Opinia, iulie 1932 (Anul 28, nr. 7550-7575)

1932-07-01 / nr. 7550

ANUL XXVIII No. 7550 ABONAMENTE Lei 1000 Regele Fergana i Tr Știrbei ^° ... Ato.’»®- C0r°ane') 3 LEI EXEMPLARUL VINERI I IULIE 1932 A N U N C I U R I se primesc la toate ** AGENȚIILE DE PUBUCITATE fila y ADMINISTRAȚIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpușneanu 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN BR13B3NIIS Telefoane•1 Redacția 391 Administrația 394 Serviciul de noapte 367 CORPULUI ELECTORAL­­ SA ANULEZE „PRIMA MAJORITARĂ“ Vorbind într’un articol prece­dent despre rolul şi îndatoririle elementare ale masselor alegă­toare, am recomandat acestora să voteze în aşa fel ca un număr de mandate să le revină tuturor grupărilor politice, şi ca niciunul să nu obţină majoritatea. Departe de noi fireşte, tendinţa de a milita astfel indirect în fa­voarea opoziţiei întregi , cu atât mai puţin în favoarea atâtor gru­­peleţe mărunte şi inutile, care răsar de obicei, în preajma alege­rilor, ca ciupercele după ploaie. Ne e imposibil să analizăm aici, cât de succint, diversele pro­grame. Dacă ne-am mărgini să le enumerăm numai, şi încă am umplea coloane nesfârşite ale ga­zelei. Și apoi, la ce bun am facs-o, când stabilit e precis că programele nu valorează două pa­­le ? Mai cu seamă cele ale electorilor ocazionali. Cu toate acestea insistăm mult asupra recomandaţiei de mai sus. Dintr’un motiv impunător, nu­trim convingerea fermă că viaţa politică a ţării va începe să se normalizeze numai din clipa când un parlament, în care nici un partid politic nu va dispune de majorităţi absolute, va lua odată fiinţă. Predăm de ani de zile pentru suprimarea­­ primei majoritare şi pentru efectuarea unor alegeri libere. Coroana se străduieşte de un amar de vreme să înjghebe un guvern de adevărata uniune na­ţională. Coroana vrea să dispară pentru un interval (dacă e impo­sibil pentru totdeauna) rivalităţile intre feluritele clanuri politice; rivalităţi izvorâte exclusiv din dorul de căpătuială a fiecărui or­ganism politic. Coroana crede că numai astfel s'ar putea pune in aplicare un program precis şi bine conturat de guvernământ; că nu­mai în asemenea caz nu s'ar de­via dela ţelurile patriotice înalte, de dragul procopselii cu ciolanul tradiţional Partidele nu vor însi să dea ascultare sfaturilor înţelepte. Fie­­care se cons­aeră îndrituit să-şi asume singur răspunderile dulci ale puterii, să guste singur din bunătăţile bugetului. Să presupunem (prin absurd) că in actualele alegeri nici un partid nu va întruni voturile necesare, spre a putea intra în graţiile pri­mei majoritare şi că deci niciunul nu va avea cum să fericească ţara cu un guvern de partid. N’ar rămâne oare, atunci, sin­gura soluţie aplicabilă: acea de a se alcătui un guvern de coaliţie ? Şi guvern de coaliţie însamnă o înţelegere bazată în asemenea caz pe principii şi doctrine ; gu­vern de coaliţie insamnă o reve­nire la constituţionalism autentic, la parlamentarism şi poate la cinste şi dreptate. Bineînţeles dacă şi o­­poziţia va dispune de un număr impunător de mandate, spre a putea constitui un permanent pe­ricol pentru nişte guvernanţi, care ar încerca totuşi să regenereze procedeele balcanice de cârmuire, apucate din bătrâni. Nici un partid să nu obţină majoritate în alegerile din 17 iulie. — iată problema vitală pe care va trebui s’o rezolve în acea zi corpul electoral. Va reuși oare? 1. 1. b Indiferenţă condamnabilă faţă de populaţie Cu prilejul recentei izolări a laşului Cu prilejul catastrofalelor inun­daţii care au izolat laşul de res­tul ţării, am avut neplăcerea să constatăm că autorităţile de stat n'au destul respect pentru om, pentru nevoile şi interesele lui. Intr’adevăr, populaţia unui o­­raş mare şi principal cum o­raşul nostru a fost într'atăta neglijată, incit n’a avut nimeni grija de trans­portul corespondenţei şi mesage­riilor, timp de 5 zile. O scrisoare sau un pachet în­seamnă, deseori, un interes vital pentru un cetăţean. A suprima aproape o săptămână, acest soi de comunicaţiuni pentru un târg de 120.000 locuitori, denotă indi­ferenţă, dezorganizare şi lipsă de respect faţă de om. Avem aviaţie excelentă şi nu­meroasă, pentru care publicul işi dă din plin obolul,­in vremuri de restrişte ca acestea prin care a trecut Iaşul, guvernul avea dato­ria să organizeze imediat un ser­viciu aerian pentru corespondenţă şi chiar pentru pasageri. Dar n’a făcut nimic. Iar poşta locală trebuia să facă tot posibilul ca să stabilească le­gătura la gara Cucuteni, de unde pleacă şi vin trenurile din cen­trul ţării. Dacă un autocamion al poştei s’a împotmolit la Leţcani (cum este cazul), se putea recurge la tracţiunea animală (cum fac par­ticularii), pentru menţinerea le­găturilor postate.f1 Serviciile de cale ferată depun admirabile sforţări pentru resta­bilirea liniilor. Dificultatea mare a persistat intre Iaşi—Cucutenii unde puhoaele au făcut ravagii cumplite. Dar legătura pe şosea din oraş până la Cucuteni e îm­piedecată într’un punct lângă Leţcani, unde stagnează ape mari. Credem că o concentrare de e­chipe in acel punct ar fi putut da scurgeri apei, spre a se uşura accesul vehiculelor la gara Cu­cuteni şi a se face legătura les­nicioasă cu trenul. Se vede insă că prefectura ju­deţului n’a fost animată de su­ficientă iniţiativă şi energie. De aceia s’au sporit inutil dificultă­ţile pentru Iaşi. Onorate autorităţi,­­ mai mult interes şi mai mult respecct faţă de om!.. Var atrage şi d-siră mai multă onoare. .. IDEI ŞI FAPTE ATORIA Steagul lumii Un drapel alb cu o stea albastră έn Geneva se anunţă că Liga Naţiunilor a aprobat să se intro­ducă un steag internaţional. Din 362 modele de drapele, a fost ales acela propus de un olandez. E vorba de un steag alb, care are la l j­oc o stea albastră. Al­bul simbolizează pacea veşnică, iar eteauit­­ senin şi strălucire. Această compoziţie a fost gă­sită foarte nimerită pentru pro­pag­ada pacifistă. Liga Naţiunilor va interveni pe lângă toate po­poarele să adopte şi acest drapel, pe lângă cele naţionale. Şi adica în acest chip pacea va fi asigurată. ?L. Soţii Lindbergh vor întreprinde un voiaj în jurul lume! Am relatat că soţii Lindbergh sânt încă neconsolaţi în urma tra­gicului sfârşit al lui „baby“. E­i­­tarea e aproape imposibilă, din cauză că in­ permanenţă locurile şi obiectele din jur amintesc im­presionanta nenorocire. De aceia, după cum anunţă zia­rele din New York, soţii Lind­bergh au hotărât să plece într’un lung voiaj împrejurul lumii. In a­­ceastă călătorie nu vor utiliza însă defel avionul, ci numai trenul şi vaporul Soţii Lindbergh vor veni şi în Europa şi se vor opri pentru mai mult timp la poalele munţilor Pa­­rinei, în Franţa, unde celebrul aviator american posedă un castel dăruit de un prieten al socrului Său. După acest voiaj de câteva luni, soţii Linbergh se vor reîn­toarce în America, poate mai con­solaţi decât acum. x „Opinia" face abonamente lunare pentru acei care pleacă ia bă?. lașul sii&/ u r q î e a apelor â* -. ^ •ifc i;, s­i’»" O vedere din primele zile ale inundațiilor: Panorama pi­toresc sinistră a cartierului din stânga Gării, complect îm­brățișat de ape. Mânia apelor revărsate... Ca nişte oştiri vrăjmaşe au nă­vălit apele cu furie asupra oraşu­lui nostru. Privelişte înfricoşătoare. Cartierele joase ale Iaşului din părţile Bahluiului, Nicolinei şi So­­colei sunt pustiite de năvala în­dârjită a apelor iăsvrătite. Aspec­tul pare mai înspăimântător chiar decât acel produs de un mare incendiu în miez de noapte. Pen­­trucă, focul te ia dintr'o parte şi îl mai poţi stinge, pe când apa te cuprinde deodată din toate părţile şi n'ai nici o putere c­a s'o poţi opri din mersul ei. Bah­­luiul pentru câteva zile s’a înfă­ţişat ca un mare fluviu în plină revărsare spre Iaşul devenit într’o clipă port, dar lipsit până şi de cele mai primitive diguri de a­­părare... Apele înfuriate au surprins po­­pulaţia mărginaşă complect dezar­mată şi de aceia au pustiit în voie. Un adevărat războiu iscat fără un „ultimatum“ oficial. Da. Căci numai din faţa frontului de luptă populaţia noastră a fugit înspăi­mântată, aşa cum am văzut-o fu­gind acuma. Unii cu buccelele în spate, al­ţii numai cu sufletul, cu spaima şi cu lacrimile în ochi... Am văzut animale înecate şi atâta avut agonisit cu sudoare în ani de zile, duse de apă ca nişte scoici uscate, ca nişte jucării de copii. Apa a năvă­it cu repeziciune uimitoare pe uşi şi ferestre în mii de locuinţe şi pe multe din ele le-a dărâmat cu totul. Un adevă­rat dezastru. Nici de pe urma războiului Iaşul n'a cunoscut a­­tâtea pagube.« Au rămas fără adăpost atâtea familii- Cine poate măsura dure­rea acestor sinistraţi atât de greu încercaţi? Opera de ajutorare în­cepută grabnic, va alina ceva. Dar ce au pierdut bieţii oameni, nu le va mai putea da nimeni. Doar Dumnezeu să facă milă cu ei, dându-le răbdare pentru a în­dura nenorocirea ce i-a lovit şi noi puteri de muncă pentru a-şi reface gospodăriile. Dar, pentru conducătorii Muni­cipiului se deschide o grea pro­blemă, care până acum a fost nesocotită: aceia a apărării ora­şului de inundaţii. Sa se limiteze zona oraşului, care din motive de ordin electoral s’a întins până la Galata şi Bucium... Să nu se mai dea autorizaţii de clădire pe şesul Bahluiului. Căci, greşala administraţiilor tre­cute, o vom plăti tot noi cetă­ţenii în rate anuale desigur, dar nu cu puţine milioane.­, Inundaţiile din anul acesta ne vor desmetici oare la cap, macar în ceasul al unsprezecelea ?! Pr. N. Hodoroabă Note In pag. 2-a : PRĂPĂDUL DE PE LINIILE FERATE PAGUBE DE UN MILIARD LEI WIJV 'I­O­a­T­M Fiindcă Miss Olanda şi-a văpsit părul...-r-Donmişoara Ed­­wiga Fdldd­e­r din Haga care anul acesta a fost aleasă „Miss Olan­da*, a comis o imprudență... gra­vă. Ea era brunetă în ziua când s’a efectuat alegerea. De curând însă a fost sfătuită să-și oxige­neze părul, pentru că ar prinde-o foarte bine. Fata a ascultat po­­vaţa, fără a-şi da seama de con­secinţele ce le-ar putea avea. Rezultatul a fost într’adevăr o surpriză. Celelalte candidate care au participat la concurs, au făcut contestaţie, susţinând că in con­formitate cu regulamentul acestor ex­biţii, alesele n’au voie să-şi schimbe aspectul fizic în tot timpul anului cât deţin titlul de „regine“. In plus—după cum destul de na­tural afirmă adversarele în cauză —Miss Olanda a „pierdut“ mult de când a devenit blondă. Juriul concursului a trebuit să se sesizeze, fiindcă regulamentul e categoric in acest sens. Şi Miss Oland­a a fost înştiinţată să aleagă , sau revine la părul negru, sau renunţ­ă la titlu. E de presupus că „regina frumuseţii" va prefera să-şi revăpsească părul. Dar a- tunci te pomeneşti că rivalele vor protesta că părul n’are culoarea lui naturală, in asemenea ocaziuni, invidia nu cunoaște margini... * Un chirug cu o singură mină — Chirurgul H. S. Canater din Filadelfia (America) și-a pierdut acum câtva timp mâna stângă intr’un accident de automobil. To­­tuș n’a renunțat la meserie. Cu multă dexteritate, medicul continuă*a face operaţiuni cu o singură mână. E drept că-i ajutat de doi asistenţi, care completează lucrul. Tacturile principale le face insă singur chirurgul Carater. Dar nu ştim cine-i mai de ad­mirat : medicul care operează fără o mână, sau bolnavii care se lasă operaţi ?­­...* Hulubii fotografi.— Institutul geografic din Long-L-Lud (Stalela- Unîte) posedă o echipă de hulubi­­fotografi. Porumbeii sânt foarte bine instruiţi şi txecuta cu preci­­zîune comanda. In jurul gâtului hulubii poartă un aparat fotografic foarte uşor lucrat din aluminium. Acest apa­rat este prevăzut cu un dispozi­tiv special, care funcţionează­ în mod automat la timpul dorit. Se procedează în felul următor: E nevoie de pildă de fotogra­fiat o poziţie situată la o depăr­tare de doi kilometri. Se ştie că hulubul va ajunge acolo în zece minute, aşa încât dispozitivul e aranjat după trebuinţă. Pasărea porneşte imediat şi după 20 mi­nute se reîntoarce cu fotografia dorită.* Liga degetelor,—Aşa se inti­tulează un club original înfiinţat de curând la Copenhaga (Dane­marca). Gruparea aceasta se chea­mă „liga degetelor*, fiindcă mem­brii ei au hotărât să renunţa la eticheta gravă din timpul meselor. Aceştia nu boicotează furculiţa, lingura şi cuţitul, dar nu înţeleg să nu intervină şi cu degetele, a­­tunci când e necesar, pentru a mânca mai repede şi mai comod. Spre a „lansa” această ma­nieră degajată, câţiva iniţiatori au format așa numitul „club al de­getelor". De fapt, c­ubul nu prea era necesar, fiindcă la drept vor­bind acest fel de a mânca este destul de răspândit!.. Hoover, detectiv ••• Preşedintele Americii şi­­ bancnota falsă Un ziar din Washington rela­tează următorul caz interesant: Preşedintele Hoover făcuse o cumpărătură într’un magazin şi primise rest câteva bancnote. Când a venit acasă, d. Hoover şi-a dat seama că una din bancnote este falsă. Preşedintele nu a înştiinţat poliţia, ci a făcut singur primele investigaţiuni. La magazinul respectiv a aflat că, bancnotele au fost aduse de un comisionar. D. Hoover l- a che­mat acasă pe comisionar şi i-a cerut lămuriri. Informaţiunile Fiind cam confuze, preşedintele a cerut concursul justiţiei. Comisionarul a fost arestat, întrucât se bănu­­eşte că el face parte dintr-o vastă bandă de falsificatori. Astfel, preşedintele Statelor­ U­­nite a jucat şi rolul de detectiv, furnizând poliţiei firul unei mari afaceri penale. CRONICA CINEMATOGRAFICĂ 08 Vratislavius SALA SIDOLI, «AICLON» (după piesa lui E. ROSTAID) In m­ijlocul sumedeniei de filme sonore—toate admirabile ca tech­­nică şi interpretare, iar cea mai mare parte mediocre ca ideie şi acţiune, se strecoară periodic şi câte un film cu subiect mai se­rios, cu răsunet durabil în sufle­tul spectatorului De vre­o două zile rulează la Sidoli filmul „Aiglon“, inspirat de măreţul poem al lui Edmond Rostand. Rolul ducelui de Reichs­tadt, fiul lui Napoleon fusese, pe vremuri unul din roluri­e de su­premă strălucire ale genialei Sarah Bernard (pentru care Rostand a şi scris poemul­ rol, în care am­­putut-o admira şi noi, ieşenii, pe scena teatrului Naţional. Trupe franceze cu protagonişti de talia Sard Bernard, Cocquelin, Darival, Féraudy Leloir etc. etc. (Am putea înşira încă două­zeci) nu mai vin însă de mulţi ani in ţara noastră, mai ales de când nu mai suntem „transitui” Euro­pei artistice, pentru Rusia, pe a­­tunci ţaristă şi accesibilă artei a­­pusene. Aşa se face, că generaţiile mai noi (ca să nu spunem post-belice) ,ştiu prea puţin, sau poate nimic, atât despre capod­operile teatru­lui clasic francez (sau german) în interpretarea corifeilor „ Comediei" sau a „Burg-ului*. Ca să cunoască aceste opere din simplă cetire, aceasta n’o mai pretinde n­meni. Cine mai citeşte astăzi pe Rostand şi cine pe Grill­parzer ? Vedeţi, noi nu­ cităm de­cât pe cei mai recenţi, pe ultimii reprezentanţi de geniu, al genului de teatru, care a dat scenei lu­crări nespus de valoroase, atât prin valoarea dramatică propriu zisă, dar mai ales prin rara no­bleţă a limbei, cizelată până la mobilarea supremă şi neîntrecut­ă. Prin urmare , actori străini frun­taşi, ca interpreţi ai acestor opere, nu se mai pot vedea la noi (ase­menea „turnee“, cum am spus, neputând fi înjghebate, fără riscuri mari) Traducerile pieselor sunt palide şi ori­cât se străduiesc au­torii noştri, ei nu pot obţine decât un rezultat echivalent cu valoarea acestei traduceri —adică mediocru. Ancheta noastrij APELE S AU RETRAS... La şcoala Neuschatz.— La per­cepţia din str. Cuza-Vodă.— Pe malul Bahluiului Apele s’au retras In sfârşit apele-şi retrag ten­taculele; în case o urmă umedă — ca o rană sângerândă şî proaspătă... Sinistraţii revin la locuinţele lor. Unele au dispărut din jos smulse de ape; altele au numai pereţii, ici numai gardul a rămas şi dincolo un drug pe care este fixată o lampă... Cu căngile in mână, oamenii caută să pescuiască obiecte: can­­gea pătrunde adânc în inima apei şi reapare având în vârf un lemn, un sac, sau altă rechizită. Casele care au fost numai vi­zitate de apă, reîncep să fiu populate. Oamenii îşi reiau traiul cu noi speranţe, cu noi forţe... La şcoala Neuschatz Aci, tot sinistraţi. Femei, băr­baţi, copii, mobile, se adăpostesc pe unde pot­enii mai inventivi şi-au făcut adăposturi ingenioase , astfel pe piedestalul unei catedre» tronează o familie întreagă. Familiile au fost despărţite. Aci copiii, iar mama pe la alte adă­posturi. O femeie văduvă cu cinci copii, dintre care cel mai mare de 6 ani, e necăjită şi dis­perată. E originară din Răducă­­neni şi nu cunoaşte pe nimeni. Apele i-au distrus tot. Ar vrea să moară, dar trăeşte pentru copii. Copiii cer mâncare, iar ea ii sărută. Aşteaptă pronia cerească şi mila omenească. Ieşenii aduc hrană şi Îmbrăcă­minte. Pe feţiie­supte a­le aces­tor oamn­i, o clipă de seninătate, compasiunea şi mila noastră da­că nu-i îmbărbătează în orice caz îi alină. „Domnul să vă ajute l­e mul­ţumirea ce izvorăşte din aceste inimi secătuite«. La fosta percepţie din str. Cuza Vodă Acelaş aspect — aceleaşi ne­cazuri — ac­eiaşi oameni. Sinistraţii se adăpostesc în lo­cul foastei percepţii din str. Cuza­ Vodă. Ceia ce face pe un mucalit să spuie: „Noroc de faptul că s-au mutat perceptorii; altfel te pomeneşti că ne puneau seches­tru pe lucruri şi nu ne lăsa să plecăm, decât dacă am fi achitat impozitele“... Pe afară sunt nişte sărmani ţigani, cărora apa le-a distrus şatra. Vagabonzi­inăscuţi, nu suferă de această pribegie. Stau pe iarbă, iar dancii urlă la tramvaiu şi pentru un leu sau doi îţi trag un cânt şi-un dans.. O ţigangă bătrână ne spune că „asta-i mânia lui Dumnezeu; oamenii sunt păcătoşi şi Dum­nezeu îi bate. Ar trebui toţi să postească, altfel o să pierim cu toţii”. In localul propriu zis, se tru­desc ceilalţi. In special se adă­postesc aci oamenii de la maha­lalele din jurul oraşului. Electorii caută să facă propa­ (Continuarea în pagina li-a) (Continuare în pagina K­-a)

Next