Opinia, august 1930 (Anul 26, nr. 6969-6991)

1930-08-01 / nr. 6969

re­ A­U­ TRISTUL ROL AL COOPERATIVELOR SĂTEŞTI E incontestabil că în situaţia economică dezastruoasă din ţară, orice indemnuri la dezordini , anarhie, găsesc un răsunet puter­nic în sufletele înveninate şi pline de amărăciuni ale populaţiei noas­tre rurale. Că între motivele ce-i împing pe agitatori spre acte dezordo­nate, şi cauzele adevărate ale să­răciei plugarului nu există nici un fel de legătură, — aceasta nu o pricepe mintea simplă a ţăra­nului, precum refuză s’o priceapă şi atâţia orăşeni culţi. Cauzele însă spre nefericire — există; nemulţumirile plugarilor îşi au obârşia într'o stare de lu­cruri devenită insuportabilă, şi văzând că pe calea paşnică nu poţi obţine nici o ameliorare, ţă­ranul se lasă uşor ademenit şi târât în vârtejul agitaţiilor nefo­lositoare. Dar trebuie să recunoşti că pretutindeni există un sol fertil pentru încolţirea grabnică a se­minţelor de dezordine aruncate de mâini dibace. Intr'un articol precedent vor­bind despre cauzele crahului agri­col de la noi, am spus printre altele că „băncile mari, cămătarii şi cooperativele săteşti au cea mai mare parte din vină, ele con­tribuind în egală măsură la rui­narea gospodăriilor ţărăneşti“. Insistăm acum asupra afirma­ţiei „în egală măsură“, analizând partea de vină a instituţiilor ban­ Care, cămătarilor şi cooperative­lor. De fapt cămătarii, asupra că­rora se îndreaptă toate săgeţile, nu fac astăzi decât misiţie intre băncile mari şi clasa rurală. Anii grei au sărăcit şi pe cei care se îndeletniceau cu arvoni­­rea recoltelor, percepând dobânzi exagerate, şi astăzi pe la sate a­­proape că nu mai găseşti cămă­tari, care dispun de bani proprii. Totuşi acţiunea lor continuă, căci băncile mari, printre care şi Banca Naţională refuză contactul direct cu producătorul rural, acor­dând cea mai mare încredere că­mătarilor, care nu fac astfel de­cât oficiul de agenţi de plasare ai capitalurilor — agenţi ce bine­înţeles nu se mărginesc la câşti­guri şi dividente mici. Şi aici e buba cea mare; aici trebuiesc căutate remedii grab­nice. Paralel insă cu acţiunea aceasta antinaţională a băncilor mari, — cooperativele săteşti (cele sub e­­gida statului) duc şi ele agricul­tura de râpă. In alte ţări — luăm drept pildă admirabila Glanda — acolo unde nu se simte o astfel de criză a­­gricolă ca la noi, cooperativele fac o frumoasă şi înălţătoare o­­­­peră de încurajare a producţiei agricole. Mii de cooperative, conduse cu măestrie, normalizează viaţa pro­ducătorului, contribuind la îmbo­găţirea sa în anii rodnici, consti­tuind un sprijin real şi eficace In vremuri grele.* Cu cooperativele noastre însă e o poveste necurată. Procentele pe care le iau ele de la ţărani sunt în realitate mai m­iei decât cele de pe piaţă. Şi totuşi plugarul urăşte această Instituţie; o urăşte mai mult poate decât pe cămătarul-vampir... Se susţine de către cei intere­saţi, că cooperativele nu-şi pot exercita nobilul lor rol pentru că nu sunt îndeajuns finanţate. Afir­maţia aceasta ar avea poate o doză de adevăr, dacă concomi­tent cu aceasta, nu s-ar mai sus­ţine că activitatea lor stagnează (mai bine încurcă) şi pentru că ţăranii împrumutând banii, nu-i mai dau înapoi. Dar chiar în ţară sunt coope­rative care dau tocmai o dovadă contrarie. Şi agricultorii germani şi evrei,­­sunt greu încercaţi astăzi, şi co­operativele evreeşti şi nemţeşti de pe la sate, nu se scaldă în mi­lioane. Cu toate acestea, ele au constituit şi constituiesc un real sprijin penttru membrii lor... Cauzele acestei prosperităţi (re­lativă şi ea, ce e drept) le vedem în felul cum îşi privesc ele me­nirea, cum îşi deosebesc ele clien­tela, şi în fine, în modul corect şi cinstit cum sunt aministrate de animatorii lor. Pe când cooperativele româ­neşti văd un ţăran numai pe de­bitorul, de la care se pot stoarce dobânzi, neglijându-se complect amănuntul că e un debitor pro­ductiv. Şi pe când, ceia ce rezultă din felul acesta neghiob de a exploata şi a nu încuraja ţărănimea, în loc să solidifice macar însăşi institu­ţia se risipeşte şi se fură cu o neobrăzare şi un cinism fără pereche. Şi astfel se ajun­ge la un punct mort, astfel denaturându-şi me­nirea pe de o parte , iar pe de alta existenţa lor fiind privită de conducătorii drept o sursă de îm­bogăţire rapidă (boala e epide­mică şi generală)—se ajunge la un moment dat, ca ţăranii să-şi deie seama că cooperativele— poate într'o măsură mai mare de­cât cămătarii—sunt principalii vi­novaţi în marea tragedie ursită de oameni, plugarului român!.. I. L. Basarabeanu ­ ANUL XXVI No. 6969 ABONAMENTE Lei1000 .... pe un an 5oo-­ .»6 luni îJOO . . . .*3 . ATELIERELE TIPOGRAFICE: IAȘI.—STR. LAPUSNEANU 37 n Actualităţi politice Răspunderea Răspunzător de starea de disoluţie în care a fost adusă ţara şi direct vinovat de tulburările care, în pri­mul rând au indispus pe Rege, E­d. Maniu a prezintat Suveranului demisia. Dar se înţelege că acum în toiul vacanţei, nu era momentul potrivit pentru o schimbare de regim. Şi demisia a fost respinsă. Cabinetul Maniu a rămas să gi­reze treburile publice, până la toamnă, când este neîndoelnic că se va alcătui un guvern de­ concen­trare. Guvernul naţional-ţărănist şi-a do­vedit măsura incapacităţii. Şi nu mai nădăjdueşte nimeni ca va putea ameliora înspăimântătoarea criză fi­­nanciaro-economică. Cele câteva luni (sau poate săptămâni) cât guvernul mai stă la cârmă, îi pun obligaţia să domolească spiritele şi să menţie ordinea publică. E singurul lucru care se mai cere d-lui Maniu. A se întrebuinţa forţa de stat, aplicând legile penale, e partea — cam antipatică — dar cea mai u­­şoară a unei guvernări. Acest lucru se mai cere d-lui Maniu, pentru a nu se prăbuşi complect, moralmente, în ochii opiniei publice. Numai cu condiţia aceasta mai menţine şi Regele, guvernul-girant, până la toamnă... La socialişti Există la noi şi un partid so­cialist, cu puteri extrem de mo­deste. Partidul a fost umflat ca o băşică de săpun, de d. Maniu, care a binevoit să inventeze­ 9 de­putaţi aleşi pe listele guvernului Când aceste proeminenţe socialiste­­guvernamentale, au vrut să se burzuluiască la Cameră, d. Mad­­gearu le-a bătut din picior, bă­­gându-le în sperieţi. Acum, după doi ani de scanda­loasă guvernare naţional-ţărănistă, socialiştii­ guvernamentali sunt în­grijoraţi. Vor mai merge diurnele parlamentare ? Vor mai reuşi în alegeri ? Mai au un grăunte de prestigiu printre muncitorii alegă­tori ? Mare îndoială... Şi domnii socialişti se agită. Dau semne de viaţă chiar şi la Iaşi, unde tot partidul încape în­tr-o trăsură...Dumnealor voesc să fie şireţi şi să provoace „diversiuni“. Aşa, anunţă că amicii d-lui dr. Chelerter şi cu comuniştii din sin­dicatele unitare, lucrează...în spri­jinul guvernului!!, în timp ce ei social-democraţii, ţin în mână facla revoluţionară... Noi ştim un lucru: comuniştii sunt singurii care fac gâlceavă (bine­înţeles, neserioasă) şi dau de lucru Siguranţei şi ministerului de interne. Mai ştim că d. dr. Ghelerter s'a manifestat constant, ca socialist de stânga şi n’a pri­mit toleranţă şi diurne de la d. Maniu. Iar domnii social-demo­­craţi, comozi la locuşoarele lor, iar unii înfruptaţi copios din bu­get, sunt cei mai autentici „revo­luţionari" ai guvernului. Şi nu-i probabil că muncitorii conştienţi nu vor înţelege trista situaţie în care i-au pus aşa zişii „şefi“. .. 3 LEI EXEMPLARUL siBi ZIAR POLITIC COTIDIAN VINER A N U N ____ se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE Şi la a ADMINISTRAŢIA ZIARULUI ■ Iaşi.— Strada Lăpuşneanu 37 (Redacţia S91 Telefoane:­­ Administraţia 891­­ Serviciul de noapte 3M LA NAPOLE, PRINTRE RUINE! Recentul cutremur de pământ, a încercat greu frumosul oraș italian Napole. Clișeul nostru repre­zintă o casă din str. Casanova, distrusă în mare parte. Sub furia elementelor oarbe, munca omenească de decenii întregi, s’a risipit în câteva minute l ÎNSEMNĂRI Fără durere». Un doctor român, destinsul Constantin Teoti s’a instalat la Sombor, în Iugo­slavia, şi în a­­ceastă localitate, de câteva zile, scoate dinţi la oricine are nevoie de extragerea acestor oase, fără a întrebuinţa nici un anestezic, şi absolut fără durere. Face nişte masagii la falca, să lucreze nervul în chestie, şi dintele cade... ..Cică, treaba asta, a învăţat-o Constantin Teoti, de la Japonezi.. La noi, dentistica, încă n’a ajuns la perfecţia japonezilor. înainte vrem­e, pi'iîYiuî oîşteni laT a scoate dinţii, era foarte simplu şi original, se aşeza pacientul pe pe un scaun cu fundul de paie. Măseaua bolnavă, era legată cu o sfoară, al cărei capăt secund era fixat de un piron, în podul camerii de operaţii. Dentistul, ţi­nea ascuns în podul palmei, un ac din acelea groase cu care se coasa saltelele.. Se apropia, ama­bil, de pacient, și începea să-l în­trebe, ba de una, ba de alta; îl întreba despre sănătatea soacrei, și se bucura dacă aceasta suferea (Continuarea în pag. II-a) O OPERAŢIE EXCEPŢIONALA Un om salvat de la moarte prin coaserea inimii O măeastră intervenţie chirurgi­cală a fost făcută la Graz (Austria) de doctorul Hans Stocker, profe­sor universitar. Pacientul era un anume Johann Konrad, în vrâstă de 27 ani, care s’a împuşcat cu un glonte în piept. Chirurgul a extras glontel­e şi apoi, cu o rară abilitate, a cusut inima bolnavului. Operaţia a reuşit şi rănitul a fost readus la viaţă. Această operaţiune este cea mai grea din toată ştiinţa chirurgiei* * O asemenea intervenţie îndrăz­­­neaţă nu a mai fost încercată din anul 1914, dar atunci ea­­n'a iz­butit și bolnavul a murit în timp ce chirurgul să căznea să coase inima. UN AEROPLAN IN LUPTĂ CU UN VULTUR Faptul s’a petrecut lângă Wa­les (Anglia). Un aeroplan condus de pilotul englez Charles Towers, în timp ce zbura deasupra unor munţi, a fost atacat de un vultur. Pasărea sălbatică a reuşit să se aşeze pe coada avionului şi cum ea venea pe la spatele pilotului, primejdia era destul de mare. A­­viatorul a făcut tot felul de vira­je brusce, pentru a speria pasarea. Dar vulturul n’a putut fi îndepăr­tat. In cele din urmă, pilotul vă­zând că viaţa-i este în pericol, a încercat să ateriseze pe un platou din munţi. Când s-a văzut însă aproape de pământ, vulturul a sărit de pe avion şi s’a ridicat din nou în înălţimi. Şi astfel aviatorul s'a ales numai cu o spaimă gro­zavă. Î /N TOATĂ Moartea în vis.— Un caz ex­cepţional se relatează din Neusatz (Austria). Funcţionarul Iosef Trunk de acolo, în vrâstă de 61 ani, a visat de curând că va muri la sfirşitul lunei Iulie. In timpul somnului s’a văzut mergând pe stradă; deodată un automobil în plină viteză l-a lovit puternic şi i-a cauzat moartea. A doua zi Iosef Trunk a povestit cunoscuţilor săi acest vis urât, dar nimeni nu i-a dat vreo im­portanţă. S’a întâmplat însă o bizară şi fatală coincidenţă. In ziua de 28 iulie, Trunk se îndrepta seara spre casă, venind dela un local de petrecere. Fiind cam dis­trat, n’a observat un automobil ce fugea în viteză mare. O clipă de neatenţie, un ţipăt dureros şi nefericitul om s’a trezit subt roţile maşinei. După câteva ceasuri de chinuri, el şi-a dat sfârşitul. Moartea a vorbit adevărat în vis 1 * Vampirul îşi scrie memo­riile.— Din Berlin se anunţă că Peter Kurten, faimosul vampir din Düsseldorf, îşi scrie în prezent memoriile.» Fiorosul criminal a declarat: — „Tn închisoare, m’am gîndit că relatarea isprăvilor mele ar in­teresa publicul amator de senzaţii. Deaceia îmi voiu scrie memoriile şi le voiu vinde editurei care va oferi cel mai bun preţ. Banii ob­ţinuţi îi voiu da direcţiei închisorii, pentru a-mi acorda un tratament bun şi demn de un om celebru cum sânt eu“. Din vorbele vampirului se con­stată că mintea sa nu-i perfect sănătoasă. Totuş autorităţile a­­probă ca el să-şi scrie memoriile, sperând că în modul acesta se va afla în mod exact cum s'au petre­cut sadicele crime. Un voiaj original este acel pe care l-a întreprins tînărul grec Mutzudis din Salonic. El şi-a in­stalat o canapea pe o plută şi astfel a pornit pe mare într-o lungă călătorie. îndrăzneţul tînăr, culcat pe canapea, lasă valurile să-l poarte în toate direcțiile. El declară că vrea să vadă, călătorind astfel, unde poate ajunge. Numai de n‘ar ajunge în stomacul peștilor!.. .■ Prin 1906, eram sub-şef de bi­rou în Ministerul Justiţiei, Minis­tru fiind marele moldovan Al. A. Badareu. Era vacanţa mare . Badareu plecase în concediu, iar interima­tul la justiţie, îl ţinea Take Io­­nescu, care însă fiind grav bol­nav de otită, nu venea Li minis­ter. Secretarul-general îl vizita a­­casă pentru rezolvarea hârtiilor importante şi urgente. Ministrul bolnav nu primea mai pe nimene, medicii recomandân­­du-i linişte. In acea vreme, Ministerul cons­tatând potlogăriile ce se petreceau la Secţia de Notariat a tribunalu­lui Ilfov, în urma raportului nou­lui preşedinte, destitui un grefier şi trei ajutori de grefieri. Ştiindu-se din Anuarul Justiţiei, că eu fusesem mai mulat vreme ajutor-grefier la secţia Ill-a a Trib. Iaşi, cum şi la Curtea de Apel Iaşi, Secţia 11-a . —Ministe­rul a insistat ca să primesc pos­tul de grefier al trib. Ilfov, Nota­riat,—primii, dar din nenorocire dădui de un preşedinte, cu care nu m'am putut înţelege. In una din zile, luând parte la şedinţă, la o contestaţie a unei vânzări pentru anularea unui tes­tament, făcui hotărârea şi începui ca în Moldova : „azi fiind fixat termenul pentru judecarea con­­testaţiunei la vânzarea imobilului etc“... Preşedintele îmi reformă, hotă­rârea aşa : „Azi fiind pe rol ju­decarea­ contestaţiunei la vînzarea imobilului etc“... Insă eu când am dat textul la copiat pe curat, am spus copis­tului să să scrie aşa cum redac­tasem eu întâia oară. Conflict... scandal... și în urma unor cuvinte schimbate cu acel președinte, pă­răsii ostentativ tribunalul. * Magistratul făcu raport Minis­­trului-interimar. Vroiam să vorbesc personal cu Take Ionescu, dar nu putui răs­­bate. Din cauza boalei sale, mi­nistrul nu primea pe nimeni. A doua zi însă răzbătui, prin următoarea stratagemă * Rugai pe­­intim al lui Take­lo­Am relatat situaţia gravă din Egipt. In ultimele zile s’au înre­gistrat tulburări violente şi sau descoperit conspiraţiuni pentru a­­sasinarea regelui Fuad. De atunci suveranul trăeşte în­tr’o continuă panică. Deşi a întărit paza palatului şi garda sa per­sonală, regele se teme să nu fie ucis. Se afirmă chiar că în fie­care din prietenii săi, suveranul vede un trădător, un complotist Deaceia regele Fuad refuză au­dienţele şi evită pe cât posibil să apară în public. Ceva mai mult, un ziar englez anunţă că suveranul Egiptului, da teamă­ să nu fie otrăvit, nu ac­ceptă decât mâncările şi băuturile preparate şi aduse de cele mai apropiate rude ale lui. Autorităţii­ însă au luat măsuri energice pen­tru asigurarea vieţii suveranului Aprodul cetind-o și văzând că sunt „un amic intim al casei", mă servi numai de cit, și intră cu biletul la Take lonescu care mă primi imediat (crezând că e vorba de cel indicat pe cartea de vizită). Când am intrat,... tablou I ....Eu mă uitam la Take Io­­nescu,... ....Take lonescu, se uita la mine... — Dar ce, D-ta eşti ? ... — Eu, Domnule Ministru. Şi povestii stratagema, de care Take Ionescu făcu mare haz. Ceru ra­portul Secretarului-general, îl ceti ! îi povestii şi eu cum au urmat lucrurile.... — Ei bine , ce doreşti acum ! — Doresc să fiu mutat înapoi la Minister... Şi în 24 ore, dorinţa mi s’a în­deplinit. După ce Take lonescu a ies din Minister, îl întâlneam ades» la Palatul Justiţiei; şi de câte-o mă vedea, zimbea... îşi aduc aminte de vechea farsă. Iată cât de vesel, îngăduitor înţelept era Take lonescu. Alt ar fi sbierat ca un măgar şi poat m’ar fi şi înlocuit, luând acea farsă ca o insultă. * GEORGE G. MAXIM Anecdote trăite Din vremea lui Take Ionescu O farsă făcută marelui bărbat de stat Apărarea femeilor. — Un se­nator american a propus la Was­hington un proect de lege, prin care este interzisă acostarea fe­meilor pe stradă. Aceste acostări au ajuns foarte frecvente în pa­tria dolarilor, devenind o primej­die picantă pentru sexul frumos. Proectul însă nu este prea aspru. El permite numai acostarea fete­lor, dar opreşte cu desăvârşire, subt pedeapsă de amendă, acos­tarea femeilor măritate. Şi proec­tul motivează astfel: fetele au tot interesul de a cunoaşte cât mai mulţi tineri, în vederea măritişu­lui. Femeile căsătorite însă nu-şi pot permite aventuri, adeseaori fatale pentru armonia conjugală. Şi ca semn de distincţie, se cere bărbaţilor, înainte de a acosta pe cineva, să constate dacă fe­meia nu poartă în deget consa­cratul inel de nuntă. Dacă proec­tul va fi votat, sânt motive să credem că vor dispărea toate ve­righetele matrimoniale... .OPINIA" LITERARA $1 ARTISTICA Vorbe... Şcoala şi familia Intr’un raport oficial, d. Victor Cădere, secretar general al ministerului de interne, spune printre altele: „Mai mult de­cil breînd, tineretul trebuie supraveghiat­­ şcoala şi familia să-şi facă datoria“. Recunoaştem, fraza aceasta este cit se poate de frumoasă şi reprezinţi o stan de lucruri pe cit de justă pe atit de în­­tristătoare. Dar a spune „şcoala şi foai­a să-şi facă datoria“ este un mod destul de lesnicios de a releva realitatea. Atita tart nu ajunge, fiindcă este aproape sigur ci, dacă familia şi şcoala nu-şi îndeplineau datoria aşa cum se cuvine, asta n'o fae pentru că nu vor s’o facă. împrejurăriie actuale sînt de aşa natură, incit aceşti două primordiale instituţii de cultură lă educaţie nu pot satisface misiunea lor. Şcolile, în mare măsură, funcţionează în­ condiţiuni defectuoase, cu unii profe­sori nepregătiţi sau fără tragere de inimi din cauza proastei retribuţiuni şi într'o atmosferă permanentă de favoritism şi intrigi politice. In ce priveşte activitatea familiei, pu­tem spera astăzi prea puţin. Terorizaţi de nevoile crîncene ale vieţii, în aceste vre­muri de criză exasperantă, părinţii în mod aproape fatal neglijează menirea lor de supraveghiere şi educare a copiilor. Guvernul cere şcolii şi familiei să-i­ facă datoria. Dar tot guvernul nu poate ameliora situaţia şcolilor şi nu poate im­­p­olinzi asprimea condiţiilor de existenţă. Astfel şi în acest caz, ca de obicei, la asemenea ocaziuni, greşala o fac cei mari, dar vina se revarsă asupra celor de joc. Mereu, povestea hoţului de păgubaş... i. b. ...şi fapte Ştiinţa şi religia Scriitorul englez James Murphy şi matematicianul Sullivan au a­­vut mai multe, convorbiri cu sa­vantul Albert Einstein, convorbiri care au fost adunate şi publicata intr’un volum ce poartă titlul „Ştiinţă şi Sport“. Printre altele, Einstein declară: „ In epoca de față nu exista (Continuarea în pagina ii-a) Regele Egiptului trăește în continuă panici

Next