Opinia, august 1928 (Anul 24, nr. 6360-6386)
1928-08-01 / nr. 6360
anul xm nr. 6J60 ABONAA Lei 1000 » 500 . . .6 luni . 300 ............. 3 luni . ^ ZIAR POLTIC COTIDIAN AIVUNOIUR.J as primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia. Kl&rului Iaşi—Str. Gh. Bffâricecu 17 Ofensiva... grâului In Programul (cu o mare) Maaarelui Partid Liberal găsi alături de cele două idei strălucite (??): revalorizarea leului şi refacerea prin noi înşine şi o a treia : ofensiva grâului. Un reporter al ziarului „Dimineața“ indiscret, cum sunt ziariştii, s’a dus la titularul de la agricultură spre a-l întreba de rezultatul ofensivei. D. Argetoianu, care ne deprinsese cu formule plastice, s’a servit de astă dată de o frază lungă şi diplomatică, spre a ne spune, ceia ce mai scurt şi mai just near fi explicat cu un cuvânt turcesc. Singurul din oamenii noştri politici care s’a interesat de productori, care şi-a amintit că România este o ţară agricolă, e dl. Garoflid. In prima guvernare, activitatea d-sale ministerială a fost sabotată de dl. Argetoianu ; în a doua a făcut două lucruri mari: încurajarea viticulturei şi scăderea taxelor la export pentru produsele ţârei. Dar rezolvirea problemei celei mai importante nu a putut’o face : numai Banca Naţională şi deci numai d. V. Brătianu, putea acorda credite pentru agricultori. Căci toată greutatea de aci vine, ofensiva grâului, adeca selecţionarea grâului, silo-uri şi magazii pentru păstrare, material agricol; toate aceste nu se pot face fără credit eftin. Cu 24% nu îndrăzneşte nimeni. Ori credite nu sunt şi desigur nu vor fi. Aşa zisul împrumut s’a arunat pe la toamnă, când se numără bobocii. Campania de anul acesta e pierdută pentru grâu. In ce priveşte motocultura, necesiă acestei ofensive ca artileria pentru ofensiva militară, reamintim că D-l Garofle a făcut să se voteze o lege pentru încurajajarea motoculturii pe care dl V. Brătianu a refuzat, pur şi simplu, să o aplice A preferat să plătească, bine înţeles din vistieria ţârei, zeci de milioane despăgubiri, ca să şi facă un gust al d-sale. (fensiva grâului s'a făcut în Italia, e însă mare deosebire între energia d-lui Mussolini şi,... să zicem a patra, d-lui V. Brătanu. De aceia sfătuim pe reporterul „Dimineţei“ să nu mai deranjeze inutil pe d Argetoianu ! Teodor Badareu ASPECTE DAMIBAiiXSM? ,i'ai părea că stăruim prea mult asupra aventurei rausolîniste dintre ghețurile pol-dui nordic; nu este vina noastră Insă dar fiecare zi care trece aduce amănunte nouă asupra dezastrului, în primul ? â id moral, al blue-ului fascisto-papal Salvarea întâi a generalului Nobile, fapt care atrăsese nemulţămirea acelora deprinşi să creadă în cavalerismul reprezentanţilor lui Mussolini, trece acum pe al douilea plan: descoperiri senzaţionale par a dovedi că bietul savant Malmgreen, înainte de a fi suit să pareze fulgerele divinităţii oarbe în drumul lui dintre gheţuri, a avut de suportat fulgerele răsbunătoare ale zeului Nobile. Ancheta internaţională pe care domnul Benito de la Roma a respins-o deunăzi printr’un discurs, va trebui să aibă loc şi să pătrundă în misterul care Înconjoară plecarea nefericitului suedez însoţit de Zappi şi Mariano spre banchiza care avea să-l conserve pentru totdeauna Dar ancheta internaţională va avea de acum înainte să lămurească o grozăvie pe care cea mai abracadabrantă imaginaţie n’ar fi putut-o crea: acuzaţie ce se aduce maiorului Zappi că lar fi asasinat pe Malmgreen, i ar fi furat hainele de blană, cu care dealtfel a şi fost adus Îmbrăcat pe bordul vasului „Citta di Milano“, şi că — nici mai mult, nici mai puţin—şi-ar fi mâncat victima. Noi am susţinut deja marşul asupra Romei până la asasinarea lui Matteotti şi de atunci lncoace, că fascismul este o şcoală a crimei, că violenţele comise asupra adversarilor săi creiază o mentalitate specifică aderenţilor săi şi că ţările civilizate au o datorie morală de a strivi dictatura fascistă, fără milă, fără nici un menajament. Zappi, dacă a comis actul antropofag, n’ar putea invoca scuza unei vremelnica sălbăticiri şi a uui exces de luptă pentru conservarea vieţei sale . Zappi n'ar putea — dacă odiosul tap s’a petrecut în adevăr—să ceară graţierea la adaposul circumstanţelor atenuanta creiate de înfometarea în pustiu. Zappi, este ţiul intru biestemul duh fascist al lui Eenito Mussolini. Dacă a asasinat şi pui a mâncat carne de om, aceasta se datoreşte exclusiv educaţiei pe care şi-a făcut-o în expediţiile punitive pe unde dasigur că şi-a manifestat entuziasmul şi credinţa pentru fascia victorie, ucizînd şi distrugând, Ruşnea introducerei canibalizmului In Europa veacului al douzecelea, trebue spălată prl orice mijloace: fascismul trebue suprimat cu tunul, cu gazuri otrăvitoare, dacă nu poate fi pus la index numai prin desgust, dispreţ şi scirbă. G. 3PMA Actualităţi politice Retragerea d lui Titulescu a’ni îndeplinit in fine, ceia ce ziarele anunţă de luni de zile : d. Titulescu, ministru de externe, s’a retras din guvern, iar după un congediu de 3 luni îşi va relua postul de reprezintant al ţării la Londra. Fotoliul externelor rămâne vacant până la toamnă cînd se va numi un titular. Retragerea d-lui Titulescu nu se poate explica numai prin „oboseală“. Pentru oboseală, ar fi fost suficient un concediu. Probabl că d. Titulescu era în conflict cu unii colegi din cabinet, și mai ales nu se împăca cu actele guvernului In politica internă. După atltea încordări şi zdruncinături, retragerea unui ministru de talia d-lui Titulescu ar fi pus—In mod normal—întreg cabinetul în cumpănă. Dar lucrul nu se întimplă fiindcă trăim In anormal şi fiindcă d. Vintilă Brătianu stă mai presus de toi factorii politici. Dealtfel, plecarea d-lui Titulescu se face cu prea multă discreţie. Dacă naţional-ţărănişti ar fi intrat în parlament, ar fi putut provoca explicaţii şi mărturisiri, ar fi dezvăluit intrigi de cabinet, care puteau să facă din cazul Titulescu un moment de îngrijorare pentru guvern. Dar politica curioasă a d-lui Miniu aduce mereu apă la moara liberalilor, X. In pag. III-a Ultima OrX Olimpiada de la Amsterdam (Olanda) Concurenţii care se disting la concurul sportiv ce se ţine actualmente la Amsterdam (Olanda). Da la stingă la dreapta : germana Elena Mayer maestră în minuirea floretei ; finlandezul Nurmi campionul alergurilor pe distanţă lungă; germanul Houlen alergător pe distanță scurtă. Din toată lumea Art& fi stomah. — Cu prilejul „tas valului Schubert* cei 200.000 cîntăreţi germani au făcut la Viera artă adevărată, şi în plus, puţintică politică (manifestând pentru unirea austro*germană). Dar n’au neglijat nici interesele stomahului. Astfel, în 4 zile cîntăreţii au băut 1.200.000 litri de bere, adică vre-o 12.000 butoae. Puiindu-se aceste butoae unul peste altul, s’ar obţine o coloană cu două mii de metri mai mare decit marele mare Everest din Himalia (India). In acelaş timp, cintănţii au mincat 4oo.ooo cîrnaţi, în lungime totală de 72 kilometri, ceia ce ar face un cîrnat lung ca de la Iaşi la Vaslui Inmormîntare veselă. — Marea artistă engleză Ellen Terry, decedată In vrrstă de peste 86 ani, a lăsat cu limbă e moarte dispoziţia ca, la înmormtntarea ei, să domnească veselie şi cintec. Dorinţa a fost respectată. Funrariile au avut loc la Little Hythe. Biserica era împodobită cu flori, ca la nuntă. Lumea prezentă purta rochii de culori deschise, braţe goale şi era foarte veselă. Muzica a intonat cîntece vioae şi distractive. O adevărată plăcere. Apoi corpul a fost dus la Londra cu automobilul, unde a fost incinerat un crematoriu. Cenuşa va fidepusă în biserica St. Paul din Cvent Garden, unde deobicei se înmormintează actorii.* O expediţie rătăcită. — La începutul acestui an un grup de oameni de ştiinţă din Rusia, printre care se aflau secretarul academiei ştiinţifice din Siberia Tolmatschow, zoologul Rogozow şi astronomul Malzur, a întrepins o expediţie ştiinţfică, în peninsula Taynur. Această peninsulă n’a fost vizitată încă de nici o expediţie de pe continent. Pănă în Martie, ştirile despre soarta participanţilor expediţiei veneau foarte regulat. De atunci însă nu s’a primit nici o veste. Se crede că e vorba de o mare nenorocire a exploratorilor rătăciţi în peninsulă nordului siberian. Conservoator de Iracs. — Pasiunea jazzului s’a intins aşa de mult astăzi, incit s’a simţit nevoia înfiinţării de conservatoare etatizate, unde amatorii să Înveţe instrumentele moderne, ca: saxofon, xilofon, benjou, ferăstrău, etc... O asemenea şcoală a’a deschis de curlnd la Berlin şi In puţine zile a primit numeroase înscrieri, la orce caz nu sunt de invidiat vecinii acestei şcoli.• Zece ani printre peşti. — Henry Prici este numele unu vestit scafandru, care timp de zece ani a trăit mai mult in adîncul apelor decît pe uscat. Scafandrul povesteşte Intimplări ciudate din împărăţia peştlor. Astfel, odată, pe ctnd se scufunda latr’o mare, un peşte uriaş s’a apropiat de scafandru. Acesta s’a suit pe spinarea animalului şi a pornit călare prin apă. Bine înțeles, în lipsa unu control, nimeni nu e te obliga să creadă. Imigraţii», nea italiană In Albania Am arătat că, — In procesul general de italienizare a Albaniei — toate ramurile economice: industrie, comerţ, finanţe, agricultură, intră cu desăvârşire în mâna capitaliştilor italieni. Italienii devin latifundiari II Balcani, pentru că begi leneşi şi incapabili, îşi vând pământurile la preţuri derizorii. Iar latifundiarii italieni n’au nici o consideraţie pentru ţărăniaea autohtonă, ci aduc muncitori agricoli din Italia. Astfel, Albania devine un loc de aşezare a surplusului de populaţie din Italia, în timp ce ţărănimea albaneză e în primejdie să ajungă pieritoare de foame. Ea nu are deschisă altă cale decât să se angajeze ca armată mercenarii la dispoziţia fascismului şi împotriva Iugoslaviei. Noul guvern Jugoslav Dratorosets noul primminstru al Jugoslavei. Isprava unui excroc La Movila-Tekirghiol un îndrăzneţ excroc se dă drept fiul „senatorului" Şndrea din Iaşi. În modul acesta el a căpătat mare credit, încasând sume importante. Când poliţia a aflat identitatea pretinsului Şendrea, acesta dispăruse. Împotriva lui s-a lansat mandat de arestare. Thierry Sandra: .Cel ce păsul îşi cântă, şi—l descântă“. Pierre cânta pe al său vicetinel, anevoie, pe dibuita oarecum, căci Pierre e orb şi e singur. E orb de zece ani şi pe vecie ; singur de o zi abia, pe o lună încă—pentru tot de una poate... cine ştie... Totuşi nu e singur pe lume. Are mamă şi soţie. Mama nu şi-a văzut-o de mult, o vede foarte rar; soţia eri a plecat. El a voit asta. Le iubeşte nespus, nespus pe amândouă. Dar o inimă pornită să bată oricând prea repede, el şi-o struneşte, iar vorbele ce-ar trebui rostite i se sting ades pe buze. Rigid şi distant, un părinte puţin iubit, moi neplâns, i-a lăsat poate drept moştenire un suflet tăinuit, sfios. Duioşia o are de la mama. Ea i’a crescut şi i’a iubit, cum ştiu să-şi iubească pruncul soţiile ce n’au întâlnit amorul. „OPINIA“ LITERARA SI ARTISTICA Copiii criminali. O statistică recentă a stabilit că în prezent criminalitatea infantilă este în mare creştere. Nu trebue să medităm prea mult, pentru a descoperi cauza reală a acestei situaţiuni mizerabile. Copii detracaţi sânt opera mamelor de astăzi, care în loc să se ocupe cu educaţia tinerelor vlăstare, preferă să-şi mistuie viaţa în dansuri şi petreceri, sau să chinuiască discursuri pe o tribună politică. Femeile cred că, apărând drepturi ce nu le convin, aduc mare folos societăţii şi contribue la progresul civilizaţiei. Evdenţa faptelor le desminte însă în modul cel mai categoric. Şi pentru ca să fim sinceri, femeile ar trebui să înţeleagă că bărbaţii, inaintea unei combatante feminite, preţuesc pe aceia care este soţie sinceră şi mamă virtuoasă. FAPTE Scriitorii din lume. Un german meticulos, timp de patru ani, a lucrat la o statistică migăloasă, pentru a stabili câţi scriitori sânt îr toată lumea. Astfel, el a putut preciza că pe pământ trăesc 1.317.565 de prozatori şi poeţi. Statisticianul, spre a-şi realiza dorinţa, a intrat în legătură cu toate casele de editură din lume. Ptin urmare statistica cuprinde numai pe scriitorii, care posedă volume tipărite. Probabil că germanul, precum e şi firesc In asemenea împrejurări, a omis foarte mulţi scriitori. Fiindcă n’a citat nici un nume, n’a auis lasă vreo susceptibilitate. Necredinţa femeilor M rele dramaturg Arthu Schnitzler este și un mare mizantrop. Intr’o ci el ripostă sever unui prietin, care-i vorbea de necredința femeilor: — Ai ajuns un om cu totul neserios. — Dar pentru ce? — Fiindcă-mi vorbești de o boală închipuită. Niciun bărbat umoara din cauza necredinţei femeilor; dimpotrivă chiar, foarte mulţi trăesc de pe urma acestei boale. Ironia lui Schnitzler cuprinde un mare adevăr. Sacces român. Zilele trecute, la Opera cu (Continuarea în pag. Lar i. b Cărţi de ieri şi de azi Les yens fermés — Mousseline Au fost unul pentru cel alt totul. Au fost... ş’apoi viaţa, timpul, vremile li desparte. Cine a început să sape şanţul ? Ea, zice Pierre îndurerat. Ea... şi-şi cânta, bietul păsul fără a o învnui mai mult. Abia presimţise că-şi va perde mama, şi a pierdut și vederea și tot atunci harul unei alte dragoste devotate ce i se revarsă asupra-i. A fost orb la douăzeci și patru ani; Michelle abia avea douăzeci atunci. El o iubise de cum o zărise, pe când putea vedea ; și ea îi întinse mâna, de cum află că i s’au stins vederile. Trăiesc zero ani împreună nedespărţiţi, şi Pierre mărturiseşte că, dacă ea ar fi fost oarbă, el n’ar fi putut avea răbdarea ei faţă de el . „A repeta vorba d’evotament, nu mai înseamnă nimic“, zice Pierre; ş’apoi tot O geografie istorică a Iaşului de Rudolf Suţu Actele proprietarilor de case din Iaşi. O descoperire istorică a lui A. D. Xenopol Şi înainte vreme la Iaşi, se putea vedea cum diferite societăţi îş propuneau să se intereseze mai de aproape de soarta acestui oraş, din toate punctele de vedere. Ceia ce astăzi o face de pildă societatea „Propăşirea Iaşului“ şi ceia ce şi-a proms să facă ziarul „Oraşul nostru“, a făcut-o maide multă vreme, vechea societate ştiinţifică şi literară din Iaşi. Este interesant s-o ştie ieşenii de astăzi că societatea ştiinţifică şi literară a intervenit pe vremuri la primăria comunei laşi, ca să se adune date complecte asupra istoricului acestui târg, căci doar asupra trecutului laşilor erau o sumă de ştiinţe : cronicarii, călătorii străini, monumentele de artă etc. Odinioară, in laşul nostru aproape nu era proprietar de casă care să nu aibă acte asupra dreptului de proprietate imobiliară. Cu cât case erau mai în partea veche a târgului, cu atât actele trebuiau să fie mai vechi, căci certrul de vaţă al Iaşilor a fost odată în Târgul de jos, în jurul curţii domneşti, iar nu la Copou, unde mai de demult nici nu prea erau case pe acolo. S’au găsit acta la vechii proprietari de case din lași, în care erau : numele proprietarului, numele străzii, a mahalalei, a vor-, nicilor de poartă ; apoi le‘a mai dat de amănuntul că strada Alexandri, unde e situată Primăria, era acum pesta 150 de ani o uliţă largă de 6 palme, că strada Sărărie se numea Drumul Sării; cărâul de jos era Târgul Boilor; că Păcurarii erau sat deosebit de târg, plătind embatic familiei Balşec. Primăria de pe vremuri a Iaşului a dat cuvenita atenţiune intelectualilor ieşeni de atunci şi a orânduit o comisiune de arheologi cunoscuţi, caci ştiau ceti la perfecţie şi slova vechi şi cea slavonă, rugând ca cetăţenii ieşeni să prezintă toate actele de proprietate ce le aveau, trecându se în registre speciale copiile lor. Un început s’a făcut, prin faptul că s’a dat la iveală o geografie istorică a laşului. Dar de atunci, nu ,s’a mai făcut nimic...• O descoperire istorică, de cea mai mare importanţă, a făcut’o tot unul din laşi, marele istoric dispărut A. D. Xenopol, care a descoperi In arhvele consulatului rusesc din laşi, primul proect de constituţie din ţările române. Este acel proect făcut de boerii cei mici din Moldova, In 1822, pe timpul lui loan Sandu Sturdza, proect primit de Domn şi care urma sa fie trimis spre aprobare la Constantinopol. Boerii cei mici refugiaţi în Bucovina, în frunte cu viitorii (Continuarea în pag. 4-a) (Continuare in pag. IV«a) el : „nimic nu poate rămâne neschimbat pe lume ; nu-mi învinuesc mama, nici pe Michelle“. Intre soţi se joacă drama banială a raulor căsnicii ; drama ispitei. E! presimte, bănueşte, suferă şi face. Michelle făcu şi ea. Tăcere, vai, e pină de curse pentru cei ce sânt orbi!.. Parre sfătueşte pe Michelle să plece, la bunica ei, să trăiască o lună în Bretagne, leagănul copilăriei ei. Ea se împotriveşte şi în sfârşit se supune. Iată-l singur, îşi cântă păsul... va reveni ea oare ?.. Mai că ne tremură mâna la ultima pagină a cărţei... mai puţin însă decât lui Pierre, când deschide telegrama de la Michelle, pe care o slujnică bătrână i-o silabiseşte anevoios. Mihelle soseşte de seară, resimţit da o datâ asta bucurie, încât am crezut că