Opinia, august 1930 (Anul 26, nr. 6969-6991)
1930-08-01 / nr. 6969
re AU TRISTUL ROL AL COOPERATIVELOR SĂTEŞTI E incontestabil că în situaţia economică dezastruoasă din ţară, orice indemnuri la dezordini , anarhie, găsesc un răsunet puternic în sufletele înveninate şi pline de amărăciuni ale populaţiei noastre rurale. Că între motivele ce-i împing pe agitatori spre acte dezordonate, şi cauzele adevărate ale sărăciei plugarului nu există nici un fel de legătură, — aceasta nu o pricepe mintea simplă a ţăranului, precum refuză s’o priceapă şi atâţia orăşeni culţi. Cauzele însă spre nefericire — există; nemulţumirile plugarilor îşi au obârşia într'o stare de lucruri devenită insuportabilă, şi văzând că pe calea paşnică nu poţi obţine nici o ameliorare, ţăranul se lasă uşor ademenit şi târât în vârtejul agitaţiilor nefolositoare. Dar trebuie să recunoşti că pretutindeni există un sol fertil pentru încolţirea grabnică a seminţelor de dezordine aruncate de mâini dibace. Intr'un articol precedent vorbind despre cauzele crahului agricol de la noi, am spus printre altele că „băncile mari, cămătarii şi cooperativele săteşti au cea mai mare parte din vină, ele contribuind în egală măsură la ruinarea gospodăriilor ţărăneşti“. Insistăm acum asupra afirmaţiei „în egală măsură“, analizând partea de vină a instituţiilor ban Care, cămătarilor şi cooperativelor. De fapt cămătarii, asupra cărora se îndreaptă toate săgeţile, nu fac astăzi decât misiţie intre băncile mari şi clasa rurală. Anii grei au sărăcit şi pe cei care se îndeletniceau cu arvonirea recoltelor, percepând dobânzi exagerate, şi astăzi pe la sate aproape că nu mai găseşti cămătari, care dispun de bani proprii. Totuşi acţiunea lor continuă, căci băncile mari, printre care şi Banca Naţională refuză contactul direct cu producătorul rural, acordând cea mai mare încredere cămătarilor, care nu fac astfel decât oficiul de agenţi de plasare ai capitalurilor — agenţi ce bineînţeles nu se mărginesc la câştiguri şi dividente mici. Şi aici e buba cea mare; aici trebuiesc căutate remedii grabnice. Paralel insă cu acţiunea aceasta antinaţională a băncilor mari, — cooperativele săteşti (cele sub egida statului) duc şi ele agricultura de râpă. In alte ţări — luăm drept pildă admirabila Glanda — acolo unde nu se simte o astfel de criză agricolă ca la noi, cooperativele fac o frumoasă şi înălţătoare operă de încurajare a producţiei agricole. Mii de cooperative, conduse cu măestrie, normalizează viaţa producătorului, contribuind la îmbogăţirea sa în anii rodnici, constituind un sprijin real şi eficace In vremuri grele.* Cu cooperativele noastre însă e o poveste necurată. Procentele pe care le iau ele de la ţărani sunt în realitate mai miei decât cele de pe piaţă. Şi totuşi plugarul urăşte această Instituţie; o urăşte mai mult poate decât pe cămătarul-vampir... Se susţine de către cei interesaţi, că cooperativele nu-şi pot exercita nobilul lor rol pentru că nu sunt îndeajuns finanţate. Afirmaţia aceasta ar avea poate o doză de adevăr, dacă concomitent cu aceasta, nu s-ar mai susţine că activitatea lor stagnează (mai bine încurcă) şi pentru că ţăranii împrumutând banii, nu-i mai dau înapoi. Dar chiar în ţară sunt cooperative care dau tocmai o dovadă contrarie. Şi agricultorii germani şi evrei,sunt greu încercaţi astăzi, şi cooperativele evreeşti şi nemţeşti de pe la sate, nu se scaldă în milioane. Cu toate acestea, ele au constituit şi constituiesc un real sprijin penttru membrii lor... Cauzele acestei prosperităţi (relativă şi ea, ce e drept) le vedem în felul cum îşi privesc ele menirea, cum îşi deosebesc ele clientela, şi în fine, în modul corect şi cinstit cum sunt aministrate de animatorii lor. Pe când cooperativele româneşti văd un ţăran numai pe debitorul, de la care se pot stoarce dobânzi, neglijându-se complect amănuntul că e un debitor productiv. Şi pe când, ceia ce rezultă din felul acesta neghiob de a exploata şi a nu încuraja ţărănimea, în loc să solidifice macar însăşi instituţia se risipeşte şi se fură cu o neobrăzare şi un cinism fără pereche. Şi astfel se ajunge la un punct mort, astfel denaturându-şi menirea pe de o parte , iar pe de alta existenţa lor fiind privită de conducătorii drept o sursă de îmbogăţire rapidă (boala e epidemică şi generală)—se ajunge la un moment dat, ca ţăranii să-şi deie seama că cooperativele— poate într'o măsură mai mare decât cămătarii—sunt principalii vinovaţi în marea tragedie ursită de oameni, plugarului român!.. I. L. Basarabeanu ANUL XXVI No. 6969 ABONAMENTE Lei1000 .... pe un an 5oo- .»6 luni îJOO . . . .*3 . ATELIERELE TIPOGRAFICE: IAȘI.—STR. LAPUSNEANU 37 n Actualităţi politice Răspunderea Răspunzător de starea de disoluţie în care a fost adusă ţara şi direct vinovat de tulburările care, în primul rând au indispus pe Rege, Ed. Maniu a prezintat Suveranului demisia. Dar se înţelege că acum în toiul vacanţei, nu era momentul potrivit pentru o schimbare de regim. Şi demisia a fost respinsă. Cabinetul Maniu a rămas să gireze treburile publice, până la toamnă, când este neîndoelnic că se va alcătui un guvern de concentrare. Guvernul naţional-ţărănist şi-a dovedit măsura incapacităţii. Şi nu mai nădăjdueşte nimeni ca va putea ameliora înspăimântătoarea criză financiaro-economică. Cele câteva luni (sau poate săptămâni) cât guvernul mai stă la cârmă, îi pun obligaţia să domolească spiritele şi să menţie ordinea publică. E singurul lucru care se mai cere d-lui Maniu. A se întrebuinţa forţa de stat, aplicând legile penale, e partea — cam antipatică — dar cea mai uşoară a unei guvernări. Acest lucru se mai cere d-lui Maniu, pentru a nu se prăbuşi complect, moralmente, în ochii opiniei publice. Numai cu condiţia aceasta mai menţine şi Regele, guvernul-girant, până la toamnă... La socialişti Există la noi şi un partid socialist, cu puteri extrem de modeste. Partidul a fost umflat ca o băşică de săpun, de d. Maniu, care a binevoit să inventeze 9 deputaţi aleşi pe listele guvernului Când aceste proeminenţe socialisteguvernamentale, au vrut să se burzuluiască la Cameră, d. Madgearu le-a bătut din picior, băgându-le în sperieţi. Acum, după doi ani de scandaloasă guvernare naţional-ţărănistă, socialiştii guvernamentali sunt îngrijoraţi. Vor mai merge diurnele parlamentare ? Vor mai reuşi în alegeri ? Mai au un grăunte de prestigiu printre muncitorii alegători ? Mare îndoială... Şi domnii socialişti se agită. Dau semne de viaţă chiar şi la Iaşi, unde tot partidul încape într-o trăsură...Dumnealor voesc să fie şireţi şi să provoace „diversiuni“. Aşa, anunţă că amicii d-lui dr. Chelerter şi cu comuniştii din sindicatele unitare, lucrează...în sprijinul guvernului!!, în timp ce ei social-democraţii, ţin în mână facla revoluţionară... Noi ştim un lucru: comuniştii sunt singurii care fac gâlceavă (bineînţeles, neserioasă) şi dau de lucru Siguranţei şi ministerului de interne. Mai ştim că d. dr. Ghelerter s'a manifestat constant, ca socialist de stânga şi n’a primit toleranţă şi diurne de la d. Maniu. Iar domnii social-democraţi, comozi la locuşoarele lor, iar unii înfruptaţi copios din buget, sunt cei mai autentici „revoluţionari" ai guvernului. Şi nu-i probabil că muncitorii conştienţi nu vor înţelege trista situaţie în care i-au pus aşa zişii „şefi“. .. 3 LEI EXEMPLARUL siBi ZIAR POLITIC COTIDIAN VINER A N U N ____ se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE Şi la a ADMINISTRAŢIA ZIARULUI ■ Iaşi.— Strada Lăpuşneanu 37 (Redacţia S91 Telefoane: Administraţia 891 Serviciul de noapte 3M LA NAPOLE, PRINTRE RUINE! Recentul cutremur de pământ, a încercat greu frumosul oraș italian Napole. Clișeul nostru reprezintă o casă din str. Casanova, distrusă în mare parte. Sub furia elementelor oarbe, munca omenească de decenii întregi, s’a risipit în câteva minute l ÎNSEMNĂRI Fără durere». Un doctor român, destinsul Constantin Teoti s’a instalat la Sombor, în Iugoslavia, şi în această localitate, de câteva zile, scoate dinţi la oricine are nevoie de extragerea acestor oase, fără a întrebuinţa nici un anestezic, şi absolut fără durere. Face nişte masagii la falca, să lucreze nervul în chestie, şi dintele cade... ..Cică, treaba asta, a învăţat-o Constantin Teoti, de la Japonezi.. La noi, dentistica, încă n’a ajuns la perfecţia japonezilor. înainte vreme, pi'iîYiuî oîşteni laT a scoate dinţii, era foarte simplu şi original, se aşeza pacientul pe pe un scaun cu fundul de paie. Măseaua bolnavă, era legată cu o sfoară, al cărei capăt secund era fixat de un piron, în podul camerii de operaţii. Dentistul, ţinea ascuns în podul palmei, un ac din acelea groase cu care se coasa saltelele.. Se apropia, amabil, de pacient, și începea să-l întrebe, ba de una, ba de alta; îl întreba despre sănătatea soacrei, și se bucura dacă aceasta suferea (Continuarea în pag. II-a) O OPERAŢIE EXCEPŢIONALA Un om salvat de la moarte prin coaserea inimii O măeastră intervenţie chirurgicală a fost făcută la Graz (Austria) de doctorul Hans Stocker, profesor universitar. Pacientul era un anume Johann Konrad, în vrâstă de 27 ani, care s’a împuşcat cu un glonte în piept. Chirurgul a extras glontele şi apoi, cu o rară abilitate, a cusut inima bolnavului. Operaţia a reuşit şi rănitul a fost readus la viaţă. Această operaţiune este cea mai grea din toată ştiinţa chirurgiei* * O asemenea intervenţie îndrăzneaţă nu a mai fost încercată din anul 1914, dar atunci ean'a izbutit și bolnavul a murit în timp ce chirurgul să căznea să coase inima. UN AEROPLAN IN LUPTĂ CU UN VULTUR Faptul s’a petrecut lângă Wales (Anglia). Un aeroplan condus de pilotul englez Charles Towers, în timp ce zbura deasupra unor munţi, a fost atacat de un vultur. Pasărea sălbatică a reuşit să se aşeze pe coada avionului şi cum ea venea pe la spatele pilotului, primejdia era destul de mare. Aviatorul a făcut tot felul de viraje brusce, pentru a speria pasarea. Dar vulturul n’a putut fi îndepărtat. In cele din urmă, pilotul văzând că viaţa-i este în pericol, a încercat să ateriseze pe un platou din munţi. Când s-a văzut însă aproape de pământ, vulturul a sărit de pe avion şi s’a ridicat din nou în înălţimi. Şi astfel aviatorul s'a ales numai cu o spaimă grozavă. Î /N TOATĂ Moartea în vis.— Un caz excepţional se relatează din Neusatz (Austria). Funcţionarul Iosef Trunk de acolo, în vrâstă de 61 ani, a visat de curând că va muri la sfirşitul lunei Iulie. In timpul somnului s’a văzut mergând pe stradă; deodată un automobil în plină viteză l-a lovit puternic şi i-a cauzat moartea. A doua zi Iosef Trunk a povestit cunoscuţilor săi acest vis urât, dar nimeni nu i-a dat vreo importanţă. S’a întâmplat însă o bizară şi fatală coincidenţă. In ziua de 28 iulie, Trunk se îndrepta seara spre casă, venind dela un local de petrecere. Fiind cam distrat, n’a observat un automobil ce fugea în viteză mare. O clipă de neatenţie, un ţipăt dureros şi nefericitul om s’a trezit subt roţile maşinei. După câteva ceasuri de chinuri, el şi-a dat sfârşitul. Moartea a vorbit adevărat în vis 1 * Vampirul îşi scrie memoriile.— Din Berlin se anunţă că Peter Kurten, faimosul vampir din Düsseldorf, îşi scrie în prezent memoriile.» Fiorosul criminal a declarat: — „Tn închisoare, m’am gîndit că relatarea isprăvilor mele ar interesa publicul amator de senzaţii. Deaceia îmi voiu scrie memoriile şi le voiu vinde editurei care va oferi cel mai bun preţ. Banii obţinuţi îi voiu da direcţiei închisorii, pentru a-mi acorda un tratament bun şi demn de un om celebru cum sânt eu“. Din vorbele vampirului se constată că mintea sa nu-i perfect sănătoasă. Totuş autorităţile aprobă ca el să-şi scrie memoriile, sperând că în modul acesta se va afla în mod exact cum s'au petrecut sadicele crime. Un voiaj original este acel pe care l-a întreprins tînărul grec Mutzudis din Salonic. El şi-a instalat o canapea pe o plută şi astfel a pornit pe mare într-o lungă călătorie. îndrăzneţul tînăr, culcat pe canapea, lasă valurile să-l poarte în toate direcțiile. El declară că vrea să vadă, călătorind astfel, unde poate ajunge. Numai de n‘ar ajunge în stomacul peștilor!.. .■ Prin 1906, eram sub-şef de birou în Ministerul Justiţiei, Ministru fiind marele moldovan Al. A. Badareu. Era vacanţa mare . Badareu plecase în concediu, iar interimatul la justiţie, îl ţinea Take Ionescu, care însă fiind grav bolnav de otită, nu venea Li minister. Secretarul-general îl vizita acasă pentru rezolvarea hârtiilor importante şi urgente. Ministrul bolnav nu primea mai pe nimene, medicii recomandându-i linişte. In acea vreme, Ministerul constatând potlogăriile ce se petreceau la Secţia de Notariat a tribunalului Ilfov, în urma raportului noului preşedinte, destitui un grefier şi trei ajutori de grefieri. Ştiindu-se din Anuarul Justiţiei, că eu fusesem mai mulat vreme ajutor-grefier la secţia Ill-a a Trib. Iaşi, cum şi la Curtea de Apel Iaşi, Secţia 11-a . —Ministerul a insistat ca să primesc postul de grefier al trib. Ilfov, Notariat,—primii, dar din nenorocire dădui de un preşedinte, cu care nu m'am putut înţelege. In una din zile, luând parte la şedinţă, la o contestaţie a unei vânzări pentru anularea unui testament, făcui hotărârea şi începui ca în Moldova : „azi fiind fixat termenul pentru judecarea contestaţiunei la vânzarea imobilului etc“... Preşedintele îmi reformă, hotărârea aşa : „Azi fiind pe rol judecarea contestaţiunei la vînzarea imobilului etc“... Insă eu când am dat textul la copiat pe curat, am spus copistului să să scrie aşa cum redactasem eu întâia oară. Conflict... scandal... și în urma unor cuvinte schimbate cu acel președinte, părăsii ostentativ tribunalul. * Magistratul făcu raport Ministrului-interimar. Vroiam să vorbesc personal cu Take Ionescu, dar nu putui răsbate. Din cauza boalei sale, ministrul nu primea pe nimeni. A doua zi însă răzbătui, prin următoarea stratagemă * Rugai peintim al lui TakeloAm relatat situaţia gravă din Egipt. In ultimele zile s’au înregistrat tulburări violente şi sau descoperit conspiraţiuni pentru asasinarea regelui Fuad. De atunci suveranul trăeşte într’o continuă panică. Deşi a întărit paza palatului şi garda sa personală, regele se teme să nu fie ucis. Se afirmă chiar că în fiecare din prietenii săi, suveranul vede un trădător, un complotist Deaceia regele Fuad refuză audienţele şi evită pe cât posibil să apară în public. Ceva mai mult, un ziar englez anunţă că suveranul Egiptului, da teamă să nu fie otrăvit, nu acceptă decât mâncările şi băuturile preparate şi aduse de cele mai apropiate rude ale lui. Autorităţii însă au luat măsuri energice pentru asigurarea vieţii suveranului Aprodul cetind-o și văzând că sunt „un amic intim al casei", mă servi numai de cit, și intră cu biletul la Take lonescu care mă primi imediat (crezând că e vorba de cel indicat pe cartea de vizită). Când am intrat,... tablou I ....Eu mă uitam la Take Ionescu,... ....Take lonescu, se uita la mine... — Dar ce, D-ta eşti ? ... — Eu, Domnule Ministru. Şi povestii stratagema, de care Take Ionescu făcu mare haz. Ceru raportul Secretarului-general, îl ceti ! îi povestii şi eu cum au urmat lucrurile.... — Ei bine , ce doreşti acum ! — Doresc să fiu mutat înapoi la Minister... Şi în 24 ore, dorinţa mi s’a îndeplinit. După ce Take lonescu a ies din Minister, îl întâlneam ades» la Palatul Justiţiei; şi de câte-o mă vedea, zimbea... îşi aduc aminte de vechea farsă. Iată cât de vesel, îngăduitor înţelept era Take lonescu. Alt ar fi sbierat ca un măgar şi poat m’ar fi şi înlocuit, luând acea farsă ca o insultă. * GEORGE G. MAXIM Anecdote trăite Din vremea lui Take Ionescu O farsă făcută marelui bărbat de stat Apărarea femeilor. — Un senator american a propus la Washington un proect de lege, prin care este interzisă acostarea femeilor pe stradă. Aceste acostări au ajuns foarte frecvente în patria dolarilor, devenind o primejdie picantă pentru sexul frumos. Proectul însă nu este prea aspru. El permite numai acostarea fetelor, dar opreşte cu desăvârşire, subt pedeapsă de amendă, acostarea femeilor măritate. Şi proectul motivează astfel: fetele au tot interesul de a cunoaşte cât mai mulţi tineri, în vederea măritişului. Femeile căsătorite însă nu-şi pot permite aventuri, adeseaori fatale pentru armonia conjugală. Şi ca semn de distincţie, se cere bărbaţilor, înainte de a acosta pe cineva, să constate dacă femeia nu poartă în deget consacratul inel de nuntă. Dacă proectul va fi votat, sânt motive să credem că vor dispărea toate verighetele matrimoniale... .OPINIA" LITERARA $1 ARTISTICA Vorbe... Şcoala şi familia Intr’un raport oficial, d. Victor Cădere, secretar general al ministerului de interne, spune printre altele: „Mai mult decil breînd, tineretul trebuie supraveghiat şcoala şi familia să-şi facă datoria“. Recunoaştem, fraza aceasta este cit se poate de frumoasă şi reprezinţi o stan de lucruri pe cit de justă pe atit de întristătoare. Dar a spune „şcoala şi foaia să-şi facă datoria“ este un mod destul de lesnicios de a releva realitatea. Atita tart nu ajunge, fiindcă este aproape sigur ci, dacă familia şi şcoala nu-şi îndeplineau datoria aşa cum se cuvine, asta n'o fae pentru că nu vor s’o facă. împrejurăriie actuale sînt de aşa natură, incit aceşti două primordiale instituţii de cultură lă educaţie nu pot satisface misiunea lor. Şcolile, în mare măsură, funcţionează în condiţiuni defectuoase, cu unii profesori nepregătiţi sau fără tragere de inimi din cauza proastei retribuţiuni şi într'o atmosferă permanentă de favoritism şi intrigi politice. In ce priveşte activitatea familiei, putem spera astăzi prea puţin. Terorizaţi de nevoile crîncene ale vieţii, în aceste vremuri de criză exasperantă, părinţii în mod aproape fatal neglijează menirea lor de supraveghiere şi educare a copiilor. Guvernul cere şcolii şi familiei să-i facă datoria. Dar tot guvernul nu poate ameliora situaţia şcolilor şi nu poate impolinzi asprimea condiţiilor de existenţă. Astfel şi în acest caz, ca de obicei, la asemenea ocaziuni, greşala o fac cei mari, dar vina se revarsă asupra celor de joc. Mereu, povestea hoţului de păgubaş... i. b. ...şi fapte Ştiinţa şi religia Scriitorul englez James Murphy şi matematicianul Sullivan au avut mai multe, convorbiri cu savantul Albert Einstein, convorbiri care au fost adunate şi publicata intr’un volum ce poartă titlul „Ştiinţă şi Sport“. Printre altele, Einstein declară: „ In epoca de față nu exista (Continuarea în pagina ii-a) Regele Egiptului trăește în continuă panici