Opinia, mai 1933 (Anul 29, nr. 7812-7828)

1933-05-03 / nr. 7812

ANUL XXIX No. 7812 600 ABONAMENTE Biblioteca Unive­rs3/TELTRELE tipografice I­N IAȘI,­­ STR. LĂPUȘNEANU 371 f ÜNlV£li$!TATii st îngrijorare legitimă pe chestiunea apei de băut Faptul că la Iaşi apa de băut este amestecată cu clor, are o justificare plauzibilă din partea serviciului sanitar ; instalaţia de apă e defectă, iar populaţiunea e pândită de bacilul tific. Grija devotată, depusă de serviciul sanitar, este — fără îndoială —apreciată de toa­tă lumea. Insă la noi nu e­­xistă aparate perfecţionate pentru o favorizare sistema­tică. Şi pe de altă parte, con­ducta prea defectă, atrage o clorinare a apei, prea deasă şi îndelungată (în ultima vreme s’a permanentizat). Am ajuns astfel la situaţia că bem o apă greţoasă. Şi— lucru mult mai grav — s-a formulat, de oameni compe­tenţi, teama că ieşenii sânt a­­meninţaţi de otrăvire lentă. Reamintim trei constatări de importanţă deosebită: 1) Constatarea inginerului­­şef al serviciului apelor, ci ţevile de plumb au fost ata­cate de clor, formându-se clo­­rură de plumb, care-i otravă. 2) Afirmaţiunea unui repu­tat profesor chimist, că apa de băut, clorinată, în contact direct cu ţevile de plumb, constitue un pericol pentru populaţie. 3) Observaţiile de laborator ale d-lui prof. Cosmovici, că apa clorinată atacă violent organizmul animal. Este arhi-suficient, pentru ca publicul să fie alarmat. * Chestiunea a fost ridicată și în Consiliul Municipal. S’a stabilit atunci a se examina pe larg prolema în primul Consiliu de Igienă. Insă acest ultim consiliu s’a ţinut, fără să discute problema , fără s’o amintească macar. E de datoria primarului Iaşilor să întrunească o co­­misiune de specialişti (încă înainte de îmbunătăţirile, ab­solut necesare, la conducta de apă) şi să determine re­zolv­ar­ea problemei care s’a pus: clorul şi sănătatea ieşe­nilor. 120.000 de ieșeni au dreptul să fie îngrijorați. Ei au drep­tul să li se garanteze sănăta­tea și să li se astâmpere ne­liniştea.­­. „OPINIA“ LITERARA SI ARTISTICA Vorbe... Contra femeilor frumoase ! De la o instituţie comercială din Berlin au fost înlăturate toate frnc­e marele simpatice. Iar pe intrarea treprinderii s-a lipit un afiş care anunţă că: „nu se primesc funcţio­nare frumoase“. Se înţelege că direcţia firmei ger­mane a trebuit să îndure multe ne­plăceri din partea slujbaşelor, dacă a recurs la o asemenea măsură. Pro­babil că toată ziua afacerea era vi­zita­tă de clienţi cu alte scopuri decât cele comerciale. Şi cine ştie, poate că s-au contractat chiar operaţiuni a­­moroase ! Totuşi socotim că măsura luată nu este deloc utilă. Oricum măcar pentru a-şi motiva vizita, clienţii se interesau de mărfuri şi eventual cum­părau câte ceva. întreprinderea, chiar dacă nu realiza beneficii, avea cel puţin clienţi, ceia ce e astăzi o ade­vărată raritate. Instituţia a făcut deci o greşală, eliminând pe func­ţionarele frumoase. Fiindcă în genere în viaţă, femeia frumoasă este o cale sigură de succes!.. .„Difapre Mussolini şi actorii şomeri La Viena se reprezintă cu mare succes la Burgtheater piesa *100 zile“ de Benito Mussolini şi Forzano, în tra­ducerea lui Geza Herczeg. Teatrul care realizează reţete importante, după premieră a anunţat pe Mussolini că-i va expedia prima rată din tan­tiemele cuvenite. Dusele a răspuns însă prin ministrul Italiei la Viena, că renunţă la tantieme în favoa­rea actorilor şomeri din Viena. Teatrele şi artiştii din capi­tala Austriei au trimes lui Mus­solini o scrisoare de mulţu­mire. Buchetul de fiori Scriitorul francez Pierre Benoit povesteşte următoarea intâmplăre petrecută in tine­­reţă. La Paris, pe stradă. O flo­­răreasă îi întinde un buchet­ .Luaţi aceste flori pentru so­ţia d­vs.“ — Dar nu sunt însurat !... răspunde Benoit. — Bine, atunci luaţi-le pen­tru logodnica dvs. — Nu-s nici logodit. — Atunci cumpăraţi-le pen­­tru că nu sunteţi nici logodit, nici însurăt... Benoit, convins, a luat bu­chetul... Diferite ştiri — Guvernul francez a a­­cordat legiunea de onoare pictorilor români Cecilia Storck, Fr. Storck, George Petrașcu şi Camil Ressu. — Maxim Gorki lucrează la o nouă carte întitulată „Moar­tea“. — Greta Garbo va turna un nou film, după un scena­riu scris de Maurice Dekobra. Clipe vesele - Ah, băete, ce obraznic eşti! Ei, dacă aş fi eu tatăl tău!... — Aţi putea. Mama e vă­duvă...* — De ce eşti aşa trist, Iancule ? — Pentru că soacra mea a căzut de pe scară. — Şi s’a lovit ! — Nu, deloc. — Atunci, de ce eşti mâh­nit ? — Tocmai de aceia !... Bibliografie A apărut No. 4 din revista :Repertoriu de jurisprudenţa administrativă*, subt condu­cerea d-lor J. H. Vermeulen, R. Hutschneker, P. Alexandres­­cu-Roman şi Const. Mira. Nu­mărul cuprinde două articole de d-nii Eugen Petit şi R. Hutschneker, comentarii şi in­terpretări de drept adminis­trativ, vamal, fiscal, statutul funcţionarilor, contabilitatea publică, pensiuni, etc. In rest, recenzii de cărţi şi reviste. SAVANlT EVREI INVITAti IN RUSIA Un ziar din Praga anunț că comisariatul instrucţiei d Moscova a invitat pe toți sa­vanţii evrei care părăsesc Ger­mania să vină în Rusia, unele li se vor da catedre la Uni­versități. Astfel au fost invi­tate în mod special Albert Ein­stein, profesorul Schull şi ce­lebrul radiolog Norder. Acest fapt e socotit ca un răspuns Sovietelor la persecuțiile al comuniștilor din Germania. 2 (doi) lei escemtziarul MERCURI 3 MAI 1933 BON No. 3 pentru .OPINIA* DETAȘAȚI ZILNIC BONUL PREMII GRATUITE DIN TOATE COLTURILE TARII... La concursul organizat de „Tinerimea Romană“ au sosit la Bucureşti echipe din toate colţurile ţării. Intr’un pitoresc cortegiu pe străzi, tinerii au prezintat splendide cos­tum­e nationale. O nouă expediţie a lui Byrd la Polul Sud Din New-York se anunţă că amiralul Byrd pregăteşte o nouă şi mare expediţie la polul sud. Celebrul explorator vrea să complecteze definitiv harta regiunii antarctice şi mai ales să stabilească con­turul geografic al noului con­tinent descoperit cu prilejul ultimei expediţii. Byrd va fi însoţit de 23 persoane (mecanici, aviatori, topografi, etc.). Expediţia va avea la dispoziţie un vapor, două avionete (una obişnuită şi una cu patine) şi 18 sănii cu câini polari. De astă dată exploratorii vor lua şi un bu­cătar, pentru a face mâncă­ruri calde, fiindcă şi-au dat seama că e greu de rezistat in ţinuturile gheţurilor veş­nice numai cu alimente con­servate. Expediţia va porni de la New-York probabil in cursul lunei iunie si va face cerce­tări timp de două luni de zile. Miss. April O alegere interesantă la Viena Cu prilejul unei mari ser­bări ce a avut loc acum câte­va zile în Prater la Viena, s-a organizat alegerea unei Miss April". Iniţiativa a fost luată de un grup de tineri, care a aranjat pentru fata aleasă, un enorm buchet de flori. Concursul a decurs în con­­diţiuni originale. Fiecare grup de 20 bărbaţi a ales câte o fată. Astfel au fost prezen­tate 43 de concurente. Apoi fiecare grup avea câte un singur vot pentru desemna­rea celei mai frumoase din mănunchiul de candidate. In felul acesta a fost aleasă o tânără blondină de 19 ani, anume Gretl Simons. Ea a primit titlul de "Miss April" și a fost purtată prin tot cra­terul, așezată fiind pe buche­tul enorm. ii I­N TOATA LUMEA Nudistul şi fetele de li­ceu.—Un proces nostim s’a judecat la Bordeaux (Franţa). Iată faptele: Directoarea unui liceu de fete s’a adresat justiţiei con­tra unui vecin, care avea o­­biceiul să apară la geam şi în curte, în costumul sumar al lui Adam. Directoarea arată că o asemenea situaţie este intolerabilă, mai ales că e vorba de o şcoală de fete (probabil că elevele trăgeau ades cu coada ochiului în curtea vecină ...) Domnul reclamat a declarat că face parte din clubul nu­diştilor şi că nu casa lui are voie să umble cum vrea şi să procedeze cumva pofteşte. Tribunalul bazat pe o nris­prudenţă în materie, stabilită cu prilejul unui alt proces si­milar, a dat câştig de cauză nudistului, mai ails că murile şi curtea casei nu deau spre centru. Văzând că va perde pro­cesul şi un apel, directoarea liceului a recurs la un alt pro­cedeu. Ferestrele dela clasele ce privesc spre casa nudistu­lui, au fost zidite și in schimb s’au deschis alte geamuri spre stradă. In felul acesta elevele vor fi ferite de spectacole... nudiste !* Roosevelt în baie.— Am relatat că la Casa Albă din Washington s’a construit o piscină specială pentru pre­şedintele Franklin Roosevelt. Acesta fiind suferind, medicii au prescris o serie de băi, pe care trebuie să le facă în fiecare zi. Cum însă preşedintele are de rezolvit multe chestiuni, se întâmplă adesea că lucrea­ză şi în baie. In acest s’a instalat pe apă un plutitor. Roosevelt bat asupra «jgeritel­­e și răspunde la dă dispoîlpei scrisori. S’ar putea spu preşedintele Statelor-Unite nu stă degeaba nici în baie !.: * 20 nasturi în stomac. — Un rămăşag zănatec s'a an­gajat între copiii Karl Cuscin de 10 ani şi Mathias Holtai de 12 ani, ambii din Brno (Cehoslovacia). Al doilea a pus prinsoare cu primul că va putea înghiţi un pachet cu douăzeci de nasturi. Pa­riul avea ca preţ un bilet de cinematograf. După oarecari eforturi, Ma­thias a reuşit să înghită cei 20 nasturi. A luat imediat bi­letul şi s’a dus la cinema. Dar acolo a fost cuprins de dureri puternice. A plecat a­­casă şi a povestit totul pă­rinţilor. Mathias a fost transportat la spital şi supus unei ope­raţiuni, chirurgul izbutind să-i salveze viaţa. Când a ajuns în convalescenţă, băiatul a declarat că speră să evacueze de la sine nasturii, cum i s-a întâmplat, odată cu un buton înghiţit din greşală ... . Femeia şi... mustăţile. — Un proces interesant s’a ju­decat la Roma. Signor Roussiere a cerut să fie separat de nevastă pentrucă ea nu se îngrijeşte, spre a fi frumoasă. Femeia a căpătat... mustăţi şi fire de barbă, ceiace-i dă un aspect antipatic. Soţia a declarat că admite separaţia, numai cu condiţia ca bărbatul să-i plătească un milion de lire despăgubiri şi o pensie ali­mentară de 530 ore pe lună. Judecătorul a găsit însă că nu este cazul de a apre­ba nici una din cereri. Ma­gistratul a arătat femeii că în vremea noastră, când sânt tot felul de cosmeticuri şi mijloace de înfrumuseţare, nevasta trebue să se ungin­­ească, spre a fi pe placul b­rbatului. Soţia a făgăduit şi conflictul s’a aplanat... UN AVION URIAŞ PENTRU BOMBARDAMENTE EXTRAORDINARE Inginerul francez Marcel Chesne a prezentat ministe­rului armatei din Paris schiţa unui nou avion, care va cons­titui o teribilă armă de luptă. Avionul, lung de 12 metri, are motoarele aşa fel făcute, încât nu provoacă zgomot. In plus aparatul răspândeşte în permanenţă un fum gros, ca nişte nouri mari, care îl acopere complect. In felul a­­cesta avionul nu este auzit şi nu este văzut. In schimb aviatorii au un ochian cu raze electrice, cu ajutorul că­ruia pot zări prin fum ce se află pe pământ „Avionul-tanck “, cum a fost botezat aparatul, zbură cu o viteză de 180 km, pe oră și poate arunca 13 bombe pe minută. S’a socotit că ase­menea trei aeroplane sânt ca­pabile să distrugă într’un ceas un oraș ca Parisul. Noroc însă că ne aflăm în epoca.» dezarmărilor ... Ziua muncii,­ In vremea şomajului! E neînchipuit de trist des­tinul unei generaţii care, în loc să fie mândră şi fericită că i-a fost scris să trăiască în deceniile celor mai mari şi mai fantastice realizări ale geniului uman—regretă toc­mai această Împrejurare ex­cepţională. Generaţiile trecute au dat o luptă disperată pentru că să li se recunoască de către păturile conducătoare, drep­tul de a sărbători odată pe an ziua muncii. Şi au reuşit. Dar le-a trecut oare prin gând idealiştilor de altădată, că omenirea se îndreaptă cu paşii gigantici spre o epocă nenorocită, când înşişi cei care muncesc nu vor mai găsi de cuviinţă să sărbăto­rească ziua de 1 Mai ?, că chiar dacă îşi vor impune un repaos forţat, va fi pentru ei doar un prilej în plus spre a-şi plânge grozavele neca­zuri ? Astăzi, prin munca cinstită poţi ajunge doar sclavul unor satrapi moderni, mai cruzi, mai neomenoşi decât stăpâ­­nitorii din evul mediu. In cel mai bun caz. Pentru că de o­­biceiu prin muncă se ajunge astăzi la şomaj. Acesta-i a­­devărul gol, şi nu-i ocazie mai potrivită de a-1 rosti, de­cât la sărbătorirea oficială a muncii. Dacă vrei să fii sătul, bine înţolit, stimat, trebuie să în­deplineşti o singură condi­­ţiune : să ştii să trăieşti fără să munceşti. Căci morala vre­murilor de decădere dezapro­bă hotărât muncă cinstită. Ziua de 1 Mai, e o ade­vărată zi a umilinţii pentru milioanele de şomeri de pre­tutindeni , pentru că le e dragă munca, dar n’au unde munci. Vrem cu toţii să avem unde munci ; vrem să ni se ofere posibilitatea să ne ago­nisim traiul prin muncă. Când oare ni se va realiza această dorinţă ? L­I. BASARABEANU IDEI ŞI FAPTE I însemnări fiscale Impunerea clădirilor industriale de ILIE NEDELCU controlor financiar Pentru prima dată legiuito­rul, prin art. 13, 15 și 16 din Legea Contribuţiunilor Directe modificată, stabilește după norme speciale, valoarea lo­­cativă pentru impunerea clă­dirilor industriale. Legiuitorul la 1923, când s'a aşezat principiul de bază a impozitului pe venit, n’a impus aparte clădirile indus­triale. Atunci, ca şi astăzi, s’a pus problema încurajării industriei nationale. Din moment insă ce sunt industrii, care se car­telează in vederea stabilirei unor preţuri anormal urcate, d­e firesc ca şi impunerea fiscală să se facă pe alte baze .Amintesc că, In baza carte­lurilor, sânt unele clădiri in­dustriale care nu funcţionează deşi au instalaţie in toată re­gula, cu capital de milioane nvestit, fabrici de spirt, de zahăr, etc. etc. iar proprie­tarii respectivi încasează cote de milioane, de la cartel I). (Continuarea în pag. II-a) In memoria unu­i distins ieşan PROFESORUL DR. EMIL SEVERIN de Prof. G. G. Longinescu să cuprindă o mare emo­­ţie la amintirea lui Emil Se­verin. A fost preşedintele nostru, la Soc. română de chimie şi ne adresam mai întăi lui cînd începeam comunicările. El ne spunea câte un cuvânt bun la fiecare şi ne răsplă­tea astfel pentru osteneala ce ne dam să înaintăm Chi­mia românească. De acum nu ne va pre­zida cu acea distincţie pe care o avea în toată ţinuta sa, de urmaş de boeri mol­doveni. In cea din urmă scri­soare din 22 iulie 1932, îmi scria între altele că : „bunica de pe mamă era nepoa­tă 'dreaptă a Domnitorului Duca*. Multe sunt sistemele filo I ^.utiue care încearcă să tăl- I măceascâ taina cea mare a lumii. Spune o filozofie că nu există lumea înafara simţu­rilor noastre. După un teo­log englez la modă, această neexistenţă a lumei ar fi do­vada cea mare a existenţei lui Dumnezeu. Fiecare om e o fărâmă din Dumnezeire, fiindcă fiecare din noi e ast­fel creatorul propriei noastre lumi. Oricum ar fi întâmplările din lume, se răsfrâng în su­fletul nostru după starea în care ne găsim sufleteşte. Pleacă unul din noi pe drumul cel lung din care nu s’a mai întors nimeni şi au plecat miliarde de ITAIMShi în milioane de ani; spunem că aşa trebuia să se întâmpie. Ştie Dumnezeu ce face şi-l cheamă pe fiecare atunci când vrea El. Toţi trebue să moară odată. A şi spus un doctor mare din vechime, pare mi-se Hipocrat, că viaţa e boala cea mai grea din toate, fiindcă se sfârşeşte întotdeauna cu moarte. Când pleacă în schimb pe drumul cel lung o fiinţă scumpă nouă, atunci Dum­nezeu n’a mai fost drept cu noi. Durerea pe care o sim­ţim atunci, nu mai c c­neşte margini. Plângem şi tot plân­gem pe­ cel dispărut zid şi luni,$j^­m dearândul. Ani aflat în ziua de Cră­ciun 193­2 ştirea groaznică despre plecarea dintre noi a lui Emil Severin. Ştiam că e suferind, dar nu-mi închi­puiam că nu vom mai putea sta amândoi nici­odată de vorbă. A fost să fie aşa. Desigur ştie Dumnezeu ce a făcut. Şi totuşi parcă s-a prea grăbit şi el de data a­­ceasta. Ar fi trebuit să-l mai lase printre noi spre a mai fi de folos şcoalei şi ştiinţei româneşti, care mai au multă nevoie de învăţătura lui te­meinică, de priceperea lui şi de toată experienţa unei vieţi închinată muncei şi iar mun­­cei. Emil Severin a fost profe­sor secundar de mâna întăia şi a scos elevi care vorbesc cu admiraţie de fostul lor rofesor. A fost strălucit pre­­sor la „Şcoala Politechnică* şi a pregtit chimişti, care sunt mândria şcoalei politechnice şi a industriei româneşti. A publicat „Petrolul Românesc" carte unică de acest fel la noi şi care, sigur, va fi tra­dusă şi în alte limbi. A scris ştiinţă pe înţelesul tuturor, a fost ateneist de frunte şi atrăgea prin cuvântările lui calde şi prea frumoase, lume aleasă ca puţini alţi oratori. A reprezentat societatea română de chimie cu o pres­tanţă deosebită la serbările date în Paris, în amintirea marelui chimist Berthelot. A atras prin ţinuta lui distinsă şi simpatică, atenţia preşe­dintelui republicii franceze. II voiu pomeni mereu şi voiu păstra în suflet icoana lui neştearsă. Mă poartă gândul cu mulţi ani în urmă, cu vreo 20 de ani. Văd cu mintea, la o şe­dinţă a Soc. de Chimie, pe doctorul Istrati ori pe Nico­lae Teclu.. Mă văd asistent al Doctorului Istrati făcându-i experienţele de curs de chi­mie neorganică. îmi aduc bine aminte de lecţia în care doc­torul Istrati vorbea despre prepararea clorurei de var. Văd pe masă aparatul așe­zat de mine. Printr’o sticlă spălătoare trecea curentul de Legiuitorul face o distincţie însemnată : clădirile construite înainte de 1 Ianuarie 1919. Pentru acestea se va proceda mai întăi la reevaluarea pre­ţului de cost (calculând leul la cursul de stabilizare : de 32), apoi se reduc amortis­mentele făcute până la data impunere­, constatate după bilanţ calculat cu cot­a de 5 la sută pe an anterior, reeva­luate şi ele în aceleaşi con­­diţiuni (fără ca această scă­dere să întreacă 40 la sută din costul reevaluat). Apoi se va aplica dobânda de 5 la sută pentru stabilirea venitu­lui brut. Pentru imobilele construite după 1 Ianuarie 1919, la preţul de cost 5 la sută din bilanţ. Art. 13 din lege precizează că : Fac parte din cl­ăiri, in­­stalaţiunile mobiliare şi acce­soriile care devin imobile prin destinaţie , terenurile neculti­vate afectate unei întreprin­deri comerciale sau indus­triale, ca: şantiere, depozite, locuri de petrecere, sau pen­tru publicitate, industrială ori comercială. Clădirile noul industriale se bucură de scutirea impozite­lor elementare, afară de taxa de 1 la sută statistică ce se aplică asupra venitului brut. Art. 15 alin. 2 stabilește că, pentru clădirile afectate in­dustriilor, venitul se stabi­leşte socotind dobânda de 5 a sută la preţul de cost, ex­­cluzându-se valoarea instala­­ţiunilor mobiliare sau imobi­­lare. Pentru terenurile virane, ve­nitul se stabileşte după preţul mijlociu de vânzare al acestor terenuri, la care se socoteşte dobândă de 5 la sută. De asemeni din venitul rezultat brut se scade 20 la sută, drept cheltueli de gestiune, asigurare şi întreţinere; chel­­tueli de amortizare se scad din venitul comercial dacă a­­cesta există. Un exemplu luat de calcit­­area unei clădiri cu destina­­ia pentru fabrică, care a costat in anul 1915 suma de 3.000.000 lei. Ținând seamă de cursul de stabilizare a leg­­ui și procedând la evaluarea Continuarea în pag. II-a)

Next