Opinia, martie 1933 (Anul 29, nr. 7755-7782)

1933-03-01 / nr. 7755

ANUL XXIX No. 7755 ABONAMENTE Lei 600 pe un an •B'vb^0 APUSNEANU 37 ,as/ 2 (dioî) lei exemplarul «Z3AR politic cotidian MERCUR 11 MARTIE 1933 PE MARGINEA UNEI TRAGEDII CHEMAREA ŞCOLII ROLUL AUTORITĂŢILOR DE CONTROL Este cunoscut cazul foarte trist, întâmplat la o şcoală secundară din Iaşi. O elevă, o biată copilă de 16 ani, şi-a curmat firul vieţii, prin otrăvire. Mica sinucigaşă a lăsat o scrisoare în care se plânge că, o profesoară ar fi umilit-o şi torturat-o într’atât încât, a socotit că e mai bine să moară, iar mama deznădăjduită a acestui unic copil, a confirmat versiunea prin povestirea plîngerilor ce i le-a făcut fetiţa in cursul anului. Evident, adevărul nu se poate şti precis, prin simpla afirmare a uneia din părţi. Dar s’a făcut vâlvă ; s’a deschis o problemă care necesită netăgăduit dezlegare : a) sau copila moartă a avut dreptate, şi atunci trebue lămurit şi sancţionat un fel inuman de pedagogie; b) sau totul e o simplă exagerare, şi atunci trebue să se facă dreptate unei profesoare învinuită şi hulită fără temei. Şi în acelaş timp să se apere prestigiul şcoalei. Fiindcă s’a pus problema în felul de mai sus, revine autorităţilor şcolare rolul s’o esamineze atent, imparţial şi să lămurească lucrurile. Până acum însă (precât ştim) autorităţile şcolare de control, au rămas în totală indiferenţă. Oare rolul acestor autorităţi s'ar rezuma numai la înşirarea pe hârtie a numelor la supliniri, detaşări şi comisiuni ? Ar fi prea puţin, pentru cheltuiala ce se face în buget, mai cu seamă în aceste vremuri de criză. Şi cum confecţionarea de hârtii se poate îndeplini şi direct la minister (aşa cum era mai înainte), restrângerea autorităţii de control la un simplu rol birocratic, ar putea să-i fie fatală, acum când se fac tăeri bugetare atât de adânci...* O autoritate şcolară de control ar trebui să aibă activitate mult mai întinsă şi mai subtilă, în ce priveşte funcţionarea mecanismului delicat — din atâtea puncte de vedere — care este şcoala, cu misiunea extrem de importantă de a educa copiii şi a-l face oameni. Se impune o cercetare atentă, de fiecare zi, a chipului cum se aplică programele şi metodele didactice, a felului cum apasă asupra elevului sare unele materiale şi spirituale. Se impune o scrutare permanentă a calităţii sufleteşti a membrilor corpului didactic, de pe catedră şi în toate atribuţiile şcolare. Toate acestea, pentru realizarea normală a scopului şcolii şi pentru apărarea fiinţei copilului. FiL.lecr .1 iine să se precizeze bine că în şcoală elevul n’are numai obligaţiuni, ci şi drepturi. Cine veghează la apărarea acestor drepturi ? Dacă unii profesori îşi uită rolul de apostolat (şi se întâmplă de multe ori); dacă unii directori nu intervin pentru dreptul elevului, dintr'un spirit de solidaritate rău-înţeles, anti-moral şi anti-social, de datoria autorităţii de control să intervin serios şi prompt, pentru a menţine şcoala în făgaşul chemării sale umane. Au căzut bulgării reci peste trupul unei copiliţe Care şi-a încheiat violent viaţa, la vrâsta de 16 ani. Oare, faptul trebue să rămâe divers ? Atâta tot ? Domnilor inspectorii C. R. Ghiulea * / (Continuarea în pag. II-a) MICI DISTRACŢII... Vorbe... Inscripţii pe un mărţişor... Mărţişorul ! Un obiceiu care nu se stinge. Dimpotrivă chiar, se răspândeşte tot mai mult, cucerind mai ales preferinţile sexului frumos, îndărătnic amator de ornamente şi talismane. Dar mărţişorul, în inimoara lui nevinovată (fiindcă e de metal !), nu ascunde numai dorinţa de zâmbet şi lumină, începută odată cu luna Mart, luna când de obicei, natura consimte să se înveselească. Mai totdeauna mărţişorul închide şi o taină specială. O femeie îl poartă, ca iubitul să-i fie credincios; alta ca să-şi păstreze fineţa tenului; cele mai multe, ca o podoabă minusculă simbolizând fericirea. In toate aceste superstiţii există însă şi un sâmbur de adevăr. Veninul realităţilor se combate în genere prin iluzii, prin speranţe. Şi mărţişorul e efigia de primăvară a amăgirilor omeneşti. i. b. ...şi pre uima zilei D. Păstorel Teodoreanu a început să ieie lecţii de patinaj. Un distins ofiţer i-a adresat următoarea strofă: Când mergi pe ghiaţă: amator. Când bei la ghiaţă: profesor ! Prima săritare Despre cunoscutul pictor Picasso se povestește următoarea anecdotă : Pictorul desena un nud, având ca model o fată delicioasă. După câteva zile fata și pictorul au devenit buni prieteni. Și la un moment dat, Picasso i-a spus: — Draga mea, ești primul model pe care-1 sărut. — Dar care au fost celelalte modele? întrebă fata curioasă. — Un vas, un pepene, două banane, trei mere şi un câne.. Direct şi invers La şcolă profesorul explică iteca ■ o P I N I. A M B'i M BON Mo. 14 Mari premii gratuite Detaşaţi toate bonurile ^..............................1 Bogăţie şi mizerie Sfârşitul impresionant al aghiotantului lui Abdul Hamid La Constantinopol a încetat din viaţă Tacsin Paşa, fostul aghiotant al ultimului sultan Abdul Hamid. Defunctul a fost pe vremuri unul din cei mai bogaţi şi temuţi oameni din Turcia. Avea palate splendide ca în poveşti, cu haremuri de sute de femei. Orice dorinţă a lui Tacsin Paşa era prin şi se îndeplinia imediat, fiindcă se ştia că dânsul este mâna dreaptă a sultanului. După detronarea lui Abdul Hamid şi instaurarea republicii, toată averea lui Tacsin Paşa a fost confiscată. El a trebuit să se retragă într’o casă modestă din Stambul, de unde nu ieşia săptămâni şi luni de zile. Mânca o singură dată pe zi şi suferea de insomnie. In ultimul timp a trebuit să se mute intr’o odaie dintr'o mahala a Constantinopolului, fiind ajutat de câteva familii cunoscute. Astfel s’a stins In cea mai neagră mizerie acela care a fost pe vremuri un adevărat dictator al Turciei. Descoperirea vitaminelor, a acestor substanţe misterioase, care joacă un rol atât de însemnat în viaţa animalelor şi a plantelor, a făcut în ultimul timp progrese inimitoare. Nu numai că s’a ajuns, graţie unor metode extrem de ingenioase la precizarea funcţiunei fiecărui fel de vitamina, aşa fel încât s’au putut clasifica (în vitamine a, b, c, d, etc.) dar s’a reuşit şi prepararea lor în stare pură, sub forma unei pulbere, chimiceşte precis fixată şi cu e-I fecte constante. Dar cercetările continuă şi n domenii care până azi erau inabordabile şi rezultatele experienţelor ridică vălul pătruns de până acum. Aşa de pildă, cunoscându-se exact, condiţiunle ce se cer pentru desvoltarea unei vitamine anume, s’a născut întrebarea logică: dacă existenţa acestei vitamine nu este în strânsă legătură cu însăşi desvoltarea vieţii pe pământ, în fenomenele căreia, ea joacă un rol atât de precumpănitor. Noi ştim azi, că vitamina D favorizează asimilarea Calciului, atât de necesar pentru desvoltarea sistemului osos. Dar mai ştim că ea se naşte numai când o anumită substanţă (ergoaterolul) este influenţată de razele soarelui. La început, pământul, ca şi alte planete tinere, era acoperit cu nouri groşi şi impenetrabili. Neputând lumina să răzbată, nu exista vitamina D şi lipsind aceasta nu avea chip nici sistemul osos să se dezvolte. Urmarea era, că toate vieţuitoarele din acea perioadă, se limitau la grupul animalelor moi, inferioare şi fără schelet. Abia după risipirea nourilor şi la apariţia luminei solare, a început să existe şi vitamina D, deci şi consecinţa ei — formarea sistemului osos, ajuns apoi la perfecţiunea scheletului uman aşa cum îl cunoaştem astăzi. Dacă lipsa unui fel de vitamine poate duce la schimbări sau alterări atât de profunde, oare nu există o corelaţie între această dezechilibrare şi fenomenul de canibalism, ce se observă atât de frequent la animale şi la unele triburi primitive de oameni ? Doi învăţaţi biologi — D-nii Marie şi Zaborowski au reuşit să limpezească această chestiune, în urma unor experienţe extrem de interesante. Intr’adevăr. Studind faptul că multe animale îşi mănâncă puii, ei au observat că nutrind acestea cu hrană bogată în vitamine, reuşeau să suprime complect fenomenul de câni(Continuarea în pag. 6-a) SPICUIRI ŞI RECENZII de Wratislavius De ce există canibali ? Lipsa de vitamine — O interesantă explicaţie ştiinţifică IN LOC DE RĂNI. BONURI DE ALIMENTE După prăbuşirea unor bănci din Michigan (Statele Unite) deponenţii au primit, în loc de bani, bonuri de alimente pentru magazinele cu care băncile erau în legături comerciale. In clișeu, un grup de deponenți primind diverse pachete cu alimente. DIN TOATA LUMEA Bandiţi din cauza unui film. — La Winipeg (America) a fost arestată o bandă formată din 11 tineri (patru fete şi şapte băeţi) între 15 şi 20 ani. Aceştia au dat o singură lovitură, dar în stil grandios. Barda, condusă de un anume Herbert Town,a introdus în locinţa unui bancher, după ce au adormit pe portar şi câini din curte cu ajutorul unor substanţe narcotice. Apoi au tăiat firele de telefon şi de la contoarul electric. Casa era astfel izolată şi lăsată în întuneric. Bancherul şi soţia lui au fost legaţi, cu cătuşe în gură, şi atârnaţi de balcon. Servitorii au fost închişi în dulapuri, iar copilul bogătaşului în caseta mare de fier. Apoi banda a furat tot ce era mai de preţ: bijuterii, bani, tablouri, etc. Toate obiectele au fost încărcate într’un automobil, care a pornit... la poliţie! Acolo t nerii au mărturisit cum au operat, declarând că n’au avut intenţia să jefuească, ci numai să imite isprăvile unor bandiţi dintr’un film de cinema, spre a se convinge dacă sunt posibile înr'adevăr asemenea atacuri. Bine înţeles însă că şi pentru această faptă curioasă, tinerii vor primi pedeapsa cuvenită. • Fiindcă n’a dansat! — O sinucidere ciudată s’a înregistrat la Berlin. Tânăra Gertrude Emminger, în etate de 17 ani, funcționară la un magazin de galanterie, se dusese la un bal, plină de speranțe, ca toate fetele de vârsta ei. S'a întâmplat insa că acolo fata n’a avut... succesul scontat. Ceva mai mult, a stat tot timpul retrasă, fără să atragă atenţia cuiva, fără să fie invitată la dans măcar o singură dată. Disperată din această cauză, tânăra şi-a pus capăt vieţii, înghiţând o cantitate de otravă. Ea a lăsat un bilet cu următoarele cuvinte : „Decât ruşine şi durere, mai bine moarte“. Bea a Gertrudel credea că toată viaţa se rezumă la un dans!..* Ghetele norocului. — Un 710K /Im U/kllirtir.m/] «rtlnln i riCLi UIUUUliy WUUU lVlUlCdZtU următoarele: Acum câţiva ani cunoscutul actor de cinema John Gilbert dăruise cameristului său o pereche de ghete, pe care le purtase în ziua fericită când a jucat în primul film. După câtva timp cameristul şi-a deschis un magazin de mode şi a ajuns un comerciant extrem de bogat. La rândul său a dăruit ghetele unui băiat de prăvălie, care a câştigat zilele trecute la loterie un premiu de 5000 dolari (aproape un milion lei). S’a format astfel o mică superstiţie, că ghetele lui Gilbert aduc numai bucurie. Şi deaceia ultimul posesor nu vrea să cedeze cu niciun preţ aceste ghete norocoase ... * Născut la 12 noaptea — Un caz nostim s’a întâmplat în localitatea Reichenberg din Germania. Femeia Im. König născuse un copil exact la ora 12 în noapte de 24 spre 25 Februar. Funcţionarul de a primărie n’a ştiut cum să înregistreze naşterea, în ziua de 24 sau de 25. De a se rezolvi... problema, s’a cerut avizul oficiului central de stare civilă din Berlin. Și s’a prmit răspunsul ca nașterea să fie înscrisă în ziua de 24 Februar, întrucât ziua de 25 începe după ora 12 noaptea. Astfel copilul a fost... îmbătrânit cu o zi. Noroc însă că pruncul e băiat!... Mustafa lui Hitler Ce scrie un ziar francez Un ziar din Paris, comentând situaţia din Germania după instaurarea regimului hitlerist, constată că Hitler a determinat o adevărată modă. Astfel s’au lansat haine, pării şi ghete, după modelul celor purtat de noul cancelar. Dar ceva mai mult, ziarul francez constată că se răspândeşte şi moda mustaţei gen Hitler. Numeroşi partizani, din simpatie pentru şeful guvernului german, şi-au lăsat o mustaţă mică, tăiată scurt, aşa cum are conducătorul naţional-socialist. Mustaţa e denumită chiar „â la Hitler“. Ziarul parisian se întreabă în ironie dacă tot hitlerismul nu se va dovedi până la sfîrșit o simplă moda !... Când sameni cu un atentator Un câştig uşor de 90.000 lei Am relatat cum s’a produs încercarea de atentat contra lui Franklin Roosevelt, noul preşedinte al Statelor Unite. O casă de cinema din New-York vroia să reprezinte această scenă într’un jurnal sonor, dar toate demersurile făcute pentru a se permite filmarea atentatorului Zingara au rămas zădarnice. Atunci, conform obiceiului în materie, s’a căutat o persoană care să samene cu atentatorul. Și omul necesar a fost găsit în orașul Denver. E vorba de un hamal, anume Joe Sperling, care seamănă perfect cu Zingara. Hamalul a fost învăţat şi a interpretat perfect rolul criminalului, reconstituindu-se astfel ceva ate tatului. Sperling a căpătat pentru această muncă uşoară suma de 500 dolari, adecă 90.000 lei. POPA CONGRESUL ÎNVĂŢĂTORILOR Ieşenii neclintiţi In jurult-mui D. V. Toni Duminică 26 Faur. c. la fel ca în toate capitalele de judeţ din întreaga ţară, s’a ţinut şi la noi la Iaşi, congresul extraordinar al învăţătorimii ieşene. Vremea rea şi grea, drumurile impracticabile, nevoia atotstăpânitoare astăzi şi necunoscutul, n’au putut împiedica intru nimic participarea la acest congres a învăţătorimii noastre ieşene, care a venit din cele mai îndepărtate puncte ale judeţului, pentru a sloveni cu peniţa ei de aur muiată în veninul vremurilor, slova disperării şi a încrusta în sufletele tuturora, punctele de sânge din cari au început să isvorască ultimile broboane de sudoare ale omului în agonia morţii. Laudă iniţiatorilor principali ai acestior congrese, cinste conductorilor locali cari ni l-au organizat la Iaşi şi tot respectul nostru faţă de cei ce l-au aprobat. Congresul ţinut, face dovadă că şi la Iaşi avem conducători cari ştiu ce vor, ştiu ce să ceară şi au curajul, asumându-şi întreaga răspundere. * • Deasemenea, congresul învăţătoresc ce a avut loc, ne face o dovadă In plus, că aceasta învăţători ma ieşenă (sate şi oraşe), ştie să-şi păstreze calificativul ei de demnitate şi să fie veşnic, pe linia dreaptă a ordinei de stat. Felul cum a decurs acest congres şi modul cum a fost condus, precum şi moţiunea la care s-a ajuns,o constitue o o „nota bene“ pentru oraşul Iaşi. Dacă răsunetul şi efectul acestor congrese pe întreaga ţară rămân la capriciile timpului, la buna înţelegere a oamenilor noştri mari şi a norocului, congresul extraordinar de la Iaşi, confirmă cu anticipare trei lucruri pozitive: 1) învăţătorimea ieşană, la fel ca şi cea din întreaga ţară, deşi se află într-o situaţie excepţională de critică, rămâne un element select de ordine de stat. 2) îşi spune cuvântul cinstit şi fără înconjur, cerându-şi dreptatea pe care o are şi în acelaş timp, se ridică cu toată puterea în sprijinul şcoalei poporului a şcoalei naţionale care este şcoala primară, avertizând, că orice reducere şi piedică pusă în această direcţie, va avea ca efect o dureroasă scădere a forţei noastre naţionale. 3) Contrar tuturor încercărilor de diminuare a valorei lui D. V. Toni, preşedintele Asociaţiei Generale a învăţătorilor din România, dăscălimea primară ieşană, face zid în jurul lui, se uneşte prin jurământ, de a face parte din garda de onoare, considerând în persoana dânsului, pe singurul conducător al asociaţiei noastre generale, care s’a identificat în totul cu suferinţa şi nedreptăţile ce se fac de o vreme încoace învăţâtorimii noastre, a fost singurul care a primit cele mai multe lovituri insulte, injurii şi a avut cele mai multe obstacole şi cei mai mulţi trădători de cauză, pe cari le-a înfruntat cu fruntea sus, senină şi curată, pentru cauza noastră. Invăţătorimea ieşană nu uită că unirea asociaţiilor învăţătoreşti din Ardeal, Banat, Bucovina, Basarabia şi cea Prahoveana, cu asociaţia noastră generală, este opera lui Toni. Invăţătorimea ieşană nu poate uita toate congresele organizate de Toni, şi activitatea parlamentară a lui din ultimele zile, când întovărăşit numai de Th. Iacobescu şi I. Dobrian-Craiova, a înfruntat întreaga furtună delănţuită asupra lui, deci şi a noastră, furtună pecetluită şi cu inconştienţa semnăturii, colgilor noştri parlamentari! Dacă pentru Toni şi ceilalţi doi colegi ai noştri avem tot respectul şi le purtăm recunoştinţa noastră pentru ceilalţi colegi trădători ai cauzei noastre, nu avem decât dispreţ, descalificare şi spatele nostru. A mai vorbi de dânşii, însemnă a ne tămânji sufletele. Învăţătorimea ieşană, trimite salutul ei lui Toni, şi-I spune să fie şi în viitor nu- i înfricoşat, prudent şi în special om de caracter, aşa după cum ne-a făcut dovada. Această învăţătorime ieşană rămâne nedeslipită de Toni şi roagă pe Dumnezeu să-i dăruiască putere şi viaţă. Const. I. Eremia Institutor-Iaşi Opera artistica şi profesorala a lui Gh. Popovici de Octav Băncilă Moartea neaşteptată a maestrului Gh. Popovici îndoliază plastica românească şi lasă un gol imens în domeniul artei picturale. Niciodată ca în vremurile de acum, când arta naturală vrea să fie înlocuită printr-o artă artificială adică acum când falsitatea tinde să ia locul sincerităţii şi onestităţii în artă, prezenţa maestrului Gh. Popovici nu era mai necesară ca unul—singurul poate în Iaşi şi în Moldova—ce era o incontestabilă autoritate în materie picturală. Mare artist, Gh. Popovici a fost şi un mare dascăl—şi nu e exagerare a afirma că dintre toţi marii pictori şi profesori care au funcţionat în decursul anilor, de când avem in Iaşi şcoala de Belie-Arte el, Gh. Popovici a fost cel mai rutinat în tainele acestei arte pe care o numim picturii şi, fără a micşora meritele predecesorilor sei cel mai mare profesor şi director al şcoli Adevărat pedagog, cu nemărginită dragoste pentru artă, şi înainte de toate respectând’o Gh. Popovici a educat câteva generaţii, într’un interval de trei decenii, păstrând cu sfinţenie tradiţiile artistice, fără a se opune nouilor curente. A luptat însă cu îndârjire şi s’a opus curentelor simptomatice şi bolnave care sub directoratul său n’au pătruns n şcoală, căci pe lângă talentul său viguros, el a acumulat o serioasă cultură artistică, prin studiile pe care le-a făcut în Franţa şi Italia, şi ştia că o şcoală de Belle- Arte nu trebue să se abată de la învăţământul pe care îl precizează legile şi regulamentele şi că într’o Academie de pictură Învăţământul artistic şi pedagogia nu trebue să fie decât academice. Ca atare el a predat materiile şi a făcut educaţie elevilor din şcoală numai în spiritul academic, lăsând şcolarilor toată libertatea de a se manifesta în acest larg cadru. Cine a vizitat expoziţiile de fie de an organizate de elevii şcoalei în timpul directoratului său, acela ştie că elementele şcolare, cele mai talentate, nu s’au abătut dela aceste principii artistice şi academice şi n’au alunecat, la şcoală, pe povârnişul aşa zisului „modernism morbid" care nu găseşte decât admiraţia mutuală a acelora care îl practică. Maestrul Gh. Popovici a cinstit arta noastră cu opere de mare valoare ce ar putea sigura în cele mai celebre galerii şi muzee. Amintim între altele tabloul istoric „Execuţia lui Horia“, „Părinţi ,Hlinceni“, numeroase portrete admirabile şi de mare valoare, minunată figură din capela Palatului Metropolian din Iaşi, portretul Mitropolitului Parténie aflat în Palatul Cultural (Continuarea în pag. 2-a)