Opinia, decembrie 1933 (Anul 29, nr. 7985-8008)

1933-12-01 / nr. 7985

ANUL XXX No. 7985 a­bonamente Lei 600 ... • pe un an „ 300 . . . . - 0 luni „ 150 . « • » 0 * atelierele tipografice IAȘI. — STR. LĂPUȘNEANU 37­2 fă d­e lei exemplarul *-----"**-- ZIAR POLITIC COTIDIAN PUTREZICIUNE! La Sibiu, fostul deputat Victor Pop a fost bătut de secretarul d-lui Viorel Tilea, pentru că şi-a permis să-l aclame pe d. Maniu. De unde reiesă clar că neînţelegerile între „manişti* şi „vaidişti* nu pot fi încă deloc consi­derate ca aplanate. D. Tilea a mers chiar aşa de departe încât a strigat: — „Maniu este putred!“ — ceia ce constituie o ofensă gravă la adresa fostului şi viitorului şef al partidului. Asemenea afirmaţiuni nu se uită şi nu se iartă. Dar, la urma urmei, ce in­teres mai pot prezenta astăzi certurile şi intrigile din sâ­nul partidului ex-democratic ? Cine mai consideră o chestie vitală, problema relaţiilor In­tre partizanii celor doi şefi detronaţi ? Rămâne de precizat doar răspunsul la Întrebarea: „Este sau nu este d. Ma­nii putred ? Da, fără îndoială—sună răs­punsul dezolant. Fiindcă dacă n’ar fi fost putred, regimul naţional-ţărănesc ar fi însem­nat cu drept cuvânt o eră nouă şi frumoasă in viaţa ţă­rii româneşti; ar fi însemnat triumful parlamentarismului şi al democraţiei, a Urmarea şi realizarea unui program sănătos.* întrucât însă lucrurile s’au petrecut tocmai pe dos, în­­trucât guvernarea trecută a însemnat dimpotrivă, decăde­rea parlamentarismului, com­promiterea programului şi e­­şecul democraţiei, rezultă fiin­­de că a fost ceva putred mijloc. Numai că în calitatea sa de vaidist, d. Tilea II vede vinovat pe d. Maniu, pe când in realitate, putred a fost şi Vaida şi Mihilache, putred a fost întregul regim. Imparţialitatea impune to­tuşi o remarcă justă. Nu nu­mai regimul precedent a fost putred şi infect, ci putrede au fost cele mai multe din regimurile politice, hărăzite poporului nostru. Putredă e toată viaţa pu­blică în care ne complăcem. Putrezi suntem noi cu toţii. E de vină însăşi viaţa ? E de vină poporul? Sunt de vină „înd­rumătorii“ ? I. L. BASARABEANU DIN TOATA LUMEA Bărbaţii la ro­ul neveste­lor. — America furnizează o nouă curiozitate. Este vorba de o ligă ce a luat fiinţi la New-Yo­k şi care înglobează aşa numitele „căsnicii inver­sate". In aceste menajuri, fe­meia este aceia care câştigă şi întreţine familia, iar bâr­ba­­ţii au rolul nevestelor. Astfel soţul se ocupă de nevoile gospodiriei , pregă­teşte mâncare, deretică în casă, îngrijeşte de copii, etc. Nevasta e funcţionară, sau doctoriţă, sau avocată. Inte­resant este că, după relată­rile din Buletinul pe care-l publica liga, aceste căsnicii merg destul de bine, bărba­ţii reuşind să îndeplinească cu succes atribuţiile gospo­dinelor. Totuş noua grupare din N­w-York Til numără până in prezent decât 22 aseme­nea perechi de căsătorii­. Ceiace ar dovedi că chiar în America nu sânt prea mulţi amatori de asemenea curio­zităţi conjugale lu * Monete de sticlă. — Sta­tul american Venezuela stu­diază proectul introducerii unor monete de sticlă. E vor­ba de o sticlă incasabilă, care nu se poate toci sau strica. In plus, moneta va prezintă în interior o efigie lucrată după o compoziţie specială, aşa în­cât banii nu vor putea fi imitaţi. Dacă metoda va reuşi, e probabil că mai multe state vor introduce monete de stic­lă, întrucât, pe lângă că sânt foarte practice, mai au şi avantajul ieftinătăţii la fabri­ca cea mai mare măsură. Astfel cel puţin trei ore pe zi, actriteţele le petrec in faţa oglinzii. In ordine se plasează­­ ma­nechinele de modă, care se uită In oglindă 2 ore şi ju­mătate ; funcţionarele de bi­­rou două ore; vânzătoarele din magazine, o oră şi jumă­tate pe zi; midinetele o oră, etc. Celelalte femei, în­­mod obişnuit, rezervă oglinzii ju­mătate de ceas zilnic. Ceia­­ce ne face să credem că sta­tistica sub-evaluiază realita­­ tea !..* Divers pentru o pilma. — Un curios caz de divers a venit spre judecare la Car­diff (Anglia). O tânără doamnă din buna societate a cerut să fie des­părţită de soţul ei, întrucât acesta nu-i permite să se îm­brace în pijama. Bărbatul a confirmat faptul, declarând că socoteşte pijamaua ca un costum... indecent Tribunalul a respins acţiu­nea, deoarece o pijama nu poate fi motiv de divers. Dacă cererea s-ar fi produs In America, probabil că soţii ar fi fost diversaţi !... care.* Femeile şi oglinda. —Un ziar parisian publică o sta­tistică interesantă, Intitulată „Cât se uită femeile în oglin­da ?*. Această statistică arată că artistele, după cum e şi firesc, întrebuinţează oglinda IDEI ȘI FAPTE Exaltare generală Când se produc la noi acte de­zordonate şi spargeri de gea­muri, avem impulsul firesc de a simţi şi a exprima revolta sufle­tească. Se Întâmplă insă foarte des, şi mai cu seamă astăzi, scene ase­mănătoare în alte ţări,—chiar In cele ce stau in fruntea civiliza­ţiei. De pildă ieri la Paris—centrul culturei şi civilizaţiei omeneşti— elemente democratice au găsit momentul să manifesteze contra regimului hitlerist din Germania. Insă n’au făcut-o paşnic, prin ex­punere de argumente şi expri­mare de idei, ci au găsit de cu­viinţă să recurgă la acte violente, devastări şi spargeri de gea­muri. Astfel de izbucniri primare se produc astăzi in toată lumea. E o exaltare generală, o ru­pere de echilibru sufletesc, pa­ralel cu năruirea economică. E un cutremur omenesc, al regi­mului burghez intrat în mare criză în urma războiului mon­dial pe care diplomații l-au făcut fără să-și dea seama de con­secințe.­­. Anny Ondra diversează de Max Schmeling? După cum anunţă un ziar din Berlin, cunoscuta actriţă de cinema Anny Ondra a hotărât să diverse­ze de so­ţul ei boxerul Max Schraeling. Cauza diversului ar fi că pen­tru Anny Ondra „mariajul i-a înşelat aşteptările*. Deocamdată Insă ştirea n’a fost confirmată, aşa încât s’ar putea întâmpla să fie un sim­plu zvon, sau o reclamă, cum se obişnueşte. Mai ales că e vorba de două vedete, una a filmului şi alta a ringului!.. in pag. 4-a Ultima Oră Un preparat care învie morţii... Moartea poate fi amânată câteva zile. — In­venţia unui medic japonez După cum anunţă ziarele din Tokio, unul dintre cei mai vestiţi medici japonezi Haritsu-Toki a făcut o desco­perire într'adevăr senzaţio­nală. E­se vorba de un pre­parat, care poate învia mor­ţii. Din ce se compune acest preparat nimeni nu ştie, în­trucât inventatorul păstrează secretul formulei. S’au făcut insă experienţe, care au do­vedit efectul indiscutabil al preparatului miraculos. In fi ţ i unei comisiuni de doctori, H­­ritsu-T,­ki a făcut o injecţie direct in inimă cu substanţa pe care a compus-o unui om declarat mort de către toţi medicii prezenţi. După câteva minute, mortul şi-a revenit. A deschis ochii, a început să se mişte şi să vorbească. Preparatul nu are efect de­cât pentru câteva zile. După acest interval, omul intră în agonie şi moare într’adevăr. O nouă injecţie în inimă nu mai are apoi niciun succes. Astfel, cu preparatul medi­cului japonez, moartea poate fi numai amâna­t. Dar şi acest lucru înseamnă o cuce­rire importantă a medicinei, care poate fi foarte utilă mai ales în cazurile când trebuie să precizeze anumite chesti­uni cu privire la moştenire. In plus, se crede că noua invenţie constitue un pas în­semnat de progres spre de­scoperirea mult căutatului elixir, care va putea prelungi viaţa mai mult. Şi atunci nu ştim dacă oamenii vor putea fi Într'adevăr recunoscători acelui inventator miraculosi... Încordare economică între Anglia şi Franţa Acum cîtva timp, guver­nanţii din Paris au pus o taxă vamală specială, de 15 la sută, pe mărfurile engleze care intră în Franţa. Taxa avea de scop să proteguiască Indostria franceză, primej­duită din cauza scăderii li­niei sterling. Anglia a protestat împo­triva acestei taxe şi a dus tratative cu guvernul fran­cez. Insă nu s’a putut ajunge la o înţelegere. Şi astăzi, Anglia a hotârît să recurgă la represalii. ---a-- 1 .... ■ 1 ■■ Guvernul londonez a în­ştiinţat Parisul că, dacă nu se ridică imediat taxa asu­pra mărfurilor britanice, An­­glia va recurge la represalii. Şi anume se va aplica, pe mărfurile franceze care intră în Anglia, o taxă specială de 15 la sută , plus o „taxă de debarcare“ de 6 la sută. Această taxă represivă ur­mează a intra în vigoare la 7 Decembre, şi va avea efecte neplăcute asupra situaţiei e­­c­onomice din Franța. CATE­Va IMPRfcSji de WRATISLAVIUS SALA TRIANON; I­II S H N I Revederea la „Pasărea Albastră“ Cu siguranţă că cei maimuţi din mulţimea ce finea sala ia spectacolele absolvite acum de către „Pasărea Albastră", mai are in amintire seria de acum patru ani (exact: in Decembrie 1929) când lushul acest fermecător al mulţimei, şi-a prezentat în faţa noastră opera ce i-a făcut fai­ml In lumea întreagă. Dacă noi, personal, privind seria scenetelor văzute (şi auzite) acum ca o simpla continuare a şirului încl azi proaspăt şi viu In memorie, n’am avea decât puţine de adăugat la impresiile covâr­şitoare şi determinante şi aci pe larg notate, un alt factor însă, timpul scurs (cu între­gul său şir de evenimente politico-sociale) ne obligă la menţionarea unor detalii ine­dite şi destul de importante. In intervalul scurs, ,s’du petrecut lucruri pe care în 1929 nici noi şi mai puţin lushul le-am fi bănuit măcar. Pe cănd atunci „Pasărea Albastră" ce-şi atinsese a­­pogeul într’un cuib clădit în inima Germaniei, era pe cale să uite complect suferinţele indurate în ţara de obârşie (de unde cei m­ai ma­ri au fost siliţi să se expatrieze), azi, zburătoarea măiastră e din nou pe drumul pribegiei. De astă dată mama adoptivă e aceia care-o alungă. Faptul că alături de „Pa­sărea Albastră1“, au fost izgo­niţi şi alţi copii bimi, legitimi şi care i-au adus atâta glorie poate el oare constitui o mân­­gâere pentru lushnl şi ăi lui ? Câtă ironie şi cât am ar respira din vorbe ie ce le spu­neam acum patru ani—vor­­bind de lushnl, când arătam cu cine a avut el să se mă­soare—nu sl lupte­, ci să se ieie la' întrecere, pentru a putea sft-și înșirue opera a­­lături de a lor și să facă din „Pasărea albastră", din cui­bul de pe Kurfürstendamm, un punct de întâlnire a tot ce reprezintă elita intelectuală a Berlinului. Să ajungi o premieră a lui Jushni un e­­veniment la fel de senzaţio­nal ca una oferită de Max Reinhardt, Burnowsky, Iasm­ar Piscator etc. etc .»• Pentru că, timp de mai bine de un deceniu, „der blaue Vogel" rămăsese pe primul plan, pe locul câştigat încă din prima seară, de când lush ni, transplantând in inima Berlinului o­­ notă cu totul nouă, inedită, se plasase în rândul senzaţiilor, pe care a­­poi ori­ce om mai subţire, ori­ce călător, ce trecea pe acolo, trebuia neapărat să-l vadă. Măcar odată. „Cum ? Ai fost pa la Ber­lin și nu te-ai dus la Rushni? După tulburări O vedere a cartierului Râpa Galbe­nă, cu cămi­nul studen­ților legio­nari (însem­nat cu x), unde s’au întâmplat cunoscutele incidente. 40.000 lei pentru o ţigară Se ştie că în dirijabile, în timpul zborului, fumatul este interzis. In ultimul raid al Zeppelinului german din A­me­­rica spre E­uropa, un pasager anume Smidtson a călcat însă această dispoziţie. El şi-a aprins o ţigară şi a în­ceput să fumeze. I s-a atras atenţia că fumatul e oprit, totuş călătorul n’a vrut să renunţe la ţigară. Deaceia i s’a aplicat o a­­mendă de 1000 mărci, adecă 40.000 lei. Cu toate protes­tele, pasagerul a fost nevoit până la urmă să plătească a­­menda. Aşa că ţigara din Zep­pelin l-a costat cam scump­ă.. UN CAZ CURIOS de comunicare prin vise Un caz curios este relatat de ziarele din Praga. O doamnă anume Arne Prister visase că soţul ei Hermann, care era plecat la Viena, ar fi suferit un accident, In ace­­laş noapte bărbatul visase că şi-a chemat nevasta şi că ea a pornit cu primul tren spre Viena. D-na Prister, alarmată de acest vis, a plecat a doua zi. Şi într’adevăr, când a sosit la Viena, şi-a găsit soţul în pat, cu un picior luxat în urma unui accident de circu­laţie. Soţii şi-au povestit visele şi amândoi nu-şi pot explica această comunicare miracu­loasă din timpul somnului. Abolivți-vă în ziarul „OPINIA" I vineri 1 decembrie 1933 PREMII GRATUITE 1 OPINIA Noua frământare a masei electorale Trecutul guvern a fost si­­lit de împrejurări ca să nu zicem de oameni,ca să se demită de la putere. Parla­mentul a fost dizolvat şi noile alegeri pentru Cameră şi Senat, fixate. Ne găsim dar în plină şi activă perioadă electorală. A venit iarăşi vremea cerşeto­riei voturilor. Aspiranţii la demnităţi, la fotolii capito­nate şi la di­rne grase, vor repeta din nou in faţa cetă­ţenilor alegători, vechile dis­cursuri şi inepuizabilul fond de făgădueli neîmplinite. Toţi agenţii electorali, dar în spe­cial candidaţii de pe liste, vor face toate sacrificiile p­o­­sibile, se vor da peste ca­p — pentru a-şi asigura reuşita in parlament. Ca nişte naufragiaţi ame­ninţaţi cu moartea în largul oceanului, şi ei vor întinde mâinile In sus şi vor ruga Cerul şi pământul, ca să fie ajutaţi. Şi, cum numai cetă­ţeanul alegător poate să-l sa­jute cu votul său, de aceia, cea mai iubită fiinţă pentru candidaţi—în perioada elec­torală—nu poate fi alta decit numai respectabilul şi vene­rabilul alegător. Daci, toată atenţia şi toată ploaia de fă­­gădueli se îndreaptă astăzi, mai cu seamă către sate, căci sătenii formează astăzi 80 la sută din masa alegă­torilor. Şi, pentru că con­ştiinţa cetăţenească a acestor alegători simpli, nu este încă pe deplin formată, de aceia, demagogia se va plimba şi acum prin lumea satelor, ca o ghicitoare mincinoasă, în­cercând ca să amăgească pe alegători. De la război în­coace insă, conducătorii po­litici, ne-au înşelat atâtea nă­dejdi. Ar fi de dorit, ca cel puţin acum, alegătorii să tri­mită în parlament numai oameni de ispravă. Pr. N. Hodoroabă Figuri din Baroul de Iaşi D-l MAX SILBERMAN Subţirel, zvelt şi elegant. De,­ foarte târ­ă—eşti nu­de mult de pe băncile Uni­versităţii—a reuşit în scurt timp să-şi cucerească un loc între colegii tineri din Barou, şi încă printre cei mai de valoare. După felul cum tratează problemele juridice în care predează, dovedeşte că timpul „perdut“ în Universitate, l-a întrebuinţat cu pricepere şi folos pentru profesiunea ce exercita, căci d. Silberman e ori­când stăpân pe meteria ce tratează. Vorbeşte frumos, liniştit şi măsurat, cu mişcările şi vorba domolă şi cu lux de docu­mentări, punând multă grijă în alegerea argumentelor şi în arhitectura lor. Une­ori dă o mare dezvol­tare teoriilor in­cât pare că ţine un curs de drept civil sau comercial, iar judecătorii îl ascultă cu atenţie, căci pen­tru a fi pe drumul drept, jus­tiţia trebue să aibă răbdare, să fie atentă şi să nu se pre­cipite iu darea hotărârilor. E de origină modestă, insă datorită călit­ăţilor de care dispune, şi-a făcut o clientelă care-1 apreciază şi are încre­dere in el. Are însă un mare neajuns: e timid, firea sa blajină ii dă o notă de timiditate, care une­ori îl pune în stare de inferioritate faţă de alţi colegi cari excelează prin îndrăz­neală, dar în schimb sunt modeşti in argumentări, peste care trec cu uşurinţă, mulţu-Şi azi ? Nu ştim nici unde şti­ nici pentru câtă­ vreme „Pasărea albastră“şi a f­uat cuibul. Dar şt­i că, alături de pagubele incalculabile ce le înreg­strează ştiinţa, i­dustria, comerţul şi artele germane, se aşează şi marea pagubă—în primul rând mo­rală ce o înregistrează me­tropola, nu de mult rivala celor mai de seamă centre artistice ale apusului Europei. Scriind acestea, ajungem la un alt punct, deosebit de interesant şi anume­­ reper­cusiunea evenimentelor asu­pra producţiei artistica a „Pa­­sarei albastre“. Pe când îna­inte, turneele erau intreba­n­­ţate în scopul dublu: el stu­dierea unui nou program şi al epoziiei celui vechiu, a­­cum stabilitate ne mai exis­tând, va lipsi cizelarea ine­rentă unui spectacol cu pa­tima a o sută (sau mai multe) repeţiri. Nu ? Cu toate acestea nimic nu e în scădere, nici o lipsă si­mindu-se să scape prin tan­gentă. Aerul de timiditate, II face câte­odată să pară ca o fe­cioară din rasa lui,—care pe lângă bărbaţi celebri, cu me­rite excepţionale, a dat şi fe­mei de clasică frumuseţă. Deşi nu e lipsit de simţul practic, d. Silberman, delicat şi prietenos, e ori­când gata a servi pe un priet­e, cu toată sinceritatea şi cu toată de­zinteresarea. Astfel cum se prezintă pâ­nă acum, d. Max Silberman înscrie o făgăduinţă d­e cele mai frumoase, în sfera de ac­tivitate a biroului nostru; şi dacă se va dezvolta treptat, va deveni poate un al doilea Simionescu; de sigur insă, nu cu rapiditatea electrică a d-lui Simionescu, ci intr’un tem­­o mai lent, dar sigur. (Continuarea In pag.­n­­a. * Privindu-l pe d. Silberman, aşa de tânăr, aşa de meri­tuos, cu talentul ce se va dezvolta cu vrâsta, mă gân­desc că nu degeaba, asupra evreilor, s’au pornit atâtea persecuţii în toate timpurile şi’n toate ţările. Prea sunt divers înzestraţi, prea serioşi, prea muncit­­i, prea răbdători şi perseverenţi pentru a nu stârni gelozii şi invidii din partea unor anu­mite fracţiuni ale popoarelor pe al căror pământ trăesc, iar consecinţa acestor gelozii, sunt tulburările­­sau pogro­murile— după împrejurări şi după starea de civilizaţie a ţârilor respective—provocate de autohtoni, cari nu cruţă nici un mijloc pentru a le do­vedi că sunt „indezirabili“. Dar cu toate persecuţiile la care sunt expuşi, Evreii şi mici şi mari şi tineri şi bă­­trâni, muncesc stăruitor,­­unii cu braţele, alţii cu creionul, pentru a-şi trăi viaţa de oa­meni, pe cari sem­nii lor se trudesc s’o facă cât mai câi­­no­asă, adeverind citatul lati­nesc: „homini homui lupus*... Ştiu că prin schiţarea pot. d-luiSilberman mă expun la reproşuri din partea unora şi la privire chiorâşe din partea altora (care nu „daignează* să mi se adreseze ; dar eu nu ţin seamă de opini­onile sau­­ e sentimentele altora, atunci când e vorba să-mi exprim părerile care pot fi greşite, dar nu interesate. Sper insă că părerile ex­primate in privinţa d lui Sil­berman nu sunt chiar de tot greşite... C-tiu Le­n Avocat

Next