Opinia, octombrie 1929 (Anul 25, nr. 6717-6743)

1929-10-01 / nr. 6717

v­ i­ i V­­ 1 Hoţii de avioane.—De câtva timp poliţia americană a fost în­­cunoştiinţată că dispar avioanele din diferite oraşe. Aeroplanele pornesc în zbor şi apoi nu se mai reîntorc. La început s-a cre­zut că este vorba de trădarea unor aviatori spioni, în favoarea ţăril or din America centrală. Dar Începând cercetări întinse, auto­­st­uţţile din Statele Unite au des­coperit spre surprinderea gene­rală, că avioanele sânt furate de o bandă îndrăzneaţă de tâlhari. Bandiţii aveau şi ei aeroplane, şi în plin zbor, sub ameninţarea mitralierelor, îi obligau pe pi­loţi să ateriseze şi să le predea aparatele. In modul acesta au fost furate aproape 30 avioane, care vândute altor state, au a­­dus hoţilor beneficii de sute de milioane. Operaţia dovedeşte în­deajuns puterea şi îndrăzneala bandiţilor americani, care au a­­juns să depăşească chiar şi ima­ginaţia senzaţionalelor filme de cinematograf.* Lipsesc ingineri în Rusia.— Ziarele din Moscova anunţă că nu toată Rusia se resimte o mare lipsă de ingineri. Uzinele din Donetz şi munţii Urali solicită mereu ingineri, dar nimeni nu se prezintă. La bursa de cons­­trucţiuni din Leningrad, în cursul lunei trecute, s-au produs 624 cereri de ingineri. Asemenea specialişti lipsesc in Rusia, pen­tru că foarte mulţi au fugit în alte ţări. O crimă descoperită după 120 ani.­La Chemnitz (Germa­nia) justiţia a trebuit să-şi recu­noască o mare greşală. Acum 120 ani tribunalul de acolo a pedepsit patru persoane (două au fost condamnate la moarte şi două la 20 ani închisoare), pen­­tru că ar fi ucis şase grăniceri. Cei condamnaţi au jurat că sânt complect nevinovaţi, dar justi­ţia şi-a menţinut părerea, pe­depsele find executate. Şi iată că zilele trecute, găsindu-se o scrisoare din 1809, s'a aflat cine sânt adevăraţii culpabili. Din nefericire nimeni nu mai poate repara eroarea comisă; cei pedepsiţi pe nedrept sânt morţi de mult.* O moştenire imensă.—Ma­rele milionar scoţian din Ruth­­sen (Anglia), anume Fufe Jame­son a murit zilele trecute, lă­sând averea colosală de 1,308,791 lire sterlin (un miliard şi 50 mi­lioane lei). Moştenitorii au tre­buit să plătească taxe de suc­cesiune în valoare de 422,301 lire (cam 350 milioane lei), so­cotite ca cele mai mari taxe de moştenire plătite vreodată în Anglia. La aşa avere, aşa impo­zite ! Telefoane:­­ Administraţia Redacţia Administra,— Serviciul de noapte \\bU°te0t a l v v , î n R i se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi.— Strada Lăpuşneanu 37­3 LEI EXEMPLARUL 391 a ZIAR POLITIC COTIDIAN MARŢI 1 OCTOMBRIE 1929 — n­l—«! III Ml ■ imînrF—— ABONAMENTE Lei 1000 .... pe un an „ 600 .... , 6 luni 1. 300 .... „ 3 „ ATELIERELE TIPOGRAFICE, IAȘI.—STR. LĂPUȘNEANU 37 Din cercurile liberale se anunţă că parlamentarii acestui partid nu reintră in Corpurile legiuitoare nici în noua sesiune care se va deschide la 15 Noembre. Ce-i dreptul, hotărârea e logică. Conducerea partidului liberal a declarat astă vară că părăsirea parlamentului e „definitivă11, adică va dăinui în tot timpul guvernării d-lui Maniu. Şi deci liberalii nu ar putea reveni, fără o gravă ştir­bire a prestigiului de partid. In schimb, demonstraţia anti­­parlamentară a partidului liberal păcătueşte şi faţă de democraţie şi faţă de oportunitatea politică, încă de atunci când s-a produs, am criticat retragerea din parla­ment,­­ ca un gest care nesoco­teşte democraţia reprezentativă şi abandonează cea mai bună arenă de luptă politică. Liberalii greşesc şi ca tactică. Dacă retragerea lor ar fi deter­minat căderea guvernului, sau ar fi nimerit macar coincidenţa unei schimbări de regim,—demonstraţi­­unea s‘ar fi putut legitima. Dacă însă guvernul va dăinui şi sesi­unea Corpurilor legiuitoare va con­tinua normală, — retragerea libe­rală va trăda o slăbiciune politică, ca urmarea scăderii prestigiului de partid. Şi se înţelege că direcţia unui partid are datoria să evite aseme­nea situaţiuni jenante. Evenimentele politice din cursul toamnei vor dovedi dacă liberalii şi averescanii au făcut o gravă eroare de tactică. Moratorul agricol Faţă de starea critică a agri­cultorilor, se emisese ideia unui morator agricol. Guvernul respinge ideia, taxând-o de „leacuri băbeşti“. In dezvoltarea normală a eco­nomiei unei ţări, soluţia morato­­rului poate să fie într’adevăr un „leac băbesc“. Dar când ai men­ţinut agricultura in situaţia anor­mală , când n'ai evitat prăbuşirea sforţărilor plugăreşti; n ai pregă­tit credit pentru săteni şi ai lăsat drum speculei fără control,de prea mult indiferentism în a refuza ideia moratorului. Dacă s'a legi­ferat moratorul preventiv pentru comerţ, de ce nu s’ar acorda şi agricultorilor acest sprijin tranzi­toriu ? căci un credit normal şi e­­ficace, nu vor căpăta în lunile ce vin. Asta-i sigur. ACTUALITĂŢI POLITICE BOICOTAREA PARLAMENTULUI TACTICA GREŞITĂ A OPOZIŢIEI DIN TOATA LUMEA IMPORTANTE DESCOPERIRI în regiunile polare Din Moscova se anunţă că o nouă expediţie de savanţi ruşi în regiunile polare, a făcut unele senzaţionale descoperiri. Astfel lân­gă Norilsk (70 grade latitudine nordică), s’au găsit bogate mine de cărbuni, precum şi importante zăcăminte de datină, poladium, nichel, cobalt şi alte metale. De asemenea în ţinuturile Muksa şi Tanjmasa au fost descoperite fi­loane de aur şi blocuri mari de wolfram şi molibden. Toate aceste metale sânt foarte preţioase. De aceia descoperirile din regiunea polară a sovietelor prezintă deo­sebita însemnătatte nu numai din punct de vedere ştiinţific. ASPECTE Am revenit_ Mărturisesc că reproşurile tale sânt Întemeiate: de ce să-mi murdăresc scrisul In zilele aces­tea minunate de toamnă, cu portrete de politician! şi să în­cerc desgustul de a-i vedea a­­poi—după ce i-am fixat la locul cuvenit—venind să-mi strângă mâna şi, făcând abstracţie de fondul articolelor mele în care îl executam fără cale de atac, să-mi „admire" stilul şi talentul literar ? Ce contează, în raport cu fru­museţea unei crisanteme, succe­sul electoral al unui Conu Iancu oarecare ? Şi ce rămâne, după ce s'au evaporat aburii alcoolu­lui consumat împreună cu agenţii electorali, din toată agitaţia ste­rilă a celui mai bun elector, a celui mai sincer luptător chiar? Toate nimicurile acestea se destramă în vânt, în vântul toam­nei acesteia care ne învălue cu lumina ei astăzi, cu ceaţa ei mâne, cu valurile de ploae în curând. Se distramă în vânt discursurile, manifestele se duc să putrezească în lăzile de gu­noi, ca o consacrare definitivă a valorii lor morale şi stilistice, se duc acolo unde le este locul. Nu rămâne nimic, dar abso­lut nimic din toate acestea. Şi de aceea ai dreptate când îmi reproşezi, dragul meu prieten, că îmi pierd vremea inutil când mă ocup de nimicurile acestea, în loc să savurez amurgurile de toamnă, să rătăcesc printre gră­dinile triste ca parcul din colo­­quiul sentimental al lui Verlaine și—poate—să mai răscolesc o patimă de altă natură decât a­­cele josnice de care m'am ocu­pat în ultimile zile. Dintr’un ram uscat de copac, pe care acum o lună încă veghiau frunzele şi cântau păsările, dintr’o crisantemă albă sau dintr’un fir de funigei, se poate extrage mai multă învăţătură decât din toate sforţă­ (Continuarea în pag. II-a) Intre cămin, şcoală şi librărie Acum în Septembrie e în plină fierbere căminul, şcoala şi libră­ria. La universitate Insă, — alma mater—e linişte ca într'un tem­­lu. Cursurile academice — spre deosebire de cele primare şi se­cundare — încep cam pe la 1 Noembrie. Dar linişte şi mono­tonie e şi în căminul unde nu s'aude glasul nici măcar al unui singur copil!,. In casele însă unde familia nu constă numai din două persoane, ci mai sunt şi copii, de la 1—10, e forfoteală, vorbă multă, grijă şi­„datorii. Ca la inceput de an şcolar. Părinţii aleargă la şcoală pentru înscriere, unde casierul, cu chi­tanţierul deschis, îi aşteaptă cu dragoste. „Modestele taxe şcola­re “.De aici, cu lista de cărţi, lungă de un sfert de metru, co­lindă toate librăriile în căutarea de cărţi noui. Cărţile vechi nu mai sunt bune...Scârba antiqua­­rilor! Cu noua reformă a învă­ţământului secundar s-au alcătuit şi manuale noui, cu preţuri des­tul de ridicate. O carte, care îna­inte de război costa un leu, azi costă o sută ! Sărăcie lucie pe capul editori­lor şi spăsiţilor autori didactici 11 Şi, părinţii, când li se prezintă bonul, se îngălbinesc, oftează şi ...plătesc. Pentr'un singur elev de liceu unde îs mai mulţi copii într'o casă, vă rog să înmulţiţi suma aceasta cu numărul elevilor fraţi. Nu vă speriaţi, căci doar e un calcul simplu. Părinţii, cari vor să-şi înveţe copii, sunt siliţi să fie tributarii librăriilor, căci s’a trecut vremea, când pe-o carte învățau 2—3 elevi. Să nu mai vorbim de uniforme, pentru a cărora schimbare, anu­me căpitenii școlare au o ade­vărată slăbiciune !... Unii ar zice cu răutate: directori noi, uni­forme noi ; deci, afară cu unifor­mele vechi ! Să nu mai pomenim nici de global, nici de taxele comunale, nici de chirie, nici de lemne şi nici de zilnicele cheltueli pentru coşniţă. Faceţi vă rog socoteala tuturor acestor dări pentru un părinte şi vă veţi mira cum de mai pot face faţă atât cheltueli Cartea a ajuns un lux. Şcolile pentru sărăcime­ şi oamenii cu mijloace modeste de trai au de­venit un adevărat lux. Să trăiască democraţia !„, Pr. N. HODOROABA Noul guvern austriac D. Vaugoin (un spri­jinitor al Heimwehrului reacționar) este vice­cancelar al noului gu­vern austriac prezidat de d. Schober. Căsătoria a doi orbi Copilul lor vede normal Anul trecut a avut loc la Cer­năuţi căsătoria profesorului orb Iohann Duczek de la institutul orbilor din Capitala Bucovinei, cu o elevă a sa, de asemenea lipsită de vedere. Iată însă că zilele trecute soţia a dat naştere un copil, care are ochi frumoşi şi vede foarte bine. Faptul a produs interes în tot Cernăuţii, iar medicii au un caz destul de interesant de studiat. In această întâmplare, lumea vede o re­compensă dumnezeească; copi­lul a fost ferit de suferinţa chi­nuitoare a părinţilor, care nu-şi pot vedea pruncul iubit. Un leac contra furnatului î Ziarul Berliner Tageblatt a­­nunţă că Inginerul chimist Av­ra­­ntin Ernest ar fi descoperit un remediu contra fumatului Este vorba de nişte bomboane mici, din care fumătorii trebue să consume câteva pe zi. Aceste bomboane au gust dulce, foarte plăcut. In acelaş timp posedă şi însuşirea admirabilă că alungă pofta de a fuma. Se spune că aceia care s-au folosit de aceste bomboane, fumători pasionaţi, au căpătat oroare de ţigări. De­sigur, invenţia este minunată. Depinde acum dacă statului, ca­re are monopolul tutunului, i-ar conveni să se introducă prepa­ratul chimistului german. Tratativele anglo-ruse D. Dowgale­vski, ambasadorul sovietic la Paris, care tratează ac­tualmente la Londra reluarea ra­porturilor anglo-ruse. IN PAG. IV-a ULTIMA ORA „OPINIA" LITERARA SI ARTISTICA Feriţi-vă de vecini!.. A relatat ziarul nostru drama amoroa­să din Capitală. Un tânăr află de la ve­cinii săi că iubita îl înşală. Urmarea ? Bătaie cu cuţite între rivali; apoi, spital, arest, chinuri infame. Desigur, veţi zice, un fapt divers. Da, divers, perfect banal, şi tocmai deaceia de un copleşitor ade­văr. Dar din acest caz, trebuie să reţi­nem în primul rând faptul generativ : tră­darea vecinilor. Dacă aceşti permanenţi indiscreţi care pândesc pela geamuri şi ascultă prin ziduri n'ar interveni mereu nepoftiţi, câte drame nu s’ar evita ?.. In genere însă vecinii sânt foarte periculoşi. Fără a avea alt profit decât meschina sa­tisfacţie a spionului delator, ei se ames­tecă în intimităţi nepermise. Nu rare ori vecinii sânt aceia care-ţi modifică inten­ţiile, îţi tulbură sinceritatea atitudinilor. Pasiunea lor este de obiceiu să afle ce mănânci, cum te îmbraci, cu cine dormi. Şi dacă te întrebi: pentru ce această cu­riozitate gratuită, nu găseşti niciun răs­puns plausibil. Le place să bârfească şi atâta tot. Deaceia în genere vecinii sânt foarte puţin simpatizaţi. Afară, bine­înţe­les, de cazul când vecina e prea de tot nostimă !.. Fapte Tragedia unui actor La Londra a murit cunoscu­tul actor de cinematograf, Dus­tin Farnum. Acum câţiva ani, acesta a plecat în America, unde împreună cu alţi doi tovarăşi a întemeiat marea casă de filme Paramount, astăzi cea mai mare întreprindere cinematografică din toată lumea. Dar curând asocia­ţii săi l-au eliminat pe Farnum din intreprindere. Acesta a fă­cut eforturi disperate de a-şi forma singur o altă casă de fil­me. Dar nu a reuşit, ci a pierdut toţi banii. Şi în timp ce foştii săi tovarăşi sânt astăzi multi­milionari, Farnum a murit în cea mai neagră mizerie. Ceia ce dovedeşte cât de capricioase sunt gloria şi bogăţia, cele două idea­luri ale omului. Savantul distrat Celebrul savant Einstein, când e torturat de diferite probleme tiinţifice, este complect absent­aţă de mediul înconjurat. într-o zi, aştepta un tren în gara Ham­burg , şi în acest timp se gândea la o formulă de astronomie. Brusc însă şi-a adus aminte că trebuia să plece. Şi atunci, dis­trat, Einstein l-a întrebat pe un funcţionar: — „Mă rog, când pleacă tre­nul de 8.40“ ? Cărţi-tabacheră Criza cititului se resimte mult şi în străinătate. De aceia edi­torii se străduesc, spre a inventa tot felul de procedee, pentru a atrage pe cititori. De curând un librar din Milano (Italia) a re­curs la un sistem original. A pus în vânzare cărţi în formă de tabacheră. Fundul tabacherei il forma cartea propriu-zisă, ca­re putea fi detaşată şi citită în voe. Tartajele ei însă rămâneau lipite în formă de cutie pentru ţigări. Şi desigur, fumătorii, pe lângă partea literară, căpătând o tabacheră in plus, cumpărau cărţile respective. Femeia şi sărutul — Şi ce te face să crezi, că Irena n’a fost sărutată, atunci când s'a făcut întuneric ? — Fiindcă în momentul când a revenit lumina, ea era singura care s'a înroșit. (Continuarea în pag. II-a) i. b. Scrisori din Praga Serbările jubiliare de la Praha de prof. dr. Margareta Ştefănescu La Praha sunt mari serbări Poporul cehoslovac aniversează împlinirea unui milenium de la moartea Sf. Venceslas (Vaclav). Venceslas a fost rege al Bo­­hemiei şi a lucrat cu mare zel pentru creştinarea şi civilizarea poporului său. Partidul păgân, văzând cu ochi răi succesul cu care Venceslas propaga creşti­nismul, puse la cale pe fratele acestuia, Boleslas, om rău, ambi­ţios şi doritor de mărire, să-l omoare (28 Sept 929). Pentru înţelepciunea lui şi pietatea creşti­nească, pentru binefacerile şi mai ales şi pentru sfârşitul lui tragic, biserica catolică l-a pus în rândul sfinţilor, începând choar din timpul vieţii lui şi până în clipa de faţă, Sf. Venceslas , mereu considerat simbol al forţei poporului şi protectoru­i. El a aşezat naţiunea cehă printre celelalte naţiuni civilizate şi a pus început măreţ şi eroic isto­riei neamului său. Pe el îl in­­voacă naţiunea ca mântuitor şi ocrotitor. Imnul lui, creat în sec. XIII şi adăugit în al XIV lea, este imnul naţional al po­porului cehoslovac şi un frag­ment al rugăciunei de mii de ori repetată „Sfinte Vaclave, nu ne lăsa să pierim nici noi, nici copiii noştri“ stă în văzul tuturor pe soclul frumoasei lui statui din centrul oraşului Praha (Statuia­­ produs al sculptorului ceh Mysl­­bek). Cu prilejul acestei aniversări, s-a alcătuit la Praha o expoziţii a sfântului Venceslas, într'o sală istorică a citadelei Hradcin. Sunt expuse tot felul de o­­biecte, care documentează desă­vârşit iubirea şi stima nesfârşită pentru Sf. Venceslas. Toţi artiştii şi meşterii, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi s'au silit să-l înfăţişeze ; nu există la po­porul ceh o altă persoană aşa de mult şi în chip aşa de diferit reprezentată. Ii găsim pe miniaturile manu­scriselor din sec. XI lea—evan­gheliare, graduale, canţionale, biblii, cronici, etc—, pe peceţile documentelor deasemenea. Statui cu polihromie gotică din veac, XVI lea, altare gotice din sec. XV lea ni-l înfăţişează. Frumoase sunt picturile cehilor Jos. Manes Sf. Venceslas cu steagul de apărare a naţiunii în mâna dreapta şi cu mâna stângă pe scutul cu pajura neagră) şi Nik. Ales (Sf. Venceslas călare, deci stăpân biruitor). Prea intreresante sunt şi picturile care reprezintă scene din v.sfântului, despre care s'au păstrat o mulţime de legende d. ex. sf. Venceslas împărţind milostenii, furând lemne din pădure, ca să le dea în ascuns văduvelor şi orfanilor, este prins şi bătut de pădurarii, care nu-i puteau recunoaşte, Sf. Vence­slas culegând via şi preparând vinul pentru împărtăşanie ori făcând pânea pentru prescuri, etc. Impresionante sunt şi tablou­rile, care reprezintă omorârea lui ori transportarea rămăşiţelor lui de la Boleslas la Praha. Se pătrează până astăzi şi sunt ex­(Continuarea în pag. II-a) (Continuarea la pag. II-a) O VIZITĂ LA GLOZEL de P. CONSTANTINESCU-IAŞI profesor universitar Savantul arheolog d. prof. P. Constantinescu-Iaşi, cunoscut lumii ştiinţifice din ţară şi străinătate, nu trimite următoarele constatări personale, făcute la faţa locului, în chestia faimoaselor şi pasio­nantelor descoperiri preistorice de la Glozel (Franţa. Faimoasa staţiune preistorică din centrul Franţei a atras de mult atenţia publicului, către care a păşit din cercul îngust al spe­cialiştilor, datorită tocmai unora din ei prin neîncrederea dusă pînă la abuz, până la scandal. Intere­­sîndu-mă îndeaproape de această „afacere“—comparată de unii cu­­ celebra afacere Dreyfus—, im­formasem în prealabil o anumită părere, încă de la vizita mea în Franța din anul trecut. In acest sens am publicat o serie de arti­cole și dări de seamă în „Mer­­cure de France“, „Viaţa Romî­­nească", „Arhiva“, Arta şi Arheo­logica" şi „Adevărul Literar"; în primăvară am întocmit o broşură, cuprinzînd un istoric concis al descoperirelor succesive şi discu­ţiilor provocate şi un sumar expo­zeu al obiectelor găsite. Lucrarea s’a bucurat de-o bună primire din partea savanţilor stră­ini, deşi într’o limbă puţin acce­sibilă lor, şi de o recenzie favo­rabilă în „Mercure de France“— ceia ce-mi atrase invitaţia D-rului Morlet din Vichy, descoperitorul staţiunii, de-a participa la o con­­tra-expertiză ştiinţifică la faţa lo­cului, împreună cu mai mulţi sa­vanţi străini. Fiind obligat a pă­răsi Franţa înaintea termenului fixat, am vizitat singur staţiunea, urmînd să-mi expun părerea per­sonal, spre a fi corborată cu a ce­­lorlaţi. După ce cîteva zile mi-am să­turat ochii studiind colecţiile preis­torice de la St. Germain—en—Laye de lângă Paris, cel mai important muzeu pentru arheologiea preis­torică—iar în cursul verii cerceta­sem cunoscutele muzee similare de la Vannes şi Comae din Bre­tagne,—am sosit în zorii zilei de 27 August la Vichy, unde mă aş­tepta pregătit Dr. Morlet. Medic practician la Vichy şi amator con­sumat în arheologie—cu mult în­ainte făcuse nişte descoperiri al­tor romane.—Dr. Morlet e o figură simpatică, de-o energie viguroasă şi tenace, numai căreia se dato­­reşte existenţa până azi a staţiu­nii, ce-ar fi fost altfel distrusă sau înecată în ditamaţia falsificării şi uitată apoi. Dr. Morlet a preluat asupră-şi terenul, pe care ţaranul Fradin avîndu-l, în primăvara lui 1924, a descoperit primul mor­mânt, distrus în mare parte de curioşii vizitatori din acel an . Dr. Morlet a executat săpăturele, înce­­pind din 1925, ajutat numai da Emile Fradin, cu o răbdare la fel și după un sistem prevăzător.

Next