Opinia, iulie 1934 (Anul 30, nr. 8157-8182)

1934-07-01 / nr. 8157

ANUL XXX No. 8157 , a­bonamente Lei. 600 . . * • „ 300 .••• _ 150 . . • ■ pe un an , 6 luni . 3 . 2 (doi) le* exemplarul ATELIERELE tipografice asl-str. lApusneanu 87 Ziar popular cotidian 45 ani de la mai Mihail O AMINTIRE TRISTA S-au implinit 20 ani de la faimosul atentat din Sera­evo, unde au fost asasinaţi ar­hiducele Franz Ferdinand şi soţia sa arhiducesa Sophia de Hohenberg. Clişeul nostru repre­zintă cavoul unde se află înmormântate victimele acestui atentat, care a fost motivul de deslănțuire a răsboiului mondial. Tristă amintire ! M­EMORIAL­ E scurtă, dar de tot adâncă brazda pe care a tras-o Eminescu în viaţa neamului românesc. Ioan Slavici . Eminescu a fost o minune a naturii, iute tre­cătoare ; un meteor căzut din cer, care printfulgeră­­toarea sa dungă de foc, a revărsat o nouă­­şi necu­noscută până atunci lumină, asupra literaturii noas­tre româneşti. A­mane Pentru români, serviciile aduse de Eminescu sunt incomparabile , însemnătatea lui cu totul extraordi­nară. Lui îi datorăm în măsura în măsura în care nu mai datorim nimănuia, două lucruri care ne pri­vesc aşa de aproape: întinderea hotarelor limbii şi a gianiţelor fericirii noastre. Prof. I. Petrovici* El a trebuit să-şi formeze şi limba literară şi limbajul poetic, — lucruri pe care poeţii din ţările culte le găsesc gata... Eminescu a creat aproape pe deant­egul limba poeziei româneşti, având să fixeze prealabil şi limba literară.­­4 G. Ibrăileanu* Procesul culturii române întregi s-a depănat în mic, dar concentrat, în munca lui Mihail Eminescu. Acea „căutare de sine“ a lui, este „căutarea de sine“ a culturii române întregi. Bat la porţile acestei cul­turi atâtea gânduri şi atâtea daruri... Vântul de apus­­ le aduce pe unele; sufletul pământului, în care se odihnesc strămoşii, le ridică pe altele; şi toate cer vestmintele vorbirii ca să poată intra în viaţa popo­rului nostru. Eminescu a fost primul care a deschis acestor gânduri şi acestor daruri o poartă de intrare spre o viaţă durabilă. _________C. Rădulescu-Motru Taxele asasine rgiT|-iir... ii ni I ■ i~i"1 T In jurul cazului de la Liceul Internat Am relatat tragedia tâ­­nărului Teodor Onofrei, absolvent al Liceului Inter­nat. Băiat de la ţară, din oameni săraci, a învăţat ca bursier al statului, a ter­minat liceul şi trebuia să deie examenul de bacalau­reat. Insă n’avea bani pen­tru taxă. A cerut în satul lui legiuitorul act de pay. pertare, pentru a obţine scutire. Insă sosirea actu­lui a întârziat şi băiatul nu s’a putut prezenta la proba scrisă. Descurajat, şi-a pus capăt vieţii. Nu vom face observaţiuni deplasate asupra şcolii un­de s-a petrecut nenorocirea — o şcoală excelentă, cu conducători de înaltă va­loare şi distincţie. Şcoala respectivă n’are nici o vină. Vom protesta însă împo­triva unui sistem (contra căruia am protestat, za­darnic, şi în alte dăţi). E vorba de taxele pentru exa­mene. De cât ştim, taxele acestea servesc la plata domnilor examinatori. Şi e vorba de zeci de mii de lei care re­­v­i examinatorilor. De aceia o goană nesăbuită pen­­tru pătrunderea­ în comisiile de bacalaureat,­fapt de­venit astăzi o favoare po­mică, sânt însă vremuri de mare sărăcie. Părinţii m­ ai pot plăti astăzi taxe peste taxe,—aceste taxe de­nte asasine. Cazul de la reul internat ilustrează u .acre de lucruri generală. (Dacă tifar fi fost interesul de remumerare a comisi­­unei, s‘ar fi putut face Ies* I ne scutirile şi 'loader O* no­ rei n‘ar fi murit). Profesorul e un funcţio­­­­nar al statului care ar tre­­b­bui să fie obligat la toate îndatoririle şcolare până la­­■încheierea anului, inclusiv examenele de clasă, de ad­mitere, de bacalaureat etc. tară remuneraţii speciale care să fie puse în sarcina ■­ ilor[adică a părinţilor), fiindcă oamenii astăzi nu mai pot plăti. Deci să se suprime aceste supra-taxe, de la şcoala primară şi până la Univer­sităţi. Destul cu taxele care devin asasine ! Mai multă omenie şi dezinteresare,­cel puţin până se va îmblânzi criza şi sărăcia care fac ravagii în satele şi oraşele ţării. Lt. Relicvele de la Polul Nord O nouă expediţie din Varşovia se anunţă că o expediţie poloneză a plecat spre Polul Nord. Exped­i­a, care este condusă de profeso­rul A. B. Dobrowolski, direc­torul institutului meteorologic din Varşovia, se va întoarce abea în luna Septembre. Ex­­p­oratori vor face cercetări ştiinţifice. Dar expediţia are şi alt scop. E vorba de a căuta cu a­­tenţie în ţinuturile polare dife­rite relicve ale nefericiţilor ex­ploratori care şi- au găsit moar­tea în acele regiuni în ultimii ani. Obiectele descoperite vor fi aduse la Varşovia, unde se va înfiinţa un mic muzeu polar. DIN TOATA LUMEA O căsătorie cu buc­luc•—Autorităţile din local­i­tatea Faenza din Italia au de furcă cu un caz de căsătorie survenit în condiţiuni puţin o­­bişnuite. E vorba de doi bă­trâni Luigi Chiaza în etate de 81 ani şi Francesca Fiorii de 71 ani, care doresc să se că­sătorească. Dar a intervenit o predică neprevăzută, nu găsesc actele lor de naştere.se Faptul se explică prin aceea că abea dela 1868 s’a înfiinţat la Faenza un serviciu de sta­re civilă. Până în acel an acest serviciu era făcut de biserica târgului şi toate actele res­pective s'au pierdut. Cum cei doi bătrâni sânt născuţi înainte de 1868, ei nu sânt înregistraţi in nici o condică. Pentru a se putea efectua căsătoria s'au cerut lămuriri la Roma şi s'a primit răspunsul să se facă cercetări în toată arhiva judeţului. Aşa că bătrânii vor mai tre­bui să aştepte, deşi pentru ei timpul e destul de avansat... Muzica şi băutura. — Un ziar francez a făcut o anchetă interesantă prin toate localurile de consum din Paris. Printre alte constatări, e de reţinut o observaţie pe care o fac aproape toţi patronii a­­cestor localuri. Ei menţionează faptul că muzica sporeşte mult consumul băuturilor. In zilele când orchestra nu cânta în local, se bea mult mai puţin. In schimb când se aduce un jaz bun, consumul sporeşte imediat. Muzica an­trenează şi băuturile se con­sumă cu mai multă plăcere. De aceia aproape nu există local la Paris, fără orchestră, fără ra­dio sau măcar un piano auto­mat. Se confirmi deci că vi­­nul şi cântecul sunt pretutin­deni în bună tovărăşie. * Locuinţi pe roate• Marii bogătaşi americani şi-au comandat nouile tipuri de a­­utomobile cu camere, care suu adevărat locuinţe pe roate. Un asemenea automobil are trei etaje, fiecare posedând câte două odăi. In total sânt deci şase camere, astfel împărţite : La primul etaj salonul şi bib­­lioteca ; la al doi­la etaj su­frageria şi biroul; iar la eta­jul superior dormitorul şi baia. In felul acesta milionarii ame­­r­mâni care sânt oameni de a­­faceri şi voiaje azi mult, au la dispoziție oricând un m­jloc comod de călătorie. Un ase­menea automobil-locuință cos­tă circa 30 mii dolar, adecă peste trei milioane lei. In­tr’adevăr, scump dar face !... * Cănd mă văci cu de­getele» ••—Un proces nos­­tim s'a judecat zilele trecute la tr bunalul din Londra. Iată faptele : Acum câtva timp un anume Joe Kindston intrase la unul dintre cele mai selecte resta­urante din capitala Angliei. Clientul, în trecere prin Lon­­dra, nu cunoştea faima şi pro­tocolul acestui local, care este vizitat numai de aristrocraţi. Şi modestul Joe s’a pus să mănânce friptura cu degete­­, cum era obişnuit şi cum era mai comod. Imediat în mod ostentat , câţiva nobili de la mese au pro­testat şi au părăsit restauran­tul. Patronul consternat l-a dat în judecată pe clientul „nede­licat“, susţinând că i-a prorogat prejudicii. Dar justiţia l-a achi­­tat, întrucât a mânca cu dege­tele nu constituie un delict, ch­ar în patria formalismului... Pe urma paşilor lui Mihail Eminescu (Cercetând prin arhivele oraşului Botoşani) Botoşani, 24 Iunie 1934. Cercetam de câteva zile ar­hivele vechi aruncate prin po­durile şi beciurile instituţiilor din oraşul Botoşani. Praf mult, nepăsare şi uitare. Grămezi de dosare, registre, condici, cotoare, chitanţiere, aruncate în mormane, peste care domneşte nestingherit pra­­ul gros de nu se poate citi titlul dosarului şi pe supt care şoarecii îşi construiseră ade­vărate tunele, ale căror trasee prin mijlocul condicilor vechi de documente dovedesc o de­osebită artă. Colo un sac. Mi se spune că în el sunt „cor­puri delicte“. II deschid şi scot rând pe rând nişte boarfe sdrenţuite de molii, nişte păr, un cuţit, o secure. Un om din serviciul instituţiei respective stă şi se uită mirat la mine. In fundul sacului de­getele se agaţă de un şnur de capătul căruia este legată o greutate. Trag afară. Apare pecetea de ceară a unui per­gament după care apare şi pergamentul. La vederea unui asemenea „corp delict“ neo­bişnuit, omul mă întreabă: „Ce corp delict o mai fi şi ăsta“? Intr'o basma veche nişte bani turceşti falsificaţi. Aici locul. In sfârşit spune : „Vezi dacă noi suntem oameni proşti şi n'avem aparate ca să gă­sim comori“.—aluzie la apa­ratul meu de fotografiat pe care îl atârnasem într'un cui bătut intr'o grindă. Stăm calare pe o grindă şi răsfoiam nişte dosare. Intre eie dau peste unul: «Primăria Comunei Bo­toşani, dosier­ul litera A. No. 39 Ajutori­l lui Emi­nescu poet ce este bolnav 1888“. La vederea acestui titlu mi-am zis că dl. Călinescu are dreptate atunci când spune că tânguirile lui Eminescu din 1887, când era bolnav la Bo­toşani, că „nu dispune de un ban măcar­­ că a ajuns intr’o mizerie atât de amară şi de­plină încât nu e condeiu care ar putea-o descrie. părăsit de (Continuare în pagina 2-a) M. EMINESCU mirarea omului se transformă In nervozitate şi nu-şi găseşte A înghiţit bijuteriile Isprava ciudată a unui hoţ Un caz interesant s-a intim­­­plat la Glasgow, în Anglia. Poliţia se afla la urmărirea u­­nui hoţ, care furase mai multe bijuterii. Hoţul, văzându-se în­colţit, a intrat repede intr’o cabină telefonică, de umde a ieşit după câteva minute. El a fost arestat, dar asupra lui nu s’a găsit nici o bijuterie. De asemenea nici în cabina tele­fonică nu s'a găsit ceva. Poliţia era gata să-l elibe­­reze pe arestat şi chiar sâ-i ceară scuze. Dar la un mo­ment dat, hoţul a căzut pe podea, fiind cuprins de dureri puternice. El a mărturisit că a înghiţit toate bijuteriile furate, în speranţa că astfel va scăpa de închisoare. Hoţul a fost im­­­ediat dus la spital, unde chi­­rurgii i-au scos din stomac : trei inele, două perechi de cercei, o brăţară şi un ceas de mână. După operaţie, ho­ţul îşi face acum con va iesi ceaţa în temniţă... Trăsnetul norocos care descopere o comoară Din Kooting (Statele­ Unite) se anunţă următorul caz inte­resant : Acum câteva zile căzuse a­colo o ploaie puternică, cu manifestaţiuni electrice. La un moment dat, trăsnetul s-a des­­cărcat deasupra unei case, fă­când o adâncă groapă în pă­mânt. După ce a trecut furtuna şi locatarii au venit la fața lo­cului, au făcut o descoperire surprinzătoare. In fundul groa­­pei, se afla un vas vechi plin cu monete de aur și cu dife­rite b­­uterii. Comoara valo­rează câteva milioane lei. A­­semenea trăsnete ar dori pro­­babil toată lumea !.. AMINTIRI DESPRE EMINESCU Cu prilejul desvelirii bustului de la Copou Să ne reculegem şi să vor­bim de Eminescu, în preajma dezvelirii bustului marelui poet, în grădina Copou. D. profesor dr. Mironescu îşi aminteşte unele precizări despre Eminescu, făcute de regretatul profesor Paul. Eminescu—spunea Paul, — nu se simţea la Junimea în largul lui. I se părea că Ju­nimea prefera pe Alecsandri şi Bodnărescu. Dar nu reac­ţiona, căci Eminescu era­ con­ştient de geniul său şi avea siguranţa că vremea îl va re­cunoaşte. Lui Eminescu îi plă­cea izolarea şi avea un unic prieten, de care nu se putea despărţi: Ion Creangă. D. Dimitriu, profesor şi artist, fostul conducător şi or­ganizator al corului metropoli­tan, ne spune:­­ „Abia sosisem în Iaşi şi urmau un curs de­­auto la Conservator. Dispunea­u de o voce plăcută. La o ce nonă religioasă, cântarea me­r­cut celor doi mari ne­miţi Eminescu şi Crea:: Intr’o seară au venit ....«Iu­dei, m’au luat de a - & ş m’am trezit la Bojdeuca lu Creangă. Am cântat o doină­­ da un bun pahar cu vin din vechea viţă moldovenească. Eminescu era adânc emo­ţionat. In picioare, rezemat de perete, asculta cu o rară sfin­ţenie, iar din ochi­­ curgeai lacrimi. Şi un timp, în fiecare seară la Bojdeucă, le cântam doina Şi Eminescu nu se mai sătura s’o asculte“...— DAN Eminescu la teatrul de la Copou La vechiul teatru de la Co’­po­u, juca pe vremuri un ar­tist de mare talent, Teodor Popescu, care era şi unul din­tre actorii favoriţi ai lui Emi­nescu. Era intr'o seară de toamnă pâcloasă. Felinarele cu gaz cari luminau pe atunci oraşul nostru, de ab­ia te făceau să vezi cum calci şi pe unde mergi. Elevii de liceu şi chiar cei din cursul primar, se în­­grămădeau Sâmbătă seară, când aveau învoire, la casa teatru­lui din dealul Copoului, cam pe unde est­e astăzi Universitatea. In una din aceste Sâmbete, ajungând la teatru, lumea ve­dea cam trei, patru sergenţi ţârâiau în piaţa din faţa tea­trului un om, care se sbătea în manile lor. Se auzia desluşit: „lăsaţi mă, vreau să privesc şi eu, ce a­­veţi cu mine?“ — Ai privelişte şi la comi­sie, îi tot răspundeau sergenţii. Dar, în acelaş timp, se opri o cupea — din acele luxoase şi frumoase cum erau la Iaşi —chiar în dreptul grupului şi din ea cobora un domn, care a început să strige la acei cari întindeau în toate direcţiile pe acel „necunoscut". — Lăsaţi!, daţi­ drumul... Voi nu ştiţi cine! ăsta... E Eminescu — Ştim noi, dar dacă e neastâmpărat. Ce-i de făcut. Nu poate sta lumea în teatru din pricina lui. Şi, scăpat d­e mâna sergen­­ţilor, dinpreună cu domnul care scoborâse din cupeu, îşi îndreptară paşii amândoi spre intrarea teatrului. Eminescu arăta mereu un volum.—Vezi, să fii cuminte, îi spuse dom­nul, lasă că ai să-mi vorbeşti mai târziu. — „Nu, nu, îţi spun că’i un dobitoc. Auzi, Ude, aşa mă supără", sfârşi Eminescu vor­bele lui neînţelese şi parcă vorbindu’şi numai sieş'... Intrară în teatru. Se aşezară toţi ca o corabie care se îneacă“,— trebuiesc judecate în raport cu sănătatea lui şi ser­surile în care se plânge el către prietenii lui „trebu­iesc citite cu toată rezerva cu­venită produsului unui om zdruncinat după cum rătăcită este şi declaraţia poetului către un prieten că merge cu pal­ton şi galoşi pe arşiţă, pen­­tru că n'are nici haine nici ghete". In dosar citesc o adresă a primăriei Constanţa pe care o redau în întregime: „Regatul României, Pri­măria Comunei Constanţa No. 4547 Anul 1887 luna Septembrie în 19 zile Dom­nule Primar, dl. I. D. Io­­nescu, artist dând în acest an banca întăia. Eminescu răs­fo­i mereu volumul pe care­ ţinea în mân­­e lui ne­rvoase Cortina se rădică, Emineseu tot întorcând filele cărţii, nu dădea nici o importanţă acto­rilor de pe scenă. Reflecţii!­ lui tari se amestecau cu glase actorilor. Lumea începu să­ ţistue. El însă rupea filă cu fii şi spunea şi mai tare: „do­bitoc, ce dobitoc“. Şi intor­cându-se spre cel alături d dânsul şi la cei din spatele lui le strigă: — „ei, mă rog, o zici de asta. Auzi dobitoc!“. Nimeni n'a înţeles nimic din actul I din drama „Veneţiana ce se reprezenta în seara aceia fiindcă d­ama ce se petrece­ în stat cu una din cele ma mari minţi pe cari le'a avu până acum neamul românesc era mai îngrozitoare decât ce de pe scenă iar la căderea cortinei după actul I, a fost amăgit să ieasă din teatru, scos iar în piaţî şi... luat de sergenţi spre co­misia I-a din Păcurari. RUDOLF SUŢU Sărbătorirea Marei, la Polonezi Ziua de 29 Iunie este la Polonezi Sărbătoarea Mărei şi e sărbătorită cu mult fast. Fie­care Polonez ţine să participe la ceremonia „Wianki“ (Cere­monia coroanilor). In seara acestei zile se formează cor­tegii de bărci împodobite cu flori, iluminate cu lampioane şi focuri de artificii, cu scopul de a lăsa, cu multă pompă, pe pe toate lacurile şi râurile din Polonia coroane de flori ce vor fi purtate de ape spre nord până’n Mare. Acest obiceiu este o veche tradiţie moştenită dela vechii Slavi, cari stăpâneau odată tot ţărmul de sud al Balticei. Astăzi sărbătoarea aceasta are la Polonezi importanţa u­­nei zile naţionale, pentru că numai datorită actualului lito­ral, ce-l are in stăpânire, Po­lonia îşi păstrează indepen­denţi. Portul Gdynia construit în ultimii 10 — 12 ani, este cea mai mare mândrie a Naţiunii Poloneze. In anul curent vor lua parte la Sărbătoarea mărei zece mii de bărci, cari se vor scobori pe Vistula până la Mare, dân­­du-şi toată întâlnirea la 1 Iulie la Gdynia. Acolo vor defila în faţa Preşedintelui Republi­­cei, din iniţiativa Legei mari­time şi coloniale, peste 50.000 de tineri, veniţi pe calea apei din toate colţurile Poloniei, aparţ nând diferitelor organi­zaţii sportive. Totodată se vor pune ba­zele unui mare fond naţional pentru apărarea litoralului pol­lonez. M. N.

Next