Opinia, mai 1930 (Anul 26, nr. 6893-6915)

1930-05-01 / nr. 6893

­ANUL XXVI No. ' » \m, ONuMENTE pe un an w 6 luni * 3 , P­ i i UUo ATELIERELE TIPOGRAFICE: [AȘI.—STR. LĂPUȘNEANU 37 500 „ &)0 Se pare că ne-am afla într-un moment de acalmie politică şi că guvernul—stăpân pe situaţie—îşi vede liniştit de ocupaţiile, proectele şi încurcăturile sale. Va mai veni sau nu o dificultate, o piedică ne­prevăzută, o greşeală de guver­nământ; se va face sau nu, re­­manierea, — guvernul va închide sesiunea parlamentară şi va dăinui liniştit, cel puţin până la toamnă.­ ­ In realitate lasă, nu suntem în acalmie politică. Dimpotrivă Congresul partidului liberal va însemna un asalt deciziv pentru răsturnarea regimului Maniu, iar luna Mai va fi hotărâtoare. Pentru ajungerea scopului, con­ducătorii liberali întrebuinţează arma supremă: ameninţarea şi intimidarea Regenţei ! Aceiaş atitudine de intimidare a factorului constituţional, au a­­doptat-o şi averescanii. Şi chiar ultima declaraţie a d-lui general Averescu („numai d. Maniu ştie data când va părăsi puterea*) e o aluzie la Regenţă,... că ea n’ar fi stăpână pe actele sale, ci ar depinde de voinţa d-lui Maniu . Dacă asaltul din cursul furtei Mai nu va reuşi, atunci abia vom intra în acalmie, iar guvernul va trece vara în linişte. Autorizaţii— De câteva zile se tot anunţă că guvernul permite cutare con­gres, dar că nu autorizează cu­tare manifestaţiune, că guvernul îngădue cutăruia să serbeze 1 Mai, dar că nu admite celuilalt... Şi de asemenea, guvernul permite să se scrie cutare lucru în ziare, dar nu aprobă alt lucru, şi ame­ninţă cu confiscarea... Ştim că biata Constituţie dă voe oamenilor să scrie, să se în­trunească, să serbeze şi să de­monstreze paşnic, fără a fi ne­cesară vre­o autorizaţie a guver­nului. Nerespectarea legilor e a­­panajul regimurilor de dictatură. Aceste principii ni le-au confir­mat mereu naţional ţărăniştii, când erau in opoziţie. In numele democraţiei, dorim... sâ-i vedem iaraşi în opoziţie! X. ACTUALITĂŢI POLITICĂ £ut»îa hiîddr|M pentru rUsîwrmarea t$uv&rsiulMii în cursul lunei Mai 2 D­IN TOATĂ Cauciuc din buruieni — Ce­lebrul fizician Edison, deși în vrîstă de 82 ani, lucrează neîn­trerupt întrebat asupra planurilor sale de activitate, savantul ame­rican a răspuns următoarele unui ziar din New-York : — „Singurul lucru care nu mă obosește este munca. Deaceia muncesc cu rivnă, indiferent unde, indiferent la ce. Dacă fac expe­rienţe în laborator, sau plantez ,fiori în grădina, sau îmi repar au­tomobilul, îmi este absolut egal. Totul ce caut, este să lucrez, să nu stau degeaba, să nu fiu inutil. „ Proectele mele ? Sunt multe şi interesante. In momentul de faţă lucrez la un procedeu chimic ori­ginal şi ieftin, pentru a obţine cauciuc din tot felul de ierburi. Şi sper să reuşesc deplin în timpul cel mai scurt“. Dar în acelaş interview, Edison declară în altă ordine de idei, că este adversarul filmului sonor, şi­­ nu frecventează cinematografele care reprezintă asemenea filme. Poate deaceia lucrează cu an­ta poftă!..# Bolșevicii contra jucăriilor— In lupta lor contra manifestărilor burgheze, Sovietele au interzis fabricarea jucăriilor, socotind că ele constituesc pentru copii o plă­cere prea aristocrată. Dar n’au fost prohibite toate jucăriile, ci numai acelea care nu convin bolşevicilor. De pildă, au rămas şi se vind in toată Rusia, păpuşile care re­prezintă caraghioz de caricatural pe regi, pe capitalişti, pe preoţi. In genere sunt permise jucăriile şi distracţiile care-şi bat joc de bur­­gheji. In modul acesta bolşevicii doresc să infiltreze copiilor, chiar din cea mai fragedă vrîstă, anti­patie şi dispreţ pentru lumea ca­pitalistă.* La 70 ani, iubeşte şi se si­nucide — Un caz interesant care pasionează tot Beri­­iul,­­*& produs în plin centrul acestui oraş. Ren­tierul Bruno Hoffmeister, în vrîstă de 70 ani, bine cunoscut în cer­curile comerciale şi financiare din Germania, s'a sinucis în împreju­rări cu totul impresionante. Ru­­tierul a iubit o fată de 20 ani şi fiindcă aceasta n’a vrut să se căsătorească cu el, a atras-o în camera lui şi în cele din urmă a convins-o să se culce­ împreună. Dar bătrânul lăsase deschis robi­netul de gaz aerian. Şi a doua zi, ambii au fost găsiţi morţi. S’ar părea că dragostea nu cu­noaşte vrâstă!... Americanii au auzul cel mai slab.— Dintre toţi locuitorii de pe pământ, s-a stabilit că ameri­canii au cel mai slab auz. Faptul atoreşte zgomotului enorm eşte în oraşele de peste medie din Washington acest defect se poate ereditar, aşa fel încât năi de ani, locuitorii să aibe auzul foarte puţin dez­voltat Dealtfel, chiar şi în prezent America prezintă faţă de celelalte ţări din lume cel mai mare pro­cent de oameni surzi. Iată deci un important dezavantaj al teh­­nicei moderne ! IDEI ŞI FAPTE Basarabia şi cazul Stere O dovadă destul de elocventă a impasului in care se află viaţa obştească a Basarabiei, o consti­tuie fără îndoială „urmările“ lip­site de efect ale demisiei d-lui Stere din partidul naţional-ţătră­­nesc. Am admirat şi apreciem în mod constant pe d. Stere. Ultime­le evenimente care au de­terminat ruptura în sânul ţărăniştilor basa­­rabeni, ne-au smuls pentru tot­deauna din rândurile celor puţini care mai au prostia de a crede în posibilităţile de reabilitare a d-lor Maniu şi Mihalach­e. Fireşte, simpatiile noastre se îndreaptă as­tăzi către solitarul de la Bucova şi noi, asemenea altor cetăţeni conştienţi, aşteptăm să se puie bazele unui partid de stingă subt conducerea efectivă a d-lui Stere. Acestea toate nu ne opresc însă de a reda impresiile aşa cum le-am căpătat Dacă partidul ţărănesc basara­bean ar fi existat ca o forţă reală, adică cu ramifacţii în toate colţu­rile provinciei; iar pe de altă parte, dacă opinia publică mani­festa măcar a zecea parte din in­teresul pe care î l purta vieţii poli­tice în urmă cu doi ani, demisia d-lui Stere ar fi dus nu numai la scindare în sânul organizaţiilor guvernamentale, dar şi la com­plecta aderare a tuturor acestor organizaţiuni—fără nici o rezervă —la mişcarea steristă, ca una care apăra o cauză dreaptă. Fap­tul acesta însă nu s'a produs, cum se ştie. Ceia ce denotă că viaţa publică lâncezeşte , că or­ganizaţiile acestea nu sunt repre­­zintate decât (cu excepţia a câ-­­ torva persoane destoinice dar fără ’ putere de talia lui Moş Ion Co­­dreanu) prin cete de şnapani şi traficanţi de la centrele mai mari , şi că grosul poporului se află cu totul înafară de luptele politice. Ar fi aceasta şi o bună indicaţie chiar pentru d. Stere. Partidul—de care se spune că e l­­ va înfiinţa—nu trebuie să se com­­pună numai din câteva zi politician­ de meserie, ci trebuie să aibă drept reazăm solid, voinţa nedenaturată a poporului întreg, manifestată prin atâtea organiza­ţiuni puternice câte­ oraşe, comune, sate şi cătune numără Basarabia. Altfel—cu toată popularitatea d-lui Stere—partidul său va îm­părtăşi trista soartă a comicelor­­ înjghebări : „Liga Vlad Ţepeş“ şi „Liga Agrară“ a d-lui Garofii”. I. L. BASARABEANU 3 LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN JOI 1 MAI 1930 ANUN­CIURI se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE­ şi la : ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 Telefoane•1 Redacţia 391 Administraţia 391 Serviciul de noapte 361 GROAZNICA TRAGEDIE DIN AMERICA­ N1Am anunţat că în închisoarea din Columbus (statul american Ohio) 317 deţinuţi au fost carbonizaţi în timpul unui incendiu. Clişeul nostru reprezintă faţada penitenciarului unde s-a produs cumplita catastrofă. însemnări Vornicul de codru... Nu-i vorba de Hăbuc, nici de Copolăuanu, nici de Mărunţelu şi nici de Chifor. E vorba pur şi simplu, de de Tiberiu Vornic şi de codrii din Ardeal. Chestia dumnealui, dacă i-o ajuta Dumnezeu să se facă muşama până la urmă, are să rămîie în domeniul legendelor populare, păs­trate cu sfinţenie, la ţară. Ca şi mina Haiduceasa, Corbulan, sau Duluţă-păunaşul-codrilor, Dl. Ti­beriu, căpătând aureolă de basm, în trepa­­e nemurire brat la fonnţ­­cu Terente, Cocoş, şi alţi voinici de aceiaşi zeamă... I­ se vor atribui vorbe de duh, şi răspunsuri în doi peri, dârze şi semeţe , imaginaţia populară, îi va lua măsură de sta­tuie, şi, priponit de-un soclu de baladă, dl. Tiberiu va lua proporţii uriaşe de erou legendar, a la Iancu Jianu, pentru omenirea care va să vie... Dezavantagiul acestui erou, îl prezintă, insă, două amănunte: întâi, că dl. Aurel Dobrescu s’a lepădat de el, precum pruncul, la botez, de Satana. (In toată istoria haiduciei, e primul act de desoli­darizare... Asta scade mult din prestigiul eroului) şi, al doilea, că: transacţiunile negustoreşti, împăr­ţeala prăzii, între dl. Tiberiu şi dl. Aurel, aveau loc... într’un closet ministerial... Aşa, cel puţin, afirmă dl. Vornic Tiberiu, „­Haiducia, dacă n’are ceva poe­zie uitr’msa, apoi nu face doi bani... Toţi înaintaşii d-lui Tiberiu, şi-au împărţit averile găsite la drumul mare, subt umbra vr'unui stejar bătrân, sau în vr’o văgăună tăi­nuită, de codru, la lumina feerică a unui foc de vreascuri.« Vornicul Tiberiu, însă, n'a avut noroc, cu toate că produsul hai­­duciilor lui, făcute în de unul sin­gur şi cu mâinile goale întrec, cu mult bănetul adunat, cu trudă, de o haită întreagă de haiduci, pre­văzuţi cu topoare şi sineţe... Cu toate că teatrul operaţiilor lui a fost tot codrul, şi, cu toate că4 şi cheamă frumos : Vornic !, dl. Tiberiu are să aibă oarecare di­ficultăţi în trecerea la nemurire ; şi principala, are să fie nenorocita ceia de chestie, cu closetul. ...Un haiduc la closet ! ...Să nu găseşti dumneata, la îndemână, nici un loc mai propice, mai poetic... Haiducul-Closet însă, mai are o şansă : se poate să i­ se schimbe porecla în renume, ca haiducului Tunsu... Acesta, se purta tuns pe cap, spre diferenţă de toţi colegii lui cari purtau plete.. Fiind însă meşter la văruiala drumului mare, Tunsu, devenit celebru, lansă moda tunsorii cu breton, între tal­­­avi.. ...S’ar putea ca haiducul­ Closet să facă școală... Mai știi... Are partea lui de originalitate... Alexandru Pogonat Dem­onstraţiuni la Paris şi la Londra împotriva Zeppelinului german Cu prilejul ultimului raid în Anglia, dirijabilul german „Graf Zeppelin“ a trecut prin­trio scenă penibilă. In timp ce se cobora la Londra, aeronava a ajuns la o înălţime aşa de mică, încât era să se ciocnească de tribuna unui stadion de foot-ball. Tocmai a­­tunci­ se juca un match şi publi­cul indignat, a început să ţipe: „Afară cu namita asta nemţească. Să nu ne deranjeze jocul". • Alte demonstraţiuni protivnice Zeppelinului s'au produs la Paris. Precum se ştie, atât la dus cât şi la întoarcere, dirijabilul a zburat deasupra teritoriului francez. Zia­rele „L. Intransigent* și „Journal des Débats" protestează contra acestui fapt și spun c& francezii au pot vedea fără ură chipul ZeppelimiloL Iar ziarul „Liberté* scrie textual: „P­ranta nu poate tolera ca pe cerul ei să apară Zeppelinul, acest monstru german care a organizat cele mai crân­cene bombardamente în anul 1915“. LUPTA PENTRU ÎNDEPĂRTAREA CONFUZIUNEI SUFLETEŞTI OPERA ATENEULUI POPULAR TAT­AR­AŞI DIN IAŞI de Ali. £osc€irov~M&lu&vaMku La comemorarea unui deceniu de activitate a Ateneului popular din Tataraşi, cunoscutul literat de Al. Lascarov-Moldovanu, a vorbit în numele Direcţiei „Educaţia Po­­l.omV­ .­porului“ din Ministerul Instrucţiei, 1 ne ‘■.ri­ exprim­ând următoarele­: Vrem­ile de criză sufletească, dacă sunt reale prin înfăţişările lor directe şi imediate, totuşi con­ţin în ele puterile unor mari în­­bucurări; căci numai o vreme din aceasta poate da cele mai bune prilejuri pentru pornirea la sfintele cruciade ale spiritului u­­man. Inbucurare deplină şi crea­toare isbucneşte ca vie flacără de viaţă, mai cu osebire din vremi de acestea,—după cum din gu­noiul putregiunei pâlpâe fosfores­cenţă Şi ideal de curată limbă de foc şi de lumină a reînoirei... Trăim azi, sufleteşte, o epocă destul de grea. Dislocarea răs­­boiului, nu şi-a consumat încă toate miasmele. In toate manifes­tările vieţii noastre individuale şi obşteşti, răsbate un duh de amă­răciune,—ne simţim stânjeniţi în respirarea sufletelor noastre. O impresiune copleşitoare de rece şi , neînţeles provizorat, ţine tovără­şie tuturor înfăptuirilor noastre,— de parcă am fi nişte călători gră­biţi, într-o gară de nu ştiu unde, pentru un drum către nişte lo­curi necunoscute. Ţinta vieţei noastre nu e de­cât în rare ca­zuri,—prezentă, plină şi lumi­noasă. N’avem o orientare sigură în viaţă,—ne lipseşte orizontul che­mător, dibuim în încercări sterile părem rătăciţi, ne lipseşte idealul. Căci dacă am încerca să dăm o caracterizare vremei de faţă, cred că n’am greşi mult, dacă am spune că azi suportăm nea­junsurile unei crize de idealism. Acestei crize se datoresc toate relele de care suferim în ceasu­rile de acum ale truditei noastre vieţi,—fiindcă e elementar — o viaţă lipsită de zarea mântuitoare a unui ideal, este lăsată la voia­­nestăpânită a tuturor valurilor ideilor arbitrare—şi deci lesne în­şelătoare. Navigăm în plină tempestă so­cială, fără să ştim către care ţărm şi spre care parte ne du­cem năzuinţa... In asemenea stare grea de con­­fuziune, cu atât mai meritoase „OPINIA" LITERARA Sl ARTISTICA Verige... Crime pentru femei In marginea oraşului nostru, un­ om de treabă a fost într'o clipă transformat in asasin. Neputînd obţine dragostea unei fe­mei, el a ucis pe soţul acesteia. Ce a realizat prin acest act de furie absurdă? Cel mult a oferit încă un exemplu din marele adevăr că viaţa nu se conduce după ordine şi judecată. Căci dacă omul în cauză ar fi raţionat puţin, nu numai că n‘ar fi comis crima, dar ar fi renunţat şi la dragostea femeii!... Aşa însă rezul­tatul este cu desăvîrşire dezolant Un moment de pasiune oarbă a făcut din­­tr*odată trei victima: un om ucis, un al­tul în temniţă, o văduvă fără sprijin. Şi cazuri de asemenea natură nu sunt prea rare. Ele se întîmplă frecvent în împreju­rări identice şi în formă care adesea îns­păimântă prin sălbătăcie. S-ar părea astffel că femeile au un rol destul de sinistru; ele îndeamnă spre crimă. In realitate însă nu femeia este cauza asasinatelor de a­­cest gen, ci lipsa de judecată a bărbaţilor, care se lasă amăgiţi de dorinţi banale. Omul ce comite crima pasională înţelege această realitate. Dar o înţelege prea tîr­­ziu , cînd se află în temniţă. Şi atunci nu mai poate avea decît o singură consolare —şi să recunoaştem, nu de mică impor­tanţă—consolarea că a scăpat de dragos­tea femeii !... i. b. ...şi fapte Vin, cintec, femei Zilele acestea Şaliapin a dat un concert la Belgrad. Cu acest pri­lej un ziar iugoslav i-a luat un interview marelui cîntăreţ rus. Şi printre altele, Şaliapin a declarat — îmi place societatea femeilor frumoase ; îmi place cîntecul , îmi face vinul, îmi place să mă îm­­i­ bine. De ce trăeşte omul, dacă nu spre a-şi satisface toate gusturile ? Iată de ce nu vreau să mă duc în Rusia, unde toate acestea sunt interzise... Cînd piesa nu place ...spune Tristan Bernard, se în­tâmplă ceia ce am văzut personal la un teatru din Lyon. Spectacolul era imposibil (înțelegeţi cred, se reprezintă o piesă clasică). Publi­(Continuare în pag. II-a) (Continuarea în pag. 11-a) Femeile din Ungaria pentru reîntronarea monarhiei La Budapesta a avut loc o mare demonstraţie a femeilor din­­societatea „Coroana“ Sfântă“, de subt preşidenţia contesei Apponyi. Manifestaţia a avut un vădit ca­racter monarhist. Femeile au ară­tat că Ungaria ar progresa mul mai bine şi mai repede, dacă ar avea un rege. Neînţelegerile şi luptele politice ar dispărea la mare măsură şi populaţia ar re­căpăta încredere în conducătorii ţării, aşa cum a fost în trecut. Femeile maghiare s'au declaret pentru rechemarea regelui Otto. Şi în acest scop s-au arătat dis­puse să ceară concursul Italiei, ■ 'wrrfii MBM Baiffian CTagarrmMif.ii. ----- 1 MAI, sărbătoarea muncii Un scurt istoric Da patruzeci şi doi de ani, ziua de 1 Mai este socotită ca sărbă­toare a muncii de către muncito­rimea din toate ţării*. A fost so­rocită astfel la un congres inter­naţional, la 1889, şi de atunci în fiecare an la 1 Mai proletariatul a manifestat pentru pace şi înfră­ţirea între popoare. Originile acestei sărbători sunt însă şi mai îndepărtate. In anul 1885 muncitorii din Statele­ Unite ale Americei dădeau o mare bă­tălie pentru cucerirea zilei de lu­cru de 8 ore. Agitaţia continuă până în primăvara următoare când, la 1 Mai 1886, de la un capăt la altul al Statelor­ Unite muncitorii din imensele uzine, fabrici, ateli­ere, transporturi etc., părăsiră lu­crul şi organizară impunătoarea manifestaţie pe străzi şi în pieţele publice, cu un singur cuvânt de ordin: 8 ore de muncă, 8 ore da odihnă, 8 ore de educaţie. Rezultatele fură imediate. In câte­va zile, graţia spiritului de solidaritate prin încetarea muncă în ziua de 1 Mai, 125,ooo mun­citori obţinuseră ziua de 8 ora. Manifestaţia avu însă martirii ei. Nu toţi câştigară greva. Parte din ei la Chigago, vre­o câte­va zeci de mii, erau strânşi înaintea fabricei de maşini agricole Mac-­Cornick. S-a produs o sângeroasă încăerare cu poliţia, înfrângerea muncitorilor ca inevitabilă. Câţi au căzut, nu s'a ştiut nici­odată. Trei ani după această dureroa­să întâmplare, se ţinea la Paris congresul internaţional socialist La sfârşitul desbaterilor fu a­­doptată o propunere a lui Lavi­­gne, delegatul federaţiei naţionale a sindicatelor franceze, care cerea organizarea unei manifestaţiuni internaţionale simultane în favoa­rea zilei de 8 ore. Ca şi în America însă, cel din­­taiu 1 Mai în Europa s'a botezat în sânge. La Fourmice, centrul industriei ţesutului din Franţa — unde lu­­crau aproape 4o.ooo de munci­tori — in April­ 1891 isbucni o grevă. La 1 Mai această grevă continuă. In această zî armata pătrunse în oraş, manifestaţia muncitorilor fu împiedicată şi chiar arestaţi mulţi grevişti. In primele rânduri se afla o tânără fată Maria Blondeau, a­­vând în mână o ramură de spini, şi un tânăr Giloteau care ţinea un drapel. După succesive şarje, cu baio­neta, s'a las o salvă. Căzură 19 muncitori, printre care Mana Blon­deau şi Giloteau, un copil de 11 ani şi alţi tineri de 17—18 ani. In România, ziua de 1 Mai se serbează din anul 1892, din tim­pul vechilor socialişti. înţelesul sărbătoarei muncii nu a rămas la revendicarea zilei de 8 ore. El are are un caracter ge­neral de luptă. Dacă totuşi după atâţia ani de jertfe, muncitorimea din toate ţă­rile este chemată la 1 Mai 1930 să manifesteze ca şi acum patru­zeci de ani, pentru ziua de 8 ore, aceasta este datorită ofensivei tronilor care vor să smul­citoriior acest­­ punct­­?

Next