Opinia, iunie 1934 (Anul 30, nr. 8132-8156)

1934-06-10 / nr. 8139

ANUL XXX No. 8139 A. B O N AMEN T­E Lei 600 * 300 „ 150 lAȘi. pe un an „ 0 luni ■ i 5 H ArT.LI RI.UE TIPOGRAFICE - b'i'ii. LAPUȘTEANU 37 2 (doi) lei exemplarul ^.............................. I Ziar popular aaaBBffimaaHaBaaiBBBaaaBBMMBMBB3B CIFRE BUGETA Anomalii - Observaţîuni pesimiste Un buget prea compri­mat nu s'a putut întocmi, fiindcă sânt foarte multe nevoile României Mari. Comprimarea excesivă ar fi însemnat paralizarea a­­paratului social. Deaceia, de unde se pro­­ectase un buget la maxi­mum 18 miliarde, s'a ajuns la aproape 23 ! Repartiţia pe departa­mente poate însă da loc la critici, nu în contra alcă­tuitorului bugetului, ci îm­potriva sistemului general al timpului, care imprimă statelor o politică plină de contradicţii şi anomalii. • La noi, cea mai mare cifră este repartizată Mi­nisterului finanţelor (mai mare chiar decât pentru a­rmată). Ari cum sumele pentru datoria publică au fost con­­siderabil scăzute, e vădit că cele mai multe miliarde sânt înghiţite de vastul şi complicatul aparat fiscal. Un aparat de impuneri şi perceperi, care înghite aproape un sfert din veni­turile generale ale Statu­lui,—înseamnă netăgăduit, o anomalie!* E de observat apoi că In­ternele au înscrise aproape două miliarde. Desigur că cea mai mare parte din sumă revine Siguranţei şi jandarmeriei— atât pe sta­te bugetare, cât şi la capi­tolul fondurilor secrete. O fi necesar,—nu zicem. Dar e caracteristic. Un semn al vremii ! ■h E păcat că pentru lucrări publice nu s'au putut da decât 97 milioane , iar pen­­tru comunicaţii numai 180 milioane. Trebue avut în vedere că aproape loialitatea aces­tor sume e înghiţită de sa­larii, diurne, misii etc. In­­ch­ipuiţi-vă cât mai poate rămâne pentru investiţii ! Cu ţara întinsă, necesi­tând atâtea nevoi,­­ capi­­tolul investiţiilor ar fi tre­buit să stea în frunte. Insă nu-i posibil. Şi ţara va continua să trăiască, măcinând ceia ce i-a rămas din trc­ut.* Dacă nu putem avea a­­cuma un buget de construc­ţiile, avem însă un capi­tol de consumaţiune inpro­ductivă. E aproape juma­tate de miliard la externe. Suma aceasta, atât de considerabilă astăzi, e în­ghiţită de Conferinţe inter­naţionale care nu fac ni­mic, pentru delegaţiuni prea numeroase şi care mai niciodată nu joacă vre­un rol. Apoi, legaţiuni excesiv de garnisite, în cen­tre unde nu se simte nici o nevoe ; vizite pur deco­rative, congress inutile, a­­taşaţi idem, banchete, fast etc. Sântem convinşi că, în această materie, s-ar fi pu­tut face economii aprecia­­ bile.* Desigur însă că anoma­liile sânt inevitabil impuse de împrejurări. Să nădăj­duim Într'un viitor mai bun. Chestiunea e însă dacă, bugetul — așa cum este — va putea fi împlinit. Asta-i grija cea mare. .. Inssmnăm­ ExcpocU de­ la Cernăuţi In ziua de azi, pentru un gologan, face p­aiul tot soiul de bazaconii... La Cernăuţi de pildă se for­mase o bandă care (pe te­meiuri, de înaltă morală, de altfe), trica de pe urma pe­rechilor amoroase, ce se adă­uiau, la vreme de noapte, prin tufişurile grădinei publice sau prin alte locuri poet ce, spre a admira (probabil) luna, fă­când diferite disertaţii, pe a­­ceastă chestie astronomică... ...Când disertaţia era mai pasionantă şi mai ştiinţifică, taman când chestia ar fi fost gata-gata să se clarifice din punct de vedere astr­­omic, fata fiind într'o atentă şi a­­mănunţită contemplare a as­­trelor (spre diferenţă de par­tener care mai puţin astro­­nom, prefera studiul ştiinţe­­lor naturale pămîntene : geo­­logia, botanica, biologia, etc.,) împărţindu-şi atribuţiile cer­cetărilor, după vorba ştiinţifi­­cului cântec popular : ...„Tu să numeri stelele“ (astronomie). ...„Eu, câmpul cu florile“ (botanică). Tocmai atunci, se întâmpla ceva grozav. Ştiinţa căpăta o lovitură în plin, şi pionierii ei se ridicau din cercetare. ...Tocmai atunci, apăreau 3 umbre, susţinând tinerilor că ,departe de a se ocupa cu nobilele îndeletniciri pomenite de noi mai sus) ei se dedau a acte lubrice, libidinoase şi vinovate în faţa lui Dupage* zeu, a legilor, şi a primăriei care îngrijeşte de iarba gră*­dine ... Tinerii şti­nţifici şi prinşi cu mî la n sac (vorba ceia..) dă* deau tot ce aveau prin bu­zunare, presupuşilor agenţi de poliţie, pentru a evita o plim­­bare la brigada de moravuri,­­şi o explicaţie (desigur păstra­­ta ca secret profesional) a me­­todelor de cercetare ştiinţifică întreb­uinţate in tularii grădi­ni, la vreme de noapte... „.„Agenţii“ plecau, lăsând bineînţeles observatorul astro­­nomic clandestin să funcţio­neze în voie.. Dar în urma unor reclama­ţii banda de excroci a fost prinsă... ...De acum înainte, junii şi astronomicii Cernăuţeni, pot studia in voe, luna, ba chiar toată calea Laptelui în tufarii grădinii publice cit le-o cere inima... ALEXANDRU POGONAT IUNIE 1930 Acum 4 ani, văzduhul ne-a a­­dus pe aripele sale, Vlăstarul Regesc, Care incoro­ iat la ziua d­e 8­­iunie 1930, stăpâneşte scep­trul sau naţia şi ţara românească. Amintirea măreţului act de a­­cum 4 ani ne face să retră­m a­­celeaşi puternice simţuri, să tre­­sărim de bucurie. Oraşul ca şi sinul, aduc prinosul lor de recu­noştinţă pentru măreţul Dar fă­cut neamului nostru. Cum să nu ingenunche popo­rul, lipindu-şi fruntea de lespe­dea Bisericei, când Dumnezeu i-a orânduit Rege creanga pu­ternică a familiei Hohenzolerni- Ior,—Dinasde care a adus biru­inţa peste biruinţă şi mărire po­porului român! ? — Mărire Rege, un g­as neîn­semnat, dintr’un colţ de ţară, dintr’u­n sat gospodăresc, urează de toată simţirea sa: „Provi­denţa Cerească să Te aibă o pază , un popor de 18 milioane şi-a pus toată nădejdea, tot su­fletul, în Măria Ta; ne-am cutre­­murat de îndrăzneala unora asu­­pra Măriei Tale; suntem oricând zid de granit pentru apărarea Măriei Tale, pentru că suntem convinşi profund că întruchipezi nădejdea şi viitorul de aur al neamului românesc“. Neculai Negoiţă preot şi învăţător ______Erbiceni-Iaşi Cetiţi Mi ii m a pp. PIN TOATA LUMEA Cei ce se nasc în Iu­nie»­­Prezicătorul englez A­­dam Clive prevede următoa­rele pentru cei ce se nasc în luna Iunie: Bărbaţii sânt în genere tem­peramente expansive şi dor­nice de petreceri. Fiind oa­meni veseli, vor suporta viaţa mai uşor, chiar atunci când vor întâmpina dife­rite greutăţi. In ce priveşte profesiunea, vor avea în deo­sebi înclinaţii pentru industrie şi comerţ. Foarte puţini vor dovedi aptitudini pentru pre­ocupări literare şi artistice. In căsnicie vor fi bărbaţi destul de corecţi şi-şi vor îngriji că­minul cu devotam­ent. In me­die vor trăi între 55 şi 64 ani. Femeile ce se nasc in iunie vor fi şi ele temperamente vesele. In schimb buna d­epo­­ziţie le va fi oarecum întune­cată de constituţia fizică plă­pândă. Cochete şi cu gusturi mondene, nu-şi vor uita totuş datoriile conjugale şi vor fi în genere soţii şi mame conştin­­cioase. Durata vieţii ar fi de 60 până la 64 ani. Cel puţin aşa susţine prezi­cătorul englez.,, M­is ciocolata»—La Nantes (Franţa) a avut loc zi­­lele trecute o serbare organi­zată de cofetarii din acel oraş Cu acel prilej s-a aranjat şi un concurs orig­ial pentru a­­legerea unei „Miss Ciocolata“. Bine­înţeles la acest con­curs s-au prezintat numeroase candidate, dat fiind că cioco­lata era oferită în mod gratuit de cofetari şi­ fabricile de dul­ciuri. Concursul a durat câ­teva ore şi în cele din urmă a fost aleasă o anume Yvonne Girard, în etate de 18 ani, care a reuşit să consume 44 pachete de ciocolată, adecă aproape cinci kilograme. Ea a primit titlul de „Miss C­o­caiafa“ şi în plus a căpătat un cadou frumos constând din torţe, cutii cu bomboane şi alte dulciuri. Cum aleasa este şi o fetiţă foar­e frumoasă, se poate spu­ne că e intr'adevăr dulce­­„. Divers din cauza deton­eu­lui» —Un caz de divers puţin obişnuit a venit spre judecare in faţa tribuna­lului din Jamesville din State­­le­ Unite. Iată despre ce este vorba ! Un anume Richard Tallen a cerut să fie despărţit de ne­vastă, pentru că femeia se îm­bracă în mod extravagant, ce ace displace soţului. In­ spe­cial nevasta poartă rochii cu decoîteuri foarte mari, atât de mari încât toată lumea le con­­ederă exagerate şi indecente Bărbatul a rugat-o în ref­etate rânduri să re­nunţe la aseme­nea decoîteuri, dar soţia a ră­mas neînduplecată. In cele din urmă, după numeroase cer­turi conjugale, soţul a intentat acţiune de divors. Rămâne acum de văzut ce va decide tribunalul. Dar de­sigur n'ar fi exclus ca în A­­merica sa ajungă și decolteul motiv de divors... OOO.OOO Lei ţte or­ă —După calculul făcut de un ziar parisian, francezul cu cel mai mare câştig este astăzi cunoscutul actor de cinema Maurice Chevaler. El are un venit anual de cel puţin 20 milioane franci. Având în vedere că Cheval­ier lucrează în medie maximum cinci ceasuri pe zi, înseamnă că el primește 13.000 franci I pe oră, adecă o sută de mii lei. Intr'adevăr, frumos, câştig pentru vremurile noastre ! Plastica lesani De la expoziţia BRIESE In strada Lăpuşneanu, de aproape o luna de zile, îşi are uşile deschise, expoziţia de pictură a d-lui Otto Briese. Nu aduc laude pictorului, care este de multă vreme bine cunoscut publicului ieşan a­­mator de frumos; nu-i fac re­­clamă, nici nu are nevoie; fac doar o constatare. Domnul Briese expune pei­­sagii, flori, portrete, marine, naturi moarte şi câteva încer­cări de compoziţie. Iaşii, oraşul cu turii, după cum sa spus de multe ori şi pe drept cuvânt, pe artist ori îl consacră, ori îl dă la fund. Din cauza­ aceasta chiar, mulţi erau îndrăznit să apară în faţa ieşenilor. Acest Iaşi, ţi­nând seamă de considerentele de azi, l-a apreciat pe d-l Briese, ca şi altă dată şi i-a reţinut multe d­i­n pânzele D-sale, dintre peisagii, marine şi flori. Publicul cumpărător, a pre­ferat câteva flori care să­­ încânte ochii, un peisaj unde să simtă răcoarea pădurii, ori o potecă ce se pierde în des­părtări şi care poate amin­teşte ceva cumpărătorului. A mai preferat o privelişte de la mare, unde ochiul pri­vitorului sboară departe, de* parte pe luciul apei. Lumea caută o evadare din ristosul în care se sbate, vrea încântare, vrea răcoarea pă­durii, vrea luciul mării lini­ştite, vrea linişte. Aşa este arta înţeleasă, aşa socoate fie­­care rostul artei, , ea trebuie să încânte pe muritor, şi-l ridice mult deasupra grijilor zilnice... . . Ce m'a surprins însă aici, e că nici una dintre naturile moarte nu i-au fost reţinute, cu toate că aceste lucrări sunt poate mai superioare din punct de vedere plastic decât cele dintâi... La noi, s'a făcut mult pei­saj, poate chiar prea mult, se plâng criticii noşt­ri de artă, s’au făcut şi flori şi portret, mai puţin natură moartă, iar compoziţia mare, a fost foarte puţin atacată. In pictura de natură moartă, d-l Briese este unul dintre marii noştri mânuitori de penel. In compoziţia de natură moartă, nu interesează subiec­tul, de care lumea face atâta caz, ci aranjamentul, gruparea, şi mai cu seamă execuţia, re­­darea materiei şi armonia de culoare. Neîntrecuţi în pictura­ de natură moartă, au fost pictorii din Ţările de Jos, flamanzii şi p­andezii, apoi Velasques cu picturi lui, nu­mită : „bodegones" scene de interior umile, şi mai tânziu în secolul 18 lea mar­e pictor francez Chardin. Domnul Briese, în pic­tura D-sale de natură moartă, are excepţionale calităţi de culoare şi mai cu seamă de materie, aşa că se poate spune despre D-sa, întocmai cum odinioară, un mare crit­c de artă a zis despre Chardin, că : „maes­trul nu are culoare în vârful pensul­i sale, ci chiar materie din obiectele ce zugrăveşte“. IOAN ŢOLEA * Pictorul Agafiţai Poporul român, care se află încă­ în faza de adaptabilitate în domeniul culturii şi al civi­lizaţiei, a dat relativ puţini artişti mari care să reprezinte în operele lor ceea ce caracte­rizează această ţară romînească. Unul dintre aceşti puţini, deşi tânăr, dar cu adevărat chemat să glorifice în taina culorilor, ceea ce este şi rămâne profund caracteristic neamului nostru, este d. Const Agafiţei. El întregeşte pictura prede­cesorilor săi, lămurind în plus- Continuare In pagina 2-a) El€M MUMELOR cu doi co.vii La New-York a luat fiinţă o nouă ligă, denumită „liga mamelor cu doi copii“. După cum arată însuş titlul, in a­­ceastă grupare nu sunt primite decit femeile care au doi co­pii. Scopul ligii este de a na­para interesele­ membrelor. In manifestul grupării se protestează contra bărbaţilor, care cer nevestelor mai mult decât doi copii. Manifestul susţine că doi copii constituie o grijă suficientă pentru o mamă, care în timpurile noas­tre moderne are şi ea nevoie de puţină liberate pentru preocupările de ordin social. Femeile din liga respectivă nu vor să mai facă copii. Deşi pentru o femeie, tot creşterea copiilor şi devotamentul ma­tern rămîn cea mai frumoasă preocupare! Val lăcuste Am relatat că un val de lăcuste sa abătut asupra unei regiuni în­tinse din Ru­sia, luând apoi dru­mul spre Polonia. Clişeul nos­tru repre­zintă o ve­dere din a­­cele ţinu­­­turi, cu ce­rul întune­cat de sto­lurile imen­se de lă­custe. Roch­ii pictate Ultima modă parisiană Parisul a lansat o nouă mo­dă excentrică : rochiile pic­tate. Se spune că moda a fost creată de cunoscuta dansa­toare Josephine Baker, care a apărut pentru prima oară cu o asemenea toaletă. Rochiile sunt făcute dintr'un material cu fond deschis. Deo­­bicei din mătasă albă sau crem. Pe acest fond diferiţi pictori desemnează diverse fi­guri sau peisagii, fie pe spate, fie pe foaie. Bine­înţeles tot farmecul şi toată valoarea ro­chiei constau in reuşita pic­turii. Astfel, datori­t femeilor, vor g­ă­si poate şi pictorii ceva de lucru .. ÄtenaN-vä la „Oţiinia“ DUMINICA 10 IUNÍE 1934 OS’a schimbat boemi...“ Ö scenă din gară Joi, s-a întâmplat în gara Iaşi o scenă tragi-comică. Numeroşi primari rurali, din Moldova şi Basarabia, aşteptau să se îmbarce în trenul special, spre a par­ticipa la serbările Restaura­ţiei, în Capitală. Oamenii nădăjduiau să meargă boereşte, cu va­goane capitonate. Când colo li s'a servit o garnitură din vagoane de marfă. Domnii primari au pro­testat energic, spunând că nu se stie „în vagoane de boi“. Dar în cele din urmă s’au suit... Odinioară, ţaranul nostru era un muncitor sobru şi modest. Muncea pământul şi se simţea frate cu boul răsturnător al brazdei fe­cunde. Pe atunci era belşug. Şi dacă acest admirabil muncitor se nemerea a fi şi primar, nu-şi pierdea cumpătul. Avea o treabă în plus,­şi atâta tot. Astăzi când politica a introdus în sate ceia ce se zice preţios „ridicarea stan­dardului de viaţă“, ţăranul trage a slujbaş, oftează după buget şi se boereşte. Bietul bou de­ju jug, ar zice amărât, ca în fabulă: „S'a schimbat boerul, nu e cum îl ştii“. Iar brazda rămâne din ce în ce mai stearpă, şi e sărăcie mare !­ LR. Documente omeneşti Freudism şi crimă fcirrm­m­rTTTZirrTirri'TriiTTru~ .........nr " ~i i itimiimrrim'Ti'iTrirniiriiiTii iiiimrînmiiiw ii Spovedania unui soţ decepţionat Am relatat cazul recent al tânărului Michel Henriot (fiul unui procuror şi nepotul frun­taşului politic francez deputa­tul Henriot), care şi-a ucis ne­vasta cu o puşcă de vână­toare. Criminalul, a cărui sănătate de spirit lasă de dorit, este cercetat la parchetul d­e Lo­­rient. La interogatorul luat de judele instructor, acuzatul a făcut o mărturisire intere­santă . S-a căsătorit acum 7 luni, prin ajutorul unei societăţi matrimoniale. Nevasta lui, o fire foarte independentă, i-a refuzat tradiţionala intimitate în noaptea nunţii. Acelaş re­­fuz s'a repe­tt, şi în noaptea a doua şi a treia. Exasperat, soţul a amenin­ţat că divorţează. Şi atunci soţia care era catolică bigotă (catolicismul este contra divor­ţului),­­ a cedat in noaptea a patra. Apoi au reînceput refuzu­rile. Foarte rar, soţul reuşea să obţie in­unitatea neve­rei, după certuri şi chiar loviri. Torturat de apetitul sexual, Michel Henriot alerga prin grădină după nevastă. Şi când o ajungea, se încingea bătae din care nevasta ieşea victo­rioasă fiindcă e­a mai voinică. In spiritul soţului a crescut astfel o tulburare gravă, din pricina sexualităţii nesatisfă­cute. Soţia era un tip frigid, ab­sentă la intimitatea conjugală, totuşi bruscă şi geloasă. In ziua fatală, s'a produs— e aceiaş temă — ceartă şi batae. In semi inconştienţă, so­lul a pus mâna pe arma de vânătoare şi a tras. A tras de 6 ori în şir. — „Când am o puşcă în mână (a declarat nenorocitul), se produce la mine ca un re­flex automat și trag, trag!“ Iată o complicată problemă freudiană pe care va avea s'o examineze justiția francez . sa Vor­be».. ..............................sw— Anunţ rie căsătorie Intr un ziar din Capitală găsim următorul anunţ matrimonial: „Domn serios doreşte căsătorie doamnă cu venit sigur, preferabil Cisă rentabilă situată centru. A se adresa la ziar sub „Serios“. Intr’adevăr, e ceva serios, cât se poate de serios. Fiindcă a te căsă­tori nu-i de fel o glumă, astăzi. Dar anunţui pare destul de hazliu în forma lui. Observaţi, domnul a­­nonim, care e „serios“, doreşte să se însoare cu o doamnă indiferent cum o fi: mai urâţică, mai pros­­tuţă, mai trecută. I­oaie puţin şchioa­pă, puţin saşie, puţin, cocoşată. In sfârşit înfăţişarea nevestei nu im­portă prea mult. Numai c­asa să fie nouă, frumoasă, rentabili şi pla­sată la contra Interesant, nu ? Şi totuş în fond anunţul domnu­lui în cauză pare destul de serios. Astăzi parcurgem vremuri atât de vitrege, încât totul se rezumă la substratul economic. Astăzi, căsă­toria, ca şi toate acţiunile noastre, ina­nte de a fi o problemă de suflet, e o chestiune de stomac. Deaceia astăzi nevasta interesează mai puţin decât casa ei. Şi deaceia anunţul cu imobilul situat la centru poate fi intr’adevăr serios, cât se poate de seri­os­­... i. b» „.și fapte Recordul răbdării într'un compartiment de tren, trei pasageri discută des­pre puterea de răbdare a o­­mului. — Eu sânt ceasornicar, s­u­­ne unul, și am.o răbdare de fier. — Eu, răspunde altul, citesc toate piesele originale. — Asta-i nu i nimic, replică al treilea. Eu sânt membru în conferinţa de dezarmare... Premiul Cunoscutul humorist fran­cez Tristan Bernard poves­teşte că în tinereţă s'a prezin­tat unui editor cu o pietă de teatru. Editorul a cetit lucra­rea şi­­ a spus : — Un lucru e cert : că nu vei lua premiul Nobel. Și Tristan Bernard i-a răs­puns : — Prefer ca lumea să spuie despre mine „de ce n'a luat premiul Nobel", decât să se întrebe „de ce i s’a dat pre­miul Nobel ?“. (Ocn Unitaria­m pagina ii-a)

Next