Opinia, ianuarie 1932 (Anul 28, nr. 7402-7426)

1932-01-01 / nr. 7402

anul xxvn No. 7402 a­bonamente Lei 1000 . 500 . - Regele 8 pagini 3 toi ZIAR POLITIC COTIDIAN 1 IANUARIE 1932 ■■ liinifc.m*. ...«— ANUNŢI­URI se prinţese tktilpite ENTMA DE PUBIJUTATE s{ nn ADMINISTRAŢIA ftarului laş}. — Strada L&pusneattt­ 37 Telefoane i Redacţia 3« • 1 Administraţia 394 \ Servic­iul de noapte 367 A­N NOU An nou, patimi vechi. Căci a­­celaaşi patimi frământă omenirea : goana după avere, căutarea de plăceri cât mai tulburătoare, îm­­buibarea cu mâncări şi băuturi, adică predomină grija pentru cele materiale.­­La sfârşitul fiecărui an, omeni­rea se trezeşte ca dintr’un vis lf­rat. Atunci soseşte prilejul încheerii unui bilanţ moral ; atunci mulţi îşi recrutează conştiinţele, îşi cer­cetează faptele şi în­­ mintea lor se desfăşură toate strădaniile şi preocupările unui an întreg. Pentru cei cu simţul moral des­­vo­tat, această punere în mişcare a vieţii sufleteşti amorţita e pro­logul unei transformări, unei schim­bări în bine. Pentru cei mai mulţi insă, care ajung să se îndoiască şi de faptul că mai există alte fiinţi asemănătoare în afară de ei, sfârşitul unui an şi începutul al­tort e legat de un zbucium tre­cător, după care, acelaş fel de viaţă îşi reia mersul de la capăt: An nou, patimi vechi... lOoaîil'otuircc* .fr­, pailllll 8­­ adevărata cauză a suferinţelor omenirii de astăzi. Dar fiindcă patima e un senti­ment prea puternic, care totuşi nu sună aşa de bine, termenul acesta a fost înlocuit cu un altul mai acoperit, cu acela de criză. Trăim în epoca crizelor , ci culţi»*““» —~— —-—•‘“'■’i criza nuholară, criza morală, criza po­litică, iată atâtea aspecte ale greu­lui impas în care ne găsim la sfârşitul acestui an. omenirea plăteşte scump gre­­şelîle şi nesocotinţa ei. Ea a că­zut în ghiarele materialismului, lăsându-se târâtă de şuvoiul pati­milor şi momelilor cu aparenţă de fericire durabilă. S'a produs un fenomen de exteriorizare, care a mers până acolo, că nu s’a înţe­­les să se dea sufletului nici mă­car atenţia şi grija cuvenită unui oaspete in bogata locuinţă a tru­pului. Trupurile au rămas case luxoase. * Remediile acestei stări de luc­ruri nu lipsesc totuşi, deşi apli­­c­aa­­or cere oarecare sforţare. Reforma morală, atât de necesară societăţii actuale, trebue să plece d©Ia fiecare individ în parte. Din acest punct de vedere, anul care vine poate va avea şansă să ne... Inoiască sufletele. Părăsind un fel de viaţă sus­ţinut de deprinderi care ruginesc şi anchilozează acţiunile noastre, vom fi astfel martorii unei feri­cite transformări omeneşti. Sântem datori, totodată, să ne preocupăm de soarta generaţiilor viitoare. Măcar acestora să nu ie transmitem o moştenire aşa de •şubredă ca moral şi psihic, cum este cea care o posedăm noi as­ii zL De aceea—cum am mai spus Si altădată—trebue accentuată şi **tensificaîă educaţia morală a ti­­'ei*niL Sa se renunţe la metoda de a ^ indopa creerul eu cunoş­­tiD*e» ®âx*âod să se foi maze din sui.e.ec m^joare caractere. In contactul cu v?ta# aceste carac, nu v.or .alUluie niciodată la compromisuri on căderi d dante şi ruşinoase. „aaii,mi câţi­va oameni cinstiţi şi pricepuţi ft cetatea e salvată. pncePutl Deci, numai printr'o temeinică educaţie şi cultură morală a vii­torilor membri ai societăţii, prin­­tr o mişcare de regenerare morală, vom ajunge să Înlăturăm, cu tim­­pu,t onza morala care bântue a­­cum­. De nu, dezastrul ne pane­deşte, căci ştim că toate marele culturi şi civilizaţii au apus odată cu decăderea morală a popoarelor care le-au cre­at. Şi, evident, răspunderea o vor purta toţi cei ce sânt în măsură de a interveni pentru asemenea înfăptuiri, în cazul când vor do­vedi că n’au înţeles lucrurile din vreme...* Acum, după aceste câte­va con­sideraţii care vor părea poate ba­nale, (desigur nu lipsite de interes însă) scrise nu din dorinţa de a adopta o atitudine pesimistă de circumstanţă, nici de a arunca scepticismul şi neîncrederea în suflete, ci din aspiraţia sinceră către mai bine, e timpul sa închei, cititorule, cu tradiţionala urare pe Anul Nou, dorindu-ţi: Ani mulţi şi buni ! Sau, după cum spuneau Romanii: „Ut annare et perannare com­mode liceali“ Petru Dr. Vasiliu •V.p fi­ Ce „OPINIA" LITERARA gl ARTISTICA Vorbe... PREFAŢĂ PENTRU Cil EHDAR miul nou e ca o fată. Cum îl vezi întâia dată, Te-amăgeşte ’n mod viclean Şi nu scapi apoi... un an I.. Anul nou e-un „vino’ncoace" Ca iubita din po­veste. Când îţi place—atunci nu este Şi când este, nu-ţi mai place I. Anul nou e ca nevasta. La ’nceput, în clipa asta,'1 Crezi intrânsul toate cele, Dar nu crezi c’o să te’nşele!.. Anul nou e ca femeia. Iţi promite tot de-aceia. Dar atunci când guşti din el, Vezi că anii sunt la fel !..­ ­. berg. ...si fapte citit mai muit în 1931 Un ziar din Paris, pentru a afla ce s’a citit mai mult în anul 1931, a întreprins o anchetă printre cei mai populari editori şi librari din Franţa. Rezultatul este următorul: In prima linie se aşează De­­kobra, Walace, etc., adecă roma­nele senzaţionale. In al doilea loc se plasează Clément Vautel, Tris­tan Bernard, Friedrich­­Gross şi alţii, adecă literatura humoristică. Locul al treilea este ocupat de romanele biografice care descriu viaţa celebrităţilor (Charlie Chaplin, Ex-Kaiserul Wilhelm, Lindbergh, Marlene Dietrich, etc). Şi pe cât se pare acest pro­gram de lecturi ar fi valabil nu numai pentru Franţa, fiindcă a­­proape pretutindeni publicul ma­nifestă aceleaşi preferinţi literare. O glumă tristă ca o farmacie, un client dis­perat : — Domnule farmacist, dă-mi te rog un purgativ violent. — Dar bine ţi-am dat sare a­­mară şi unt-de-ricin şi n’au avut niciun efect ? — Nu; niciun efect Farmacistul întreabă atunci bă­nuitor : — Spune-mi, te rog, ce ocu­paţie ai d-ta ? (Continuare în pagina H-a) 1932, anul decizie Părerea senatorului Borah Intr.o conferinţă ţinută la New York, senatorul Borah a vorbit despre situaţia economică mon­dială. Printre altele fruntaşul po­litic american a declarat: — „E fapt cert şi toată lumea este de acord că de problema e­­conomică depinde pacea între po­poare. In împrejurările economice, extrem de grele din momentul de faţă, statele se sufocă. Ţările tre­buie să facă concesiuni, căci altfel pământul va lua foc. „Pentru ameliorarea situaţiei mondiale, cred necesar în primul rând revizuirea tratatelor în aşa fel încât să tindă spre distrugerea graniţelor şovine între popoare. In acet scop, pentru anul care vine, se pregătesc importante conferinţi internaţionale. De rezultatul aces­tor conferinţi atârnă fericirea ome­nirii sau ruina ei. De aceia 1932 poate fi socotit anul deciziv“. Ex-regina Spaniei­ ­ îşi vinde bijuteriile Ziarele din Londra a­unţă că eY-TAndnji Spaniei ÎLat&rât ct2W îi vândă bijuteriile. Printre aceste bijuterii, se află­ câteva piese ce­lebre, care au fost moştenite de la regina Eugenia a Frăriţei Astfel se citează un inel cu un diamant enorm şi un colier de perle de o rară frumuseţe. Fosta suverană a Spaniei a in­­trat în tratative cu cei mai mari bijutieri din Anglia. Ea cere pen­tru bijuteriile pe care vrea să le vândă suma de 400 milioane lei. Zarele care relatează această știre, explică faptul prin aceia că familia regală spaniolă s’ar afla in jenă financiară. Un ziar comu­nist din Paris găseşte însă altă explicaţie, susţinând că ex-regele Aifano ar ave­a nevoie de fonduri importante, pentru a întreţine pro­paganda monarhistă în Spania, in speranţa că va putea recuceri tronul. AN NOU An Nou cu bucurii mărunte, In­ suflet îmi aduci tristeţe, Căci îmi adaogi iar pe frunte Un semn adânc de bătrâneţe. An Nou, cu datini minunata Ce-au început incet să moară, îmi aminteşti de vremi uitate Şi-atât de dragi, de-odinioară. An Nou !... Şirag de ani trecură De când porneam cu pluguşoru! Din bâtătură’n bătătură... De-acele vremi, mă bate dorul. An Nou, cu bucurii mărunte In suflet îmi aduci tristeţe, Căci îmi adaogi iar pe frunte Un semn adânc de bătrâneţe. Aurel Cerna 1932 cozonaci şi pahare cu sirop.—Primăria oraşului Detroit din America a organizat o origi­nală­ petrecere pentru oamenii ne­voiaşi, cu prilejul Anului­ Nou. In sălile mari ale primăriei s’au p­­rafijat mese pentru ospătarea să­racilor. S’au pregătit în total 1932* cozonaci şi 1932 pahare cu sirop, ca un omagiu pentru anul 1932. In timpul ospăţului, o muzică specială de jazz va intona cele mai moderne cântece. Săracii vor putea petrece şi dansa in voie. F­ecare va primi, un cozonac şi un pahar cu sirop Bine­înţeles la acest banchet nu vor putea par­ticipa decât 1932 persoane. Probabil insă că petrecerea nu va avea tot farmecul necesar, fiindcă va fi o petrecere... cu si­rop ! Desigur, americanii ar pre­fera vinul nostru, dar legea pro­hibiţiei e la fel de categorică chiar în ziua de Anul Noul.. . # Calendarul etern. — Ingine­rul Laren din Copenhaga a in­ventat un calendar, care a fost „calendarul, etern“. E vorba de un aparat, care se prezintă în formă de cutie, cu­prinzând înăuntru un mecanism special. Acest mecanism funcţionează în aşa mod, în­cât indică au­tomat dat­a zilei. In faţă cutia are trei deschideri, unde apar literele şi cifrele care compun anul, luna şi ziua. „Ca­lendarul etern“ este învârtit ca un ceasornic la fiecare opt zile. Oamenii nu au nevoie astfel să fupă în fiecare zi câte o filă din calendar. Şi în modul acesta ar găsi poate avantajul că-şi dau mai puţin seama de timpul care trece neîncetat, iremediabil... * Un miliard lei pentru re­clamă.— Americanii care posedă aproape toate recordurile origi­nale, trebuiau să furnizeze unul și cu prilejul serbătorilor. Acesta este recordul reclamelor. Un ziar american anunță astfel că numai la New-York pentru ziua de Anul­ Nou principalele În­treprinderi comerciale au făcut reclame care au costat suma fan­tastică de 6 milioane dolari, a­­decă aproape un miliard lei. Printre alte reclame extrava­gante, se citează aceia a unei uzine de avioane- la acoperişul fabricii, la o înălţime de o sută de metri a fost aşezat un puter­nic drug de fier, care ţinea în vârf un aeroplan veritabil. Şi acest aeroplan, printr’un spe­cial sistem de becuri electrice, reflecta în cifre uriaşe pe cer nu­­mărul 1932. O casă de filme proectează pe pavajul străzilor şi pe zidurile ca­selor clipurile actorilor celebri, care anunţă sonor: „Vipe 1932“. Sânt într’adevăr reclame care impresionează, care uluiesc. Dar un miliard lei pentru o singură zi, să recunoaştem că e un gust cam scump­­... * Trâmbiţaşul anului nou. — In oraşul Bergen din Norvegia există un obiceiu original de Anul- Nou. Automobilul primăriei parcurge toate străzile oraşului. In maşină se află un copil, care reprezintă „Anul-Nou“ şi care sună mereu dintr-o trâmbiţă. Această escapadă are loc în zorii zilei de 1 Ianuar, când lo­cuitorii mai dorm, probabil obo­siţi după noaptea revelionului. In­tenţia este ca trâmbiţaşul să tre­zească lumea şi să vestească că a sosit noul an. Oamenii apar de obiceiu la ferestre şi strigă: „Bun venit! Ural...“ Unii aruncă „opUului-vestUor bonboane ; alţii aruncă flori. E o bucurie generală. Dar în genere o bucurie care ţine o sin­gură zi !... Intre suflet şi maşină O declaraţie a lui Gandhi Am anunţat că Gandhi s-a re­întors în India. întrebat asupra impresiilor culese în Europa, Gan-­­dhi a răspuns : — „Incontestabil, Europa este continentul care şi-a însuşit în maximă măsură progresele civili­zaţiei. Cred insă că din această cauză, europenii s’au „automati­zat“ prea mult Viaţa este con­dusă parcă de un motor ştiinţific. Europenii s’au despărţit prea brusc de natură.­­ „La noi viaţa e mai rustică şi mai practică. In Europa natura nu mai contează decât in luna­ de vilegiatură. Totul pare o mai şină, în care sufletul devine tot mai mic, lăsând să activeze nu­mai creerul, numai energia. Dacă această maşină ar avea şi suflet suficient, cred că atunci Europa ar fi regiunea ideală de pe pă­mânt”. IN PAG. 8-a ULTIMA ORA telegrafică și telefonică Bilanţ la sfârşit de an... Când ai în faţă cea din urmă foaie a calendarului din acest an, vrând nevrând trebue să faci un scurt bilanţ, o încheiere a socote­lilor. Aşa se obişnueşte. Atât fa­miliile cât şi toate instituţiile du­ stat, care trăesc după un buget dinainte stabilit, nu pot ignora bi­lanţul cu activ şi pasiv. La începutul acestui an, — care în curând îşi va da sfârşitul, — cetăţenii şi conducătorii ţării s’au felicitat călduros. Multe şi reci­proce urâri, începând de la bor­deiul săracului Şi până la palatul regal. Să vedem însă pe scurt, întru­cât acest an a corespuns aştep­tărilor. Fost-a el oare pentru ura şi pentru ţară un an mai bun şi mai norocos decât anul prece­dent ? De la început trebue să spunem, că acest an ne-a desmînţit aproa­pe toate aşteptările şi ne-a spul­berat cu cruzime toate iluziile. Recolta pământului a fost îmbel­şugată, dar preţurile scăzând brusc pe piaţă, agricultorii in mare parte nu şi-au putut plăti nici mâna da lucru şi nici arenda , nici de cum să mai poată achita şi dările de stat. Când 80 la sută din populaţia ţării nu şi-a putut achita birurile, în visteria ţârii s’a făcut un mare goL Cu ce să-l umple vistiernicii, iluştrii tehnicieni ? Nădejdea a rftpras tot la îm­prumuturi şi la faimoasele eco­nomii rezultate din reduceri ca materiale, micşorarea numărului funcţionarilor, suprimarea sine­­curilor, etc. Dar, orăşenii stau oare mai bine decât agricultorii ! Nicidecum. Inchizându-se multe fabrici şi a­­teliere a sporit simţitor şi la noi numărul şomerilor, a oamenilor fără de lucru. Pensionarii şi func­ţionarii de toate categoriile au blăstămat cu lacrimi acest an, căci au rămas neplătiţi pe câte 2 — 3—4 luni. Nici în vremea răz­boiului vistieria ţării n’a fost aşa de săracă. E de mirare, că intro ţară atât de bogată ca a noastră, ne sbatem în sărăcie. In acest an s’a arborat drape­lul negru pe frontispiciul atâtor şcoli Prohodul l-au cântat chiar oamenii şcolii, cică plini de e­­moţie... Un curat naufragiu prin­tre elevi, părinţi şi profesori... Dar băncile? Foarte multe din ele au sucombat pe neaşteptate în frunte cu banca Blank, care avea 32.000 de deponenţi ! Panică, pro­cese, proteste în gura mare, bo­cete şi boli de inimă la atâţia inşi cari şi-au văzut pierdute economiile de-o viaţă. Pentru cine a fost dat acest an plin de noroc ? De­sigur în primul rând, pentru cei de la cârmă ca şi pentru toţi fa­voriţii şi plasaţii lui ia­­ bucatele ţârii. Ba, noroc a mai avut şi d-ra Smarar­da Brătescu, care s’a arun­­cat de la 8000 de metri şi a că­zut neatinsă printre nori, ca un bolid din sferele interplanetare, pe câmpiile Bărăganului. . Cine poate avea dar cuvinte bune pentru acest an ce moare ? Dispari, an nenorocit, blestemat de-o lume nenorocită. Dispari an rău și vitreg... Pr. N. Hodoroald (Continuarea în pag. M­ai ÎNGRIJORARE IN FAJA NOULUI AN Poate rare ori un an s’a sfârșit sub culori atât de negre, pentru omenirea civilizată, cum se sfâr­şește anul care ajunge la capăt în ziua de astă­zi. Dar, foarte si­ • gur, încă nici o dată un an nou nu a început sub auspicii atât de­ proaste ca anul 1932, când acei cari au luciditatea întreagă, acei cari, bazaţi pe experienţa zilei de eri, pot prevedea ziua de mâine, nu văd de­cât negru înaintea ochilor, pe când acei cari mai au o oarecare doză de optimism, nu mai speră de­cât de la o minune, când minunele nu se văd de­cât în poveştile cari încep: „a fost o dată ca nici o dată“... Au fost evident zile grele, pen­tru toată omenirea, pe vremea de TEODOR BADARBU răsboiului celui mare; dar măcar atunci, când începea un an nou, începea cu speranţă, pentru acei încăeraţi în lupte crâncene, că în anul ce începea avea să vie bi­ruinţă, şi în faţa acestei speranţe se ştergeau toate lipsurile, toate greutăţile, toate durerile. Pe când acum... Din noianul de greutăţi, cam­ conducătorii statelor, fruntea civilizaţiei se muncesc să le înlăture, prea multe sunt de o importantă capitală. Aşa, conferinţa pentru dezar­mare, ale căreia rezultate vor fi grele de consecinţe nu cumpăna omenire­, conferinţa convocată pentru a doua zi a lunei Februa­rie din anul co vine. Rezervele cu cari reprezentanţii marilor na­ţiuni au primit în toamnă la Ge­neva propunerea armistiţiului în­ar­mărilor, precum şi imposibilitatea de a ajunge, atât la Washington, cât şi la Londra, nu la o dezar­mare navală, dar măcar la un armistiţiu, cel puţin temporar ne face să fim sceptici in ce pri­veşte rezultatul acestei conferinţe. Ori dificultăţile înaintea cărora s’a găsit liga naţiunelor atunci când a încercat să înlăture conflictul chino-japonez, dificultăţi pe cari nu le-a înlăturat încă, ne arată cât e şi astăzi de posibilă o confla­graţie generală, ale căreia conse­cinţa nu ar putea fi decât distru­gerea intregei civilizaţiuni. Tot atât de gravă este şi ches­tia datoriilor. Astă vară în faţa catastrofei ce ameninţa Germania, preşedintele Hoover a propus mo­ratoriul, care a fost atât de greu primit de parlamentul american, cu rezerva că nu va fi prelungit. Ori capacitatea de plată a Germa­niei e pe zi ce trece mai m­ică, ceia ce înseamnă că răul a fost numai amânat, nu şi înlăturat. De această chestiune se leagă şi chestiunea tot atât de gravă de consecinţe, dar şi mai iritante a despăgubirilor de război, pe care nici una din puterile victorioase nu a văzut-o până­ acum sub o formă care să ne poată da spe­ranţe pentru ziua de mâine. Dar chestiunea şi mai iritantă a şoraajurii, milioane de oameni pentru cari­anul ce se isprăveşte a însemnat foame şi mizerie şi pentru cari­anul ce vina nu ad­duce nici o rasă de speranţă. Este evident că pe lângă toate acestea, situaţia noastră pare a­­proape sub culori roze. De data­­:

Next