Opinia, iulie 1931 (Anul 27, nr. 7246-7272)

1931-07-01 / nr. 7246

ANUL XXVII No. Jl-Fundatoriea „Regele f Bucureşti x Str. Ştirbei Vodă m. Com. Corot 1 A Şf. — îâ 1 Xj^Vj. wy..i------ 3 LE? EXEMPLARUL ZI AR POLITIC COTIDIAN MERCURI 1 1 A N U N se primes AGENŢIILE DE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI laşi. — Strada Lăpuşneanu 37­­ Redacţia 391 Telefoane :­­ Administraţia 394­­ Serviciul de noapte 387 ACTUALITĂŢI POLITICE Ce este „starea de asediu“ ? Un regim special, când se suprimă garanţiile constituţionale, cetăţenii trec in jurisdicţia justiţiei militare, cu pedepse mai aspre şi proceduri sumară. Autoritatea miidp­d ca­­pătă atribuţiuni gentite de po­liţie judiciară. MTM1 tfestaţiun­ile ce­tăţeneşti sa­d sever controlate şi riscă c­e împiedecate la tot pasul, profesarea liberă a ideilor nu mai are nici o garanţie legală. Evi­dent, e vorba de ideile care nu convin regimului de la putere , în special ideile extremiste de stânga şi chiar de dreapta (dar mult mai puţin). Cam asta este, în genere, „sta­rea de asediu“.* Examinaţi acum proeetul pre­gătit de guvern, zis pentru „ordi­nea publică şi siguranţa stat­ul­ui". E vorba să se suprime libertatea de asociaţiune, libertatea ideilor, a cuvântului şi a scrisului (cu toa­tele, dragă Doamne, garantate de biata Constituţie!) A face parte dintr-o asociaţie extremistă, sau a profesa chiar numai platonic, o idee de stânga, înseamnă a-ţi a­­trage automatic ani de închisoare. Autoritatea militară capătă atri­­buţiuni de poliţie judiciară, cu competenţă generală asupra civili­lor. Cetăţenii devin justiţiabili de tribunalele militare. Este pur şi simplu un regim permanent de stare de asediu, ce se pregăteşte cu concursul in­dolent şi inept al actualului par­lament foarte pestriţ. Nu mai în­cape îndoială. E un proed categoric anti-con­­stituţional,­­ fiindcă cetăţenii sunt sustraşi judecătorilor lor fireşti şi fiindcă se nesocotesc libertăţile pu­blice înscrise clar în legea noastră fundamentală. Parlamentul actual nu are căde­rea să aprobe asemenea proed; ar face un act nul, de „ex-lex“. Corpurile legiuitoare ordinare ar putea, cel mult să constate că­­ ar fi caz iminent primejdie publică şi deci sa aprobe procla­marea darii de asediu parţiale spr.­ totale. Dar moralmente nu se poate angaja în asemenea act, fiindcă nu există nici,un caz de „pericol public“. Şi nu se poate angaja nici po­liticeşte la asemenea neghiobie, fiindcă ar provoca alarmă gratui­t în opinia publică din ţară şi străi­nătate, ruinând fără absolut nici un sens, creditul ţării. Şi atunci, guvernul vrea să re­curgă pe furiş, la introducerea unei adevărate stări permanente de a­­sediu, sub masca unei nevinovate legi ordi­nare, care înseamnă in fond o legiferare constituantă, în direcţie utira-reacţionară,­­ fără a se păstra macar formele ele­mentare. * Ai impresia că guvernanţii şi-au pierdut cu totul busola. Nu există, de bună seamă nici un pericol în sensul pretins de Ministerul Inter­nelor. Se exagerează lucruri mă­runte şi banale, speriind pe oa­menii timizi, şi creind ei — guver­nanţii — agitaţiuni artificiale în spiritele cetăţeneşti. Care-i nevoia acestor denaturări ale cursului normal din societatea noastră paşnică şi tradiţional de indolenţă ! ? Şi credeţi macar că aplicarea regimului draconic, se va limita la aşa zişii „extremişti“ ? Na ! Va exista in mâna autocraţilor o permanentă capcană împotriva tuturor celor de altă credinţă po­litică şi de alte interese. Adică, mergem lent şi pe drumuri puţin ocolite, spre dictatura desăvârşită care a învăluit, din capul locului, ca un nimb drăcesc, înjghebarea ciudată a guvernului Iorga-Ar­­getoianu. Să fi rezervat d-lui Iorga, des­tinul, o pagină neagră cu rânduri roşii, în istoria ţării româneşti ? C. R. GHIULEA SPRE O PERMANENTIZARE A STĂRII DE ASEDIU NOUL PROECT ANTI-CONSTITUȚIONAL PENTRU „ORDINEA PUBLICĂ" BK­V T O A T A LU M E M Nuntă, sportivă.— O nuntă o­­riginală s'a celebrat zilele acestea la Schephfield (St Unite). Mirele : un tânăr sportsman anume Tady Gill care de 12 ani n’a scăpat un singur match de foot-ball. Mi­reasa : o sportivă anume Ang. F... care joacă la perfepţie tenis, foot-ball voley-ball, şi e măeastră în înot, alergări, sărituri etc. Ca să deie un decor cât mai adequat nuntei lor, tânăra pereche a decis să facă o nuntă originală. După ce s'a oficiat serviciul di­vin, tinerii s'au îndreptat spre parcul sportiv * din Schephfield. Aici în loc de obişnuitul bal, s’au pornit o mulţime de jocuri la care participau toţi nuntaşii. In­­tr’o parte se juca foot-ball, în alta tenis ; ici se făceau alergări, colo sărituri etc. Ba la un moment dat, chiar şi mirele şi mireasa şi-au desbrăcat haina de ceremo­nie şi au lua parte la jocuri. Intr’adevăr, o nuntă sportivă. * Valoarea bănească a dra­gostei.— In Statel-Unite s’a pornit, sub diferite forme, o ade­vărată campanie contra dragostei. De curînd a luat fiinţă o nouă ligă împotriva amorului, formată numai din părinţii copiilor îndră­gostiţi. Liga a căpătat îndată mulţi membrii şi a lansat un ma­nifest în care, între altele, arată că energia pe care o cheltueşte un om pe minută valorează un cmt (1 leu 65 bani). Cele vre-o două­ ceasuri de energie pe pier­dute zilnic de un îndrăgostit cu iubita lui, înseamnă deci 120 de cenţi (adică 198 lei). Precum se vede, americanii au început să prefacă energia dra­gostei in bani. Ne vom pomeni poate că vor industrializa-o. Ce nu se poate astăzi în secolul tu­turor posibilităţilor !? dădeau bucuros viaţa ca să cu­cerească dragostea femeie! iubite Tânărul Givani Cambi din Ro­ma se îndrăgostise de o nostimă italiancă anume Macoriini. Fata însă nu răspundea sentimentelor lui. Intr'o zi tinerii s’au dus în primblare afară din oraş, dealun­­gul Tibrului. La un moment dat, pe când stăteau pe un pod şi Giovani îi vorbea de dragoste, fata a scăpat mănuşa în apă. — Dacă îmi scoţi mânuşa, am să ştiu că mă iubeşti cu adevărat, îi zise romantica fetiţă. Deşi râul era mare şi umflat, îndrăgostitul s’a aruncat în apă. Pe când înota însă, urmărit de râsetele cristaline ale fete, a a­­juns în dreptul unei bulboane şi fu înghiţit de valuri. * Puterea superstiţiei.— Unul din cele mai curioase procese a venit în faţa justiţiei din Boulogne (Franţa). In comuna Valloise trăesc o văduvă septuagenară anume Co­­ronée şi fica ei Jeanne. Ele erau socotite de locuitorii din sat, drept nişte vrăjitoare foarte pri­mejdioase. Acum câteva zile s'a produs o epidemie printre vitele din sat. Zilnic mureau de o boală căreia medicul veterinar nu-i putea găsi leacul. Acesta şi el un om îna­poiat, a împrăştiat zvonul că vitele au fost vrăjite. Intre timp, venise în sat o bandă de ţigani. O ghicitoare din bandă întrebată de ce mor vitele, a spus şi ea că animalele au fost vrăjite de o femeie anume Jeanne. Imediat tot satul a pornit spre celor două femei, şi dacă nu in­­terveneau jandarmii ele ar fi fost linşate. Sătenii s-au adresat acuma justiţiei, cerând evacuarea vrăji­toarelor din comună. Asemenea lucruri se pot în­tâmpla în secolul al douăzecelea, chiar şi în civilizată Franţă ! * Viaţa pentru o mănuşă —Şi totuşi n'au dispărut cu desăvîr- Jdle cavalerii de altădată, care-şi j CU AEROPLANUL ÎN JURUL LUMII îndrăzneţii a­­viatori americani Post şi Gatty (la mijloc, cu flori în mână) plecaţi alal­­tăeri de pe aero­dromul Tempel­­hof (Berlin), au străbătut în 3 zile Europa şi Asia. Ieri au părăsit coasta Siberiei, a­­vântindu-se peste Oceanul Pacific, cu scopul de a aterisa în Alaska. Imediat apoi vor continua zborul peste America până la New-York unde probabil vor­­ajunge mâne. Ast­fel ei vor fi în­conjurat pămân­­tul în 7 sau 8 zile realizând cel mai strălucit record al navigaţiei aeriene. Noui observaţiuni asupra planetei Marte E locuită planeta Marte? Iată eterna chestiune care preocupă pe astronomi. In ultimul timp observaţiunile în direcţia aceasta, s’au inten­sificat. Ziarul „Manchester Guardian" comunică următoarele rezultate obţinute de astronomul englez Layn. Temperatura pe planeta Martie variază între 9 şi 17 grade, adică la fel cu temperatura zilei răco­roase de pe pământul nostru. At­mosfera e de două ori mai rară de­cât aceia de pe vârful munţilor Himalaia. Atmosfera are aproape aceiaş înălţime şi presiune ca şi aceia terestră. Aceste descoperiri întăresc și rr . mult ipoteza că planeta Marte­a fi locuită. Un tip de vapor care nu se poate scufunda Imediat după catastrofa de la Nantes, cercurile conducătoare ale navigaţiei franceze au început a fi preocupate de posibilitatea con­­struirei unor vapoare care să fie ferite de naufragii. Chestiunea pare a fi fost rezol­­vită de un inginer anume Char­­train. Acesta a construit după un sistem special un vaporaş de 4,25 metri lungime şi 600 kgr. greu­tate. După ce vasul a fost lansat pe apă, a fost bombardat cu un tun calibru 33. Apa a inundat toate încăperile. Dar vasul nu s’a scu­fundat de cât cu câţiva centimetri. S'au suit atunci mai mulţi oameni pe punte, şi vaporaşul a rămas tot pe loc. Sistemul inginerului Chartrain poate fi aplicat la orice fel de va­poare. Rămâne să se mai stabi­lească precis dacă această desco­perire poate folosi, în mod absolut sigur, şi marelor transatlantice.­­ înainte de a pleca la băi, abonaţi-vă la ziarul „Opinia". — Abonamentul lunar costă lei 100. înainte de a ne sosi ştirea ho­­tărârei lui Maximilian de-a înjghe­ba grupuşorul cu care se află de câteva zile în Iaşi, sub noua fir­ma : „teatrul comicilor", noi înre­gistrasem aci, câteva ştiri foarte deprimante, care reflectau oare­cum starea precară în care se află azi teatrul românesc. In luptă cu greutăţi insurmon­tabile, strălucita companie, rezidită cu trudă din resturile măreţului monument dăruit României de că­tre neîntrecutul Davilla, a fost silită să se destrame. Teatrul „Re­gina Maria“ şi-a închis porţile şi stâlpii companiei s-au risipit. Unii au fost intercalaţi între rândurile actorilor Naţionalului din Bucu­reşti şi alţii au rămas să lupte pe cont propriu prin restul ţării-aş­­teptând fie vre­un angajament, fie venirea unor vremi mai puţin vi­trege ca cele de astăzi.. Nu de mult vorbisem aci—des­pre criza teatrului în toată lumea —a comprns deci şi a celui ro­mânesc şi arătasem că este o consecinţă imediată a mizerabilei stări economice a păturei orăşe­neşti—a izvorului de unde se re­crutează publicul spectator care are rolul de nerv al vieţii teatre­lor —în special al celor particu­lare. Şi mai spuneam, că nimeni nu poate încerca să lupte contra a­­cestei stări, să înjghebeze noi tru­pe—indiferent de valoarea compo­nenţilor sau a repertorului. Cu o singură excepţie. Când înjghebarea fiind pe de o parte redusă ca personal — deci neavând nici buget încărcat şi nici greutăţi în deplasare, iar pe de alta aranjându-şi un repertor uşor, dacă voiţi din fragmente amu­zante, această formaţiune ar pu­tea să reuşească. Cu o condiţiune însă: să pre­zinte lucruri atât de atrăgătoare, încât publicul să poată face sfor­ţarea de a­ o frequenta şi găsind acolo narcoticul, uitarea de-o cli­pa a realităţii apăsătoare, să râdă, să uite sau cel puţin să viseze, să lase gândurile să zboare. In aceste împrejurări, cine altul putea oare încerca acest pasat să zicem cu notă nouă, decât acto­rul cel mai multilateral şi mai ta­lentat dintre toţi ce calcă pămân­tul României­ Mari şi la care pre­domină nota comică, a comicului fin, delicat, subţire şi pe care în atâtea prilejuri l-a oferit mulţimei —fără nici-o scădere calitativă a artei sale remarcabile. Există oare în toată ţara noas­tră un vis, care frequentând tea­trele de 10—20 sau 30 de ani şi să nu-l fi mişcat arta superioară a lui Maximilian ? Şi există oare CÂTEVA IMPRESII de VRATISLAVIUS MAXIMILIAN „Teatrul Comicilor“ — O satisfacţie puţin logica şi de­loc civilizată, e aceia pe care o invocăm din când în când,într'un exces de patriotism : — „Vedeţi că şi în Franţa de pil­oni în Germania moravurilor severe, cei mai sus puşi demnitari se lasă tentaţi de posibilitatea de­­a agonisi averi fabuloase pe căi suspecte. Nu suntem, deci, sin­gura ţară unde statul şi cetăţenii sunt defraudaţi de puternicii zilei! Şi totuşi sufletele noastre de cetăţeni îndureraţi, cu greu se pot lipsi de înregistrarea unor ase­menea satisfacţii. Parcă îţi uşurezi niţel necazurile proprii, contem­plând cum şi aiurea miniştrii şi tribunii popoarelor îşi vâră mâi­nile pân’ la cot în visteria sta­tului. Paralel cu declaraţiile recente ale d-lui Argetoianu cu privire la afacerile parlamentarilor noştri,­ iată că şi Venizelos, premierul Greciei, pregăteşte o lege specială, care va îngădui controlarea ave­rilor funcţionarilor publici, ale de­putaţilor şi ale gazetarilor. Ca punctul de plecare, d. Ve­nizelos şi-a ales vechea lege a lui Solon, după care orice demnitar din Athena putea fi iscodit asupra provenienţei avutului său. Ne-ar fi desigur imposibil să anticipăm asupra rezultatelor prac­tice ale măsurii în chestie, apli­cată într’o ţară străină, a cărei situaţie internă ne este cunoscută numai în mod superficial, deşi d. Venizelos s’a recomandat pretu­tindeni drept un diriguitor corect,, ce ştie să-şi impuie voinţa. In schimb, ne grăbim să asi­gurăm pe cei interesaţi de la noi, că pe meleagurile acestea ame­ninţarea cu „verificarea averilor" e sortită să ramâie încă mult timp, o literă moartă, o himeră, un non-sens, o unealtă menită să ţie la respect pe opozanţii oame­nilor de la cârma ţării. * Abuzul­ şi frauda sunt deocam­dată, şi vor rămânea încă mult, timp cele mai solide pietre din temelia tuturor partidelor româ­neşti, fără excepţii­ fericite. Obligativitatea muşamalizărilor reciproce se impune de la sine, în virtutea încercatei formule: „o mână spală pe al­ta". Şi apoi. Legiuirile lui Solon erau aplicabile pe atunci, când demnitarii se numărau pe degete. In nici un caz însă astăzi, şi într’o ţară unde un sfert din po­pulaţia orăşenească mănâncă pâi­nea de a stat (vedeţi discursul d-lui Vâicovic). Mai adăugaţi aici: un al doilea sfert, care-i oricând gata să fee locul primului („vin ai no­ştri“), un al treilea cel s’a înfrup­tat din bugetul ţării („au plecat ai noştri") — şi veţi constata îndată adevărul celor susţinute mai sus. Ar însemna ca mai toţi orăşenii să înfunde puşcăriile, ar însemna ca oraşele să dispară cu totul etc. etc. Prin urmare, părerea noastră este: „Cei interesaţi“ să-şi caute în linişte de “treabă". Pace lor! I. L. BASARABEANU IDEI ŞI FAPTE LEGEA LUI SOLON Controlul averii demnitarilor publici O Veneţie americană se construeşte în Statele­ Unite încă din anul trecut si au început lucrările pentru clădirea celei de a doua Veneţii în peninsula Flo­rida (St. Unite). Oraşul-port Miami este transformat încetul cu încetul într'o a doua Veneţie, pur ame­ricană. Pe străzi au fost săpate canaluri şi se clădesc palate iden­tice ca cele din istoricul port ita­lian. Totul a fost betonat, iar în cursul Jenei August se crede că Veneţia americană va fi gata. In acest scop o delegaţie a noului oraş a plecat în Italia ca să an­gajeze gondolieri autentici. In modul acesta, miliardarii a­­mericani amatori de poezia gon­dolelor veneţiene nu vor mai fi nevoiţi să străbată Atlanticul. Emil Costinescu Zece ani dela moartea lui In afară de neuitarea familiei, nu ştiu dacă oamenii politici gă­sesc cuvenită comemorarea lui Emil Costinescu, dela moartea căruia sunt 10 ani (decedat în Iunie 1921). A fost o figură impunătoare de patriot încercat în slujba ţării şi neamului său, în­cât numele său rămâne — se cuvine să rămâe — păstrat posterităţii cu pietate. Când partidul liberal, în rotaţie cu conservatorii, sau la urmă şi democraţii, venia la putere, cu zeci de ani înainte de războiu, precum la Culte şi Instrucţiunea Publică îşi avea locul predestinat Spiru Haret, (decedat în Dec. 1912 în sanatorul Dr. Gerota), la Finanţe se ştia că trebuie să vie Emil Costinescu, care prin perso­nalitatea sa şi priceperea îndru­mării finanţelor, de asemenea, şi-a câştigat un nume însemnat. La acelaş departament, făcea parte din guvernul I. I. C. Bră­­tianu, venit în Ianuar 1914, care şi-a luat imensa răspundere de a duce barca ţării in cunoscuta neu­tralitate de la începutul războiului mondial, August st. n. 1914, până când, în 15 Aug. st. v. 1916 re­gatul vechiu a ridicat armele pentru Ardeal şi Bucovina. Se şt­e că Emil Costinescu, omul cifrelor şi al celor 70 ani ai săi, era un intervenţionism fervent, soarta armelor aducând în neui­tatele zile de restrişte din Noem­­brie 1916, precum pe slăvitul Rege, loial şi credincios, guvern şi căpitenii la Iaşi, unde, după aşa încercări, avea să se înfi­ripa România „dela Nistru pân’la lisa". De Iaşi, marele patriot era le­gat şi prin copilăria sa. Se afrmă că era din Găurenii Uricanilor, la 5—6 k­m. de Iaşi. Se mai spune că dela Găureni urma la şcoala primară din Păcurari şi, — lucru aşa de pilduitor mai ales vremurilor noastre de atâta înfu­murare şi de atâtea datorii, — el care avea să fie un mare econo­mist, era aşa de cruţător — mer­gea la şcoală desculţ, punându-şi încălţările în picioare abia la şcoală. Aceasta, pe sama lui, o legendă, în tot cazul onorific, sau ade­văr, dar cultura ce şi-a însu­şit-o, era a unui autodidact. Că era din Găureni, ori nu era, îndată după războiu, sătenii din Găureni cereau a li se repara bi­serica, în ruină de mulţi ani, a­­ducându-şi aminte de Emil Cos­tinescu, că ar putea veni în aju­tor. I-am scris — l-am rugat, în Mart 1920, răspunzându-mi nen­­târziat unul din fii că tatăl său mi-a trimis „în amitirea unor rude în­mormântate la biserica Găureni“ 5000 lei, prin Banca Iaşilor, pri­­nindu-i la Mitropolie din mâna d-lui Pârvu. Se înţelege că ajutorul a fost preţios, biserica restaurân­­du-se, în 1915, şi cu ajutorul altui om de bine, d. maior G. Bogdan. Insist, ceia de mai sus — arătat ca atare — legendă sau adevăr — biografia sa ar fi binevenită și plină de învățăminte. — Emil Costinescu este o mare pildă vre­murilor noastre de atâta „desmerț" .Continuarea în pagina îi a­ actor care să poată spune, că a susţinut atâtea roluri în atâtea genuri cu aceiaşi egală distinc­­ţiune, la fel cu Maximilian ? Ne întrebăm, evocând aminti­rile, de când îl ştim şi de când (Continuarea în pag. II-a) Bon No. 39 de participare la marile Premii gratuite oferite de Societatea „Asigurarea Românească şi Ţărănească“ 50.000 Iei numerar Detaşaţi seria complectă

Next