Opinia, decembrie 1928 (Anul 24, nr. 6465-6488)
1928-12-01 / nr. 6465
In «Opinia» de Mercuri s'a remarcat o informaţie care merită un mic comentar. D. Popovici, actualul ministru de Finanţe, aleargă de la d. V. Brătianu la d. Victor Antonescu şi înapoi ca să afle în ce stadiu a lasat guvernul liberal tratativele împrumutului extern. Vi s'ar părea curioasă această atitudine căci este normal ca arhivele ministerului de Finanţe să păstreze urmele exacte a tuturor disuţiilor, rapoartele d-lui V. Antonescu, instrucţiile d-lui Brătianu, memoriile guvernului, a bancherilor străini, a legaţiilor noastre, etc, etc. şi d. Popovici n'ar avea decât să consulte arhivele pentru a se lămuri pe deplin şi să asigure continuitatea— în măsura în care o doreşte—cu predecesorul său. Ar fi însă să nu cunoaştem maniera de lucru liberală. Pariem că, în conformitate cu o veche tradiţie a partidului, toate actele importante au fost sustrase din arhivaStatului. Lucrul acesta partidul liberal i-a practicat ori de câte ori a părăsit puterea şi-l va practica ori de câte ori ţara îi va mai da prilejul să-l facă. D. V. Brătianu consideră că tratativele urmate de România sunt guvernarea trecută sunt un secret al său propriu , că munca sa, care i-a fost plătită din bugetul public, este ceva de care nu are a răspunde că telegramele, achitate de Stat, sunt un bun al său, şi că delegaţii pe care i-a trimes sunt oamenii săi şi nu ai ţărei. De aici plecând, el îşi ia dreptul să lese ministrului ce-i urmează, o masă de lucru liberă de om şi ce hârtie lucrată, o masă de lucru cu o calamară şi un condei, pentru ca succesorul său s'o iee de la început. Sabotare sistematică menită să facă «mizerii» partidului advers, să-i îngreue opera, să provoace încetineală, zăbavă şi ezitări. Politicanii îşi fac mizerii. Ţara plăteşte. Marele patriot ce este d. V. Brătianu ştie precis, că din vina d-sale, Romînia se zbate într o situaţie teribilă, că fiece zi de întârziere a împrumutului este plătită foarte scump, dar toate acestea sunt neînsemnate pe lângă plictiseala pe care o resimte d. Popovici şi care îl umple de bucurie pe fostul vistiernic. Faptul nu poate să nu ne suggereze amintirea acelor general care trec o noapte populată de visuri plăcute şi măreţe în timpul în care trupele generalulu din sectorul vecin, înfrânte ş zdrobite de oboseală se retrag in dezordinea şi în deznădejdea întunericului. In curând un număr de noi delegaţi vor merge la Paris, la Londra şi la Berlin ca să traze împrumutul în numele guvernului nostru. Ei vor holba ochii, vor căsca gura, şi vor plimba pa masa verde mâni neocupate şi inutile. Bancherii îi vor informa despre punctul de vedere pe care guvernul român l-a susţinut până aici. Străinătea întreagă va râde de confuzia lor şi d. V. Brâtianu va triumfa. Frumos , eu-i aşa ? NECULAI DALU România Pitorească Dulce, dulce politică 2 Acum trei zie am văzut o scrisoare din Orhei cu ştampile cenzurei pe pilc ; ori am aflat că la Caliacra gazetele opoziţiei apar cu coloane albe, cele tipărite fiind pângărite de cenzura prefectului respectiv şi to ieri am văzut plicul unei scrisori din Tighina cu aceiaşi ştampilă a infamiei pe care o purta scrisoarea din Orhei. Ce este asta ? Ce însemnează jocul acesta de-a puia-gaia sau de-a baba-oarb pe care-l joacă autoritate cu cetăţenii ? Şi unde e infailibilitaea guvernului în ce priveşte ridicarea măsurilor excepţionale ? Cine e răspunzător şi unde trebue să căutăm pe vinovaţi ? Am înţeles să acordăm spmnul nostru noului guvern pentru că am avut încredere în cuvântul câtorva şefi a căror sincertate nu o puteam pune la hiduală ; am acordat sprijinul atât de mult, încât—ceea ce nerepugnat întotdeauna—am fost consideraţi ca membru de partid şi înhămat la carul guvernamental. Şi am stăruit în atitudinea noastă pentru ca socoteam că e bine ceea ce facem şi nu avem dreptul să facem opoziţie cu orice preţ. Cu o condiţie insă: să nu fim dezminţiţi în aşteptările noastre. Şi am avut până acum prilejul să constatăm gafa d-lui D. R. Ioaciţescu în chestia manifestaţiei de Duminic din Capitală şi astăzi samavolnicul Cenzurei care se menţine în unele părţi ale ţării. Mai mult decât atît, primu gest al guvernului a fost destituirea şefului siguranţei din Bălţi care l-a maltratat pe poetu' Manger , la două săptămîni după aceasta, s'a instituit o anchetă al cărei mers indică precis o dorinţă de muşamalizare a afacerii şi deci cu concluzia logică a reintegrării şefului bătăuş. De ce a mai fost destituit atunci, dacă acum se încearcă o revenire ? Fiica Cezarului trebue să fe curată de orice bănuială. Guvernul actual, dacă vrea să-şi menţină situaţia de apărător al libertăţilor publice, nu trebue să tolereze nici un abuz, nu trebue să patroneze nici o nedreptate. Se pare că d. Maniu şovăc , fiecare informaţie dinViitorul" îl face să tremure de frică şipentru a nu părea că încurajează anarhia—e gata să cadă în cealaltă extremă, restrîngînd libertăţile pe cari le-a acordat in primul moment. Temperamentul nehotărit al d-lui Maniu, caracterul d-sale evasiv, sînt capabile să primejduiască situaţia întregului guvern. Tocmai pentru că înţelegem să sprijinim guvernul, îl subliniem greşelile şi faptele rele, pen (Continuarea in pag.. IV-a ASPECTE A Început abuzul? Epidemia,,, prăbuşirilor Cea mai nouă prăbuşire s’a produs la Viena. O casă în reparaţie din str. Alserbachsf, s’a năruit brusc. De data aceasta, din fericire, n’au fost victime omeneşti. /JAK FOLiriCiOjriDiAAr SAHBftTA 1 DECEMBRIE mi 'Ji A.NUNOIUKI se primato 1* toate Agenţiile de Publicitata V 1* Aduatniatraţia ziarului Iaşi—Str. Eldraesca 17 mm Actualităţi politice Nu vor domnii prefecţi Guvernul a anunţat alegeri fibere şi a ridicat cenzura. Păcat însă că sunt unii prefecţi de judeţ care nu vor să recunoască Bunele intenţii ale guvernului. Astfel, prefectul de AlBa (Ardeal) a dat o circulară, anunţând că nu îngădue propaganda efectorală fără autorizaţie specială din partea du misafe. Prefectul de Caliacra (Dobrogea) supune gazetefe la o cenzură nemiloasă şi fae coroane întregi. In Basarabia funcţionează cenzura poştală. In diferite centre s-au format cere afe ^.conştiinţei cetăţeneşti» care opresc propaganda opoziţiei. Aftfef, ategerife sínt fißere... Propagandă Este şi o parte comică a propagandei efectorate în jud. Iaşi. Unii propagandişti spun ţărănimii că guvernul Maniu este... «catolic». Chiar pe lista guvernamentală din Iaşi figurează oameni cu nume „catoliceHansRang), Alfons (Herovanul, Thiers (Bulău), AniBal (durea), . . , papistași care vor să mute paştele la Crăciun și vice-versa ! E nostim, în adevăr, dar nu credem să prindă atît de fesne. .. Din toată lumea Prinţesa dansatoare. Prinţesa Medgidia Mustafa, soţia pinţului Abdul Kadir, fiul sultanului Abdul Hamid, a ajuns la Budapesta o simplă dansatoare. Ea duce un trai mizer şi s’a văzut chiar nevoită să recurgă la unele procedee abuzive de cîştig. De aceea prinţesa dansatoare a ’fost supusă unei pedepse. Dar ea a dispărut din oraş şi autorităţile s’au pus în urmărirea ei. * Un pianist rezistent. Pianistul Wily Kuchar din Riodi-Janeiro (capitala Braziliei) a reuşit să stabilească un record de timp. El a cîntat neîntrerupt 78 ore, adecă 3 zile şi şase ceasuri. Pianistul rezistent ar mai fi continuat, fiindcă acest efort părea că nu l-a obosit prea mult. Dr foamea l-a râzat şi s'a văzut constrins să renunţe. Stomacul nu vrea sâ ştie de ambiţii şi recorduri. * Hoover, pescar. Preşedintele Statelor Unite d. Hoover este la fel de pasionat om poitic şi pescar. Cu năvodul in mină, d. Hoover a cunoscut succese tot atât de mari ca şi cel recent obţiut In alegeri Astfel preşedintele american a izbutit odată să prindă un delfin de 15 pfunzi şi o ştiucă de dni pfunzi greutate. Americanii dores că d. Hoover să conducă cîrma statului tot atît de bine cum mînuește undiţa la pescuit.* Comoara pierdută. Din Londra se anunță că din Captown (Africa de Sud) trebuiau să fie transportate în Anglia diamante din minele statului din Namaqua In valoare de 93 milioane shilingi. Transportul urma să sa efectueze cu aeroplanul. Dar din cauza unei furtuni, avionul s’a prăbuşit în ocean şi comoara de diamante a fost înghiţită de valuri. * Statistica hârtiei. Un statistician englez a făcut o socoteală foarte interesantă. El a calculat că hârtia Întrebuințată in toată lumea într’o săptămină, ar putea Înveli întreg pămintul cu cinci foi suprapuse. Prin urmare oamenii consumă extraordinar de multă hârtie. Am putea ajunge deci odată să epuizăm toată materia brută in care se extrage harta. Din fericire însă hirta veche servește la fabricarea nouilor stocuri, aşa încât oamenii vor avea mereu pace să scrie şi mereu vor putea citi gazete. „OPINIA LITERARA ŞI ARTISTICĂ Moartea nuvelei. Iyela aproape nu mai este cetivată în literatura contimporană. Faptul că datoreşte în bună parte concurenţei serioase, pe care i-au făcut-o foiletoanele gazetelor. Scriitorul preferă astăzi să-şi trlaseze imaginaţia în subsolurile ziarelor, reuşind astfel să fie şi mai mult, cit şi mai bine retribuit. In piu , marele public este pasionat de romanele lungi cu peripeţii şi aventuri extraordinare. Comercializând inspiraţia, autorii îşi lungesc forţa, nuvelele şi le prefac în romane. Ceia ce destur pregăteşte bine moartea nuvelei. i. b. FAPTE La înmormântare, înmormântarea scriitorului german Herman Sudmann a avut loc la Berlin cu sinceră sobrietate. Ceia ce a impresionat însă mai mult, a fost gestul marelui dramaturg Gerhard Hauptmann. Acesta a depus pe sicriul ilustrului dispărut o admirabilă jerbă de trandafiri albi, Sudermann iubea aceste flori cu pasiunea unui îndrăgostit. Şi bătrânul Hauptmann, amicul sincer, n'a uitat la moartea colegului să-i aducă această ultimă satisfacţie. Anecdotă cu morală. Cunoscutul scriitor francez Francis Carco a povestit de curând această caracteristică anecdotă. Fiul de 16 ani se adresează tatălui său : — „Papa, vreu să mă însor“. — „Dar bine, boete, tu eşti prea tânăr şi prea naiv“. — „Şi dacă n'aş fi atât de tânăr şi naiv“... Atunci, desigur, n'ai vrea să te mai căsătoreşti vreodată !“ Diferite ştiri. — Artiştii Teatrului Naţional din Capitală au trimis o delegaţie ministrului artelor, cerând mărirea salariilor. — Un anticar din Paris a fost condamnat la o sută mii franci despăgubiri fiindcă a vîndut nişte scrisori ale lui Romain Rolland, ţară încuviinţarea acestuia. — Folclorul muzical romăsc din diferite regiuni ale că a fost imprimat pe plăci fonografice, care vor fi puse în curând în vânzare. — La 30 ianuar 1929 soseşte la Bucureşti cunoscuta artistă franceză Huguette Duflos, care va da în Capitală o serie de spectacole. (Continuarea în pag. IV-a) Sunt deabia câteva noi, de când d-rul Paul Voivenel a depus în principalele librării pariziene, volumul său de esseuri ştiinţifice şi psichologice Intitulat Castitatea perversă". Singur titlul, vrea să evoce situaţii şi realităţi, demne de frenezia de sexualitate a vremurilor noastre. Castitatea perversă e oglinda limpede a viciilor ce zugruma sufletele înăcrite, ale fetelor bătrâne. Exemple curioase, pagini de patologie, se desfăşoară în cartea d-rului Voivenel. Multe popoare au manifestat o oarecare repugnanţă pentru uriciosul caracter al fetelor bătrâne. D-rul Voivenel vede însă mai departe. Alături de calomnii, nojurii, răutăţi, se profilează perversitatea, ce conduce la crimă. Şi el relatează cu un mare bagaj de amănunte, povestea tristă a studentului, care acum, vre’o doi ani, a tulburat liniştea unui menaj. Două fete bătrâne locuiau la Viena, în aceiaş casă. Clevetitoare, dar prietene devotate, ele îl primiră pe student In locuinţa lor, şi-i oferiră cu un preţ derizoriu, cameră şi masă. Dar acesta nu putea plăti nie minima sumă pretinsă. In consecinţă, el dădu satisfacţii de ordin sentimental, celei mai bătrâne dintre fete, care avea peste 60 de ani. Prietena sa observând cum stau lucrurile, îi tăie acesteia beregata cu un cuţit. Astfel scandalul fu dat pe faţă, şi studentul, împreună cu criminala, cumpărură în faţa juraţilor. Alte perversiuni Cel mai interesant capitol al lucrărei d-rului Voivenel, îl reprezintă „anonimografia*.Această perversiune e caracteristică unei sexualităţi nesatisfăcute. După o statistică recentă, cele mai multe scrisori anonime si scriu In Germania. Au fost descoperite persoane specializate în acest gen de corespondenţă, şi cari n’aveau alt scop decât ponegrirea sistematică a aproapelor. Obscenităţi oribila se amestecă în rândurile anonimelor. Ele fac dovada imediată a une depravări şi sleiri nervoase. Isadora Duncan Un alt capitol al moravurilor moderne, interesant şi mult discutat, alături de formele patologice descrise de d-rul Voivenel, rămâne cel relativ la pio- CARNETUL CU ACTUALITĂŢI Ancheta asupra moravurilor moderne Părerile d-rului Paul Voivenel.—Ce fac fetele bătrâne. Anonimografia. Prima exhibiţie a nudului. Cinematograful viitorului, de I. FR. BOTEZ Pregătirile militare ale Germaniei Ziarul parizian „La Journa.* constată câ In 1913, efectivu pe picior de pace al armatei germane era de 900,000 soldaţi, şi se cheltuiau pentru înarmări şi echipament 125 milioane mărci-aur. Astăzi în 1928, Germania are armata limitată la 100,000 soldaţi, dar chitueşte anual pentru dânsa 145 milioane mărciaur. Ca utilaj industrial, ca materii prime, înarmări ascunse (aeroplane, gaze otrăvitoare) şi număr de soldaţi (camuflaţi in societăţi sportve),puterea militară a Germaniei este formidabilă. Ziarul francez închee: „Se poate vorbi de intenţiile paşnice ale Germaniei, dar nu se poate spune câ ea ar fi dezarmată. Dacă ar avea poftă, numai în câteva luni ar putea pune pe picioare o maşină de război poate mai redutablă decât aceia pe care am cunoscut-o Săteni, scoateţi plugurile Sunt mai bine de 6 săptămâni de când s'a strâns totul de pe câmp. Doară pe alocuri, unde s'au făcut semănături de sfeclă, mai este de cărat, la gară. Ca atare a fost timp de odihnă, după munca istovitoare din Martie încoace. De un șir de ani se știe, că cerul e cam sgârcit cu noi și recoltele au fost mai slabe,— (nu mai vorbim de Basarabia, unde este chiar lipsă mare). Nu e un secret pentru nimeni, că deşi suntem ţară agricolă—din masistrămoşi,o stenii încă lucrează în mod cu totul primitiv ogorul. Acum două zile în tren un agricultor din Moldova, proprietar cu cultură occidentală,—cu multă amărăciune ne-a arătat din fuga trenului, ici colea câte un ogor arat şi ne-a explicat ce folos ar fi, dacă tot ogorul ar fi arat acuma. L-am întrebat atunci, de ce nu îndeamnă sătenii de pe moşia lui, să-şi are ogoarele, când timpul e aşa de frumos şi pământul plin de umezeală ? Răspunsul fu: „nu mai avem nici o trecere şi ţaranii nu voesc să vină cu plată la arătura mea". Chiar când scriam aceste rânduri, au venit la mine doi săteni din Bucovina pentru căutarea sănătăţii. Profit de ocazie, şi întreb dacă şi-au arat ogorul şi au semănat grâul. Răspunsul fu : „Nu , că mai au timp până la anul nou, numai si nu ningă"... Am văzut de multe ori semănănd grâu în ajun de Crăciun, dar am mai văzut, înainte de război grâul răsărit la Sata Maria. Socot că ar trebui de găsit mijloace ca sătenii să-şi are pogoarele acuma, cât e timpul atât de propice şi bine le va prinde la primăvară cu ogoarele arate, căci nu se ştie când se sfârşeşte iarna. Dr. Alex. Manolescu Burdujeni / In pag. ma Ultima Oră, telegrafică și telefonică S’au împlinit zece ani de când Bucovina a revenit la sânul Moldovei, şi decând Ardealul s’a alipit la regatul liber. Poporul românesc se va gândi totdeauna cu evlavie la împrejurările şi oamenii care au înscris aceste micrl’acte în Istoria patriei, sub domnia neuitatului rege Ferdinand. Ne-a rămassarcina organizării României Mari şi a unificării sufleteşti a provinciilor. Până astăzi, am făcut prea puţin în această direcţie. E adevărat că şi timpul a fost scurt, dar şi oamenii s’au arătat prea pătimaşi. Cufundaţi în certuri politice, conducătorii partidelor s’au dovedit prea excluzivişti şi lacomi de dominaţiune ; prea interesaţi şi pofticioşi de câştiguri personale ; prea ambiţioşi şi necumpăniţi la acţiune. E nevoe să cugetăm mai profund la interesul naţional şi la îndatorirea conducătorilor de Stat, să depunem muncă devotată şi să facem jertfe personale, pentru a ne dovedi vrednici de moştenirea sfântă a războiului de întregire. întâmplarea a făcut ca astăzi să se afle la cârma ţării oamenii care au proclamat unirea la Alba lulia. Dorim ca şi astăzi să fie animaţi de acelaş patriotism nobil şi să conducă ţara cu devotament şi chibzuinţă, pentru a desăvârşi actul istoric pe care l au îndeplinit la 1 Decembrie 1918. 10 ani de la Întregirea Româiei blema exhibiţiei nudului. Nenumăraţi scriitori l-au studiat din punct de vedere etic şi omenesc. Pe noi nu ne intreseaza Insă atât partea teoretică a chestiunei, cât rezultatele sale practice. In anul 1902, neîntrecuta dansatoare Isadora Duncan, rupând fals cu tradiţia, avu curajul să apară desculţă la un mare spectacol de artă. Admratorii artistei aplaudară, ceilalţi siterara pur şi simplu. Dar senzaţiile puternice trezite în spectatori prin această inovaţie, nu fură fără rezultat. Exhibiţia nudului Un an mai târziu, el vansa*dorei Duncan, d-ra Oga Des(Continuarea In pag. IV-a)