Opinia, ianuarie 1931 (Anul 27, nr. 7098-7121)

1931-01-01 / nr. 7098

I y X^VI^No. 7098 I I SÍ *“£■•* *' ' JOI^ l^IAN^ ^ jAȘI.^'n^l LAPUȘ^ANU 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN Telefoane î {Ser^’*/i^ .w ................. „ ............................................. 1 ni ima ihn r uinni anmmmamsmmm^m^mrí^mBsr^msBmas^m^ssam „OPINIA" LITERALA Șl ARTISTICA Vorbe FABULA Zimbel alb, in zbor, A trecut ușor Prins pe-un fulg de nea La fereastra mea Și-a căzut în stradă Fulgul de zăpadă Parcă puful din aripă înscris și-l smulg.. Fulgul a trăit o clipă Și in stradă, midiel, A călcat un om pe el­.. Morala Fericirea-i ca un fulg j i. b. Oricât de mulți am fi cu toții, oricât de străini im fi de preju­decăți, există oar cineva care să nu se lase subjugat de o super­stiție vremelnică, in clipa când un an nou începe să-și croiască dru­mul său miraculos pe ruinele celui dispărut în veșnice? Indiferent de data exactă a naș­terii fiecăruia , inderent de vârstă, vom simți cu ton­ involuntar că s’a stins o perioadă de viață, și că tocmai din clipa aceasta, adop­­tată de toată lum­ea ca una deci­zivă, va începe sâ­ bată puternic un proaspăt, neîncercat încă, ritm de viață nouă. O observație pe cât s­e întristă­toare, pe atât de justă ne vine pe buze. E justificată oare graba aceia înspăimântătoare a omului conti­­poran, ușurința cu care privesc atâția cursul ticurilor:# Pe noi ne înspăimântă exclama­ția atât de frecvantă astăzi: — „Ah, de naș vedea _ îmbă­trânit cu doi, trei­zece ani și să-mi ajung odată realzat țe­ul !“­­E frumos să te avânți mereu înainte, să nutrești iluzii, visuri. Dar anii se scurg cu iuțeala ful­gerului ; țelul material nu e ajuns adesea ; între timp însă oamenii se uzează într’adevăr, îmbătrânesc și pleacă în lumea celor eu­­, fără să fi cunoscut ce e acea viață... Pentru că atâția nu știu pătruns încă de netăgăduitul adevăr. În­frângeri ca și succese, nemulțu­miri ca și bucurii nu sunt decât etape trecătoare în calea noastra pământească. Un unic scop nu poate fi desmințit, un sngur drept al omului viu nu poate fi răpit de nimeni — dreptul de a-și trăi viața din plin, an cu an, zi cu zi, clipă cu clipă­­ — scopul de a o face cât mai frumoasă, cât mai înălțătoare nu numai pentru el, ci și pentru toți acei care ii sea­mănă la chip­. Realitatea ar avea ca intr'un fel darul să ne oblige să taxăm vre­murile de azi, ca excepțional de grele, ca vremuri de apoi. Cu cât trec anii, se înmulțesc par’că chinurile și necazurile. Și în speranță e firesc și îndreptățit par’că suspinul acela comun : — „Bine că s‘a sfârșit și cu a­­cest an, că tare nemilos a mai fost cu noi. Dar ce ne face să credem că cel care vine, va fi mai blajin, mai îngăduitor?“ Nimic mai eronat decât con­cepția aceasta superficială. Suntem o generație de martiri. Trăim în­sfeț­a> <Te. . .mai". .: datori süntem să aducem fiecare un prinos de jertfe umile pe al­tarul unui viitor de aur al ome­nirii întregi, care merge înainte cu pași gigantici. Calvarul zilelor apropiate va întrece poate pe cel de eri ; țelul final însă, (un­ țel ce nu poate încă pătruns de atâția), merită să îi mai îndurăm în numele lui ceva mizerii, să mai vărsăm ceva la­crimi. Principalul e să te războiești, să trăiești, să speri. Sus frunțile decid sus frunțile acei care știți să înfruntați jelațiile meschine, care știți să trăiți pen­tru a lupta și luptați pentru a făuri oamenilor întregi un trai ideal. Să nădăjduim că va fi așa. Dreptul de a nădăjdui nu poate fi răpit nimănui... I. L. BASARABEANE1 dar și fapte Anul bou. Anul nostru... B C. U 100? Un meteor uriaș în noaptea de Crăciun In prima noapte de Crăciun, populația din orașul Boise, în sta­tul Idaho (America) a înregistrat o surpriză cu totul rară. Un meteor uriaș, care a luminat întreaga regiune pe întindere de 100 kilometri, a căzut din necu­prinsul văzduhului. O puternică zguduitură terestră a marcat mo­mentul când meteorul a ajuns pe pământ. A doua zi dimineață mii de oameni s’au dus să vadă uria­șul corp ceresc, care s'a îngropat în pământ cu câțiva­ metri. Locui­torii consideră acest neașteptat „cadou de Crăciun“, ca un semn de noroc ! 350 m­esiafi puși în libertate pen­­tru a serba­­ Inul­ Nou Faptul s-a petrecut în America tuturor posibilităților. Guvernato­rul Graves din statul Alabama a semnat decretul, prin care 350 deținuți din închisoarea din Mont­gomery sunt puși in libertate, pentru a putea serda revelionul­­ Zece la sută dintre aceștia sânt condamnați la muncă silnică pe viață; ceilalți au de ispășit pedepse mai ușoare. Toți arestații eliberați și-au dat cuvântul de onoare,că vor reveni la închisoare, după ce vor petrece Anul­ Nou. Rămâne de văzut dacă-și vor respecta angajamentul I.. Populația statului papal In „Statul papal“, adica Vati­canul cu împrejurimile, s'a realizat de curând un recensământ al populației care trăește sub autori­tatea Sfântului Scaun. Cifra to­tală a cetățenilor papali este de 639 inși, și anume: 495 italieni, 118 elvețieni, 8 francesi, 8 ger­mani, 3 spanioli, 2 columbieni, 1 etiopian, 1 norvegian și 1 austriac. La atâta s'a redus vechiul stat pontifical care a comptat odini­oară ca o forță de primul rang în istoria lumii ..și tapte Curiozități despre cărți Cea mai veche carte a fost al­cătuită în urmă cu 5280 ani. E se află în prezent în biblioteca națională din Paris și a fost gă­sită printre ruinele de la Teba. e cunoscută sub­ numele de „Priss Patrus“. Cea mai mare carte e un atlas anatomic din Viena. Are înălțimea de 2 metri și lățimea de un metru. A fost tipărită acum 100 ani. Cea mai mică carte conține o scrisoare a lui Galileii. Cărticica tipărită in anul 1897 in Italia, în­cape intr'un deget­ar. Nu poate fi citită decât cu o lupă puternică. Cea mai grea carte este „Is­toria lm­eii“, tipărită la începutul acestui secol de un duce austriac. Cântărește 48 kilograme. Cea mai scumpă carte este prima carte tipărită de Johann Gutenberg, inventatorul tiparului. Acest exemplar excepțional a fost cumpărat de doctorul german Folber, pentru suma fantastică de 1.300.000 mărci, adică 52 mi­lioane lei. Cea mai voluminoasă carte e o lucrare intitulată „Sushutshu­s­­hang“. Opera cuprinde 5020 vo­lume, fiecare volum având 170 pagini. A fost hporitä în secolul al 17-lea, din banii statului chinez. Diferite știri Marioara Ventura și-a îna­intat demisia de la Comedia fran­ceză, socotindu-se nedreptățită (Continuarea in pag. II-a) PIN TOATA LUMEA Anul­ Nou în vîrful munților­ Pentru americani, o adevărată pe­trecere nu se poate organiza în țara lor, in țara unde băuturile alcoolice sunt interzise. Deaceia oamenii bogați de peste ocean o­­bișnuesc să petreacă în Europa principalele sărbători din cursul anului. Evident, printre acestea se află și revelionul, noaptea consa­crată de petrecere și veselie. Ceva mai mult, la New­ York există chiar o ligă formată din 24 persoane (12 femei și 12 băr­bați), care și-au dat cuvântul să .­­erbeze regulat Anul­ Nou, în El­veția, în vîrful munților Alpi. A­­cești americani vin în fiecare an în Europa și se instalează de obi­­ceiu la Geneva. In ziua de 1 Ia­­nuar­ie urcă pe Mont­ Blanc sau pe alt pisc alpin și acolo, sus, in zapadă, aranjează o serbare ori­ginală, bine­înțeles, cu șampania pe care n’o pot gusta în patria lor. Dar asemenea petreceri costisi­tt­e, desigur, nu le pot face de­ Vr.. .ogar, u­­n țar u. doi autor , 1931 pini și pahare cu vin-In localitatea Wales din Anglia există o veche tradiție, respectată în toți anii în ziua de 1 ianuar. Primăria adună in piața din cen­trul târgului pe toți oamenii ne­voiași și le împarte atâtea pini și pahare cu vin, c­e reprezintă cifra anului respectiv.. Anul trecut sau distribuit 1930 pini și pahare cu vin ; mine se vor împărți 1931. In modul acesta se simbolizează mila Mântuitorului pentru oamenii săraci. Trebue să recunoaștem însă că din an în an, sarcina primăriei devine tot mai mare !... Sărutul interzis — In Gem­a­nia, in noaptea Anului Nou, oa­menii obișnuesc să se îmbrățișeze în strada. Și așa, de revelion, se sărută în public persoane care nu s’au cunoscut niciodată. Acest obiceiu dă foc însă la procedee abuzive. Femeile fru­moase sânt pur și simplui asaltate, bărbații căutând să profite din belșug de această tradiție gene­roasă. Și cu acest prilej, evident, nici pungașii nu stau degeaba. In timpul imbrătășirilor, hoții pot o­­pera în voie și deaceia, in toți anii, de revelion, se înregistrează cele mai multe furturi, poliția fiind cu totul neputincioasă de a exercita paza în mijlocul înghe­­suelii și zgomotului general. Pentru a înlătura această situ­ațiune, în câteva orașe din Ger­mania, autorittățile au publicat ordine, prin care îmbrățișările în stradă sânt interzise, contravenienții vor fi pedepsiți cu amendă, iar recidiviștii, cu închisoare. Și astfel, având în vedere ispita acestui o­­bicei, este de prevăzut că anul a­­cesta vor fi foarte mulți contra­venienți­­.. O nuntă în cinci orașe.­Cazul original s-a întâmplat în America. Tânărul bancher James Tweek din Chicago s'a căsătorit cu fata fermierului Charles Ball din St. Louis. Prima nuntă a avut loc la Chicago, în casa mirelui. Dar pă­rinții fetei n’au vrut să rămâne mai prejos și au organizat o a doua nuntă la ferma lor de lângă St. Louis. Petrecerea însă nu s'a isprăvit aici. Mătușa miresei din orașul Sprin­gfield a aranjat și ea un banchet in cinstea tinerei perechi Apoi nunta a conțin­uat in țâonă orașe: la Buffallo, la un unchiu al fetei și la Orleans­ City la un tovarăș de afaceri al mirelui. Astfel, aceasta nuntă a continuat in cinci orașe deosebite, prin che­furi care au durat câteva zile în șir. Tinerii căsătoriți au început prin petreceri și veselie. Rămâne de văzut ce va fi mai departe 1.. O alianță vamală germano-balcanică Se anunță că guvernul german a întocmit un plan și a început sondări pe lângă guvernele Iu­goslaviei, României, Ungariei și Ungariei, în vederea încheerii u­­nei alianțe vamale intre aceste cinci țări. Germania propune ca cele patru țări agricole (română, iugoslavă, ungară și bulgară) să se bucure de un regim preferențial pentru a-și vinde cerealele pe piața ger­mană. In schimb, aceste țări să acorde avantaje de import pentru produ­sele industriei germane. Printr-un asemenea acord, Ger­mania industrială capătă un de­bușeu apreciabil, iar cele patru țări agricole scapă de concurența rusă și poloneză pe piețele ger­mane, IN PAG. 12-a ULTIMA ORA DIN ISTORIA CALENDARELOR Calendarul la popoarele vechi.— Calendarele lui Maria Pompiliu și Cezar. — Reforma lui Silio. — Calendarele bisericești din Evul Mediu. — Primele almanahuri de Petru Gr. Vasiliu Calendarul, după definiția unui dicționar enciclopedic, este un tablou, care indică denumirea tim­pului prin zile luni și sezone. Anul măsura mai cuprinzătoare și comodă de azi, a variat mult în decursul timpurilor, ca și sub­diviziunile sale lunile și zilele. Așa, unele popoare vechi ca Egiptenii și Grecii au avut anul de o lună, de patru luni, și abia mult mai târziu au reușit să-l extindă și să-l stabilească la 12 luni. In re­giunea Umbriei și Italia și prin împrejurimi anul era de 14 luni. Cu șapte veacuri înaintea erei noastre, May­așii din Yucatan (A­­m­erica Centrală) se orientau după un anumit Calendar solar și lu­nar ; anul lor era de 18 luni și 5 zile, iar luna de 20 de zile. Calendarul acesta nu se mai în­trebuințează de mult. Anul Egiptenilor, la început, cuprindea 12 luni de câte 30 de zile, deci 360 de zile. Dar cum diferența de 5 zile față de anul solar, într'un număr de ani alcă­tuia încă un an, Egiptenii au a­­dăugat încă 5 zile anului lor, fă­­cându-l de 365 de zile. Unele popare ale Asiei, cum sânt Chinezii, își întocmiseră ca­lendarul pe baza anului solar; altele se Serviau însă de calen­darul lunar, ca și majoritatea mu­sulmanilor din vremea noastră. Anul lunar are și el 12 luni com­puse din 29 și 30 de zile, alter­nativ, deci în total 354 sau 355 de zile. La Mahometani­anii se soco­tesc după data Hegirei (fuga sfântă a profetului) la 622 d. Hr. In 1926 s-a introdus, numai în Turcia, calendarul gregorian, ră­mânând ca musulmanii din alte țări să utilizeze tot vechiul ca­lendar lunar. Evreii au împrumutat anul so­lar de la Egipteni, insă lunile anului le-au așezat după fazele lunii, de aici o întreagă Încurcă­tură, o complicație inutilă datorită tradițiilor și superstițiilor religioase. Anul are la ei 12 luni de câte 30 de zile, iar luna din urmă 35 zile. Anul civil începea toamna și cel religios din luna Nisan (Martie). Grecii adoptaseră și ei anul Școlar, ținând seama și de fazele lunii. Greșala s’a îndreptat, căci de la 780 a. Hr., după trecerea unui interval de timp de 2 ani de câte 354 de zile, s’a mai adăugat aci încă 22 zile. Olimpiada avea ast­fel 1460 de zile, ceea ce revenia la 365 de zile anul Anul Romanilor se împărțea în zece luni până la regele Numa Pompiliu. Acesta a introdus anul de 365 de zile și a mai adăugat lunile Ianuarie și Februarie la cele zece luni cunoscute mai înainte. De acum anul roman începe la 1 Ianuarie. In anul 46 a. Hr. Iuliu Caesar modifică calendarul lui Numa Pompiliu. Astronomul Sosigene observă exact, că anul școlar are 365 zile și 1 I­4. Atunci, s’a hotărât ca la fiecare patru ani, să fie un an 366 zile sau bisect (plusul de o zi e în Februarie) Luna „Quintilis“ luna (a cincea) s’a numit la 55 a. Hr. „Iulie", în onoarea lui Iuliu Caesar și luna „Sextilis“, imediat urmă­toare, s'a schimbat în „August“ amintind domnia acestui împărat. AN NOU Ș» ••• năravuri vechi Un nou an bate la poartă vieții noastre. Cel mai nou și cel mai tânăr, 1931, înaintașii săi, unul după altul, au murit, au dispărut in bezna eternității pentru totdea­una. Plictisiți, adeseori chiar des­­gustați de anul caare dispare, cu toții așteptăm cu bucurie și plini de o vădită nerăbdare, anul care își face apariția, ivindu-se ca un soare din purpura văzduhului... Cetățenii mereu se felicitează: în biserică, acasă, la întrunire, în tren, în tramvai, la restaurant, la berărie, în p­ață, pe stradă și chiar la hală. „Mulți ani“ e pe buzele tuturor. Dar noul an are în față un mare semn de întrebare: Cina știe ce ne aduce el ?! Război ori pace ? Belșug în recoltă sau se­cetă? O..cum, cetățenii îl vor să fie un an bun, pașnic și plin de noroc. Cum va fi el, noi nu știm. A­­tâta știm, că oamenii își vor duce mai departe năravurile vechi. Vor fi multe conferințe diplo­matice, cu discursuri lungi, și cu banchete copioase plătite din su­doarea cetățenilor. Se vor plimba minți politiciani și rubedenii cu rude la Ierusalim, prin străinătate și vor cheltui d­in banii unui bu­get de „economii“. Țara cea bună, poporul cel să­răcit de angarele, va facea și va plăti vor flutura și de-acum în lung și’n latul țării drapelele partidelor politice, chemând sub cutele lor pe cei neînscriși în cluburi. Răs­plata ? Li se vor îndeplini toate cererile, de orice fel. Fericirea țării o vor cu toții. Se vor ținea concursuri de vi­teză : sub apa, pe apă, pe uscat Și in­ VttĂULlu­l Se vor unge la noi...mai mult ca sigur— noi deputați, senatori, sub-secretari, miniștri. Cu toată sărăcia, vor spori: petrecerile, luxul și desfrâul. Vor fi micșorate salariile func­ționarilor și se vor înmulți curbele de sacrificii, așa fel, ca cetățean­ii din 10 lei să dea Statului 9 și ei să facă bine să se mulțumeasc­ă cu unul. Vor mai da faliment și alte bănci și se­­ a alege o nouă Miss România pe 1931. Credsă au și început pregătirile... Binele și dreptatea nu vor putea să mai aștepte pe 1932 î PR. N. HODOROABÁ Văduva lui Nedbal a înebunit de durere Tragedia în familia Nedbal s'a complicat intr'un chip nespus de dureros. După sinuciderea soțului ei, nefericita văduvă a fost cu­prinsă de puternice accese de nervi. Ea dă semne de aliena­ție mintală și a fost internată într-o casă de sănătate. Corpul aceluia ce a fost com­­pozitorul Oskar Nedbal a fos­­transportat în Cehoslovacia, pal­tria sa. Precum se anunță, statu­­ceh va suporta cheltuelile de in­mormântare. Prima zi a fiecărei luni se nu­­mia „calendar“, de la verbul la­tinesc calo­are care înseamnă a chema ; în acele zile poporul era chemat la adunări. Tot de aici vine și cuvântul „calendar“. Calendarul iulian dădea însă un plus, care după un număr de ani putea produce oarecari schim­bări. S’a căutat deci să se încerce o îndreptare. La 1436, arhidiaco­­nul Nicolaus Cusanus și apoi Papa Sixt al IV lea au propus în­dreptarea calendarului lui Caesar. Papa Grigore al XIII-lea, sfătuit de astronomul Lilio, întreprinse în anul 1582 reforma necesară. Se suprimară atunci cele 10 zile cari prisoseau și după 5 Octombrie urmă ziua de 15 a acestei luni. Calendarul numit astfel „gregorian" fu introdus în multe state euro­pene: Germania la 1700, Anglia la 1752, Suedia, Danemarca, O­­landa, îl adoptară pe rând (Continuarea în pag. 11-a)

Next