Opinia, septembrie 1928 (Anul 24, nr. 6387-6412)
1928-09-01 / nr. 6387
î SN Ho. 6387 . 300 .. . Progres, dar cu măsură Rănile provocate de marele cataclism mondial, războiul de la 1914—1918, se știe, n’au fost complect vindecate. Dacă câteva din acestea, ca bunăoară ecatombele omenești, întrucâtva s’au cicatrizat, căci omenirea s'a înmulți, în schimb altele, nu numai că n’au dispărut, dar, ce e mai mult, s’au Înrăit. Și cu toate acestea, cu toate nevoile în mjlocul cărora ne zbatem încă, nu vom putea afirma că progrese nu s’a realizat pe teren atât material cât și intelectual. Este drept a observa, că cei deprinși cu traiul de după război, nu văd că ceia ce se face astăzi ar fi progrese. Dar progresul, și progres există, nu se desăvârșește într’un proces de continuă și permanentă ascensiune. El are momente de oprire In loc și chiar de dare Îndărăt. Și desigur, aceste momente de reculegere au importanța lor. Progrese?... Dar in prezent dacă ne-am uita numai la mijloacele de locomoțiune ?! Până mai ieri se călătorea pe apă și uscat. Astăzi călătoria tinde a se face numai prin aer. Numărul avioanelor și raidurilor aeriene crește zilnic. Abundența și însemnătatea vehiculelor vechi dispare treptat. Se poate decide pe acum prevedea, că in viitor oamenii vor călători mai mult prin aer. Dar cum ziceam, progresul are momente de reculegere și revenire. Aceasta o putem mai ales constata la ordinea intelectuală și morală, ca și în cea politică. Pe câți nu-i auzim astăzi rost noi în materie politică .Ne-am săturat de atâta anarhie și dezordine. Voim disciplină și regulă în activitatea noastră politico-socială ?“ Și dacă băgăm line de samă curentul de astăzi cam într’acolo merge, obsrvăm că el cere stăvilirea dezordinei. Spuneau unii călători, cari au trecut prin Italia despre ordinea, disciplina și regula ce domnește în acea țară și o vedeau ca exemplu. Apropiem toate acestea de cele ce vedem că tind a se înfăptui și la noi. Ne gândim, că cei cari îndrumă dirijarea educației și Învățăturii in țara noastră, tind a se reîntoarce în parte la vechiul sistem școlar. Se va da în viitor o mai mare importanță a cursurilor teoretice. Și în sfârșt se vor lua măsuri pentru introducerea unei ordine deosebite în învățământ. Nu știm dacă acestea vor marca un nou progres, sau vor fi un punct de oprire pentru a dirija progresul în sensul cel bun ? V. 1. RADU Uraganul din Italia Milano 31.—Dezastrul din Lombardia a răvășit întreaga provincie și mai ales orașul Monza. S’au descoperit, după potolirea uraganului, zece morți și 50 grav răniți. închisoarea veselă și ocnașii,amorezați Un confrate statornic ambițios de a nesocoti scrisul moralizator și necesitatea lui mai ales in momentul de față, vrea să salveze pușcăriașilor sămînța creatoare risipită fără folos. Recunoaștem că intenția este frumoasă și că ar merita, pentru încurajarea natalității ce o dorește, o recompensă oficială. Dar ne întrebăm , spre a satisface virilitatea ocnașilor și pe apărătorii ei, trebuesc eliberați din temniță toți criminalii și nemernicii societății? Atunci la ce mai folosesc codul penal, și justiția, și penitenciarele ? E drept, torturarea și regimul de foamete sensuală la care sunt supuși arestații, care au simțuri și pofe general omenești, constitue o crimă legal organizată Pentru înlăturarea acestei barbarii nu pot fi insă desrobiți de pedeapsă toți Găetanii asasini. S’ar putea, de pildă, să se prevadă zile anumite, cină puși cămașii să-și descarce energia sexuală, după norma și formele tradiționale ale voluptății Debușeuri și mijloace de practicare s’ar găsi, slavă Domnului, destule. Și astfel atit moralizatorii cit și nemoraliștii ar fi satisfăcuți l. COLIN „OPINIA* LITERARA ȘI ARTISTICA Reformă Intunecoasă. S’au înființat gimnazii numai cu trei clase. In modul acesta elevii care au trecut din clasa treia în a patra, au o situație foarte nelămurită. Ei nu știu nici până astăzi clas-*- -*iar Infinitired in cursul superor, sau vor trebui să facă o clasă suplimentară, sau vor da în toamnă examene de echivalență Părinții îngrijorați au înaintat ministerului o cerere în acest sens Răspunsul însă n’a sosit nici până in prezent. Anul școlar se aprope cu pași repezi și lucrurile nu s-au limpezit. Dar oare când se face o reformă, ea trebuie să fie tot atât de obscură ca și un dicurs politic ? Lumea e datoare să alerge de la inspectorat la gimnaziu și de la gimnaziu la inspectorat, și nimeni să nu poată da vreo lămurire ? Procedeul acesta este cu atât mai condamnabil, cu cât se aplică in domeniul cultural. Și noi doară nu ducem lipsa analfabeților I.. 1. b. FAPTE " Intre scriitori. Poetul grman Heine, îndrăgostit pătimaș de o nostimă Gretchen, întâlnindu-se într’o zi cu humoristul Saphir, i-a spus cu înflăcărare: — „Știi tu, prietine, amorul e un templu măreț, un templu Înalt, în care vrei să ajungi tot mai sus, tot mai sus“. Saphir ghicise imediat că amicul său era din nou amorezat. Și cu zâmbetul său de statornică ironie, îi răspunse b’aia lui Heine: — „Da, dar când sjurgi în vârf și privești pe pământ, te apucă amețeala și ai vrea să te vezi jos cât mai curând“. Despre temei Scriitorul francez Paul Vaéry, și-a publicat intr’o gazetă femenina din Paris, părerea pe (Continuare in pag. IV-a ) CAPRICIILE MODEI .tv, este ultima creație a marilor arangazine din străinătate. Pălaria simbolizează un avion învăluit în ceață, adecă într'un voal fin țesut din fire de matasă. In epoca tuturor raidurilor, modă aceasta s'a lansat repede. IVEI /EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN ASPECTE Intr’o revistă pariziană, Mussolini continuă să-și publice memoriile, acoperind sub o avalanșă de insulte pe foștii săi tovarăși din mișcarea socialistă și căutând—natural—să dovedească lumii întregi că a fost dintotdeauna un profet care pregătea țării sale drumuri nouă pe care tot el, transformat în luptător, avea să o călăuzească. Despre grandomania ducelui ne-am ocupat în dese ocaziuni și am subliniat caracteristicele ei patologice ; n'am vrut însă niciodată să facem aluzii directe la cauzele acestei grandomanii progresive, socotind că— în defi itiv—nu ne prea interesează pe noi să locuim Italia de boala mussolinistă, deși prin politica agresivă a d-lui Benito pacea europeană este în permanență periclitată. Dar pentru că un italian și-a luat sarcina de a fixa personalitatea ducelui In cadrul ce i se cuvine, avem astăzi dreptul de a pune și sub ochii cititorilor noștri, foaia de observație din care se desprinde, cauza furiilor mussolinice, a gandomaniei și a incoherențelor duale. Francesco Ciccotti, fost deputat socialist, In camiera italiană, fost director al ziarului „Avanti” până în toamna anului 1912, refugiat la Paris de urgia ducelui, răspunde unor afirmațiuni ale d-lui Benito relative la un duel—pe care acesta l-a avut cu Ciccotti, și—natural—d. Benito apare ca erou al duelului pe când Cicotti ca un laș care a cerut încetarea luptei invocând un atac cardiac. Din răspunsul lui Chcecii este interesant următorul pasaj: „Eu nu puteam fi impresionat pe teren de către un Mussoini,pe care l-am văzut căzând leșina în fața unei femei—doctorița 3alabanoff—înarmată cu o seringă cu mercur...“ Seringa cu mercur da care vorbește în perfectă cunoștință de cauză exilatul Ciccotti, explică multe; e inelegant, e prin omenesc să vorbești de mlădiile mai mult sau mai puțin curabile ale cuiva și să utilizezi seringa în contra unui adversar care mânuește spada, pistolul și are la dispoziție tot arsenalul armatei. Dar când acel adversar pierde dreptul la orice considerație și când cunoașterea maladiilor de care este minat poate explica fenomenele sociale pe cari numai ele le-au creat, a le discuta public nu este nici o integanță, nici o lipsă de cavalerism. Astfel, se confirmă un diagnostic pe care noi l-am pus de mult ducelui de la Roma, apucat din când în când de accese de frie și suferind permanent de grandomanie. Poporul italian, —tânăr, entuziast, vioiu, simpatic și mai ales sănătos—cum poate tolera sa fie condus de un bolnav fricos și gata să leșine înaintea unei seringi cu mercur? G. SP1NA Studenții români in străinătate Guvernul francez a cedat un teren la una din porțile Parisului, pentru a se construi palate pentru studenți. Guvernul francez are palat mare pentru studenții ei.Cel Belgian, Englez, Japonez etc. aproape națîunile și-au construit palate pentru studenții lor și astăzi există cetatea studenească (Cité Universitaire) unde studenții au tot confortul; biliotecă, restaurant, teren de joc, sport, săli de băi, basmuii de inot, mă rog, totul necesar liniștei și studiului rațional, fără a se surmena, fără a suferi mizera. Astea toate în schimbul unei taxe foarte mici in raport cu scumperea vieții. Englezii, belgienii, francezii și multe naționalități, pe care nu le înșir fiind prea mult, au toate la îndemână ca să studieze la Paris, fără ca să-i coste prea mult, fără ca să îndure tot felul de lipsuri și nevoi. Ei bine ce-a făcut guvernul românesc pentru studenții lui In străinătate? Trei lucruri: 1) a acordat burse la studenți și schimb valutar 2) a trimis o circulară prefecturilor ca să nu se elibeze pașapoare studenților, care nu vor putea dovedi că părinții lor au de unde suporta întreținerea în străinătate și 2) a votat o hotărâre intr'un consiliu de miniștrii, precum ca să sa acorde o sumă de bani pentru a se construi an palat In la „Cité Universitaire“ pentru studenții români. Să analizăm cele trei puncte ca să fim lămuriți. Luăm primul. Bursele și schimbul nu se ia nici un student să au și e ușor controlabil, dacă citești, cum am citit eu, lista studenților cu bursă, dacă cunoști, cum cunosc eu, pe acei ce o au la Paris. Nu voiu cita nume, dar voiu expune un caz. Este la Paris un student foarte meritos căci li s’a publicat In cunoscuta revstă «Europa“ unde scrie Georges Duhamel, nuvela întitulată „Petrol“ tradusă la franceză de d. Nicolae Iorga. Acest student, numele căutați-l In „Europa“, trăește la Paris in Paris în mizerie, face pe secretarul la „Asociația student Uo SAHBATA 1 SlPrmmt !1HANUN 0 fUR 1 •o primesc la toate Agențiile de Publicitate ți la Administrația ziarului Tați—Str. Gh. M&rsescu 17 Pacea Înmii Semnarea pactului Kellogg. Primul care a pus iscălitura, a fost d. Stresemann (la masă, in mijloc) Din toată lumea Lupta împotriva norilor. Doi profesori americani Waren și Bancroft, al căror renume este bine cunoscut In lumea științifică, au reușit să descopere un mijloc pentru risipirea nourilor. Această minune se face prin ajutorul unor grămezi mari de nisip, care se încarcă cu electricitate cu o tensiune de 1 ooco volți. Nisipul este apoi împrăștiat în regiunea înouratâ. Totul nu durează decât 1a minute. Prin acest procedeu se poate îndepărta și o ceață până la 5oo metri desinie, precum și cârduri întregi de nouri de pe o supafață de mii de metri pătrați. Ce nu pot americanii ?... «!* , Cea mai veche scrisoare i j, de dragoste. — In muzeul Britanic din Londra se păstrează o scrisoare, care pare a fi cea mai veche scrisoare de dragoste din lume. Ea e scrisă de un prinț chaldeian către o prințesă egipteană. Textul săpat în cărămidă, cuprinde o foarte frumoasă declarație de amor, demnă de vremurile noastre, și care se termină cu o cerere în căsătorie, ceia ce nu-i prea modern !.. . O înviere curioasă. — In orășelul Wolcoinschi din Polonia a murit o tânără fată. Pe când bocitoarele o imbrăcau cu haine de mireasă (după obiceiu), moarta a înviat, dar văzând în jurul ei o mulțime de bocitoare, s'a speriat și a recăzut intr'un leșin prelung. Cei prezenți speriați și ei la rândul lor de această neașteptată Înviere, au dîat-o la fugă pe străzi. Un medic pus la curent cu acest caz, a readus în simțire fata, prea târziu insă, căci ea trebucise de spaimă. In pag. Ill-a Ultima Oră * 2 7001 sărutări n Polonia e un obicei ca la n nunta mireasa să sărute după cununie pe fiecare Invitat. Dă curând, la o nuntă din Varșovia, mireasa a sărutat nu mai puțin de 7 oct Invitați, în timp de patru ore. Un adevărat record, și încă unul nu tocmai neplăcut!.. Monstrul văzduhului Cel mai mare dirijabil din lume La Londra s’a concept planul construcției unui dirijabil uriaș „R-101“ care va fi întrebuințat să facă cursa între Anglia și Indiile britanice. Acest dirijabil, va avea 220 metri lungime și 39 metri în lățime; greutatea sa va fi de aproape 150 tone și va putea lua pe bordul său 100 de pasageri pe cari îi va transporta cu viteza medie de 100 kilometri pe oră. Acest monstru aerian va avea o capacitate de 141.555 metri cubi; el va fi umflat cu hidrogen introdus în 16 baloane. Dirijabilul „R-ÎOI“ va fi pus în mișcare de 5 motoare, cu o forță de 600 HP. fiecare. El va avea și un confort complect, alcătuit din: cabine, bucătărie, sufragerie, salon, fumori, baie, sală de joc și dans, cinematograf, concerte, un cabaret luxos precum și o vastă bibliotecă. Pentru a evita pericolele unui incendiu, motoarele nu vor întrebuința esențe, ci uleiuri grele. Cu timpul vom ajunge poate și un al nouălea cer! ••• Cine sunt dușmanii raidurilor aeriene Profesorul Jean Lecarme, șeful secțiunei de fizică de la conservatorul național de arte și meserii din Paris, în urma unor minuțioase studii, a găsit explicația cauzei pentru care nu pot reuși expedițiile la polul nord. Astfel, el spune că aeroplanele nu-și pot continua sborur nestingherite în aceste regiuni, din cauză că electricitatea statică provenită din frecarea aparatului de aerul înconjurător face ca acul magnetizat al busolei, să se schimbe neîncetat, ceea ce determină ca pilotul să se rătăcească. In al doilea rând, cristalizarea uleiurior din cauza frigului, produce pralizarea mersului avionuui. Și apoi, dacă se mai adaugă că însăși zăpada ghiața și ceața care se depun pe aeroplan provoacă îngreuierea sa, desigur că ecuația de echilibru e întrecută și e fatal atunci, ca să urmeze căderea aparatului. Lecarme explică că tocmai din această ultimă cauză, și-au găsit moartea anul trecut, a viatorii Nungesser și Coli. Știința poate să vie cât de mult în ajutorul curajoaselor păsări sburâtoare ; ea poate să le pui cum e mai bine la adăpost , asta insă nu Înseamnă că natra e învinsă cu totul. Poate cu puțină răbdare, spune savantul profesor, natura va ceda , ea puțin, din tainele ei misterioase. Pentru asta însă trebuie timp, muncă și perseverență. români la Paris“, plătit cu 300 fr. lunar. A alergat la Legație, Consulat, la fețe înalte, dar nu i s’a făcut nimic și doarme în fiecare seară la alt preten, ca să nu doarmă sub podurile Senei. Al doilea punct, care e cel mai eficace, suprimă dintr’odata toate buclucurile. Nu dai voie săracilor să iasă din țară și după aceia nu mai ai să-ți bați capul cu el. E minunat, ingenios. România n’are nevoe de studenți care doresc să se specializeze, să aprofundeze la laboratoriile din străinătate chestiile științifice, să se lumineze în occident și să urmărească progresul. Și dacă are nevoe de acești cercetători prin universitățile streine, nu face apel la calici. Noi cântem țară bogată și săracii nu au decât să steie acasă. Ii plictisitori și săracii îștiu. Cine-i pune să studieze ; cine-i pune să se ducă în străinătate ca să lucreze în birouri, de gustul studiului; cine-i pune sâ se obosească tu munci manuale ca să poată să se hrănească cu studiul, cu lumina occidentului ? Mă rog, cine ? Și pentru câ’s proști, plictisitori insistenți ș se încăpățânează să plece cu toate că știu că nimeni n’o să-i ajute, decât speranța în viitor, guvernul o să se bage mintea’n cap și o să le închidă ușa ’n nas. Nu se dă pașaport! înainte era suficient sa semnezi o declarație în care spuneai că renuați la subvențiile mărei, acuma nu ai voie să pleci, străinătatea ajută pe a foși săraci, noi le închidem granițele, noi sântem mai radicalii suprimăm calicii care chiar dacă ou cer nimic guvernului, se cică de râs țara în străinătate. Nu știu in ce fel o fac de râs, când arată străinătății că studenții români sunt muncitori, studenți buni, chiar cu mizeria pe care o îndură ? Poate fac de râs guvernul care nu-i ajută? Asta, da. Și asta dovedește străinătății că guvernul e nepăsător—asta justifică închiderea graniței. Dar să luăm punctul trei, , * La ce mai servește palatul la „Cité Universitaire“, când n'ai să ai pe cine adăposti, n’ai să ai studenți, căci să nu credeți că acei bogați, acei care au bursei să se bage la palatul studențesc,—unde ești supraveghiat dacă ești în regulă cu studiile, dacă nu ești jucător de cărți, dacă nu repeți anul. Pentru cine palatul, când săracii stau în țară ? Și apoi s’a votat principiul construirii, dar construcția are să fi gata, când ? adic mai bine zis când are să înceapă construirea ? Poate nepoții noștri, când o să studieze ei la Paris, o să aibă gata palatul și încă...cu o condiție: să fie bogați, că altfel nu pleacă din țară. L. D. RADUCANEANU , Drd. Fac. Medicină din Paris