Opinia, decembrie 1933 (Anul 29, nr. 7985-8008)
1933-12-01 / nr. 7985
ANUL XXX No. 7985 abonamente Lei 600 ... • pe un an „ 300 . . . . - 0 luni „ 150 . « • » 0 * atelierele tipografice IAȘI. — STR. LĂPUȘNEANU 372 fă de lei exemplarul *-----"**-- ZIAR POLITIC COTIDIAN PUTREZICIUNE! La Sibiu, fostul deputat Victor Pop a fost bătut de secretarul d-lui Viorel Tilea, pentru că şi-a permis să-l aclame pe d. Maniu. De unde reiesă clar că neînţelegerile între „manişti* şi „vaidişti* nu pot fi încă deloc considerate ca aplanate. D. Tilea a mers chiar aşa de departe încât a strigat: — „Maniu este putred!“ — ceia ce constituie o ofensă gravă la adresa fostului şi viitorului şef al partidului. Asemenea afirmaţiuni nu se uită şi nu se iartă. Dar, la urma urmei, ce interes mai pot prezenta astăzi certurile şi intrigile din sânul partidului ex-democratic ? Cine mai consideră o chestie vitală, problema relaţiilor Intre partizanii celor doi şefi detronaţi ? Rămâne de precizat doar răspunsul la Întrebarea: „Este sau nu este d. Manii putred ? Da, fără îndoială—sună răspunsul dezolant. Fiindcă dacă n’ar fi fost putred, regimul naţional-ţărănesc ar fi însemnat cu drept cuvânt o eră nouă şi frumoasă in viaţa ţării româneşti; ar fi însemnat triumful parlamentarismului şi al democraţiei, a Urmarea şi realizarea unui program sănătos.* întrucât însă lucrurile s’au petrecut tocmai pe dos, întrucât guvernarea trecută a însemnat dimpotrivă, decăderea parlamentarismului, compromiterea programului şi eşecul democraţiei, rezultă fiinde că a fost ceva putred mijloc. Numai că în calitatea sa de vaidist, d. Tilea II vede vinovat pe d. Maniu, pe când in realitate, putred a fost şi Vaida şi Mihilache, putred a fost întregul regim. Imparţialitatea impune totuşi o remarcă justă. Nu numai regimul precedent a fost putred şi infect, ci putrede au fost cele mai multe din regimurile politice, hărăzite poporului nostru. Putredă e toată viaţa publică în care ne complăcem. Putrezi suntem noi cu toţii. E de vină însăşi viaţa ? E de vină poporul? Sunt de vină „îndrumătorii“ ? I. L. BASARABEANU DIN TOATA LUMEA Bărbaţii la roul nevestelor. — America furnizează o nouă curiozitate. Este vorba de o ligă ce a luat fiinţi la New-Yok şi care înglobează aşa numitele „căsnicii inversate". In aceste menajuri, femeia este aceia care câştigă şi întreţine familia, iar bârbaţii au rolul nevestelor. Astfel soţul se ocupă de nevoile gospodiriei , pregăteşte mâncare, deretică în casă, îngrijeşte de copii, etc. Nevasta e funcţionară, sau doctoriţă, sau avocată. Interesant este că, după relatările din Buletinul pe care-l publica liga, aceste căsnicii merg destul de bine, bărbaţii reuşind să îndeplinească cu succes atribuţiile gospodinelor. Totuş noua grupare din Nw-York Til numără până in prezent decât 22 asemenea perechi de căsătorii. Ceiace ar dovedi că chiar în America nu sânt prea mulţi amatori de asemenea curiozităţi conjugale lu * Monete de sticlă. — Statul american Venezuela studiază proectul introducerii unor monete de sticlă. E vorba de o sticlă incasabilă, care nu se poate toci sau strica. In plus, moneta va prezintă în interior o efigie lucrată după o compoziţie specială, aşa încât banii nu vor putea fi imitaţi. Dacă metoda va reuşi, e probabil că mai multe state vor introduce monete de sticlă, întrucât, pe lângă că sânt foarte practice, mai au şi avantajul ieftinătăţii la fabrica cea mai mare măsură. Astfel cel puţin trei ore pe zi, actriteţele le petrec in faţa oglinzii. In ordine se plasează manechinele de modă, care se uită In oglindă 2 ore şi jumătate ; funcţionarele de birou două ore; vânzătoarele din magazine, o oră şi jumătate pe zi; midinetele o oră, etc. Celelalte femei, înmod obişnuit, rezervă oglinzii jumătate de ceas zilnic. Ceiace ne face să credem că statistica sub-evaluiază realita tea !..* Divers pentru o pilma. — Un curios caz de divers a venit spre judecare la Cardiff (Anglia). O tânără doamnă din buna societate a cerut să fie despărţită de soţul ei, întrucât acesta nu-i permite să se îmbrace în pijama. Bărbatul a confirmat faptul, declarând că socoteşte pijamaua ca un costum... indecent Tribunalul a respins acţiunea, deoarece o pijama nu poate fi motiv de divers. Dacă cererea s-ar fi produs In America, probabil că soţii ar fi fost diversaţi !... care.* Femeile şi oglinda. —Un ziar parisian publică o statistică interesantă, Intitulată „Cât se uită femeile în oglinda ?*. Această statistică arată că artistele, după cum e şi firesc, întrebuinţează oglinda IDEI ȘI FAPTE Exaltare generală Când se produc la noi acte dezordonate şi spargeri de geamuri, avem impulsul firesc de a simţi şi a exprima revolta sufletească. Se Întâmplă insă foarte des, şi mai cu seamă astăzi, scene asemănătoare în alte ţări,—chiar In cele ce stau in fruntea civilizaţiei. De pildă ieri la Paris—centrul culturei şi civilizaţiei omeneşti— elemente democratice au găsit momentul să manifesteze contra regimului hitlerist din Germania. Insă n’au făcut-o paşnic, prin expunere de argumente şi exprimare de idei, ci au găsit de cuviinţă să recurgă la acte violente, devastări şi spargeri de geamuri. Astfel de izbucniri primare se produc astăzi in toată lumea. E o exaltare generală, o rupere de echilibru sufletesc, paralel cu năruirea economică. E un cutremur omenesc, al regimului burghez intrat în mare criză în urma războiului mondial pe care diplomații l-au făcut fără să-și dea seama de consecințe.. Anny Ondra diversează de Max Schmeling? După cum anunţă un ziar din Berlin, cunoscuta actriţă de cinema Anny Ondra a hotărât să diverseze de soţul ei boxerul Max Schraeling. Cauza diversului ar fi că pentru Anny Ondra „mariajul i-a înşelat aşteptările*. Deocamdată Insă ştirea n’a fost confirmată, aşa încât s’ar putea întâmpla să fie un simplu zvon, sau o reclamă, cum se obişnueşte. Mai ales că e vorba de două vedete, una a filmului şi alta a ringului!.. in pag. 4-a Ultima Oră Un preparat care învie morţii... Moartea poate fi amânată câteva zile. — Invenţia unui medic japonez După cum anunţă ziarele din Tokio, unul dintre cei mai vestiţi medici japonezi Haritsu-Toki a făcut o descoperire într'adevăr senzaţională. Ese vorba de un preparat, care poate învia morţii. Din ce se compune acest preparat nimeni nu ştie, întrucât inventatorul păstrează secretul formulei. S’au făcut insă experienţe, care au dovedit efectul indiscutabil al preparatului miraculos. In fi ţ i unei comisiuni de doctori, Hritsu-T,ki a făcut o injecţie direct in inimă cu substanţa pe care a compus-o unui om declarat mort de către toţi medicii prezenţi. După câteva minute, mortul şi-a revenit. A deschis ochii, a început să se mişte şi să vorbească. Preparatul nu are efect decât pentru câteva zile. După acest interval, omul intră în agonie şi moare într’adevăr. O nouă injecţie în inimă nu mai are apoi niciun succes. Astfel, cu preparatul medicului japonez, moartea poate fi numai amânat. Dar şi acest lucru înseamnă o cucerire importantă a medicinei, care poate fi foarte utilă mai ales în cazurile când trebuie să precizeze anumite chestiuni cu privire la moştenire. In plus, se crede că noua invenţie constitue un pas însemnat de progres spre descoperirea mult căutatului elixir, care va putea prelungi viaţa mai mult. Şi atunci nu ştim dacă oamenii vor putea fi Într'adevăr recunoscători acelui inventator miraculosi... Încordare economică între Anglia şi Franţa Acum cîtva timp, guvernanţii din Paris au pus o taxă vamală specială, de 15 la sută, pe mărfurile engleze care intră în Franţa. Taxa avea de scop să proteguiască Indostria franceză, primejduită din cauza scăderii liniei sterling. Anglia a protestat împotriva acestei taxe şi a dus tratative cu guvernul francez. Insă nu s’a putut ajunge la o înţelegere. Şi astăzi, Anglia a hotârît să recurgă la represalii. ---a-- 1 .... ■ 1 ■■ Guvernul londonez a înştiinţat Parisul că, dacă nu se ridică imediat taxa asupra mărfurilor britanice, Anglia va recurge la represalii. Şi anume se va aplica, pe mărfurile franceze care intră în Anglia, o taxă specială de 15 la sută , plus o „taxă de debarcare“ de 6 la sută. Această taxă represivă urmează a intra în vigoare la 7 Decembre, şi va avea efecte neplăcute asupra situaţiei economice din Franța. CATEVa IMPRfcSji de WRATISLAVIUS SALA TRIANON; III S H N I Revederea la „Pasărea Albastră“ Cu siguranţă că cei maimuţi din mulţimea ce finea sala ia spectacolele absolvite acum de către „Pasărea Albastră", mai are in amintire seria de acum patru ani (exact: in Decembrie 1929) când lushul acest fermecător al mulţimei, şi-a prezentat în faţa noastră opera ce i-a făcut faiml In lumea întreagă. Dacă noi, personal, privind seria scenetelor văzute (şi auzite) acum ca o simpla continuare a şirului încl azi proaspăt şi viu In memorie, n’am avea decât puţine de adăugat la impresiile covârşitoare şi determinante şi aci pe larg notate, un alt factor însă, timpul scurs (cu întregul său şir de evenimente politico-sociale) ne obligă la menţionarea unor detalii inedite şi destul de importante. In intervalul scurs, ,s’du petrecut lucruri pe care în 1929 nici noi şi mai puţin lushul le-am fi bănuit măcar. Pe cănd atunci „Pasărea Albastră" ce-şi atinsese apogeul într’un cuib clădit în inima Germaniei, era pe cale să uite complect suferinţele indurate în ţara de obârşie (de unde cei mai mari au fost siliţi să se expatrieze), azi, zburătoarea măiastră e din nou pe drumul pribegiei. De astă dată mama adoptivă e aceia care-o alungă. Faptul că alături de „Pasărea Albastră1“, au fost izgoniţi şi alţi copii bimi, legitimi şi care i-au adus atâta glorie poate el oare constitui o mângâere pentru lushnl şi ăi lui ? Câtă ironie şi cât am ar respira din vorbe ie ce le spuneam acum patru ani—vorbind de lushnl, când arătam cu cine a avut el să se măsoare—nu sl lupte, ci să se ieie la' întrecere, pentru a putea sft-și înșirue opera alături de a lor și să facă din „Pasărea albastră", din cuibul de pe Kurfürstendamm, un punct de întâlnire a tot ce reprezintă elita intelectuală a Berlinului. Să ajungi o premieră a lui Jushni un eveniment la fel de senzaţional ca una oferită de Max Reinhardt, Burnowsky, Iasmar Piscator etc. etc .»• Pentru că, timp de mai bine de un deceniu, „der blaue Vogel" rămăsese pe primul plan, pe locul câştigat încă din prima seară, de când lush ni, transplantând in inima Berlinului o notă cu totul nouă, inedită, se plasase în rândul senzaţiilor, pe care apoi orice om mai subţire, orice călător, ce trecea pe acolo, trebuia neapărat să-l vadă. Măcar odată. „Cum ? Ai fost pa la Berlin și nu te-ai dus la Rushni? După tulburări O vedere a cartierului Râpa Galbenă, cu căminul studenților legionari (însemnat cu x), unde s’au întâmplat cunoscutele incidente. 40.000 lei pentru o ţigară Se ştie că în dirijabile, în timpul zborului, fumatul este interzis. In ultimul raid al Zeppelinului german din America spre Europa, un pasager anume Smidtson a călcat însă această dispoziţie. El şi-a aprins o ţigară şi a început să fumeze. I s-a atras atenţia că fumatul e oprit, totuş călătorul n’a vrut să renunţe la ţigară. Deaceia i s’a aplicat o amendă de 1000 mărci, adecă 40.000 lei. Cu toate protestele, pasagerul a fost nevoit până la urmă să plătească amenda. Aşa că ţigara din Zeppelin l-a costat cam scumpă.. UN CAZ CURIOS de comunicare prin vise Un caz curios este relatat de ziarele din Praga. O doamnă anume Arne Prister visase că soţul ei Hermann, care era plecat la Viena, ar fi suferit un accident, In acelaş noapte bărbatul visase că şi-a chemat nevasta şi că ea a pornit cu primul tren spre Viena. D-na Prister, alarmată de acest vis, a plecat a doua zi. Şi într’adevăr, când a sosit la Viena, şi-a găsit soţul în pat, cu un picior luxat în urma unui accident de circulaţie. Soţii şi-au povestit visele şi amândoi nu-şi pot explica această comunicare miraculoasă din timpul somnului. Abolivți-vă în ziarul „OPINIA" I vineri 1 decembrie 1933 PREMII GRATUITE 1 OPINIA Noua frământare a masei electorale Trecutul guvern a fost silit de împrejurări ca să nu zicem de oameni,ca să se demită de la putere. Parlamentul a fost dizolvat şi noile alegeri pentru Cameră şi Senat, fixate. Ne găsim dar în plină şi activă perioadă electorală. A venit iarăşi vremea cerşetoriei voturilor. Aspiranţii la demnităţi, la fotolii capitonate şi la dirne grase, vor repeta din nou in faţa cetăţenilor alegători, vechile discursuri şi inepuizabilul fond de făgădueli neîmplinite. Toţi agenţii electorali, dar în special candidaţii de pe liste, vor face toate sacrificiile posibile, se vor da peste cap — pentru a-şi asigura reuşita in parlament. Ca nişte naufragiaţi ameninţaţi cu moartea în largul oceanului, şi ei vor întinde mâinile In sus şi vor ruga Cerul şi pământul, ca să fie ajutaţi. Şi, cum numai cetăţeanul alegător poate să-l sajute cu votul său, de aceia, cea mai iubită fiinţă pentru candidaţi—în perioada electorală—nu poate fi alta decit numai respectabilul şi venerabilul alegător. Daci, toată atenţia şi toată ploaia de făgădueli se îndreaptă astăzi, mai cu seamă către sate, căci sătenii formează astăzi 80 la sută din masa alegătorilor. Şi, pentru că conştiinţa cetăţenească a acestor alegători simpli, nu este încă pe deplin formată, de aceia, demagogia se va plimba şi acum prin lumea satelor, ca o ghicitoare mincinoasă, încercând ca să amăgească pe alegători. De la război încoace insă, conducătorii politici, ne-au înşelat atâtea nădejdi. Ar fi de dorit, ca cel puţin acum, alegătorii să trimită în parlament numai oameni de ispravă. Pr. N. Hodoroabă Figuri din Baroul de Iaşi D-l MAX SILBERMAN Subţirel, zvelt şi elegant. De, foarte târă—eşti nude mult de pe băncile Universităţii—a reuşit în scurt timp să-şi cucerească un loc între colegii tineri din Barou, şi încă printre cei mai de valoare. După felul cum tratează problemele juridice în care predează, dovedeşte că timpul „perdut“ în Universitate, l-a întrebuinţat cu pricepere şi folos pentru profesiunea ce exercita, căci d. Silberman e oricând stăpân pe meteria ce tratează. Vorbeşte frumos, liniştit şi măsurat, cu mişcările şi vorba domolă şi cu lux de documentări, punând multă grijă în alegerea argumentelor şi în arhitectura lor. Uneori dă o mare dezvoltare teoriilor incât pare că ţine un curs de drept civil sau comercial, iar judecătorii îl ascultă cu atenţie, căci pentru a fi pe drumul drept, justiţia trebue să aibă răbdare, să fie atentă şi să nu se precipite iu darea hotărârilor. E de origină modestă, insă datorită călităţilor de care dispune, şi-a făcut o clientelă care-1 apreciază şi are încredere in el. Are însă un mare neajuns: e timid, firea sa blajină ii dă o notă de timiditate, care uneori îl pune în stare de inferioritate faţă de alţi colegi cari excelează prin îndrăzneală, dar în schimb sunt modeşti in argumentări, peste care trec cu uşurinţă, mulţu-Şi azi ? Nu ştim nici unde şti nici pentru câtă vreme „Pasărea albastră“şi a fuat cuibul. Dar şti că, alături de pagubele incalculabile ce le înregstrează ştiinţa, idustria, comerţul şi artele germane, se aşează şi marea pagubă—în primul rând morală ce o înregistrează metropola, nu de mult rivala celor mai de seamă centre artistice ale apusului Europei. Scriind acestea, ajungem la un alt punct, deosebit de interesant şi anume repercusiunea evenimentelor asupra producţiei artistica a „Pasarei albastre“. Pe când înainte, turneele erau intrebanţate în scopul dublu: el studierea unui nou program şi al epoziiei celui vechiu, acum stabilitate ne mai existând, va lipsi cizelarea inerentă unui spectacol cu patima a o sută (sau mai multe) repeţiri. Nu ? Cu toate acestea nimic nu e în scădere, nici o lipsă simindu-se să scape prin tangentă. Aerul de timiditate, II face câteodată să pară ca o fecioară din rasa lui,—care pe lângă bărbaţi celebri, cu merite excepţionale, a dat şi femei de clasică frumuseţă. Deşi nu e lipsit de simţul practic, d. Silberman, delicat şi prietenos, e oricând gata a servi pe un priete, cu toată sinceritatea şi cu toată dezinteresarea. Astfel cum se prezintă până acum, d. Max Silberman înscrie o făgăduinţă de cele mai frumoase, în sfera de activitate a biroului nostru; şi dacă se va dezvolta treptat, va deveni poate un al doilea Simionescu; de sigur insă, nu cu rapiditatea electrică a d-lui Simionescu, ci intr’un temo mai lent, dar sigur. (Continuarea In pag.na. * Privindu-l pe d. Silberman, aşa de tânăr, aşa de merituos, cu talentul ce se va dezvolta cu vrâsta, mă gândesc că nu degeaba, asupra evreilor, s’au pornit atâtea persecuţii în toate timpurile şi’n toate ţările. Prea sunt divers înzestraţi, prea serioşi, prea munciti, prea răbdători şi perseverenţi pentru a nu stârni gelozii şi invidii din partea unor anumite fracţiuni ale popoarelor pe al căror pământ trăesc, iar consecinţa acestor gelozii, sunt tulburărilesau pogromurile— după împrejurări şi după starea de civilizaţie a ţârilor respective—provocate de autohtoni, cari nu cruţă nici un mijloc pentru a le dovedi că sunt „indezirabili“. Dar cu toate persecuţiile la care sunt expuşi, Evreii şi mici şi mari şi tineri şi bătrâni, muncesc stăruitor,unii cu braţele, alţii cu creionul, pentru a-şi trăi viaţa de oameni, pe cari semnii lor se trudesc s’o facă cât mai câinoasă, adeverind citatul latinesc: „homini homui lupus*... Ştiu că prin schiţarea pot. d-luiSilberman mă expun la reproşuri din partea unora şi la privire chiorâşe din partea altora (care nu „daignează* să mi se adreseze ; dar eu nu ţin seamă de opinionile sau e sentimentele altora, atunci când e vorba să-mi exprim părerile care pot fi greşite, dar nu interesate. Sper insă că părerile exprimate in privinţa d lui Silberman nu sunt chiar de tot greşite... C-tiu Len Avocat