Opinia, septembrie 1932 (Anul 28, nr. 7603-7628)
1932-09-01 / nr. 7603
XXVIII No. 7603 LEI EXEMPLARUL care speculează alimentele şi nfometează populaţia ' A pedsiuf? nu, grâu când .Ştiţi ca' ce zices Dumnezeu şi această zilelor noastre, ca să altfel: n'aţi sâmânac vedeţi acum, e bine doriţi şi nu-l găsiţi ? Plăite de milioane agronomi, agricoli şi alte multe lipi- 13 pământului destinat producţiei de pâne, ia să n-o aveţi ca să înţelegeţi că cheltuiţi pe ce nu trebue , iar bieţilor muncitori de pământ nu le daţi nici o atenţie, nici o încurajare, nici o ocrotire. Aţi făcut din cele 10—— 12 milioan de ţarani robi ai oraşilor şi ai câtorva mii de morari, cerialişti, exportatori, etc. Ş aceasta de zeci de ani. Ei bine, ia răbdaţi. Abuţiţi-vă mintea acum şi împăcaţi lipsa statului da bani, sărăcia lefegiului, pensionarului şi a meseriaşului cu scumpetea pânai, cu lipsa ei. Acum când trebue să munceşti două luni ca să capeţi leafa sau pensia pe-o lună, se plasează în piaţă lipsa zarzavaturilor, lipsa fructelor, lipsa legumelor, a fainei de grâu şi de pe uşor, a peştelui, implicit urcarea preţurilor la toate acestea, trierea şi vânzarea a tot ce este mai bun restaurantelor şi bodegelor pe preţuri scandaloase , iar bietul consumator cu câţiva lei de împrumut în buzunar, e sulit sa cumpere chirciturile, cruziture, păliturile şi toate lepădaturile hienelor. Da, hiene ! Cum să numeşti altfel acele frânţi, cara în faţa mulţimei de consumatori sbuciumaţi a face un echilibru intre bruma de bani ce au în casă şi între preţurile exorbitante ce li se cer pentru lucrurile de primă şi strictă necesitate în prăvălii şi la pieţe, ele, hienele, se cartelează, se sfâruesc asupra preţurilor, le cântăresc şi urcă fără milă dintr'o zi in alta de te sileşte să renunţi azi la lapte, mâni la cia, poimâne la carne, in altă zi la pane, la zarzavaturi, la fructe, etc. Bietele mame se lipsesc pe ele, ca să dea copiilor măcar de amăgeală , iar bieţii părinţ pleacă dimineaţă cu mămăligă in coşuleţ, lucrează abătut şi se întorc Sara blestămând, că nu pot primi mai multă plata pentru muncă, că mai lucrează pe aşteptatele, iar când ajung ki fiţa copiilor, ii găsesc galbeni ca ceara denemâncare, cu glasul stins. Iadul muncitorului cu nimic nu-i mai întunecat ca al funcţionarului şi al pensonarului. Dar hienele ce vor să ştie î Este grâu prost, urcaţi preţul pânei. Este grâu puţi, urca din nou. II adună speculanţii şi-l duc peste graniţă, urcă din nou. Ce o doare pe hienă că mii de cetăţeni nu pot plăti şi că mii de trupuri se silesc a se culca, ca să uite de foame? Ce o doare pe hienă, că tuberculoza pune stăpânire pe atâtea flinţi nevinovate ? Ce e dusea pe hienă, că lumea scrâşneşte ? Ea îşi ascunde banii, închide moara, brutăria, hambarele cu grâu, refugiază la umbră şi stă pitită. Alte hiene apar. Aceia care cumpăr pe ascuns făina şi fac pănişoare de 150 grame, ba şi acre pe care le vânt cu 3 lei, deci cu 20 lei Kgr. Hidoşii aceştia fără milă întind tărăbile în pieţe şi în calea oamenilor torturaţi de foame. Cine are cumpără, că n’are să moară de foame, iar care n’are, capătă noi tovarăşi de rufeniţâ pe cei cu punga subţiată. Să nu credeţi că se petrec lucrurile altfel cu legumele, zarzavaturile, fructele,lemnele, gazul, etc. Dar pentru stuţiperarea acestui jăratec mistuitor de răbdare, de îngăduinţă, de omenie, nu se găseşte nici un mijloc ? In fruntea primăriei stau oameni cu sirfre, dar cu manile legate. Nici o lege nu le dă dreptul a se amesteca in afacerile morarilor, nici ale cereaiştilor, ale exploatatorilor de grădini de zaravat şi ale mârşavilor, care cumpără ceapa cu 10 bani şi o vând cu 65 bani, etc. Nici o lege nu dă dreptul primarei să pună spe rulantului câte 10 lei amendă în folosul sărăcimei flămânzită de scare chilogram de carne, peşte, brânză, ceapă, zarzavat de orice fel stricat şi şi cărat cu căruţele la gunoi afară de oraş. Ba cu inima sa bună, Dl. Primar Bogdan căina pe aceste hiene când ii atrăgeam atenţia asupra nelegiuiei aceştia. Nu vând pentru că ţin să ia bani mulţi. Lumea îşi reduce raţia ori se lipseşte după împrejurări, iar marfa procrată trebue aruncată la gunoi: n-a fost cerută, nici consumată. De ce dar căinaţi? S’au adunat Duminică cetăţenii şi-au protestat contra tuturor speculanţilor. S’a făcut dovada ntregei lor nelegiuiri. S'a votat o moţiune. S’a înmânat de sigur autorităţilor superioare. Ei şi ? Hienele ascunse în dosul prăzei lor stau nepăsătoare şi plănuesc metode mai drăceşti de înflămânzire, tuberculizare şi împuţinare a populaţiei. Salus republicae suprema lex. Se impune autorităţilor şi oamenilor de stat — dacă mai au un pic de patriotism în ei — să intervină şi prin legi şi măsuri severe să apere sănătatea şi viaţa populaţiei sărace şi muncitoare de apetiturile criminale ale acestor hiene. Se impune ca noi cetăţenii să afişăm pe zidurile oraşului in ramă neagră numele nemiloşilor speculanţi, să-i excludem din relaţiile noastre, să-i boicotăm pe cât ne este posibil şi să ne oganizăm împotriva lor. Se găsesc oare iniţiatori şi puteri viguroase care să oganizeze şi să re salveze ? Econ. Ioan P. Ţincoca in eversiia conversiunii Formula anul senator ieşan , sigur o luptă grea trebuie să se dea în sufetul parlamentarilor noştri cari trebuie să distrugă proprietatea mijlocie (cea mare nu mai există de la 1918), pentru satisfacerea finanţei internaţionale, in vederea unor problematice avantaje financiare. Să aleagă intre cel de acelaş sânge cu tine şi un financiar oarecare din Londra, Ieuns sau Zürich. De aci frământările chiar in sânul guvernului, unde a triumfat dl Mironescu, apărătorul acelei finanţe internaţionale, spre dezastrul nostru. Dar nimeni nu se dă bătut şi in Cameră şi Senat se mai caută formule cari să impiedee catastrofa. O formulă justă, care se apără de la sine, e aceia pe care a găsit p senator de laşi, Anibal Ciurea, şi pe care e hotărât s’o desvolte sub formă de amendament atunci când legea modificatoare va veni la Senat. Fac — zice d-sa — deosebire intre agricultorul de la 1916 şi celalant. Acel dintâi a tabuit să sufere — in interesul general — o amputare. I s’a luat 9/io din averea lui, fără „o justă şi prealabilă despăgubire“, cum zice Constituţia. S’a făcut aceasta, fiindcă pentru liniştea ţării, pentru liniştita desvoltare a burgheziei de la oraşe, trebuia dat ţăranului întors de la luptă, pârnoul. Acelui ţăran care ştia că tovarăşul lui de luptă, soldatul rus, reîntors acasă, şi-a luat cât pământ a vrut. Acest proprietar, lovit atunci in interesul general, ajuns astăzi în cea mai grea situaţe, de pe urma crizei grozave, a cărei consecinţă a fost deprecierea produselor lui, are dreptul să se intoarcă câtră toţi aceia pe cari i-a uşurat sacrificiul lui de atunci, şi să le spună acum: „ajutaţimă voia. Formulă dreaptă, pe care, suntem siguri, o vor îmbrăţişa repede toţi parlamentarii toiufia trebuie găsită. Şi acea a d-lui Ciurea pare cea mai potrivită. 400 mii lei pentru o floare La o expoziţie de horocultură din Berlin, un exemplar rar de trandafir (din speţa Gertrud Huck) a fost vândut—pentru a fi cultivat in America — cu preţul de 10.000 mărci, adică 400 mii lei. E preţul record pe care l-a obţinut o floare. Medalia Goethe pentru Hindenburg, Mussolini, H rrh t, etc. Cu prilejul comemorării în Germania a creatorului lui „Faust“, s-a făcut şi o „medalie Goethe“ in foarte puţine exemplare. Zele trecute o comisiune specială de profesori şi artşti germani a făcut decernarea acestor medii. Printre cei cărora li s'a trimis această deosebit distincţiune, se află : Hildenburg, preşedntele Germaniei, Mussolini, dictatorul Italiei, Herk, primul ministru al Franţei, scriitorii germani Thomas Mann şi Gerhart Hauptmann, scritorii francezi Paul Varcy şi Andé Goy, scriitorul norvegian Knut Hamsun, inventatorul italian Marcon, etc. Atentate teroriste continuă în Iugoslavia In Jugoslavia continuă atontatei® teroriș tfi. Astfel in sala de aşteptare clasa 2 a gării E .seg, a explodat o bombă care a pricinuit pagbe importante. Câţiva călători cari se aflau în sală, s’au a es de fericire numai cu spaima. In acelaş timp, într’un vagon al trenului personal de pe linia Esseg-V kobe, s'a găsit o maşină infernală prevăzută cu un mecanism orologic. Audrințile iugoslave, au luat măsuri pentru preîntâmpinarea atematelor teroriste. 1 CRONICA CINEMATOGRAFICĂ ate WRAT/SLAVIUS SIDOLI, „DUŞMANII SÂNGELUI“ cu TONY van EYK, BASSOKMANN, etc. Sub titul de mai sus, rulează, da Luni, la Sidoli, unul din filmele cele mai de valoare de câteam văzut în decursul anilor. Aceasta o spunem, pentru că pe lângă valoarea extraordinară a interpreţilor, se mai alăturează şi o ideie, a cărei realizare— încercată in repetate rânduri și in domenii diferite, a dat mai todeauna un rezultat mediocru. înainte insă de a vorbi despre realizarea admirabilă a acestei idei, a propagandei in mod geniai ticluite, să ne fe îngăduită o mică digresiune. Anul trecut, în mijoc.l lungului şir de sinucideri şi alte acte desperate, ce presărau coloanele cotidianelor germane s'a putut citi şi ştirea sinuciderei artistei Tony van Eyk. Impresiunea produsă in ţoate părţiie a fost cu totul neobişnuita. Pentru că şi mobilul acestei sinucideri era un cu totul altul decât acela,care—de obiceiu, I împinge pe „vedete“ la gestul su- I prem ai desnădejdi. Tony van Eyk n’a recurs la mijlocul acesta nici din spleen, nici din dezechilibrul cauzat de abuzuri cu excitante sau narcotice şi nici din o pervertire a simţurilor, rezultanta a unei vieţi fără frâu şi fără socoteală. Ci, cauza era cu totul alta. Măritată foarte tânără — ea este azi încă un copilandru, soţul ei un picior sărac, pe care l’a luat din dragoste, s’a îmbolnăvit greu, rămânând ca Tory să îngrijească şi de dânsul şi de dânsa şi de copilîţa lor. Era greu de tot. Mai survenind pe lângă acestea şi lipsa de angajament, sărăcia încovoia din zi în zi umerii tineri şi plăpânzi ai artistei. Când însă, la un moment dat, ii se îmbolnăvi greu şi fetiţa, desperarea sărmanei Tony van Eyk, nu mai cunoscu margini. Grifonă câteva rânduri, în care ruga să se mailostivească oamenii de bolnavii ei şi Înghiţi otravă. A scăpat ca prin minune şi căldura care a fost salutată salvarea ei, compătmirea generală ce-a întâlnit-o, credem, că i-a fost un admirabil reconfortant, pentru a putea relua lupta şi a-şi menţine rangul atât de frumos, de repede şi cinstit câştigat în lumea artistică, ea contând ca o ingenuă remarcabilă chiar printre colegele cele mai apreciate ale scenelor germane. Iar filmul despre care vorbim mai la vale, a consacrat-o definitiv pe Tony van Eyk, azi o figură marcantă, atât un film cât şi in teatrul propriu zis. Ca dovadă poate fi citat—între alte e, însuşi faptul, că marele Albert Bassetmann, azi, poate cel mai glorios actor din lume, a pri-# mit să joace — împreună cu alţi artişti de seamă, în femul acesta, in care copilandra Tory van Eyk joacă rolul principal, acel al practicantei de laborator, un tip ce se întâlneşte des în toate instituţiile culturale, mai ales în Germania. Pentru a se putea însă evidenţia mai uşor şi mai elegent atât (Continuarea în pagina 11-a) ULTIMA scenă a unei mari tragedii La Kiel, marinarii germani au condus cu deosebit ceremonial spre locul de veşnică odihnă rămăşiţele pământeşti ale camarazilor lor, care şi au găsit un sfârşit tragic în vasul „Niobe“, scufundat în împrejurările cunoscute. IM XO M T ANUM m M închisoare pentru... o anecdotă — Un scandal s'a produs zi ele acestea la teatrul comunal din Calcula din cauza unei glume. In fumoir erau adunaţi mai mulţi spectatori şi spectatoare, care discutau între dânşii. La un moment dat, un anume Mac. Alan Zoog a povestit o anecdotă picantă. Când a terminat povestirea şi cei ce-l înconjurau râdeau în hohote, s-a repezit la el o fată tânără Anny Luppe şi i-a tras două palme. Nemulţumită numai cu asta, fata a chemat un gardist, care a încheiat un proces verbal asupra celor întâmplate. Cazul a ajuns în faţa justiţiei, unde fata a declarat că stând în apropiere de grup, a auzit fără voia ei anecdota picantă. Judecătorii, considerând acest fapt drept un atentat la bunele moravuri, l-au condamnat pe McC Alan la trei luni închisoare. Nici fata n'a scăpat uşor. Pentru cele două paze trase in plin public, ea a fost silită să plătească despăgubiri importante. * Chaplin și chelnăriţa — Cu priejul vizitei sale la Toko, Charlie Chaplin a văzut într'o cafenea o chelnăriță simpatică, cu un zâmbet distins. Marele actor a întrebat-o : — „N’ai vrea să apari în film ?“ r a«; «taa. Hai nu știu dacă am talent“, a răspuns chelnărița. — „N'ai nevoie de talent când eşti atât de frumoasă. Talentul se capătă în studio“. Chaplin i-a cerut apoi adresa şi a plecat. Fata credea că e vorba de o glumă. Ze la acestea însă chelnărița a primit o telegramă din New York, prin care era vestită că a fost angajată să turneze un film alături de Charlie Chaplin. Câteva zile mai târziu, ea a primit un contract și un bilet de vapor. Intr’adevăr, n’aduce anul, ce aduce ceasul... * Sticlă de aluminiu.— Ziarele germane relatează că în urma unor cercetări uberioare s’a putut inventa sticlă din aluminium. Această sticlă înlătură razele galbene ale soarelui şi devine astfel mai clară decât sticla obicinuită. Sticla din aluminium are şi cacalitatea că este maleabilă şi se sparge mai greu. La multe case din Germania s’a şi utilizat acest material pentru acoperişe de sticlă şi pentru ferestre.* Un caz impresionant s’a întâmplat la flotila de aviaţie din Poznan (Polonia). Aviatorul Pietrazkewcz efectua un zbor de antrenament. Dar motorul a suferit un accident şi aparatul s’a prăbuşit, pilotul fiind ucis. La înmormântare conform uzului, trei avioane s’au urcat în văzduh şi colegii defunctului au aruncat pe mormânt coroane de fier. La un moment dat însă, două din cele trei aparate sau ciocnit, şi avioanele,in flăcări, au căzut la pământ. Ambii piloţi au fost ucişi. INLATURAREA SCLAVAJULUI în Abisinia împăratul Selassie al Abisiniei, care a întreprins o vastă operă pentru modernizarea țării sale, a hotărât să acorde libertate tuturor robilor. In acest scop suveranul a creiat un departament special al sclavajului, independent de ministerul de interne. Acest departament, care a fost pus subt patronajul împăratului, va lucra efectiv numai pentru suprimarea robiei. Și se speră că în câteva luni nu vor mai exista sclavi în Abisinia. ISPITA celor 5 milionc Alte răspunsuri la ancheta nc Ancheta noastră a proviu interes în marele pul titor, care urmăreşte cu p răspunsurile personalităţii sene. întreb rea e.-j e cunoscut „Ce-aţi face dacă aţi,f lozul de 5 milioane la 1” ,şi Iată noui răspunsuri: D. Ionel Teodoreanu, tonii Teatrului Naţional: — „Aşi face un voal turul lumii“ 1 D. I. Rang, deputat : — „Jumătate aşi da soţi ca s cimentez şi mai mi nicia, iar restul l-aş ascund bine, pentru ca să nu n neaşert nimeni, căci le câştig este invidiat şi toţi“. D. Adrian Pascu, autor oumanc ne răspunde în versuri: E întrebarea caraghioasă ! Ce-aşi face fiind milionar ? Când eu mă nvârt cu limba scoasa, După un cotidian... sutar. D. N. Georgescu, prim ajutor de primar: — „Aşi scoperi borţile care Îi sufăr cu conversiunea şi cu crediteni neplatnici; dar aşi da şi o importantă sumă pentru binefaceri“. D. Maior Rudeanu, de la Consiliul de Război: — „Mi-ar face foarte mare bucurie". D. Tzimand, director de bancă: — „Aşi cumpăra o moşie de 25—30 milioane, dând aconto 5 mii parc, iar pentru rest cerând conversiune agricolă“... D. Ad. Lebel, industriaş : — „I-aşi ţine o lună fără să fac nimic, ca să mă deprind cu gândul câ-s ai mei“. D. Max Dammer, administratorul ziarului „Opinia“: — „I-aşi număra de două ori, ca să văd dacă eu nu s-a dat lipsă“. Părintele N. Hodoroabă, publicist : — „Mi-aşi face un bordei, mi-aşi face nişte haine, mi-aşi lua un concediu pe un an, şi aşi mai da pe la sinistraţi. Dacă mi-ar mai rămâne ceva, aşi mai scoate şi un volum“. D. C. Zamfirescu, cunoscutul fabricant de cocoata : — „I-aşi învesti in industria mea“. D. Gh. Popovici directorul serviciului contabilitaţii al primăriei : —„Nu mi-ar mai trebui slujba“. D. Căp. Băluşescu, de la Consliut de Război: — „Aşi înfiinţa un pension pentru domnişoare şi l'aşi întreţine pe socoteala mea. D. P. Pogor, proprietarul magazinului „Moca“: — „Aşi face plantaţii de cafea pentru ca să ieftinesc cafeaua". Preot Dărângă, directorul genaziului din Tg. Frumos: — „Intăi m’aşi îngriji pe mine şi familia mea şi apoi aşi face şi binefaceri". Dr. Gusti, fotograf: — „Aşi fotografia banii şi apoi i-aşi cheltui". D. I. Rosnnthal directorul librăriei „Hachette" : —„Aşi întreprinde o afacere comercială în branşa mea“. D. Eduard Rideboom, comerciant : —„Aşi îmbrăca gratis pe ieşeni... şi aş ierta datoriile clienţilor“... Un cetitor al „Opiniei", care a luptat toată ziua în zadar pentru a obţine o pâine : —„Dacă pun mâna ihar azi pe cele cinci milioane, îmi cumpăr mai întâiu o pâine !“... D. A. P.: E nostimă ’ntrebarea care mi-aţi pus’o mie: Eu ce-am uitat culoarea Hârtiilor de o mie !... In pag. 4-a : ULTIMA ORA telegrafică şi telefonică