Opinia, septembrie 1932 (Anul 28, nr. 7603-7628)

1932-09-01 / nr. 7603

XXVIII No. 7603 LEI EXEMPLARUL care speculează alimentele şi nfome­­tează populaţia ' A pedsiu­f? nu, grâu când .Ş­ti­ţi ca' ce zices Dumnezeu şi această zilelor noastre, ca să altfel: n'aţi sâmânac vedeţi acum, e bine doriţi şi nu-l găsiţi ? Plă­­ite de milioane agronomi, agricoli şi alte multe lipi- 13 pământului destinat pro­ducţiei de pâne, ia să n-o aveţi ca să înţelegeţi că cheltuiţi pe ce nu trebue , iar bieţilor muncitori de pământ nu le daţi nici o a­­tenţie, nici o încurajare, nici o ocrotire. Aţi făcut din cele 10—— 12 milioa­n de ţarani robi ai oraşi­­lor şi ai câtorva mii de morari, cerialişti, exportatori, etc. Ş a­­ceasta de zeci de ani. Ei bine, ia răbdaţi. Ab­uţiţi-vă mintea acum şi îm­păcaţi lipsa statului da bani, să­răcia lefegiului, pensionarului şi a meseriaşului cu scumpetea pâ­­nai, cu lipsa ei. Acum când tre­bue să munceşti două luni ca să capeţi leafa sau pensia pe-o lună, se plasează în piaţă lipsa zarza­vaturilor, lipsa fructelor, lipsa le­gumelor, a fainei de grâu şi de pe uşor, a peştelui, implicit ur­carea preţurilor la toate acestea, trierea şi vânzarea a tot ce este mai bun restaurantelor şi bode­­gelor pe preţuri scandaloase , iar bietul consumator cu câţiva lei de împrumut în buzunar, e sulit sa cumpere chirciturile, cruzitu­­r­­e, păliturile şi toate lepădatu­rile hienelor. Da, hiene ! Cum să numeşti altfel acele frânţi, cara în faţa mulţimei de consumatori sbuciu­­maţi a face un echilibru intre bru­ma de bani ce au în casă şi în­tre preţurile exorbitante ce li se cer pentru lucrurile de primă şi strictă necesitate în prăvălii şi la pieţe, ele, hienele, se cartelează, se sfâruesc asupra preţurilor, le cântăresc şi urcă fără milă din­­tr'o zi in alta de te sileşte să re­nunţi azi la lapte, mâni la cia­, poimâne la carne, in altă zi la pane, la zarzavaturi, la fructe, etc. Bietele mame se lipsesc pe ele, ca să dea copiilor măcar de amăgeală , iar bieţii părinţ pleacă dimineaţă cu mămă­ligă in coşu­­leţ, lucrează abătut şi se întorc Sara blestămând, că nu pot primi mai multă plata pentru muncă, că mai lucrează pe aşteptatele, iar când ajung ki fiţa copiilor, ii găsesc galbeni ca ceara dene­­mâncare, cu glasul stins. Iadul muncitorului cu nimic nu-i mai întunecat ca al funcţionarului şi al pens­onarului. Dar hienele ce vor să ştie î Este grâu prost, urcaţi preţul pâ­­nei. Este grâu pu­ţ­i, urca din nou. II adună speculanţii şi-l duc peste graniţă, urcă din nou. Ce o doare pe hienă că mii de cetăţeni nu pot plăti şi că mii de trupuri se silesc a se culca, ca să uite de foame? Ce o doare pe hienă, că tuberculoza pune stăpânire pe a­­tâtea flinţi nevinovate ? Ce e dus­ea pe hienă, că lumea scrâşneşte ? Ea îşi ascunde banii, închide moa­ra, brutăria, hambarele cu grâu,­­ refugiază la umbră şi stă piti­tă. Alte hiene apar. Aceia care cumpăr pe ascuns făina şi fac pănişoare de 150 grame, ba şi acre pe care le vânt cu 3 lei, deci cu 20 lei Kgr. Hidoşii aceş­tia fără milă întind tărăbile în pieţe şi în calea oamenilor tortu­raţi de foame. Cine are cumpără, că n’are să moară de foame, iar care n’are, capătă noi tovarăşi de rufen­iţâ pe cei cu punga sub­ţiată. Să nu credeţi că se petrec lu­crurile altfel cu legumele, zarzava­turile, fructele,lemnele, gazul, etc. Dar pentru stuţiperarea acestui jăratec mistuitor de răbdare, de îngăduinţă, de omenie, nu se gă­­seşt­e nici un mijloc ? In fruntea primăriei stau oameni cu sir­fre, dar cu manile legate. Nici o lege nu le dă dreptul a se amesteca in afacerile morarilor, nici ale ce­rea­iştilor, ale exploatatorilor de grădini de zar­­avat şi ale mârşa­vilor, care cumpără ceapa cu 10 bani şi o vând cu 65 bani, etc. Nici o lege nu dă dreptul prima­rei să pună spe rulantului câte 10 lei amendă în folosul sărăcimei flămânzită de­­ scare chilogram de carne, peşte, brânză, ceapă, zarzavat de orice fel stricat şi şi cărat cu căruţele la gunoi afa­ră de oraş. Ba cu inima sa bună, Dl. Primar Bogdan căina pe a­­ceste hiene când ii atrăgeam a­­tenţia asupra nelegiuiei aceştia. Nu vând pentru că ţin să ia bani mulţi. Lumea îşi reduce raţia ori se lipseşte după împrejurări, iar marfa proc­rată trebue aruncată la gunoi: n-a fost cerută, nici consumată. De ce dar căinaţi? S’au adunat Duminică cetăţe­nii şi-au protestat contra tuturor speculanţilor. S’a făcut dovada ntregei lor nelegiuiri. S'a votat o moţiune. S’a înmânat de sigur autorităţilor superioare. Ei şi ? Hienele ascunse în dosul prăzei lor stau nepăsătoare şi plănuesc metode mai drăceşti de înflămân­­zire, tuberculizare şi împuţinare a populaţiei. Salus republicae suprema lex. Se impune autorităţilor şi oame­nilor de stat — dacă mai au un pic de patriotism în ei — să in­tervină şi prin legi şi măsuri se­vere să apere sănătatea şi viaţa populaţiei sărace şi muncitoare de apetiturile criminale ale aces­tor hiene. Se impune ca noi cetăţenii să afişăm pe zidurile oraşului in ramă neagră numele nemiloşilor speculanţi, să-i excludem din re­laţiile noastre, să-i boicotăm pe cât ne este posibil şi să ne o­ga­­nizăm împotriva lor. Se găsesc oare iniţiatori şi puteri viguroase care să o­ganizeze şi să r­e sal­veze ? Econ. Ioan P. Ţincoca in eversiia conversiunii For­mula anul senator ieşan , sigur o luptă grea trebuie să se dea în suf­etul parlamen­tarilor noştri cari trebuie să dis­trugă proprietatea mijlocie (cea mare nu mai există de la 1918), pentru satisfacerea finanţei in­ternaţionale, in vederea unor pro­blematice avantaje financiare. Să aleagă intre cel de acelaş sâ­nge cu tine şi un financiar oarecare din Londra, Ieuns sau Zürich. De aci frământările chiar in sânul guvernului, unde a trium­fat dl Mironescu, apărătorul a­­celei finanţe internaţionale, spre dezastrul nostru. Dar nimeni nu se dă bătut şi in Cameră şi Senat se mai caută formule cari să impiedee ca­tastrofa. O formulă justă, care se apără de la sine, e aceia pe care a gă­sit p­­ senator de laşi, Anibal Ciurea, şi pe care e hotărât s’o desvolte sub formă de amenda­ment atunci când legea modifica­toare va veni la Senat. Fac — zice d-sa — deosebire intre agricultor­ul de la 1916 şi celalant. Acel dintâi a tabuit să sufere — in interesul general — o amputare. I s’a luat 9/io din averea lui, fără „o justă şi prea­labilă despăgubire“, cum zice Constituţia. S’a făcut aceasta, fiindcă pentru liniştea ţării, pen­tru liniştita desvoltare a burghe­ziei de la oraşe, trebuia dat ţăra­nului întors de la luptă, pâ­rnoul. Acelui ţăran care ştia că tovarăşul lui de luptă, soldatul rus, reîntors acasă, şi-a luat cât pământ a vrut. Acest proprietar, lovit atunci in interesul general, ajuns astă­zi în cea mai grea situaţ­e, de pe urma crizei grozave, a cărei con­secinţă a fost deprecierea produ­selor lui, are dreptul să se in­toarcă câtră toţi ace­ia pe cari i-a uşurat sacrificiul lui de atunci, şi să le spună acum: „ajutaţi­­mă voia. Formulă dreaptă, pe care, sun­tem siguri, o vor îmbrăţişa re­pede toţi parlamentarii toiufia trebuie găsită. Şi acea a d-lui Ciurea pare cea mai potrivită. 400 mii lei pentru o floare La o expoziţie de horo­cultură din Berlin, un exemplar rar de trandafir (din speţa Gertrud Huck) a fost vândut—pentru a fi culti­vat in America — cu preţul de 10.000 mărci, adică 400 mii lei. E preţul record pe care l-a obţinut o floare. Medalia Goethe pentru Hindenburg, Mussolini, H rrh t, etc. Cu prilejul comemorării în Ger­mania a creatorului lui „Faust“, s-a făcut şi o „medalie Goethe“ in foarte puţine exemplare. Z­­ele trecute o comisiune specială de profesori şi art­şti germani a fă­cut decernarea acestor med­­ii. Printre cei cărora li s'a trimis această deosebi­t distincţiune, se află : Hilde­nburg, preşedntele Germaniei, Mussolini, dictatorul Italiei, H­erk­, primul ministru al Franţei, scriitorii germani Thomas Mann şi Gerhart Hauptmann, scri­torii francezi Paul Varc­y şi And­é G­oy, scriitorul norvegian Knut Hamsun, inventatorul ita­lian Marcon­, etc. Atentate teroriste continuă în Iugoslavia In Jugo­slavia continuă aton­tatei® teroriș tfi. Astfel in sala de aşteptare clasa 2 a gării E .seg, a explodat o bombă care a pricinuit pag­be importante. Câţiva călători cari se aflau în sală, s’au a es d­e fericire numai cu spaima. In acelaş timp, într’un vagon al trenului personal de pe linia­ Esseg-V kobe, s'a găsit o maşină infernală prevăzută cu un meca­nism orologic. Au­dri­nțile iugoslave, au luat măsuri pentru preîntâmpinarea a­­tematelor teroriste. 1 CRONICA CINEMATOGRAFICĂ ate WRAT/SLAVIUS SIDOLI, „DUŞMANII SÂNGELUI“ cu TONY van EYK, BASSOKMANN, etc. Sub tit­ul de mai sus, rulează, da Luni, la Sidoli, unul din fil­mele cele mai de valoare de câte­­am văzut în decursul anilor. A­­ceasta o spunem, pentru­ că pe lângă valoarea extraordinară a interpreţilor, se mai alăturează şi o ideie, a cărei realizare— încer­cată in repetate rânduri și in do­menii diferite, a dat mai to­dea­­una un rezultat mediocru. înainte insă de a vorbi despre realizarea admirabilă a acestei idei, a propagandei in mod geniai ticluite, să ne fe îngăduită o mică digresiune. Anul trecut, în mij­oc.­l lungu­lui şir de sinucideri şi alte acte desperate, ce presărau coloanele cotidianelor germane s'a putut citi şi ştirea sinuciderei artistei Tony van Eyk. Impresiunea produsă in ţoate părţiie a fost cu totul ne­obişnuita. Pentru­ că şi mobilul acestei sinucideri era un cu totul altul decât acela,care—de obiceiu, I împinge pe „vedete“ la gestul su- I prem ai desnădejdi. Tony van Eyk n’a recurs la mijlocul acesta nici din spleen, nici din dezechi­librul cauzat de abuzuri cu ex­citante sau narcotice şi nici din o pervertire a simţurilor, rezul­tanta a unei vieţi fără frâu şi fără socoteală. Ci, cauza era cu totul alta. Măritată foarte tânără — ea este azi încă un copilandru, soţul ei un picior sărac, pe care l’a luat din dragoste, s’a îmbolnăvit greu, rămânând ca Tor­y să în­grijească şi de dânsul şi de dânsa şi de copilîţa lor. Era greu de tot. Mai survenind pe lângă acestea şi lipsa de angajament, sărăcia încovoia din zi în zi umerii tineri şi plăpânzi ai artistei. Când însă, la un moment dat, ii se îmbolnăvi greu şi fetiţa, des­perarea sărmanei Tony van Eyk, nu mai cunoscu margini. Grifonă câte­va rânduri, în care ruga să se mailostivească oamenii de bolnavii ei şi Înghiţi otravă. A scăpat ca prin minune şi căl­dura care a fost salutată sal­varea ei, compătmirea generală ce-a înt­âlnit-o, credem, că i-a fost un admirabil reconfortant, pentru a putea relua lupta şi a-şi men­ţine rangul atât de frumos, de repede şi cinstit câştigat în lumea artistică, ea contând ca o inge­nuă remarcabilă chiar printre co­legele cele mai apreciate ale sce­nelor germane. Iar filmul despre care vorbim mai la vale, a con­sacrat-o definitiv pe Tony van Eyk, azi o figură marcantă, atât un film cât şi in teatrul propriu zis. Ca dovadă poate fi citat—în­tre alte e, însuşi faptul, că marele Albert Basset­mann, azi, poate cel mai glorios actor din lume, a pri-# mit să joace — împreună cu alţi artişti de seamă, în f­emul acesta, in care copilandra Tor­y van Eyk joacă rolul principal, acel al prac­ticantei de laborator, un tip ce se întâlneşte des în toate insti­tuţiile culturale, mai ales în Ger­mania. Pentru a se putea însă eviden­ţia mai uşor şi mai ele­g­­ent atât (Continuarea în pagina 11-a) ULTIMA scenă a unei mari tragedii La Kiel, mari­narii germani au condus cu deo­sebit ceremonial spre locul de veş­nică odihnă ră­măşiţele pămân­teşti ale camara­zilor lor, care şi au g­ă­s­i­t un sfârşit tragic în vasul „Niobe“, scufundat în îm­prejurările cunos­cute. IM XO M T A­NUM m M închisoare pentru... o anec­dotă — Un scandal s'a produs zi ele acestea la teatrul comunal din Calcula din cauza unei glume. In fumoir erau adunaţi mai mulţi spectatori şi spectatoare, care discutau între dânşii. La un moment dat, un anume Mac. Alan Zoog a povestit o a­­necdotă picantă. Când a terminat povestirea şi cei ce-l înconjurau râdeau în hohote, s-a repezit la el o fată tânără Anny Luppe şi i-a tras două palme. Nemulţumită numai cu a­sta, fata a chemat un gardist, care a încheiat un proces verbal asupra celor în­tâmplate. Cazul a ajuns în faţa justiţiei, unde­ fata a declarat că stând în apropiere de grup, a auzit fără voia ei anecdota picantă. Judecătorii, considerând acest fapt drept un atentat la bunele moravuri, l-au condamnat pe McC Alan la trei luni închisoare. Nici fata n'a scăpat uşor. Pentru cele două pa­ze trase in plin public, ea a fost silită să plă­tească despăgubiri importante. * Chaplin și chelnăriţa — Cu pri­ejul vizitei sale la Tok­o, Charlie Chaplin a văzut într'o cafenea o chelnăriță simpatică, cu un zâmbet distins. Marele actor a întrebat-o : — „N’ai vrea să apari în film ?“ r a«; «t­aa. Hai nu știu dacă am talent“,­­ a răspuns chelnă­rița. — „N'ai nevoie de talent când eşti atât de frumoasă. Talentul se capătă în studio“. Chaplin i-a cerut apoi adresa şi a plecat. Fata credea că e vorba de o glumă. Z­­e la acestea însă chelnărița a primit o telegramă din New York, prin care era vestită că a fost angajată să turneze un film ală­turi de Charlie Chaplin. Câteva zile mai târziu, ea a primit un contract și un bilet de vapor. Intr’adevăr, n’aduce anul, ce aduce ceasul... * Sticlă de aluminiu.— Ziarele germane relatează că în urma unor cercetări uberioare s’a pu­tut inventa sticlă din aluminium. Această sticlă înlătură razele galbene ale soarelui şi devine astfel mai clară decât sticla obi­cinuită. Sticla din aluminium are şi ca­­calitatea că este maleabilă şi se sparge mai greu. La multe case din Germania s’a şi utilizat acest material pen­tru acoperişe de sticlă şi pentru ferestre.* Un caz impresionant s’a în­tâmplat la flotila de aviaţie din Poznan (Polonia). Aviatorul Pietrazkewcz efec­tua un zbor de antrenament. Dar motorul a suferit un accident şi aparatul s’a prăbuşit, pilotul fiind ucis. La înmormântare conform uzului, trei avioane s’au urcat în văzduh şi colegii defunctului au aruncat pe mormânt coroane de fier. La un moment dat însă, două din cele trei aparate sau ciocnit, şi avioanele,­in flăcări, au căzut la pământ. Ambii piloţi au fost ucişi. INLATURAREA SCLAVAJULUI în Abisinia împăratul Selassie al Abisiniei, care a întreprins o vastă operă pentru modernizarea țării sale, a hotărât să acorde libertate tutu­ror robilor. In acest scop suve­ranul a creiat un departament special al sclavajului, independent de ministerul de interne. Acest departament, care a fost pus subt patronajul împăratului, va lucra efectiv numai pentru su­primarea robiei. Și se speră că în câteva luni nu vor mai exista sclavi în Abisinia. ISPITA celor 5 milio­nc Alte răspunsuri la ancheta nc Ancheta noastră a prov­­iu interes în marele pul titor, care urmăreşte cu p răspunsurile personalităţii sene. întreb rea e.-j e cunoscu­t „Ce-aţi face dacă aţi­­,f lozul de 5 milioane la 1” ,ş­i Iată noui răspunsuri: D. Ionel Teodoreanu, tonii Teatrului Naţional: — „Aşi face un vo­al t­urul lumii“ 1 D. I. Rang, deputat : — „Jumătate aşi da soţi ca s cimentez şi mai mi nicia, iar restul l-aş ascund bine, pentru ca să nu n neaşert nimeni, căci le câştig este invidiat şi­­ toţi“. D. Adrian Pascu, autor ou­­­man­c ne răspunde în versuri: E întrebarea caraghioasă ! Ce-aşi face fiind milionar ? Când eu mă nvârt cu limba scoasa, După un cotidian... sutar. D. N. Georgescu, prim ajutor de primar: — „Aşi scoperi borţile care Îi sufăr cu conversiunea şi cu cre­diteni neplatnici; dar aşi da şi o importantă sumă pentru binefa­ceri“. D. Maior Rudeanu, de la Con­siliul de Război: — „Mi-ar face foarte mare bucurie". D. Tzimand, director de bancă: — „Aşi cumpăra o moşie de 25—30 milioane, dând aconto 5 mii par­c, iar pentru rest cerând conversiune agricolă“... D. Ad. Lebel, industriaş : — „I-aşi ţine o lună fără să fac nimic, ca să mă deprind cu gân­dul câ-s ai mei“. D. Max Dam­mer, administra­torul ziarului „Opinia“: — „I-aşi număra de două ori, ca să văd dacă e­u nu s-a dat lipsă“. Părintele N. Hodoroabă, pu­blicist : — „Mi-aşi face un bordei, mi-aşi face nişte haine, mi-aşi lua un concediu pe un an, şi aşi mai da pe la sinistraţi. Dacă mi-ar mai rămâne ceva, aşi mai scoate şi un volum“. D. C. Zamfirescu, cunoscutul fabricant de c­oco­ata : — „I-aşi învesti in industria mea“. D. Gh. Popovici directorul serviciului contabilitaţii al primă­riei : —„Nu mi-ar mai trebui slujba“. D. Căp. Băluşescu, de la Con­­s­liut de Război: — „Aşi înfiinţa un pension pen­tru domnişoare şi l'aşi întreţine pe socoteala mea. D. P. Pogor, proprietarul ma­gazinului „Moca“: — „Aşi face plantaţii de cafea pentru ca să ieftinesc cafeaua". Preot Dărângă, directorul g­e­­naziului din Tg. Frumos: — „Intăi m’aşi îngriji pe mine şi familia mea şi apoi aşi face şi binefaceri". D­r. Gusti, fotograf: — „Aşi fotografia banii şi apoi i-aşi cheltui". D. I. Rosnnthal directorul li­brăriei „Hachette" : —„Aşi întreprinde o afacere comercială în branşa mea“. D. Eduard Ri­deboom, co­merciant : —„Aşi îmbrăca gratis pe ie­şeni... şi aş ierta datoriile clien­ţilor“... Un cetitor al „Opiniei", care a luptat toată ziua în zadar pen­tru a obţine o pâine : —„Dacă pun mâna ih­ar azi pe cele cinci milioane, îmi cum­păr mai întâiu o pâine !“... D. A. P.: E nostimă ’ntrebarea care mi-aţi pus’o mie: Eu ce-am uitat culoarea Hârtiilor de o mie !... In pag. 4-a : ULTIMA ORA telegrafică şi telefonică

Next