Opinia, octombrie 1932 (Anul 28, nr. 7629-7654)

1932-10-01 / nr. 7629

ANUL XXVIII No. 7629 ABONAMENTE Lei 1000 . . . .­­„ 1.OA ­ IDEI ŞI FAPTE­ erinţa administrativă de la Chişinău Conferinţe şi consfătuiri se ţin nu numai la Lausanne ori Stresa, ci şi in capitala Basarabiei, pe malul Bâcului. Şi dacă primele prezintă un interes mai mare, se bucură de o mai intensă publi­citate, într’o privinţă şi unele şi alta se asemuiesc de minune. Oriunde se adună laolaltă birocraţi miopi, rezultatul pertractărilor nes­fârşite e pretutindeni acelaş : se risipesc vorbe frumoase şi goale în vânt, se spun lucruri dur­e­roase, se fac constatări întristă­toare şi nu se ajunge la nici o concluzie serioasă, nu se ia nici o hotărâre categorică, nici o mi­­eură eroică. S’a plimbat recent d. Pop ne­potul d-lui Maniu şi subsecretar de stat la interne, In lungul şi latul Basarabiei. Deşi d. Pop voiaja într’un automobil luxos, drumurile inpracticabile l'au sdrun­­cinat temeinic şi „e teamă să se Îmbolnăvească de vre-o boală a intestinelor", după propria domni­­şaie presupunere. Adânc îndure­rat de cele văzute,­­ Pop a de­term­nat plecarea neîntârziată a a-ior Mirto, P. Andrei şi Ghelme­­geanu în Basarabia. Iată-ne aşa­dar martorii unei conferinţe administrative în plus, ţinută la Chişinău. O remarcă, însă , profitând de prezenţa d-lui Stere, miniştrii s-au grăbit să transforme cea mai mice parte al conferinţei într’o consfătuire politicianista, căutând sa determine revenirea la matcă a steliştilor. încercarea a dat greş şi semi­­excelenţele, în goană după mira­jul popularităţii au trebuit să se mulţumească cu ascultarea nes­fârşitelor doleanţe ale basarabe­­nilor. Si de cinstea d-lui Halipa şi a ciracilor săi, miniştrilor dela cen­tru li s’a oferit de astâdată plă­cuta ocazie de a constata că în provincia de peste Prut domneşte un desăvârşit haos. Aceasta reiese chiar din declaraţiile şi preciză­rilor oamenilor regimului, de ori­gine basarabeană, care de ob­ce nu descoperă lucruri bune acolo unde nu sunt deloc şi ascund realităţile crude, oricât de îngri­jorătoare ar fi ele. La conferinţa admini­strativă dela Chişinău s’au rostit multe cuvântări dureroase, s’au relevat şi o groază de nedreptăţi. Adică s’a repetat pentru a nu ştim câta oară povestea ştiută pe d­­rost de toată lumea: popula­ţia trăieşte în mizerie ; teroarea administrativă e insuportabilă ; în Basarabia nu sunt şcoli, nu’s spitale, nu’s drumuri, nu’s cre­dite. In sch­ib abundă percep­tori fără suflet, jandarmi abuzivi, funcţionari incapabili. Toate acestea, rostite de bu­zele partizanilor actualei cârmuri, capătă o semnificaţie deosebita şi vin să întărească constatarea mai veche că sufletul provinciei e înstrăinat din ce în ce mai mult, că se impune o primenire totala in administraţia de acolo, că e nevoie de schimbarea rad­ială a sistemului medieval de guvernare. Iar d. Halipa—slab şi neînsem­nat cum este—a fost de asta dată la înălţime, conchizând laconic că­­ „din punct de vedere cultu­ral, Basarabia a rămas mult în urmă; din punct de vedere gos­podăresc—provincia prezintă as­pectul unei ruini“. ...In consecinţă, trimişii guver­nului au luat notă, au făcut mutre intristate, au făgăduit că se va proceda la o acţiune energică în­tru îndreptarea multiplelor rele... Şi au părăsit acele plaiuri pus­tiite, pentru ca a doua zi chiar să uite şi da Baser Abia şi de ba­­sarabeni şi poate şi da d. Halipa. Potrivit obiceiului pământului o presupunere cu atât mai fon­dată, că scopul principal al triplei vizite ministeriale n’a fost atins şi sieristii tot nu s’au pocăit,. I. L. BASARABEANU Germania, ~ o autocraţie militară mai accentuată tot pe vremea Kaisenulu­i ? Constatările unui fruntaş politic englez Fostul ministru englez, d- W.n­­ston Churchill, s'a înapo­it de cu­­rând dintr’o călătorie prin Ger­mania. întrebat de ziarişti asupra impresiilor culese, bărbatul de stat britanic a făcut următoarele de­­claraţiuni deosebit de interesante : — „Cu toate că Germania este parţial dezarmată, o consider ca fiind încă cea mai tare putere din Europa, şi sunt sigur că va fi tratată cu tot respectul voit, de către celelalte naţiuni care vor sa trăiască în pace şi în amiciţie cu dânsa. „Germania a redevenit acum o autocraţie militară. Toate ga­ranţiile pe care le oferea un gu­vern parlamentar, ca şi institu­ţiile democratice pe care ni se spunea că putem să comptăm­ toate garanţiile împotriva unei ac­ţiuni neaşteptate, sau a scopuri­lor îndelung pregătite,­­ au dis­părut acum cu totul. „Sîntem in prezenţa unei auto­craţii germane mai accentuată decât aceia care exista înainte de război, sub Wilhelm II. Acest lu­cru imi pare că aduce un motiv în plus pentru prudenţa care se impune în tot chipul“. Vom avea o iarnă Mapă? Am relatat ieri că în Bucureşti domneşte de câteva zile o căldură neobişnută pentru sfârşitul lunei Septembrie. Termometrul arată în ultimul timp, nu mai puţin de 50 grade la soare. De altfel, fenome­nul acesta îmbucurător se obser­vă nu numai în Bucureşti şi in restul ţârii noastre,— ci şi in în­treaga Europa. Peste tot, timpul se menţine senin şi frumos. Unele zi e sunt chiar mult mai calde decât în timpul verei. Evident că faptul constitue o mare bucurie pentru populaţia nevoiaşă in deosebi— şi pe cine dintre noi nu-1 îngrozeşte in pre­zent perspectiva une ierni grele, care reclamă chsitueli suplimen­tare cu cumpărarea lemnelor, cu achiziţionarea hainelor calde ? E de la sine înţeles deci, că toată lumea îşi îndreaptă privirea îngrijorată către astronomi şi me­teorologi : — „Trupul se va menţine în­­tr’una aşa ? Vom avea parte de o iarnă mai blajină ? Meteorologii în majoritate pre­zic o iarnă extrem de caldă, aşa cum n’a fost vnc-t. Dacă ar fi să-i credem pe cu­vânt, ne-am putea lua o grijă mare de pe inimă. Nu ne rămâne de­cât să trăim şi să verificăm prezicerile oamenilor de ştiinţă. tteSG^ VevA:­'' • M Vs 3 LEI exemplarul ZIAR POLITIC COTIDIAN SAMBATA 1 OCTOMBRIE 1932 A N U N C I U R I se primesc la t­ate ADEN PILE DE PUBl­ICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpu­şneanu 37 ( Redacţia 391 Telefoane : 1 Administraţia 394­­ Serviciul de noapte 367 Ploaia artificială a fost obţinută în Rusia Din Moscova se anunţă că a­­colo a luat recent fiinţă „Institu­tul pentru provocarea plouei arti­ficiale*. Guvernul a înscris în bugetul anului în curs suma de şapte sute mii cervenţi pentru în­treţinerea nouei fundaţiuni. Institutul are zeci de filiale, din care cea mai importantă e filiala din Leningrad. Un personal nu­meros şi select, compus din pro­­fesori, chimişti, fizicieni şi astro­nomi e pus la dispoziţia condu­cerii instituţiUnel­e’au făcut până în prezent sute de experienţe, întrebuinţându-se in scopul provocărei ploaiei arti­ficiale, unde electrice cu o ten­siune de peste 75.030 volţi. Deosebit de reuşită a fost ex­perienţa făcută zilele trecute de­asupra parcului academiei din Leningrad. Prin mânuirea unor aparate speciale, s-a determinat apariţia unui nour deasupra par­cului, şuvoaie de apă , acoperind în câteva clipe numai, o întindere mare de pământ. Experienţele acestea interesante continuă, conducătorii institutului sperând să obţie intr’un viitor apropiat rezultate şi mai frumoase. Actualităţi nolitice Nici în afară, nici înlăuntru nu facem politica nevoilor noastre D. lorga a observat şi a măr­turisit cu glas tare, un lucru foarte interesant: că în chestiuni externe am făcut până acum pol­tica Fran­ţei, in loc de o politică pur ro­m­ănească. Păcat că d. lorga n'a observat acest lucru ceva mai devreme , a­­tunci când era prim­-ministru,—şi să se fi comportat conform ob­servaţi­unii... Această metodă politică n- o în­trebuinţăm noi numai in afacerile din afară, ci şi in treburile in­­te­rne. Asta-i partea grea a neno­rocirilor noastre de astăzi. Când vrem să luăm vre-o mă­sură, să pregătim vre-o lege, un dată punem îngrijoraţi o serie de întrebări: — Ce va zice Franţa ? Ce va face Anglia ? Ce se face cu cre­ditul ? Ce gândesc bancherii stră­ini ? Ce efect se va resimţi la bursa d­e Zurich ? Guvernantul român îşi pune mereu toate aceste întrebări, dar nu se întreabă ce-i de făcut cu o populaţie oroşănească în mizerie; cu pensionari inebuniţi de griji ; de coiii care se sting de foame; de funcţionari care se sinucid când nu se încumetă să fure; de mun­citori in ghiara tuberculozei; de agricultură care se ruinează. Şi aşa mai departe. In vremuri normale, de belşug, este firesc să avem mare grijă de raporturile internaţionale. Insă în aceste vremuri de catastrofă, când fiecare se gândeşte cu egoism la casa lui, ni se impune şi nouă o grijă mai mare pentru ţară şi naţie, cu riscul de a sta departe câtva timp de salonul cu podoabe superficiale ale cămătăriei şi spe­culei internat­orale. Şi fiindcă facem şi politică in­ternă după dictarea Apusului, am ajuns in anomalia ţării cu resurse bogate in care lumea moare de foame ! De ce să nu se observe, cu un ceas mai devreme, că facem şi in interior politica altora, așa cum se observă că facem în afacerile externe ?­­. HIM X O PI­­­A Remuşcările unui călău.— Fostul călău englez John Ellis s'a sinucis la Londra tăindu-şi bere­gata cu un bric­i. Sinucigaşul are la activul său peste două sute de execuţii, în timpul celor 24 ani cât a exer­citat funcţia de călău în capitala Angliei. S’a retras in 1924 din această funcţie devenind frizer. Apoi a încercat să joace teatru şi tocmai lui i s’a dat rolul călăului public dintr'o piesă celebră in Anglia. „Aventurile lui Charles Peace. Obsedat de cele 200 victime, fostul călău a mai încercat odată să-şi pue capăt veţii, făcând uz de revolver. Dup­ă puţin timp s'a vindecat însă. Acum briciul i-a curmat firul zice'.or.* O scriitoare condamnată pentru şantaj.— Scriitoarea E­­iena Kisielnicki din Varşovia, autoarea mai multor volume pen­tru tineret, a apărut în faţa Tri­bunalului sub inculparea de ten­tativă de şantaj. Scriitoarea trimisese la diverse personalităţi din capitala Po­loniei scrisori prin care cerea sume importante, în caz contrar destinatarii fiind ameninţaţi cu­ moartea. Ea semna „Ba'din Bors Com­pany“. Tribunalul a condamnat-o la un an închisoare.* Vorbii lungă... — Un original concurs de vorbăreţi, nu putea să a­bă loc decât în... America. In adevăr, la Chicago s-a orga­nizat un concurs care va dura 130 ore, adică aproape cinci zile şi jumătate. Cu excepţia unei ore şi jumă­tate la 24 de ceasuri, ce se a­­cordă concurenţilor pentru repaus, candidaţii vor trebui să vorbească tot timpul. Ei pot să spue tot ce vor, tot ce le trece prin cap. Vor putea striga, cânta, dar trebue absolut ca un sunet să iasă de pe buzele lor. Un juriu special va veghia ca concurenţii să nu depăşească repausul şi să vor­bească tot timpul. Par­em că recordul va fi bătut de o femeie !# Turcii îşi perfecţionează limba.— Mustafa Kemal a con­vocat pentru sfârşitul lunei Sep­tembrie, tot poporul turc la un mare congres linguistic care se va ţine la palatul preşidenţial din Angola. De mult timp Kemal Paşa se ocupă de problema linguistică în Turcia, considerând momentul ve­nit pentru crearea unui nou dic­ţionar otoman. La congresul de acum, Kemal Paşa se va institui judecător su­veran al limbei şi pe baza con­­sideraţiunilor filolog ce va elabora o nouă lmbă oficială. E însă mai mult chestiune de gramatică şi ortografie.* O femee războinică. —■ Din Rio de Janeiro se anunţă că Dora Benedicta Cyprimna, care în vir­tutea curajului ei, a fost supra­numită Jeana d'Arc a Braziliei, şi-a exprimat dorinţa să lupta contra rebelilor din republica sud­­americană. Ea a început tratative cu sta­tul major al trupelor locale actu­alului preşedinte Minas Geraes pentru a porni spre Sao Paulo (centrul revoluţionar) în fruntea voluntarilor ce o urmează orbeşte. ROMANUL GRANDIOS AL COMBUSTIBILULUI LICHID JOHN V. ROCKEFELLER, REGELE PETROLULUI In trenuri rapide diplomaţi a­­leargă extrem de preocupaţi. O nouă convenţie a petrolului se încheie. In câteva din Statele A­­mericei Centrale fâlfâie flamura revoluţiei. Magnaţii petrolului a­­merican trag sforile. O sută de m­i de muncitori din minele de cărbuni ale Angliei îşi pierd pâi­nea de toate zilele. Undeva noi zăcăminte de petrol au fost des­coperite. Viaţa capătă rosturi noi. Odi­nioară se duceau lupte pentru re­ligie. Pe urmă, lupte pentru îm­părat De la Napoleon încoace, lupte pentru Patrie. De câteva de­cenii insă, lupte pentru petrol. Acţiunea s’a desfăşurat în vea­cul trecut. Un mic moşier din Ch­o vroia să-şi sape in grădină o fântână, şi în loc de apă iz­bucni la suprafaţă un lichid in­­flamabil, cu miros neplăcut. Era petroL Întâmplarea a adus la supra­faţă primul izvor de petrol. Pe urmă, încet, incet, a început fora­jul şi clădirea unor rafinării pri­mitive. Mic­i băcani au fost primii care au făcut comerţ cu petrol, căutând să convingă oamenii să întrebuinţeze în loc de lumânări de său, petrolul lampant. Nu trecu însă nici cinzeci de ani şi cele mai însemnate grupări financiare internaţionale din Eu­ropa şi America încep o lupta în jurul aceleiaş afaceri. Petrolul şi-a început cariera a­­meţitoare. Mai eftin decât cărbune­le . II învinge pe apă şi pe uscat. Mai bun decât lumânarea. Co­liba ţăranului e luminată cu pe- csap. $$ mi m mm John D. Rockefeller O solemni­tate prin­ciară Recent, s’a des­chis la Copenha­ga (Danemarca) expoziţ­a indus­trială engleză, in scop de propagan­dă. La solemni­tate a asistat în sus prinţul de Walles, moştenitorul tro­nului britanic. In clişeu, inaugura­rea solemnă a expoziţiei. Un vapor uriaş s-a construit în Franţa Peste câteva săptămâni, şan­tierul naval din St. Nazaire (­Franţa) va lansa cel mai mare vapor din lume, destinat transporturilor trans­atlantice, între Havre şi New- York. Uriaşul pachebot are 313 metri lungime, 36 metri lăţime şi 52 metri înălţime. Are o capacitate de 70,000 tone (70 milioane kg­.), şi posedă 4 motoare de câte 40,000 cai putere, adica în total forţa motrice de 160,000 cai pu­tere, cu 4 belice, putând merge cu o viteză de cel puţin 28 no­duri pe ceas. Vaporul cuprinde locuri pentru 2500 călători (800 la cl. I), şi va avea echipaj şi personal de ser­viciu 1400 persoane. Zece ascen­soare vor fi la dispoziţia publi­cului, şi două pentru personal. Acest oraş plutitor, cu 4000 persoane pe bord, va putea st­r­­bate Atlanticul in 107 ceasuri (circa 4 zile şi jum.). Chestiuni locate IEŞENII SI STRANDUL In dosul palatului administrativ, devale, avem un ştrand. O minte pricepută, o voinţă tenace, un om înzestrat cu mult simţ esteric şi practic, a transformat *— ca ’n poveste— un maidan de gunoaie şi de bălării într’un frumos ştrand modern şi vin’un parc admirabil. Despre acest fapt s’a mai scris şi de alţii. Şi eu cred, că tot e bine să se mai scrie. Râpa din spatele palatului a fost curăţită şi transformată în 7 alei cu 7 rânduri de plantaţii: arţari şi tei, Cari au crescut mari, formând un frumos început de parc, cu alei pentru plimbare. O alee lată de 4 m., toată un co­vor de porto­ac, e o frumuseţe. Printre copaci, în aceste alei, con­ducerea Ştrandului, plănueşte să aşeze bănet pentru pietonii, cari nu vor vroi să se scoboare la ştr­and, dar cari se vor putea plim­ba prin parc în schimbul unei taxe mici. Amenajarea în alei şi parc, a acestui mal imens, a costat peste 1 milion lei. Cam din dreptul mijlocului pa­latului porneşte prin alei o rigolă de piatră cu beton lată de 2 m. In timpul ploilor, apele se scurg pe aici—prin strand—spre Bahlui. Plantaţia aceasta e de 8 ani. Strandul despărţit de palat prin­­tr’un gard viu de lemnul cânelui. Acum se lucrează la o intrare principală pe lângă Gimnaziul A­exandru cel Bun, pe unde vor putea intra maşinile şi trăsurile. La capăt, terenul abrupt se spri­jină de un zid masiv de piatră. Acolo într’un subsol, modern cons­truit şi amenajat, pe care adiţia Ştrandului intenţionează să-l facă —va fi instalat un restaurant bo­gat, iar deasupra va fi o terasă pentru stat la masă şi ciocnit un tap de bere şi un pahar de cot­­rari. Intrarea in proeeentul restaurant are deocamdată pe frunte o tablă de dimensiuni însemnate pe care stă scris cu litere mari : „Loc desti­nat pentru intrarea principală. Terase la scări neterminate da­torită lipsei de bunăvoinţă a ie­şenilor cari nu au subscris o acţi­une măcar la So­cet. Ştrandul Iaşilor, a cif­rui capital a rămas încă neacoperit“. D-l Osvali­ Racoviţă are dreptate. Ieşenii—în frunte cu administraţia Municipiului—ce arată indiferenţi faţă de această frumoasă operă edilitară a oraşului. Numai aşa se explică de ce conducerea ştran­dului, cu toate aporţările ce le face, nu poate achita datoriile făcute câţiva ani, în şir, cu ame­najările şi înfrumuseţările ştran­dului. In alte oraşe, primăriile sub­venţionează asemenea ştranduri cu sume însemnate , căci de pe urma lor, cetăţenii modeşti, cari în aceste vremuri de criză nu se pot deplasa la mare şi la staţiuni climaterice, trag foloase reale. La noi ? Mulţimea dă năvala la ci­nematografe, berării, iar spre seară, mii de uşi măsoară stră­zile d­e centru de la un capă la altul... La plecare dl. Mocanu mă in­tret­ă: — Oare în laşul nostru­­ nu se găsească un om cu dare de mână, care să subscr­e un minon pentru ștrand ? Am scăpa din datorii şi ne-am gândi la alte îmbunătăţiri“... Ștrandul merită să fie vizitat, căci ni l-au admirat până şi străinii. Iar pentru conducători n ajung cuvinte e de laudă , ci e nevoie de sprijinul efectiv al tuturor ie­șenilor... N. H. troi: noi drumuri se deschid tech­­nicei prin întrebuinţarea motoru­lui mânat de păcură. Noi indus­trii se nasc şi altele dispar de pe urma acestei descoperri. Pe timpuri cine cunoscu Ro­mânia ? Cine alia cândva despre Mossul ? C­ine auzise vreodată des­pre câmpurile de petrol din Rus­a. Petrolul se găseşte din belşug. Insă puţini sunt acei care se pot bucura de acest belșug, fiindcă petrolul se află în mâinile numai (Continuarea în pagina vl-a)

Next