Opinia, decembrie 1928 (Anul 24, nr. 6465-6488)

1928-12-01 / nr. 6465

In «Opinia» de Mercuri s'a remarcat o informaţie care me­rită un mic comentar. D. Popo­­vici, actualul ministru de Finan­ţe, aleargă de la d. V. Brătianu la d. Victor Antonescu şi înapoi ca să afle în ce stadiu a lasat guvernul liberal tratativele împru­mutului extern. Vi s'ar părea curioasă această atitudine căci este normal ca arhivele ministerului de Finanţe să păstreze urmele exacte a tu­turor dis­uţiilor, rapoartele d-lui V. Antonescu, instrucţiile d-lui Brătianu, memoriile guvernului, a bancherilor străini, a legaţiilor noastre, etc, etc. şi d. Popovici n'ar avea decât să consulte ar­hivele pentru a se lămuri pe de­plin şi să asigure continuitatea— în măsura în care o doreşte—cu predecesorul său. Ar fi însă să nu cunoaştem maniera de lucru liberală. Pariem că, în conformitate cu o veche tradiţie a partidului, toate actele importante au fost sustrase din arhiva­­Statului. Lucrul acesta partidul liberal i-a practicat ori de câte ori a părăsit puterea şi-l va practica ori de câte ori ţara îi va mai da prilejul să-l facă. D. V. Brătianu consideră că tratativele urmate de România sunt guvernarea trecută sunt un secret al său propriu , că munca sa, care i-a fost plătită din bu­getul public, este ceva de care nu are a răspunde­­ că telegra­mele, achitate de Stat, sunt un bun al său, şi că delegaţii pe care i-a trimes sunt oamenii săi şi nu ai ţărei. De aici plecând, el îşi ia drep­tul să lese ministrului ce-i ur­mează, o masă de lucru liberă de om­ şi ce hârtie lucrată, o masă de lucru cu o calamară şi un condei, pentru ca succesorul său s'o iee de la început. Sabotare sistematică menită să facă «mi­zerii» partidului advers, să-i în­­greue opera, să provoace înceti­neală, zăbavă şi ezitări. Politi­canii îşi fac mizerii. Ţara plăteşte. Marele patriot ce este d. V. Brătianu ştie precis, că din vina d-sale, Romînia se zbate într o situaţie teribilă, că fiece zi de întârziere a împrumutului este plătită foarte scump, dar toate acestea sunt neînsemnate pe lân­gă plictiseala pe care o resimte d. Popovici şi care îl umple de bucurie pe fostul vistiernic. Faptul nu poate să nu ne sug­gereze amintirea acelor general care trec o noapte populată de visuri plăcute şi măreţe în tim­pul în care trupele generalulu din sectorul vecin, înfrânte ş zdrobite de oboseală se retrag in dezordinea şi în deznădejdea întunericului. In curând un număr de noi delegaţi vor merge la Paris, la Londra şi la Berlin ca să tra­­ze împrumutul în numele gu­vernului nostru. Ei vor holba ochii, vor căsca gura, şi vor plimba pa masa verde mâni neocupate şi inutile. Bancherii îi vor informa despre punctul de vedere pe care guvernul român l-a susţinut până aici. Străinătea întreagă va râde de confuzia lor şi d. V. Brâ­­tianu va triumfa. Frumos , eu-i aşa ? NECULAI DALU România Pitorească Dulce, dulce politică 2 Acum trei z­ie am văzut o scrisoare din Orhei cu ştampile cenzurei pe pilc ; ori am aflat că la Caliacra gazetele opozi­ţiei apar cu coloane albe, cele tipărite fiind pângărite de cen­zura prefectului respectiv şi to i­eri am văzut plicul unei scri­sori din Tighina cu aceiaşi ştam­pilă a infamiei pe care o purta scrisoarea din Orhei. Ce este asta ? Ce însemnează jocul acesta de-a puia-gaia sau de-a baba-oarb pe care-l joacă autoritate cu cetăţe­nii ? Şi un­de e infailibilita­ea guvernului în ce priveşte ridicarea măsuri­lor excepţionale ? Cine e răs­punzător şi unde trebue să cău­tăm pe vinovaţi ? Am înţeles să acordăm spm­­­­nul nostru noului guvern pen­­tru că am avut încredere în cu­vântul câtorva şefi a căror sin­cer­tate nu o puteam pune la hidu­ală ; am acordat sprijinul atât de mult, încât—ceea ce ne­repugnat întotdeauna—am fost consideraţi ca membru de par­tid şi înhămat la carul guver­nam­ental. Şi am stăruit în ati­tudinea noast­ă pentru ca soco­team că e bine ceea ce facem şi nu avem dreptul să facem opoziţie cu orice preţ. Cu o condiţie insă: să nu fim dezminţiţi în aşteptările noa­stre. Şi am avut până acum pri­lejul să constatăm gafa d-lui D. R. Ioaciţescu în chestia ma­nifestaţiei de Dumini­c din Ca­pitală şi astăzi samavolnicu­l Cenzurei care se menţine în u­­nele părţi ale ţării. Mai mult decât atît, primu gest al guvernului a fost desti­tuirea şefului siguranţei din Bălţi care l-a maltratat pe poetu' Manger , la două săptămîni după aceasta, s'a instituit o anchetă al cărei mers indică precis o do­rinţă de muşamalizare a afacerii şi deci cu concluzia logică a reintegrării şefului bătăuş. De ce a mai fost destituit atunci, dacă acum se încearcă o revenire ? Fiica Cezarului trebue să f­e curată de orice bănuială. Guver­nul actual, dacă vrea să-şi men­ţină situaţia de apărător al liber­­tăţilor publice, nu trebue să to­lereze nici un abuz, nu trebue să patroneze nici o nedreptate. Se pare că d. Maniu şovăc , fiecare informaţie din­­Viitorul" îl face să tremure de frică şi­­pentru a nu părea că încurajează anarhia—e gata să cadă în cea­laltă extremă, restrîngînd libertă­ţile pe cari le-a acordat in pri­mul moment. Temperamentul ne­­hotărit al d-lui Maniu, caracte­rul d-sale evasiv, sînt capabile să primejduiască situaţia între­­gului guvern. Tocmai pentru că înţelegem să sprijinim guvernul, îl subliniem greşelile şi faptele rele, pen (Continuarea in pag.. IV-a ASPECTE A Început abuzul? Epidemia,,, prăbuşi­rilor Cea mai nouă prăbuşire s’a pro­dus la Viena. O casă în reparaţie din str. Alserbachsf, s’a năruit brusc. De data aceasta, din fericire, n’au fost victime omeneşti. /JAK FOLiriC­iOjriDiAAr SAHBftTA 1 DECEMBRIE mi 'Ji A.NUNOIUKI se primato 1* toate Agenţiile de Publicitata V 1* A­duatniatraţia ziarului Iaşi—Str. Eldraesca 17 mm Actualităţi politice Nu vor domnii prefecţi Guvernul a anunţat alegeri fibere şi a ridicat cenzura. Păcat însă că sunt unii prefecţi de judeţ care nu vor să recu­noască Bunele intenţii ale gu­vernului. Astfel, prefectul de AlBa (Ardeal) a dat o circulară, anunţând că nu îngădue pro­­paganda efectorală fără auto­rizaţie specială din partea du misafe. Prefectul de Caliacra (Do­brogea) supune gazetefe la o cenzură nemiloasă şi fae co­roane întregi. In Basarabia funcţionează cenzura poştală. In diferite centre s-au format cere afe ^.conştiinţei cetăţeneşti» care opresc propaganda opo­ziţiei. Aftfef, ategerife sínt fißere... Propagandă Este şi o parte comică a propagandei efectorate în jud. Iaşi. Unii propagandişti spun ţă­­rănimii că guvernul Maniu este... «catolic». Chiar pe lis­ta guvernamentală din Iaşi figu­­rează oameni cu nume „cato­liceHans­­Rang), Alfons (Herovanul, Thiers (Bulău), AniBal (durea), . . , papistași care vor să mute paştele la Crăciun și vice-versa ! E nostim, în adevăr, dar nu credem să prindă atît de fesne. .. Din toată lumea Prinţesa dansatoare. Prin­ţesa Medgidia Mustafa, soţia p­inţului Abdul Kadir, fiul sul­tanului Abdul Hamid, a ajuns la Budapesta o simplă dansa­toare. Ea duce un trai mizer şi s’a văzut chiar nevoită să recurgă la unele procedee a­­buzive de cîştig. De aceea prin­ţesa dansatoare a ’fost supusă unei pedepse. Dar ea a dispă­rut din oraş şi autorităţile s’au pus în urmărirea ei. * Un pianist rezistent. Pia­nistul W­ily Kuchar din Rio­­di-Janeiro (capitala Braziliei) a reuşit să stabilească un record de timp. El a cîntat neîntrerupt 78 ore, adecă 3 zile şi şase ceasuri. Pianistul rezistent ar mai fi continuat, fiindcă acest efort părea că nu l-a obosit prea mult. D­r foamea l-a râz­a­t şi s'a văzut constrins să renunţe. Stomac­ul nu vrea sâ ştie de ambiţii şi recorduri. * Hoover, pescar. Preşedin­tele Statelor­ Unite d. Hoover este la fel de pasionat om po­­itic şi pescar. Cu năvodul in mină, d. Hoover a cunoscut succese tot atât de mari ca şi cel recent obţ­iut In alegeri Astfel preşedintele american a izbutit odată să prindă un delfin de 15 pfunzi şi o ştiucă de d­ni pfunzi greutate. Americanii dores că d. Hoo­ver să conducă cîrma statului tot atît de bine cum mînuește undiţa la pescuit.* Comoara pierdută. Din Londra se anunță că din Cap­­town (Africa de Sud) trebuiau să fie transportate în Anglia diamante din minele statului din Namaqua In valoare de 93 milioane shilingi. Transportul urma să sa efectueze cu aero­planul. Dar din cauza unei fur­tuni, avionul s’a prăbuşit în o­­cean şi comoara de diamante a fost înghiţită de valuri. * Statistica hârtiei. Un sta­tistician englez a făcut o soco­teală foarte interesantă. El a calculat că hârtia Întrebuințată in toată lumea într’o săptămină, ar putea Înveli întreg pămintul cu cinci foi suprapuse. Prin ur­mare oamenii consumă extraor­dinar de multă hârtie. Am putea ajunge deci odată să epuizăm toată materia brută in care se extrage hart­a. Din fericire însă hirt­a veche ser­vește la fabricarea nouilor sto­curi, aşa încât oamenii vor a­­vea mereu pa­ce să scrie şi mereu vor putea citi gazete. „OPINIA L­ITERARA ŞI ARTISTICĂ Moartea nuvelei. Iyela aproape nu mai este ce­tivată în literatura contimporană. Faptul că datoreşte în bună parte concurenţei serioase, pe care i-au făcut-o foiletoanele gazetelor. Scrii­torul preferă astăzi s­ă-şi trlaseze imaginaţia în subsolurile ziarelor, reuşind astfel să fie şi mai mult, cit­­ şi mai bine retribuit. In piu , marele public­ este pasionat de ro­manele lungi cu peripeţii şi aven­turi extraordinare. Comercializând inspiraţia, autorii îşi lungesc forţa, nuvelele şi le prefac în romane. Ceia ce des­tur pregăteşte bine moar­tea nuvelei. i. b. FAPTE La înmormântare, înmormântarea scriitorului ger­man Herman Sud­­­mann a a­­vut loc la Berlin cu sinceră so­brietate. Ceia ce a impresionat însă mai mult, a fost gestul ma­­relui dramaturg Gerhard Haupt­mann. Acesta a depus pe si­criul ilustrului dispărut o admi­rabilă jerbă de trandafiri albi, Sudermann iubea aceste flori cu pasiunea unui îndrăgostit. Şi bătrânul Hauptmann, amicul sincer, n'a uitat la moartea co­legului să-i aducă această ulti­mă satisfacţie. Anecdotă cu morală. Cunoscutul scriitor francez Francis Carco a povestit de curând această caracteristică anecdotă. Fiul de 16 ani se adresează tatălui său : — „Papa, vreu să mă însor“. — „Dar bine, boete, tu eşti prea tânăr şi prea naiv“. — „Şi dacă n'aş fi atât de tânăr şi naiv“... Atunci, desigur, n'ai vre­a să te mai căsătoreşti vreodată !“ Diferite ştiri. — Artiştii Teatrului Naţional din Capitală au trimis o dele­gaţie ministrului artelor, cerând mărirea salariilor. — Un anticar din Paris a fost condamnat la o sută mii franci despăgubiri fiindcă a vîn­­dut nişte scrisori ale lui Romain Rolland, ţară încuviinţarea aces­tuia. — Folclorul muzical romă­­sc din diferite regiuni ale că a fost imprimat pe plăci fono­­grafice, care vor fi puse în cu­rând în vânzare. — La 30 ianuar 1929 soseşte la Bucureşti cunoscuta artistă franceză Huguette Duflos, care va da în Capitală o serie de spectacole. (Continuarea în pag. IV-a) Sunt deabia câteva noi, de când d-rul Paul Voivenel a de­pus în principalele librării pari­ziene, volumul său de esseuri ştiinţifice şi psichologice Intitulat Castitatea perversă". Singur titlul, vrea să evoce situaţii şi realităţi, demne de frenezia de sexualitate a vremurilor noastre. Castitatea perversă e oglinda limpede a viciilor ce zugruma sufletele înăcrite, ale fetelor bă­trâne. Exemple curioase, pagini de patologie, se desfăşoară în cartea d-rului Voivenel. Multe popoare au manifestat o oare­care repugnanţă pentru uriciosul caracter al fetelor bătrâne. D-rul Voivenel vede însă mai departe. Alături de calomnii, nojurii, răutăţi, se profilează perversita­tea, ce conduce la crimă. Şi el relatează cu un mare bagaj de amănunte, povestea tristă a stu­dentului, care acum­, vre’o doi ani, a tulburat liniştea unui me­­naj. Două fete bătrâne locuiau la Viena, în aceiaş casă. Cleveti­toare, dar prietene devotate, ele îl primiră pe student In locuinţa lor, şi-i oferiră cu un preţ de­rizoriu, cameră şi masă. Dar acesta nu putea plăti nie minima sumă pretinsă. In conse­cinţă, el dădu satisfacţii de or­din sentimental, celei mai bă­trâne dintre fete, care avea peste 60 de ani. Prietena sa observând cum stau lucrurile, îi tăie aces­teia beregata cu un cuţit. Astfel scandalul fu dat pe faţă, şi stu­dentul, împreună cu­ criminala, cumpărură în faţa juraţilor. Alte perversiuni Cel mai interesant capitol al lucrărei d-rului Voivenel, îl re­prezintă „anonimografia*.Această perversiune e caracteristică unei sexualităţi nesatisfăcute. După o statistică recentă, cele mai multe scrisori anonime si scriu In Germania. Au fost des­coperite persoane specializate în acest gen de corespondenţă, şi cari n’aveau alt scop decât po­negrirea sistematică a aproa­­pelor. Obscenităţi oribila se ames­tecă în rândurile anonimelor. Ele fac dovada imediată a une depravări şi sleiri nervoase. Isadora Duncan Un alt capitol al moravurilor moderne, interesant şi mult discutat, alături de formele pa­tologice descrise de d-rul Voi­venel, rămâne cel relativ la pi­o- CARNETUL CU ACTUALITĂŢI Ancheta asupra moravurilor moderne Părerile d-rului Paul Voivenel.—Ce fac fetele bătrâne. Anonimografia.­­ Prima exhibiţie a nudului. Cinematograful viitorului, de I. FR. BOTEZ Pregătirile militare ale Germaniei Ziarul parizian „La Journa.* constată câ In 1913, efectivu pe picior de pace al armatei germane era de 900,000 soldaţi, şi se cheltuiau pentru înarmări şi echipament 125 milioane mărci-aur. Astăzi în 1928, Germania are armata limitată la 100,000 sol­daţi, dar ch­itueşte anual pen­tru dânsa 145 milioane mărci­­aur. Ca utilaj industrial, ca mate­rii prime, înarmări ascunse (ae­roplane, gaze otrăvitoare) şi nu­măr de soldaţi (camuflaţi in societăţi sport­ve),­puterea mi­litară a Germaniei este formi­dabilă. Ziarul francez închee: „Se poate vorbi de intenţiile paşnice ale Germaniei, dar nu se poate spune câ ea ar fi de­zarmată. Dacă ar avea poftă, numai în câteva luni ar putea pune pe picioare o maşină de­ război poate mai redutab­lă de­cât aceia pe care am cunos­cut-o­ Săteni, scoateţi plugurile Sunt mai bine de 6 săptămâni de când s'a strâns totul de pe câmp. Doară pe alocuri, unde s'au făcut semănături de sfeclă, mai este de cărat, la gară. Ca atare a fost timp de odihnă, după munca istovitoare din Mar­tie încoace. De un șir de ani se știe, că cerul e cam sgârcit cu noi și re­­coltele au fost mai slabe,— (nu mai vorbim de Basarabia, unde este chiar lipsă mare). Nu e un secret pentru nimeni, că deşi suntem ţară agricolă—din masi­strămoşi,o s­tenii încă lucrează în mod cu totul primitiv ogorul. Acum două zile în tren un a­­gricultor din Moldova, proprie­tar cu cultură occidentală,—cu multă amărăciune ne-a arătat din fuga trenului, ici colea câte un ogor arat şi ne-a explicat ce folos ar fi, dacă tot ogorul ar fi arat acuma. L-am întrebat atunci, de ce nu îndeamnă sătenii de pe moşia lui, să-şi are ogoarele, când timpul e aşa de frumos şi pământul plin de umezeală ? Răspunsul fu: „nu mai avem nici o trecere şi ţaranii nu voesc să vină cu plată la arătura mea". Chiar când scriam aceste rân­duri, au venit la mine doi săteni din Bucovina pentru căutarea sănătăţii. Profit de ocazie, ş­­i întreb dacă şi-au arat ogorul şi au semănat grâul. Răspunsul fu : „Nu , că mai au timp până la anul nou, nu­mai si nu ningă"... Am văzut de multe ori semă­­nănd grâu în ajun de Crăciun, dar am mai văzut, înainte de răz­­bo­i grâul răsărit la Sa­ta Ma­ria. Socot că ar trebui de găsit mijloace ca sătenii să-şi are p­o­goarele acuma, cât e timpul a­­tât de propice­­ şi bine le va prinde la primăvară cu ogoarele arate, căci nu se ştie când se sfârşeşte iarna. Dr. Alex. Manolescu Burdujeni / In pag. m­a Ultima Oră, telegrafică și telefonică ­ S’au împlinit ze­ce ani de când Bu­covina a revenit la sânul Moldovei, şi decând Ardealul s’a alipit la regatul li­ber. Poporul româ­nesc se va gândi totdeauna cu evla­vie la împrejurări­­le şi oamenii care au înscris aceste micrl’acte în Isto­ria patriei, sub domnia neuitatului rege Ferdinand. Ne-a rămas­­sarcina orga­nizării României Mari şi a u­­­nificării sufleteşti a provin­ciilor. Până astăzi, am făcut prea puţin în această di­recţie. E adevărat că şi timpul a fost scurt, dar şi oamenii s’au arătat prea pă­timaşi. Cufundaţi în certuri poli­tice, conducătorii partidelor s’au dovedit prea excluzi­­vişti şi lacomi de domina­­ţiune ; prea interesaţi şi pof­ticioşi de câştiguri perso­nale ; prea ambiţioşi şi ne­cumpăniţi la acţiune. E nevoe să cugetăm mai profund la interesul naţio­nal şi la îndatorirea condu­cătorilor de Stat, să depu­nem muncă devotată şi să facem jertfe personale, pen­tru a ne dovedi vrednici de moştenirea sfântă a războ­iului de întregire.­­ întâmplarea a făcut ca astăzi să se afle la cârma ţării oamenii care au pro­clamat unirea la Alba lulia. Dorim ca şi astăzi să fie a­­nimaţi de acelaş patriotism nobil şi să conducă ţara cu devotament şi chibzuinţă, pentru a desăvârşi actul is­toric pe care l au îndeplinit la 1 Decembrie 1918. 10 ani de la Întregirea Româie­i blema exhibiţiei nudului. Nenu­­măraţi scriitori l-au studiat din punct de vedere etic şi ome­nesc. Pe noi nu ne int­reseaza In­să atât partea teoretică a ches­­tiunei, cât rezultatele sale pract­ice. In anul 1902, neîntrecuta dan­satoare Isadora Duncan, rupând f­als cu tradiţia, avu curajul să apară desculţă la un mare spec­tacol de artă. Adm­ratorii ar­tistei aplaudară, ceilalţi siterara pur şi simplu. Dar senzaţiile puternice tre­­zite în spectatori prin această inovaţie, nu fură fără rezultat. Exhibiţia nudului Un an mai târziu, el va­ns­a­*­dorei Duncan, d-ra O­ga Des­(Continuarea In pag. IV-a)

Next