Opinia, octombrie 1931 (Anul 27, nr. 7325-7351)

1931-10-01 / nr. 7325

ANUL XXVII NO. 7325 aboname Lei 1000 M 500 H 300 , atelier IAȘI.—STR. MAI MULTĂ PRUDENŢĂ DIDACTICA Cazurile anormale, ce se înde­sesc din zi în zi — printre elevii de curs secundar, ne pun pe gân­duri. In pericol viaţa profesorului, în pericol familia, şi mai grav so­cietatea în care întră morbul a­­cesta.—Nu e vorba că asistăm azi la fel de fel de manifestaţii,—toate „ultra". E prea perdută cumpăna vieţii familiale şi sociale ca să nu asistăm la constatarea că : elevul secundar nu găseşte în el vina, nici­odată, ci în profesor, în părinţi in rude. Staţi o clipă de vorbă cu un adolscent exaltat, şi veţi vedea că cu nimic nu-1 convingi, nici cu autoritatea, nici cu experienţa cu nimic ; el rămâne încredinţat că pe veci îi eşti duşman. In faţa acestei situaţii dureroase, când băiatul lichidează „conflictul“ cu revolverul, fie asupra lui, fie asupra profesorului,­­ se împune ceea ce am numit mai sus „pru­denţă didactică“, sau tact peda­gogic Nu mai avem în faţă un elev, supus, disciplinat încă de la vatră; viaţa nouă cinematografică, roma­nele senzaţionale, îl iau pe copil, îl plimbă prin ascunzişurile şi ca­tacombele lor şi îl trimet la şcoală cu acea indiferenţă faţă de pregă­tirea lui faţă şi de învăţătorul său. El ripostează cu neascultarea, cu lenea, cu înverşunarea. Şi atunci se împune categoric : o strânsă legătură între profesor şi părinţi. Aproape zilnică această legătură, intrevedere, comunicaţii reciproce. Să mărturisim, sunt şi împrejurări izolate în care profe­sorul e de vină. Voiu înşira câ­teva : 1) politica ; da, da, politica ; suntem bolnavi cronic de politi­cianism, 2) necunoaşterea indivi­dualităţii copilului—trataţi la fel ; e o scădere didactică şi e un punct însemnat al pedagogiei moderne. Ei bine, trebue ţinut seamă de individualitatea copilului — şi a­­ceasta i-o poate arăta profesorului, cel mai lămurit, tatăl ori mama copilului. Pentru o mişcare, pentru o gre­­şală, deseori inofensivă, pentru o mică neatenţie, unii profesori îşi dau curs unei exploziuni de se­veritate şi fac notaţii rele în ca­talog. Apoi urmează întreg calvarul trimestrial, de buimăceală şi bu­­chiată până la zăpăcire adevărată a elevului, pentru a căpăta o altă notă superioară— şi aceasta cam rar, căci tot trimestrul ascultă pro­fesorul pe cel din dreapta, pe cel din stânga, pe cel din faţă, pe cel din spate ; iar pentru acel ce aşteaptă înfrigurat măcar o rază de­ bunăvoinţă,—nimic şi iar nimic. Iar în spatele înfrigurării copi­­lului stau cei doi părinţi îngrijoraţi şi desnădăjduiţi de atâta indiferenţă faţă de copilul lor, faţă de oste­neală şi cheltuielile lor. Eu cred că ar fi timpul să dis­pară zicerea că cutare e „spaima“ şcoalei. Din buze plăpânde s’aude : „Ia cutare profesor ori înveţi ori nu“. Şi la păşirea copilului în şcoală a şi intrat groază într'însu’. Iată de ce e necesară azi o prudenţă didactică­, dar mai ales e nevoe de un raport strâns cu părinţii, de sunt în oraş, un con­tact personal, iar de sunt la ţară, prin scrisori. Acest lucru trebueşte din timp făcut, iar nu la sfârşitul anului, când revolverul, stricnina, ş. a. lichidează buclucurile aces­tea, care se pot evita, învăţător, preot Negoliţă Erbiceni-Iaşi IDEI ŞI FAPTE VENIŢI MAI DES, CEI BUNI Doctorul Vicol, un basarabean luminat şi cu mult suflet, adre­sează recent regăţenilor un căldu­ros apel: „Veniţi mai des, veniţi să vă cunoaştem şi să ne cu­noaşteţi. Ne vom înţelege şi vom descoperi, unii în inimile altora, comori de bunătate, de dragoste ! “ Ce-i drept, noi personal ne-am săturat să tot repetăm, în decursul atâtor ani, doleanţa aceasta legi­timă a basarabenilor. Esenţialul e ca cei care vin în Basarabia s-o iubească sincer, să-i poartă frăţeşte de grijă. Esenţialul e ca mai întăi să plece din colo­nie cei răi, hrăpăreţi, abuzivi, ar­bitrari, incapabili,—şi alţi regăţeni, cinstiţi, capabili, muncitori să le ia cât mai neîntârziat locul. Şi nu numai regăţeni ; sunt şi basara­­beni a căror prezenţă în fruntea instituţiilor cu răspundere ar face cu siguranţă onoare acestora din urmă. Căci—dece s'o ascundem ?, — în Basarabia sunt controlori fiscali care aici în regat exercitau nobila meserie de croitor; sunt comisari care au la trecutul lor o intensă activitate în ramura... frizeriei­basarabia s’a săturat până’n gât. I. L Basarabeana Din pricină că lucrarea misio­­nară, atât la protestanţi, cât şi la catolici, se desfăşoară în colo­niile feluritelor State, se înţelege că era locul ei să se arate şi ea la Expoz­ţia Colonială franceză ana Sutele respe­ctive pu­'-PU lăud.’. cu hid­area misio.­.tră uin colon* ue !*•*■ culturală pare treapta j­ereasca ş gofopil târască a do* Potrivit cu aceasta, atât pro­testanţii, cât şi catolicii, şi-au avut pavilioanele lor la numita expoziţie. Cum intrai, îndată dă­deai de ele, pe stânga. Treceai mai întâi pe lângă mă­reţul .p.D, zis la Citi des infor­mations,, care era tot pe stânga, dădeai peste . do-:«• ... o..ne ale misiu­•n-fe r­o '-tea adevăratele • de. M riţlei şi care nu erau acestea, privirea îţi cădea peste casa misionară. Dela cea protestantă eşeai de­zamăgit. Nu că protestanţii nu aveau ce arăta, dar nu au expus ce aveau şi nu au expus cum trebuia. Aveai mai mult nişte tabele statistice, cărţi despre lucrarea misionară, hărţi, mai mult mate­rial intelectual, dar nu înfăţişări vii, scene imitate în ghips, care să înlânţuiască privirea. Lipsea lucrarea asupra simţurilor prin joc de colori şi privelişti care să vrăjească ochii. Acestea erau larg întrebuinţate în palatele multor state coloniale: Portugalia, Danemarca, Olanda. Când vedeai viaţa eschimoşilor din Grönlanda, ticluita aşa cum ar fi însăşi priveliştea naturii­, omul era mult mai mişcat. Când vedeai viaţa din fundul mărilor în palatul Olandei, întocmai cum ar fi ea cu adevărat, omul era uimit. Un neamţ, eşind de acolo, spunea: Asta e tot ce poate fi mai vrednic de văzut aici. Chipul acesta de lucru nu l-a întrebuinţat misiunea protestantă şi de aceia omul nu eşea de a­­colo cu vreo întipărire mai vie. Da, material de studiu era. Cine voia să stea şi să culeagă putea găsi fel de fel de date. Era însă tot treabă intelectuală, nu însă şi pâlpâiala vieţii în dru­mul ei. Nu tot aşa la catolici. Aceştia au ştiut mult mai bine să scoată efectul Chipurile care imitau viaţa, priveliştile în care maicile catolice învăţau pe copii erau arătate ca şi cum ar fi în carne şi oase. Ei au ştiut apoi să caute împre­­siunea prin faptele misionarilor ucişi de sălbateci. Omul jertfit pentru o credinţă se înţelege că lasă o puternică întipărire­ Expo­ziţia lor îţi arată uneltele de chi­nuire ale cutărui episcop, frînghia cu care a fost spînzurat cutare misionar. Aveai apoi scene de alt­fel: cutare misiune care se înfă­ţişa înainte cutărui rege negru. Toate în mărimea naturală a oamenilor. Se căuta trăsătura vieţii pentru a lucra asupra vieţii. O mulţime de misionari catolici apoi mişunau pe acolo pentru a povesti, a mişca şi prin cuvînt. Mai slabi în mis­une ca protes­tanţii, totuşi ştiau să înfăţişeze lucrurile ca şi cum ei ar fi mai tari. Şi în adevăr cine a văzut DISCUŢII ŞI PĂRERI misiunile religioase LA EXPOZIŢIA COLONIALA DIN PARIS ...........111MIL.L______________________________|________________________________ de Arhimandritul Scriban profesor universitar O insulă care apare și dispare Precum am relatat, cu prilejul nouei erupții a vulcanului Kra­­katoa, a reanărit u o,,Drrfat yc’or ins^ Ana-Ea-Krakatoa. A- n­făblă. dibpărusOs tot din cauza unei erupții h vulcanului* Geologii cred to«** că insula nu se va pu­tea* îhențip^ mult 4*mp U&âSLuîi* OCUÎ rOSpCCtiV r.înt condițiuni geologice de ase­­n­enea natură, încât •nsula va fi în curan- - - un nou atrasă ;.pre fund. tâmpla, alune», v? mir actevar o " IN PAU. 4-a ULTIMA ORA EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN 1 OCTOMBRIE 1931 RON DE PREMII Seria­­ No. 3 Totalul premiilor gratuite oferite de Soc. „Asigurarea Rom­ânească“, Inspectoratul Iași Lei 150.000 numerar (6 SERII A 25 CUPOANE) VULCANI ÎN ERUPŢIE Precum am anunţat, celebrul vulcan Krakatoa a reintrat în activitate. Cu prilejul acestei noui erupţii, a reapărut o insulă, care dispăruse în anul 1883. In clişeu , vulcanul Krakatoa în plină izbucnire. DIJV TOM X £ UM E M Sinucidere prin foamete — O impresionantă tragedie s’a în­tâmplat la Cardiff, în Anglia. Un anume Moriss Johnson, în etate de 38 ani, era şomer şi a cunoscut în ultimul timp săptă­mâni de neagră mizerie. El a ho­tărât să-şi puie capăt vieţii într-un mod demonstrativ. In consecinţă, a decis să se si­nucidă prin foamete. Bietul onî a postit 34 zile. In acest timp n’a mâncat şi n’a băut nimic. A stat toată vremea în casă, fumând in total 817 ţigări. In a 29-a zi a căzut la pat. Vecinii au vrut să-l salveze, dar sinucigaşul a refuzat cu încăpă­­ţinare orce ajutor. S’a încuiat în cameră şi n'a permis nimănui in­trarea. După 34 zile de asemenea chinuri teribile, nefericitul a în­optat din viaţă.# Un copil beţiv — Un copil beţiv la vrâsta de trei ani, pare desigur un caz ciudat. Dar un a­­semenea caz s’a întâmplat real­mente în orăşelul Sim­ming din Norvegia. Copilul Willie Norman, deși în etate numai de trei ani, era pa­sionat după băuturi alcoolice. In ascuns, fura și golia sticlele cu vin, licher și cognac. Această na-Mir»tți WiîTtf* nit \/w­in ă v FIAo^ tipa* trarwormaad c& u Îîitr lm adevHrat infern# Pentru a-L adorm?,, maxnn a rscurs ia ajuto­rul copil**ui* li L- tii Iui câteva linguri de cogneac și ast­­fe! .copilul adormea în îcagfin. Dar -^venind mai mar ,, micuţul * _cu patima pentru băuturile spirtoase Şi acum se • .ia infrUn sanatoriu, unde medicii se că­­nesc să, vinde,* de acos. rirn;‘ 1 . - T^MUI­WC— Nu este vorba de cunoscuta dramă a lui Andreev, ci de o dramă din viaţa reală. Faptul s’a petrecut la San-Francisco (America). . Un circ de acolo, pentru a a­­trage publicul, s’a gândit să uti­lizeze procedeul din piesa scrii­torului rus. A anunţat că la spec­tacole va apărea un om care primeşte palme. Şi într’adevăr, în fiecare seară, clownul John Maggers se aşeza in mijlocul arenei şi orcine dorea, avea dreptul să-i tragă două palme. Şi sa găseau numeroşi specta­tori, care îşi satisfăceau în glumă această pasiune degradanta. Intr'o seară însă, bietul clown, exasperat da meserie, a conceput un oribil plan de răzbunare. înainte de spectacol, a zugru­­mat intr’o cabină pe directorul circului. Apoi a apărut în­ arenă, cu un revolver în mână. Câţiva spectatori credeau că e o glumă şi au venit ca deobiceiu să-i tra­gă palme. Alunei clownul a descărcat şase gloanţe, omorând două persoane şi rănind grav alte trei. In urmă, şi-a tras un glonte în tâmplă şi a căzut mort în arenă. In buzunarul hainei sale de clown, s’a găsit următorul bilet : „Am răzbunat toate palmele apli­cate cu atâta sălbătăcie pe neno­rocirea unui om. Să-ţi fie ruşine, omenire civilizată Şi ieri f itiive zi deo­biceiu tragedii interesate când sânt atâtea in viaţa da toate zi-1*1 f O nuntă cam­ poveşti. — In ... alitatea Bontonte din Italia a loc o nuntă într'adevăr ex­cepţională. Se căsătoria f­ica unui mare moşier Codaţii cu fiul pri­­mariu c­um targe :­ patru ..... această ste 800­­aosafiri, sumat: un bou, trei porci, 2 c­a­rte, 97 cozonaci, tsOO c­ă, b­o­u­ri lapte, 300 litri vin, 120 litri licheruri, etc... Z­arele italiene nu relateaza cum s’au simţit mosafirii după acest chef monstru. . Actualităţi politice Intransigenţa d-lui Maniu Ce vrea d. Maniu ? Misterul retragerii d-sate din şefia naţional-ţărănistă, căpătase o singură (şi destul de vagă) ex­plicaţie : un gest de protestare contra unor metode politice care tindeau să nesocotească tradiţia politică şi constituţională a ţării. Era o manifestaţiune a d-lui Maniu, insă nu trebuia să fie o abandonare. Se anunţă insă că fostul şef nu mai vrea să revie, şi chiar pro­pune succesori. Este totuşi sigur că d. Maniu va continua „să dea sfaturi“ par­tidului, şi cel puţin să determine atitudinele ramurei ardelene. Ba chiar de multe ori aceste „sfaturi“ din umbră ar lua carecterul de „lucrături“ contra şefului. Şi n'ar mai fi linişte în partid. Asta vrea d. Maniu? Organizare... D. Iorga a vorbit recent la ra­dio despre organizarea învăţă­mântului comercial­, şi a propus, între altele, ca la şcolile de co­merţ, să se introducă... studiul cizmăriei! Foarte interesant. Dar de ce să nu se introducă şi moşitul, de­­pildă ? N'ar fi râu ca viitorii con­tabili să ştie a tăia buricul. Haide, de-le lor­ga, continua „or­ganizarea ţearei“...­­. Gandhi nu consumă mâncăruri europene “Ziarele engleze relatează câteva amănunte curioase din viaţa lui Gandhi, care în prezent se află la Londra. Astfel, printre altele, ziarele a­­rată că şeful naţionaliştilor din India refuză mâncărurile europene. Gandhi nu consuma necăi buca­tele, aşa cum se gătesc în ţara lui. De aceia şi-a adus o cutie mare cu provizii alimentare din India. In special Gandhi se hrăneşte cu lapte şi un fel de pâniţe us­cate. In genere, mănâncă foarte puţin, fiind de părere că mesele bogate vatămă organismul şi sunt o sfidare pentru atâtea milioane de muritori de foame din toată lumea. Gandhi duce o viață foarte apropiată de aceia a pustnicilor din legende. Mari pregătiri in America pentru vizita miniştrilor europeni Am anunţat că d. Lava­, pri­mul ministru al Franţei şi dr. Brü­ning, cancelarul Germaniei, au fost invitaţi de d. Hoover să vie la Washington, în vederea unor consfătuiri în chestia situaţiei fi­nanciare. Este aproape sigur că miniştri europeni vor pleca în America. In acest scop, se fac în prezent mari pregătiri în Statele­ Unite. La New-York se va ridica un mare­ arc-de-triunf în cinstea oaspeţilor, precum şi o „statuie a păcii“. Miniştrii europeni vor locui în­­tr-unul din cele mai frumoase a­­partamente din „Casa Albă“ din Washington, unde, în semn de prietenie, va locui si d. Hoover in acele zile. In America —­cred ziarele de peste ocean — se va cimenta pacea între popoare, pen­tru totdeauna. Să dea Dumnezeu..." „OPINIA“ LITERARA 91 ARTISTICĂ IIOIMTEDIDORESCUl La Bucureşti a încetat din viaţă cel care a fost unul din cei mai apreciaţi ga­zetari rom­âi, Ion Teodorescu. El forma oarecum o punte de legătură între două ţărmuri ale scrisului cotidian, între zia­ristica de ieri şi cea de astăzi. In arti­o­­lele sale, Ion Teodorescu judeca oamenii şi evenimentele zilelor de faţă, cu sufletul şi mintea în nostalgie după z­­ele de ieri. Nu afirm­ă prin aceasta că în genere a fost un conservator. In scrisul său însă, pulsa, ca o tradiţ­e, o înţelegere sfătoasă, pe care de obiceiu o mai găsim numai la cei ce trăiau cu zestrea sufletească a tre­cutului generos. Ion Teo­dorescu făcea parte din genera­ţia condeiului lui Miile, din acea generaţie care înseamnă pentru scrisul de la noi, o faimă şi o pildă. A colaborat neîntrerupt la ziarele „Adevărul“ şi „Dimineaţa“, ţi­nin­d astfel printr’o linie perfect dreaptă începutul şi sfîrşitul scrisului său, ceiace mărturiseşte destul de elocvent statornicia solidă în idei şi atitudini. Ion Teodorescu a­­trăit­ tinereţa în Moldova, în special la Iaşi. Şi acest fapt, credem, n’a trecut fără urmări. In cuvîntul său, exista o judecată cumpănită, calmă, serioasă,— caracteris­tică sufletului moldovean, care în­deobşte e mai puţin aprins şi agitat decît cel de peste Milcov. Pe mormântul lui Ion Teodorescu, se aşterne acum regretul pentru un publicist d­e talent în deosebi şi in genere, pentru un om de inimă. i. b. ...şi fapte Copii romancieri La Paris s-a instituit un premiu de un milion franci pentru cele mai bune romane senzaţionale scrise de copii. Premiul a fost îm­părţit intre André Stecman, care la 18 ani a scris romanul „Şase morţi“ şi colega sa Paulette da Champeaux, care la vrâsta de 11 ani, a scris romanul „11 ore şî 37 minute*. Ambele cărţi prezintă acţiuni interesante şi sunt compu­se cu un cidient surprinzător da precoce. André şi Paulette sunt cei mai tineri romancieri. Aceşti copii ex­cepţionali scriau cărţi, în timp ce alţii ca dânşii se joacă cu păpuşi şi soldaţi de plumb.« Medicul şi onorarul In cabinetul unui medic. Doc­torul, după ce examinează pacien­tul, îi spune: — Nu pot face prea mult. D-ta ai moştenit boala. — Atunci, domnule doctor, tri­miteţi tatălui meu nota cu plata vizitelor... O simfonie intr-o placă Societatea de gramofoane „Vic­tor Talking of America“ a reuşit să fabrice o placă excepţională. Pe acelaş disc se află înregis­trată în întregime simfonia 5-a de Beethoven. Este prima placă de gramofon, care durează necontenit 30 minute. Fabrica americană a reuşit să con­fecţioneze un material special (compus din ebonită şi celuloidă, care permite să se înregistreze pe placă un număr triplu de cercuri sonore foarte fine. Totodată noul material a suprimat zgomotul pe care acul îl făcea ne­plapa Bine­înţeles. r­­u ni invenţia şi c­rea ei suma (165 milioan oameni prad La examen La un exa da drept pe­ Profesorul in — Spuneţi i c­bigamia ? Candidatul se gândeşte o clii şi apoi răspu­n Bigam­a face de două ori preş.. Reviste „ Făclia “ (b literară din C material îng Const. Jaleş, Craiovitza, Al In rest, cra despre cărţi ş vista „ Făclia “ v. unui exemplar­­ ; • acestea, a p, cat de acot* • cu părerea că n catolică decît Totuși nici pe o e­l • Catolicii lucre« ' ' " de efect, vor cri: a c • r mijloace de dit privește misiur o . ; 1 (Continuare

Next