Opinia, august 1934 (Anul 30, nr. 8183-8209)

1934-08-01 / nr. 8183

Soluţia justă la problema pânii în oraşul Iaşi nu la ce avem câteva fa­brici de ţesături. Asta nu înseamnă ca negustorii de­­tailişti din localitate să-şi procure marfa numai de la aceste fabrici, iar primăria să tot intervie, — când la fabricanţi, când la negus­­tori — pentru evitarea spe­culei şi supravegherea ca­lităţii. In acelaş unghi poate fi pr­ivită problema pânii la Iaşi. De unde obligaţia ca pi­­tanii localnici să se apro­­vizioneze exclusiv de la mo­rile locale ? — ceia ce dă acestor mori o situaţie de monopol, cu putinţa de a plasa făina pe care o vor şi cu preţul care le place. De unde această situaţie ? De la felul scandalos cum se exercită la Iaşi pităritul. D­in consiliul municipal, d. dr. N. Cădere medicul şef al oraşului, a relevat că la Iaşi orcin se poate face patron brutal , chiar foşti negustori de cremă sau şi­returi de ghete, fără nici o pregătire specială. De ce ? D n cauza tembelismului autorităţii. Se dă orcul au­torizare de brutărie , fără respectarea cerinţelor sani­tare şi fără utilajul m­o■ dem. Aceste brutării pri­mitive şi lipsite de capital, lucrează prost şi sânt tri­butarele morilor locale. De­­aceia morarii dictează pre ţările, iar p­â­n e­a este proastă. Meseria de brutar trebue să fie de rangul prim şi să necesite capital. Să nu fie tolerată o bru­­tărie decât dacă e perfect utilată şi în concordanţă strictă cu regulamentele sa­nitare. Atunci ar dispărea ciupercăria de pitării de astăzi, şi ar rămâne la Iaşi vre-o zece brutării cum tre­bue. Ele ar lucra bine, ar avea dever mare şi s’ar e­­libera de tutela morilor locale. Marele brutar-capitalist ar avea putinţa să-şi pro­cure făina prunde din ţară, unde ar găsi-o mai bună şi mai ieftenă. Şi astfel am recăpăta la Iaşi o păne bună, la pre­ţul normal al zilei. Ar rămâne primăriei să supravegheze fabricaţiunea şi să evite încheerea even­tuală de carteluri spolia­toare. Asta poate fi adevărata soluţie a problemei pă­ci în oraşul nostru. De ce nu se încearcă ? Lr. Câteva note PREMIU Instituim u­n premiu... ...pentru cetăţeanul care va putea spune de la orice distanţă—ziua sau noaptea — cât arată ceasul din faţa gării Iaşi.. " DESTINDERE... După audienţa d-lui Vaida la Pa­lat, d-sa a declarat ziariştilor că în partidul naţ.-ţărănesc se simte o ten­inţă de destindere şi înţelegere. . .Faptul reese atât de evident din mărfuri­le de use de fruntaşii naţ.­­ţărănişt­i în afacerea Skoda—încât nici nu mai trebuia subliniat... H DE-A DEMISIA Eri s’a desminţit şi demisia d-lui Pascu Stanciu dela Primărie. ...Mă rog, pe mâine a cui demisie se mai desminte ?... NOX DIN TOATA LUMEA *------ ------------------­ Lecturile prefera­te în închisori.—La în­chisorile din America s’a fă­cut o anchetă asupra lecturilor preferate de către deţinuţi. Şi s’a constatat că cele mai cău­tate sânt cărţile care poves­tesc despre evadări din închi­soare ; apoi cărţile despre di­verse isprăvi criminale. Pe vremuri, deţinuţii citeau foarte mult piesele lui Shakes­peare ; astăzi nu le mai citeşte nimeni. In fine deţinuţii din închi­sori se ocupă mult cu exer­­ciţii caligrafice... Se vede că, în vederea viitoarelor plasto­grafii 1 Omagiu geografic. —Oraşul Bobriki din regiunea Moscovei, şi-a schimbat nu­mele în Stalinogorsk. Nu-i pentru prima oară că Stalin este imortalizat astfel pe cele geografică. Mai sunt încă vre zece localităţi care poartă fiumele dictatorului Rusiei. Ba chiar s'a dat numele de Stalin şi unui pisc din Caucaz de peste 6000 metri înălţime. Un nou Zaro Ag­a. In Brazilia trăeşte un negru numit Ribero, care pretinde că are vrâsta de 140 ani. Acest nou Zaro Aga se află acuma bolnav şi e în tratament la un sp­­al din Rio-de-Ja­­niero. JVegoţ cu lapte de fem­ee»—In Germania sânt unele prăvălii unde se vinde lapte de femee, pentru suga­­gacii care sânt alăptaţi cu bi­beronul. Numeroase femei aflate în şomaj îşi vând laptele, pentru suma modestă de 30 mărci pe lună (1200 lei). Iată unda duce criza ! Schimbare de sex. In Anglia, fetiţa Margareta Ilutchinson, în etate de 15 3-ai, a avut câteva accese da epilepsie. A fost internată în­tr'un spital şi supusă unui tra­tament mai îndelungat, până ce s’a lecuit. Insă, intre timp, fetiţa... s'a transformat în băiat, schim­­bându-şi cu desăvârşie sexul A fost o transformare natura­lă, care a uimit şi pe medici. $ (diei) lei exemplarul ABONAMENTE Lei 600 .... pe un an „ 300 .... „6 luni „ 150 ... . „ 3 „ ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI. — STR. LAPUȘNEANU 37 Ziar popular cotidian FUNERALIILE LUI DOLLFUSS imensa „piaţă a primăriei" din Viena, de unde a pornit impozantul cortegiu cu ră­măşiţele pământeşti ale canee­larului Dollfuss. Municipiul Iaşi fără comitet agricol Legea Camerelor de agr­cultură prevede pentru fiecare comună şi chiar pentru oraşe câte un comitet agricol co­munal compus din primar sau mai mulţi membr aleşi de că­tre colegiul agricol şi cari au de scop să reprezinte intere­se­­ agricole locale. Sunt or­­gane auxiliare ale consiliulu adminstrativ local pentru toa­te chestiunile agricole , or­­gane de execuţie ale Camerei agricole şi de aplicare a le­gilor de încurajare a agricul­turei. Iată dar atâtea scopuri de un deosebit interes economic —acum când economicul pr­i­mează. Şi nu se poat zice că o bună parte din populaţ­a Iaşului nu ar fi legată de im­portante interese agricole lo­­cale , ba chiar putem susţine că pe întinsa suprafaţă ce o o­cupă oraşul Iaşi, ar trebui să se poarte o deosebită grijă atât de inventariarea supra­­feţelor ce sunt destinate cuit­­urilor cu plante de interes economic, cât şi de o supra­veghere şi direcţionare a a­­cestor culturi, în scopul de a fi cât mai folositoare nevoi­lor de hrană ale oraşului şi a le da o direcţie cât mai tech­­nică şi mai spornică. Şi totuşi am rămas la Iaşi fără acest organ necesar pro­gresului econom­c. Şi cum? In ziua de 29 cor. urma să se aleagă 2 membri în acest com­­et agricol local. Dar prin­­tr’o năstruşnică interpretare a legii, s'au anulat toate candi­daturile la această alegere, sub cuvânt că legea spune că can­didaţii trebue să dovedească plata impozitului agr­col char în comuna unde candidează şi cum nici unul nu are pro­prietate în cuprinsul comunei Iaşi, n'a putut, se zice, întruni condiţiunea legei şi li s'au a­­nulat candidaturile... deşi co­muna Iaşi are însc işi peste 360 alegători în colegiul agri­­col­­ are proprietate de peste 4000 hectare terenuri in ju­rul oraşului şi de sigur mai multe sute de hectare în mi­cile parcele, grădini etc. ce sunt cuprinse înăuntrul ora­şului. Ei ! dar ce vreţi, s’a apli­cat strict legea, şi oraşul poa­­te să rămână şi fără acest co­­mitet agricol.­­ Iată un succes straniu al legii ! Reflectând asupra aceste afaceri, eu am dedus că şi cu această ocazie a triumfat po­liticianismul de care suferim... Aşa a fost interesul politic... Şi ce are a face dacă laşului îi lipseşte şi acest organ de încercare a progresului agri­col ? Doar laşul, slava Dom­­nului are multe alte lipsuri!..­­. Ti. 1 Meteorol­­ist agricol Viaţa pe pământ .. o simplă întâmplare ! Inginerul francez René Perrin a făcut cercetări recente asupra formaţiunii straturilor pământu­lui şi a repartiţiei mineralelor. Cu acest prilej, Perrin a stabi­lit următoarea constatare ciu­dată : In timpul răcirii globului pământesc, dacă stratul de mi­neral de fier ar fi avut o gro­sime mai mare numai cu un me­tru, ar fi fost destul ca să ab­soarbă tot oxigenul din atmos­feră. Şi atunci viaţa nu s’ar mai fi putut naşte pe pământ Globul pământesc ar fi avut soarta Lunii care nu-i „o lume moartă“, ci o lume unde viaţa n’a fost niciodată posibilă. Aşa­dar, toată v­aţa de pe pă­mânt e un simplu joc al Întâm­plării !­­ „Opinia“ face abona­mente pentru orice staţi­­une balneară sau clim­a­terică din ţară cu 50 lei. rasnis si o precizare (Sărbătorirea l­­ui Dr. D. Angelescu) Intr'un număr recent al zia­rului „Opinia", subtitlul ,,Po­lemică între învăţători“ (în chestiunea sărbătorirei minis­trului instrucţiunii) d­l V. T. Maximovici, care se intitu­lează învăţător ieşan, îşi per­mite luxul să ceară socoteală şi să ameninţe chiar pe d-1 D. V. Toni, preşedintele A­­sociaţiei Generale a învăţăto­rilor din România, pentru fap­­tul că Asociaţia Generală n’a aderat la sărbătorirea din 29­ulie c. a d-lui ministru dr. C. Angelescu, întrucât, în prezent, nu se află în localitate d-1 C. Pla­ton, preşedintele asociaţiei în­văţătorilor ieşeni şi nici d-l Gh. Ch­iriţescu, membru în Comitetul central al asociaţiei generale... şi cum în acelaş timp, cele scrise de acest domn Maximovici, nu pot ră­mâne fără un răspuns imediat, subsemnatul, în calitate de membru în Comitetul asocia­ţiei ieşene şi secretarul ei, mă simt dator a răspunde d-lui Maximovici şi a face în acelaş timp şi o precizare în această chestiune. Dacă cumva ar fi cazul să se găsească cineva căruia să nu-i placă atitudine Comitetu­lui central, prin d­l D. V. Toni, fie că nu-i convine sau că n'a înţeles o, indicat să răspundă la aceasta, nu este d-l Maximovici, ci colegul Gh. I. Agafiţei care atâta timp cât a existat o problemă a învăţătorilor fără post, a avut calitatea de preşedinte al regionalei Moldovei a ace­lei asociaţii. — Ori D-sa n‘a fa­­cut aceasta, întrucât şi dânsul a considerat că nu este la timp această sărbătorire şi în urma discuţiei avute cu pre­şedintele asociaţiei ieşene şi cu subsemnatul, a comunicat in scris acelui domn C. Da­mian ca să se pună in legă­tură c­­ d-l D. V. Toni. D-l Maximovici nu face parte dintre învăţătorii ieşeni şi nici dintre cei de la Bălţi, unde a funcţionat până în prezent. D-sa ştie de ce nu mai este şi noi nu voim să divulgăm acest lucru. Deci, D-sa nu poate pole­­miza cu Toni, atâta timp cât nu mai este învăţător. Şi apoi chiar dacă ar mai fi, se cuvine din partea D-sale, mai multă cumsecădenie faţă de preşedintele nostru care a luat sub scutul D-sale lupta ce s’a dus pentru cauza dreaptă a învăţătorilor fără post. In lupta de revendicări în­­văţătoreşti, atunci când spui cuvântul—Toni—vezi înaintea ochilor un uriaş şi o enormă stâncă de granit, gata să în­frunte oricând orice uragan şi orice intemperii... şi care nici odată nu s'ar putea coborî, să discute cu acei ce însă nici n'au ieşit din găoacea lor. Dar, — „Grădina Domnului este mare“—şi n'ai ce să-i faci! Aşa a fost voia Lui! Şi acum o precizare. Comitetul Central al Aso­ciaţiei Generale a învăţătorilor din România, a hotărât şi a sărbător­it chiar, în ziua de 1 Iulie­­, în Capitala ţării, pe d-l dr. C. Angelescu, pentru tot meritul ce-l are D-sa şi recunoştinţa care i-o dato­rează invăţătorimea, întrucât la această sărbătorire n'au pu­tut lua parte decât numai co­legii din Bucureşti şi eventual şi unii din jud. Ilfov precum şi dintre acei ce întâmplător se găseau în trecere, în acea zi, prin Capitală, tot Comite­tul Central s-a gândit că răs­plătirea morală a marelui om al şcolii dr. C.­­ Angelescu trebue să se dea de întreabă învăţătorime din ţară, şi atunci a hotărât, ca această sărbăto­rire să se facă în mod oficial şi de către întreaga învă­­ţătorime a ţării, cu ocazia Congresul General de pe ţară, care va avea loc în zi­lele de 8, 9 şi 10 Septem­brie în acest an, la noi la Iaşi. Aceasta a fost anunţat de către Comitetul Central prin „Pagina Invăţătoru­­i“ din zia­rul „Curentul“ şi a fost anun­­ată şi de către noi prin re­vista noastră „Vremea Şcolii", de la Iaşi. Dacă înre timp, s-au găsit anumiţi domnişori, care să se grăbească şi să nesocotească hotărârea Comitetului Central, de aceasta nu este vnovat Toni, ci acei cari practică sportul pescuirii. Toni nu-și putea lua răspunderea unei sărbătoriri a marelui ministru. (Continuare în pag. II-a) Germania se aşteaptă o iz­olare desăvârşită Activitatea regimului hitle­rist a dus la o complectă i­­zolare, politică şi morală, a Germaniei. Se mai prevede însă că Reichul va rămâne izolat şi din punct de vedere economic. Deacria germanii iau măsuri in consecinţă, pregătindu-se a-şi or­ganiza viaţa exclusiv „prin ei înşişi“. In ziare apar apeluri către industriaşi, invitându-i să e co­­misească cât mai mu­t mate­rile prime. Se dau sfaturi, a­rătându-se că o serie de pro­duse care au fost întrebuinţate pot fi utilizate din nou, în urma unei transformări chi­mice , cum sânt de pildă : ca­uciucul, s­oiul pentru ma­şini şi motoare, lâna, cosito­rul, oţelul, etc. Iată o atmosferă asemănă­­toare acelea din timpul războ­­iuluii. Oare unde se va ajunge? la Cifra Regală După constituţie, Regele este şeful suprem al armatei. Ofiţerii, formând o unitate cu Şeful Suprem, deţin o par­te, ori­cât de mică ar fi, din puterea şi Majestatea Regală. De aceia îşi împodobesc chi­purile cu Ci­fr. Regală. O mai poartă şi elevi din şcoala militară. Nu pricep însă ce caută Cifra Regală pe şapcele reze­­tei or de la trăsurile primăriei. Im­pare o mica necuviinţă, Savel Grosu Cetiţi Ultima MERCURI 1 AUGUST 1934 BINI II PREMII GRATUITE 0. 1 . 5 OPINIA De câtva timp în Europa civilizată, asasinatele politice se înlănţuesc cu o fatalitate necruţătoare. Preşedintele Franţei Doumer a fost omorât la o solemni­­tate; primul ministru român, I. G. Duca, a fost ucis pe pe­ronul gării Sinaia; ministrul de inte­re al Poloniei a fost a­asinat în plină stradă, iar acum, Cancelarul Dollfus al Austriei a fost terorizat şi ră­pus chiar în palatul presiden­ţial, în timp ce avea loc acolo un consiliu de miniştrii Scena s-a petrecut repede şi cu exactitate, ca în filme. Un grup de 144 de terorişti travestiţi în hainele armatei regulate, pătrund înarmaţi, în 4 camioane, în curtea palatu­lui presidenţial, ca î n curtea unei săli de dans; desarmea- ză garda, scot în curte şi fac inofensivi pe cei 500 de func­ţionari, arestează pe membrii guvernului, iar un grup, o po­teră de 12 naţional-lass.*!.. —adică o duzină de gangsteri, de bandiţi moderni, îl urmă­resc pe cancelar din cameră în cameră, ca pe un borfaş de rând, şi-l ucid mişeleşte... Un şef de guvern, în a­miază mare, în palatul presi­denţial al Vienei, fără de a­părare, de parcă ar fi fost în mijlocul mării în timp de fur­tună !Armata ţării, poliţia, siguranţa, cum de lipsesc oare tocmai în ceasurile cele ma grele ? !... Dar, ce e mai grozav şi mai monstruos, e faptul, că i s-a refuzat cancelarului ajuto­rul med­ial şi asistenţa unui preot, pe care l-a cerut insis­tent, căci era cu sufletul la­­ gură... Ei bine, cei 12 monştri­­ înarmaţi, nu i-au acordat mu- [ ribundului nici măcar această­­ ultimă şi supremă mângâiere, care se acordă şi celor ma odioşi criminali înainte de a­­ se prăbuşi ghilotina peste ne­mernica lor fi­nţă... Dollfus n'a­­ avut parte de un Samarineanl milostiv în clipa când sângele [ său de martir îi ţâşnea dini rănile deschise... Bunul creştin, Doll­uss, n'a putut să-şi uşu«­­reze sufletul înaintea morţii,­­ spovedindu se în şoaptă. N’ai putut primi Sf. împărtăşanieiI din mânile preotului, ca orice| creşt­e, bun fiu al Bisericii!.. .'ndoit de amare şi grozav del dureroase trebuie să fi fosti ultimele lui clipe! Ba, abatele! Hartmann din mănăstirea Fran-| cistanilor, a declarat că pre-­ mierul Austriei, ar mai fi fost| și maltrat­­ de asasini... Crima împotriva unui alti mare bărbat de stat, s’a să-| vârşit. Comentatul ei nu va| înceta așa curând. Ce bine ar fi însă, dacă aceste asasinate nu s'ar uita atât de uşorii Şi, mai ales, dacă cei ce con­duc astăzi destinele popoare-­ lor, ar trage din ele un moc serios, învăţămintele ce se im-­ pun, pentru curmarea acestui rău endemic, în folosul păcei­ obşteşti... NOTE Asasinatele politice Pr. N. HODOROABA DIN TEORIA LIMBEI Sufixul — „aiuM De câte ori am scris în ma­terie de limbă, am accentuat ideea că, in genere, greşelile care se fac, nu sânt rezulta­­tu unui plan, a unei ambiţii ca să aibă cineva sistemul său, pe care să-l impună printr'un uz îndelungat şi să aibă glor­i­a de şef de şcoală. De o­­b­ceiu greşelile se fac din ne­ştiinţă şi mai ales din graba de a termina un lucru înce­put, fără aprofundare, ceea ce necesitează trecere de timp şi la mulţi timpul este monedă. Nu demult am cetit, într'un ziar de mare tiraj, un fel de studiu, în care se afirmă că sufixul t­ăiu, este un sufix mort, adecă a servit o dată la formarea cuvintelor dar în­trebuinţarea lui s'a fixat nu­­mai la câteva cuvinte şi se ci­tează cuvintele călcăiu, că­­pătăiu, înlăiu, toate moşte­nite din limba latină. Autoru, din grabă, face o confuzie şi de aceea ajunge­a ideea de sufixe moarte. Aceste trei cuvinte se termină cu silaba­d­ăiu cum se ter­mină şi cuvântul budăiu, care au­e de origină latină ; dar pentru ca o determinare sâ fie sufix, trebue ca elemen­tul la care se alipeşte să fie un cuvânt cu un înţeles. Aşa, în cuvântul lăptos, terminaţia D­OS este sufix, pentru că izo­lată, rămâne primul element în care se vede o formă mo­dificată a cuvântului lapte Dar ce ne rămâne din cuvân­tul călcăiu, dacă înlăturau finalul t­ăiu ? De asemenea în vorbele întăiu şi buddiu. Doar în ultimul cuvânt n'an avea pre enţia să intrev dem., cuvântul Buda ! Se poate că aceste t­rei­naţiuni au fost sufixe în limba latină şi aşa s’a format din caput-capetaneum,din ante antaneum, dar aceste cuvinh formate cu suf xul-aneum, au intrat formate gata in imbs română, cu elementele forma­tive complect închegate, în cât nici pe depa te nu iî mai pu­tem separa ca pe e­ementeu din lăpteos, năs­os, os­os gust­os. Aşa că terminaţiunea ăia nu mai este un sufix ii limba română şi deci nu poah fi nici viu nici mort. Este o terminatiune ca oricare al­b care a fost o dată sufix îi limba la­ină şi probabil că, îi timpul din urmă, nici în a­ceasta limbă nu se mai inţe­legea că vorba capetanem­ este formată de la caput ş­antaneum de la ante. Dealtfel, aceste explicaţiun sânt de domen­ul pur teoretic şi este de mirare că acelaş zia­r a găsit cu cale să publice un aticol intitulat: scrierea formelor conjuncte prono­minate, din care ar fi folosi mult şi el şi altele, care scriu dă’mi, i‘am­, i’am, ’l-am, ’i-am s-a dus, m-am dus, ți se pare răsboi, sunt, copi, nimeni, pen­t­u care un elev din clasa I nu poate trece în clasa următoare In ştiinţă nu e ca în poli­­că; valoarea şi prestanţa u­nui om nu se determină după aportul de amici, care îl râdi­că pe scările templului, de unde vrea să radieze sublima sa persoană. Ştiinţa este in­trisecă şi urmăreşte binele altora, iar nu al său prop­riu Această lipsă de discerman este regretabilă şi face imp­a­ibilă, în spec­e, clarificare unor stări de fapt, care înfun­dă tot mai mult limba, ce mai scump patrimoniu ce ar un popor. Aici nu se încap sentiment şi nici stăruinţă pen­tru sau contra. Ştiinţa est rece ca lespedea de la armur ,­ duşmanii ei, perfizi şi inte­resaţi, nu găsesc trecere d cât la ignoranţă şi inconştienţi V. C­RE.

Next