înseamnă nimic“, zice Pierre; ş’apoi tot O geografie istorică a Iaşului de Rudolf Suţu Actele proprietarilor de case din Iaşi. O descoperire istorică a lui A. D. Xenopol Şi înainte vreme la Iaşi, se pu­tea vedea cum diferite societăţi îş propuneau să se intereseze mai de aproape de soarta aces­tui oraş, din toate punctele de vedere. Ceia ce astăzi o face de pildă societatea „Propăşirea Iaşului“ şi ceia ce şi-a proms să facă ziarul „Oraşul nostru“, a făcut-o mai­­de multă vreme, vechea so­cietate ştiinţifică şi literară din Iaşi. Este interesant s-o ştie ie­şenii de astăzi că societatea şti­­inţifică şi literară a intervenit pe vremuri la primăria comunei laşi, ca să se a­dune date complecte asupra istoricului acestui târg, căci doar asupra trecutului laşi­lor erau o sumă de ştiinţe : cro­nicarii, călătorii străini, monu­mentele de artă etc. Odinioară, in laşul nostru aproape nu era proprietar de casă care să nu aibă acte asupra dreptului de proprietate imobiliară. Cu cât cas­­e erau mai în partea veche a târgului, cu atât actele trebu­iau să fie mai vechi, căci cer­­trul de v­aţă al Iaşilor a fost odată în Târgul de jos, în ju­rul curţii domneşti, iar nu la Copou, unde mai de demult nici nu prea erau case pe acolo. S’au găsit acta la vechii pro­prietari de case din lași, în care erau : numele proprietarului, nu­mele străzii, a mahalalei, a vor-, nicilor de poartă ; apoi le‘a mai dat de amănuntul că strada A­­lexandri, unde e situată Primă­ria, era acum pesta 150 de ani o uliţă largă de 6 palme, că strada Sărărie se numea Dru­mul Sării; că­­­râul de jos era Târgul Boilor; că Păcurarii e­­rau sat deosebit de târg, plă­­tind embatic familiei Balş­e­c. Primăria de pe vremuri a Ia­şului a dat cuvenita atenţiune intelectualilor ieşeni de atunci şi a orânduit o comisiune de arheologi cunoscuţi, caci ştiau ceti la perfecţie şi slova vechi şi cea slavonă, rugând ca ce­tăţenii ieşeni să prezintă toate actele de proprietate ce le aveau, trecându se în registre speciale copiile lor. Un început s’a făcut, prin faptul că s’a dat la iveală o geografie istorică a laşului. Dar de atunci, nu ,s’a mai făcut nimic...• O descoperire istorică, de cea mai mare importanţă, a făcut’o tot unul din laşi, marele istoric dispărut A. D. Xenopol, care a descoper­i In arh­vele consula­tului rusesc din laşi, primul pro­­ect de constituţie din ţările ro­mâne. Este acel proect făcut de boerii cei mici din Moldova, In 1822, pe timpul lui loan Sandu Sturdza, proect primit de Domn şi care urma sa fie trimis spre aprobare la Constantinopol. Boerii cei mici refugiaţi în­ Bucovina, în frunte cu viitorii (Continuarea în pag. 4-a) (Continuare in pag. IV«a) el : „nimic nu poate rămâne neschimbat pe lume ; nu-mi în­­vinuesc mama, nici pe Mic­helle“. Intre soţi se joacă drama ban­i­ală a raul­or căsnicii ; drama ispitei. E! presimte, bănueşte, suferă şi face. Michelle făcu şi ea. Tă­­cer­e, vai, e pi­nă de curse pen­tru cei ce sânt orbi!.. Parre sfătueşte pe Michelle să plece, la bunica ei, să tră­iască o lună în Bretagne, lea­gănul copilăriei ei. Ea se împo­triveşte şi în sfârşit se supune. Iată-l singur, îşi cântă păsul... va reven­i ea oare ?.. Mai că ne tremură mâna la ultima pagină a cărţei... mai puţin însă de­cât lui Pierre, când deschide telegrama de la Michelle, pe care o slujnică bă­­trână i-o silabiseşte anevoios. M­ihelle soseşte de seară, resimţit da o datâ a­sta bucurie, în­cât am crezut că

Next