Opinia, mai 1935 (Anul 31, nr. 8413-8438)

1935-05-01 / nr. 8413

La o recenta şedmp a asociaţiei ceferiste „Staţia" din tocanitate, s’a luat în discuţie problema«,, lipsei de personal la căile ferate. Direcţiunea C. F. R-ului a redus personalul (cel inferior, evident) la un minimum scandalos, din care cauză serviciile suferă. Mulţi directori şi inspectori, puţini acari, frânări şi paznici,iată care a i pe semne deviza direcţiunii respective. Ceva mai mult, direcţiunea C. F. R-ului intenţionează să împartă reţeaua in două categorii: una, principală, care va cuprinde liniile din jurul Bucureştiului; şi alta, secundară, pentru tot restul ţării. E de aşteptat prin urmare ca din clipa în care proectul acesta balcanic va deveni fapt împlinit, să se facă noui reduceri dureroase şi dăunătoare bunului mers al trebuilor C. F. R-ului. Se înţelege, tot printre acarii, frânării şi paznicii din gările.., secundare din gara Iaşi, de pildă! Dar onorabila direcţiune a C. F. R-ului nu vrea totuşi ca serviciile să sufere din pricina măsurilor ei egoiste. —Slujba e slujbă—li se repetă mereu acarilor şi frânărilor din gările, aşa zise secundare. Nu strică deci ca aceşti bieţi slujbaşi să lucreze 24 ore fără întrerupere. Dacă nu le convine sistemul, n'au decât să renunţe la slujbă. Şi frânării se execută, muncesc ca robii, îşi năruie sănătatea—totul pentru ca directorii şi paradirectori să poată incasa lefuri grase, iar colegii lor, frânării din Bucureşti să poată beneficia de un regim special de favoare. Şi iaca aşa se întâmplă ca in timp ce atâţia cetăţeni lihnesc de foame, fiindcă n'au unde munci, alţi cetăţeni să fie siliţi să muncească 24 ore fără întrerupere, în schimbul unei veribuţii de mizerie. L L. BASARABEANU Din toata lumea i oraşul vagabonziior9. — Madridul, capitala Spaniei, este considerat astăzi oraşul cu cei mai mulţi vagabonzi. Numărul lor se ridică la peste 25 mii. Dintre aceştia 9 mii sânt organizaţi într'o mare asociaţie şi ţin .La fiecare an câte un congres. Anul acesta congresul vagabonzilor din Madrid a avut ioc in prima zi de Paşti, pe un joc viran dela marginea oaşului. O casă de cinema a flmat scenele acestui congres interesant. Vagabonzii s'a Împărţit in două mari grupe: tinerii şi bătrâni. Cei tineri şi-au luat obligaţiunea de a fecă tot posibilul să ajute pe cei bătrâni, care nu mai pot vagabonda. Deasemenea s'a hotărât să se acorde sprijin şi femeilor din organizaţie. După cum se vede, vagabonzii sunt cavaleri. • “Papagal condamnat la moarte. — Un cofetar din Atena, fost veni* zelist, avea un papagal pe care îl învățase să spue cuvintele : „Trăiască Venizelos“ După revoluţia recentă, cofetarul a renunţat la politică şi a încercat să desobişnuiască pasărea de a mai rosti acele vorbe. Sforţarea insă a fost zadarnică; papagalul continua să strige: „Trăiască Venizelos". Aflând despre acest lucru, adversarii d*lui Venizelos s-au adresat tribunalului special, care a condamnat pasărea la moarte. Papagalul a fost împuşcat cu un glonte de revolver. * Case din gunoi.— Un chimist german a reuşit prin diferite procedere chimice să fabrice din tot felul de gunoaie, un preparat "ce ţine loc de cărămidă. Cărămizile făcute din gută , sânt bineînțeles foarte ieftine şi se plasează în număr considerabil. In Germania s'a şi început construirea unor case, cu acest material obţinut din gunoaie. In felul acesta, şi gunoaiele ajung la preţ. Dansul şi diversul — Femeia trebue să fie ascultătoare în căsnicie! Aceasta este prima precedere din legea japoneză. In baza acestei condiţiuni, un aristocrat din Tokio, a cerut desfacerea căsniciei , modern, blrbetul vizita localurile de petrecere, unde dansa aproape in fiecare seară. Nevasta Insă, refuza să-l însoţească întrucât nu-i plac dansurile. Soţul s'a adresat justiţiei şi a obţinut divorsul. Cazul a provocat discuţiuni, dat fiind că femeia in cauză era un model de virtute. Dar legea e lege. Tribunalul1 a trebuit să admită diversul, dat fiind că nevasta n'a fost ascultătoare și in ce privește dansul.______ O porţiune de Mare vânduţi unei societăţi americane O societate petroliferă din Statele*Unite, a cumpărat o porţiune mare din golful Mexic. Şi iată în ce împrejurări :* In acel golf se aflau in urmă cu ani, câteva insule bogate in isvoare de petrol. In urma unui cutremur de pământ, insulele au fost acoperite de valuri şi se găsesc astăzi la o adâncime intre 10-12 metri. Foştii proprietari ai insulelor au vândut acum porţiunea respectivă de mare, pentru suma de 4 milioane şilingi, adică 85 milioane lei. Societatea petroliferă va face instalaţiile necesare de sondaj, spre a pompa petrolul din insulele submarine. Citiţi zilnic Opinia Spiritul militarist al vremiiD. Juttu Maniu Innele şcoli din Rusa, s'au introdus cursuri practce de instrucţie militară. Fetiţe ş băeţi, la o vrâstă destul de fragedă, sunt învăţaţi să mânuiască puştile. Joaca naivă a copiilor este înlocuită prin jocul periculos al armelor. Trist aspect al vremii!seul Spiritul militarist se răspândește tot mai mul. Un exemplu viu il ilustrează elinostru. Mormîntul lui Pinait Istrati Oraşele s’au fălit întotdeauna cu cetăţenii lor iluştri. Unsprezece cetăţi greceşti din antichitate susţineau că Homer ar fi văzut lumina zilei între zidurile lor. Iar Parisul a considerat întotdeauna ca o supremă glorie faptul de a a- trage şi de a reţine până în momentul morţii pe gânditorii, pe scriitorii şi pe artiştii francezi sau chiar strănn. Simpla menţiune în dicţionar: „...născut la Ferré sous-Jouarre,... mort la Paris“ este un indiciu pentru orice parisian, al puterei de cucerire morală a Parisului. Şi totuşi ce poate fi mai inşilător decât aceste indicaţii de naştere şi de moarte, mai ales in timpurile noastre când copilul se naşte într'o maternitate şi omul moare într'un sanatoriu, locuri ce pot să n'aibă nimic a face cu habitatul obicinuit al familiei şi al celebrului muritor. Trebue aşa dar să ne înţelegem asupra condiţiilor în care gloria unui om ilustru se resfrânge asupra unui oraş care l-a văzut nascându se sau murind; este nevoie să existe o comuniune veritabilă şi profundă, să existe o liliaţiune sau, cel puţin, o adopţiune. Numai ţinând cont de asemenea criterii, vom şti să discernăm că Alexandru al Iugoslaviei este un mare bărbat al ţării sale, deşi indicaţiile terminale ale biografiei sale arată o legătură pur iluzorie cu alte regiuni din Europa (spre ex.: mort la Marsilia). Aceste reflecţii ne sunt suggerate de modul expeditiv in care Bucureştii au pus stăpânire pe rămăşiţele lui Panait Istrati. In Bucureşti, după cum se ştie, lipsesc mormintele celebre, in tot cimitirul Bellu, între sutele de mii de sepulcre, abia dacă atrag atenţia 23 (intre acestea al iesacului A. D. Xanopol), restul aparţin familiilor mai mult sau mai puţini cunoscute ale Capitalii care n'au avut cinstea să dea naştere la barbaţi prea iluştri. Să fi fost oare din acest motiv că unii persoane din anturajul d-nei Istrati au sfătuit-o pe aceasta să-l ulimeze pe soţul ei la Bucureşti ? Mai mult decât probabil. Se iveau dificultăţi: Panait Istrati n'a avut nimic consun cu Bucureştii; el s'a născut la Brăila, a hoinărit lumea întreagă şi, acum în urmă, înainte de a se inbolnăvi, manifestase dorinţa faţă de prieteni de a-şi înjgheba un cămin in împrejurimile Iaşului. Totuşi, au răspuns insinuanţii sfătuite, Istrati a murit în Bucureşti, astfel că acolo i-a fost ultimul domiciliu. Şi mai era o dificultate: Istrati a cerut să fie înmormântat lângă mama sa. Nu face nimic, au replicat meşterii expeditivi, asta nu însamnă că a cerut să-i fie dus corpul la Brăila, dacă aducem osemintele mamei lui Istrati la Bucureşti, se cheamă că i-am împlinit ultima dorinţă. Întocmai. Şi iată cum Bucureştii l-au încetăţenit postum pe blândul scriitor cu titlu. N. D. PISTELE IN IUI HO. SERIA 60-a Premii Gratuite OPINIA ii1,111 "filliiH'AiV’i two? ti 0nl^0TwffnKv* DEVIZA: La seria aceasta câștigul cel mare va îi al meu. şi „forţele oculte». La congresul general naţ.-ţărănesc, d. Iuliu Maniu şi-a menţinut în întregme cunoscuta d-sale atitudine in aşa zisa „chestie constituţională“. D. Maniu a amintit de împrejurările in care a fost silit să plece de la guvern şi să cedeze locul d-lui Vaida, împrejurări care au determinat adversitatea gravă dintre cei doi fruntaşi ardeleni. Rememorând întâmplările de atunci, d. Maniu a vorbit despre „forţele oculte şi exponenţii ei din fruntea serviciilor publice*. Dar ceva mai caracteristic, D. Maniu se menţine şi astăzi, pe acelaş plan, exprimându-se în felul următor: „...o guvernare rodnică a fost zădărnicită prin acele forţe oculte a căror înlăturare o pretindeam atunci, la timpul său, şi care şi astăzi ating atît de grav interesele ţării, şi care trebuese numa decit înlăturate“. Prin aceste cuvinte, d. Mania delimitează precis tactica d-sale de tactica d-lui Mihalache. Şeful partidului înţelege o atitudine maleabilă, în scopul venirii la putere , — iar d. Mania vrea intransigenţă, pe chestiuni de principii constituţionale. Nu ştim dacă d. Mihalache va reuşi lesne să vie la putere, dar e văzut că deosebirea de tactică va duce la o încordare de raporturi cu d. Maniu, — așa cum mai inainte s’a produs încordarea și apoi ruptura Maniu-Vaida ». DISCUŢII Un caz de barbarie care dovedeşte cât suntem de îmapoiaţi ! la Joia Mare, dimineaţa, trecând pe strada Păcurari, am văzut un hormalău urcat într'un salcâm, stricând cuiburile cioareoi. Cădeau puişorii pe jos şi, cu ciocuşoarele căscate, mai mişcau încă!!. Câţiva copii priviau curioşi, mai la o parte şi primiau... lecţie de... bună creştere!?.. Nişte trecători şi un sergent de stradă priv au şi ei indiferenţi la această...vitejie... Indignat peste măsură, am oprit ticăloşea,am obligat pe vrâstnicul huigan să se dea jos şi l-am mustrat: —„Creştin eşti d-ta ? Ce fel „de inimă ai? Cmni se poate „ca în Joia Mare, ln Săptă„mâna Patimelor, să faci ase„menea barbarie?! Uitărie, „bietele păsări, cum se vai„cără, cun cârâie şi se zdro „besci ia gândeşte puţin: „cum ţi-ar veni, dacă nişte „barbari ca d*ta ţi-ar sparg? „casa — cuibul d-tale— ţi*ar „arunca afară copiii şi pe cel „din leagăn, ţi i-ar zdrobi o„morându-i ?! Dac ai avut de „gând şi te lasă pustiea de „inimă să săvârşeşti aşa faptă „urâtă, de ce n'ai făcut-o a„lungând păsările atunci, când „; ba Începeau a rupe cu cio* „cui, şi a-şi aduna cu hărnicie şi atâta trudă şi greutate „crenguţe, paie, piepe, dar „acum? Nu te doare putce* „sau de inimă ? Să ştii că „te blestemă bietele păsări în „în cârâitul lor, şi să nu dea „D-zeu să se prindă blestemul „de tine, precum s’a prins de „unii, in alte daţi !“ S'a ruşinat bruta şi s'a dat jos din copac, încetând cruzimea.* Mai an-târţi, s'a pornit în mod oficial o astfel de campanie barbară împotriva cioarelor. Am văzut şi atunci, ca şi acum, cât suntem de răi la inimă şi de înnapoiaţi ! Puţini ştiau că mândra perlă a României, strălucitul port al Constanţei, era să fie şters de pe faţa pământului. Aici, pe frontul acesta, neîntrecut in sălbătăcie şi măcelărire, au luptat vitejeşte între alţii, generalul Tarnoschi şi colonelul Dumbravă. Numai mersul trenurilor spre Moldova, mai dădeau iluzia unei postilităţi de eşire, de salvare dar rănindu-sa treptat treptat şi acestea, şi reducându-se la trenuri,curiere şi maşini izolate de încercare,,, a căror soartă depindea de puterea de rezistenţă a frontului moldovenesc, se înţălege că toată nădejdea de izbândă, se îndrepta într acolo. Când într’un miez de noapte cătrănită şi ceţoasă, un vuet surd ca de cutremur, înainta în văzduh deasupra Badalanului, scoborându-se pe Adevărat, nu-s frumoase la privire cioarele —stăncuţele»« mai frumuşele—, dar mix’un oraş murdar ca al nostru, plin de glod, de praf de şi tot felul de murdarii, cioarele fac un bun serv cm de higiena, adunând şi curăţind mo taciunile, cojile, resturile de mâncare şi tot felul de murdării ce, în necivilizaţia noastră, se aruncă in stradă şi Dezeu ştie de se mai ridică şi esmi se ridică, mai ales la periferie ! Dacă Iaşul ar fi un oraf curat ca cele din Apusu Europei, cu toate străzile bine Pavate, asfa tat?, spălate noaptaa — lucru ce s'ar putea face de minune, cum este aşezat pa povârnişul dealurilor şi dac ar avea apă deajuns— ei, atunci ar fi senzabila şi poate necesară alungarea cioatelor; îesâ şi atunci operaţia aceasta ar trebui să se facă în mod civilizat. Dar ce să ne mirăm că se săvârşesc asemenea fapte sălbatece asupra păsărilor şi animalelor, când se practică şi se săvârşesc grozăvii asupra oamenilor. Sunt aproape două mii de ani, de când blândul Mântuitor fiul a fost răstignit; două mii de ani de când Biserica Creştină propagă bunătatea, dragostea, pacea , dar inima şi simţirea oamenilor au rămas tot sălbatece, barbara lipsite de îndurerare, de milă, de compătimire, de oleacă de bunătate. Se mănâncă om pe om, popor pe popor şi tocmai asupra păsărilor, animalelor şi celorlalte vietăţi să nu se năpustească r£u atea oamenilor?! Mai nule bune şi miloase —noroc că tot se mai găsesc şi de acestea pe ici, pe colo— nu numai că nu pot face fapte crude, condamnabile dar, in Ca.itinuara in pagina ii-a Continuara tn pagina ii-a rairi ne «sie Bombardarea Galaţilor 19 1 b — Vijelioasa înaintare a trupelor noastre pe plaiurile ar*deieneşti se potolise , iar în locul vagoanelor încărcate cu oştire înflăcărată, în sunet de tamfare şi urale delirante, veneau acum de pe fronturi vagoanele sanitare, tixite de răniţi, îndrumate spre centrele adăpostite de bătaia focurilor artileriei vrăjmaşe ; —veneau aducând cu ele mâhnirea in sufletele slabe, şi revolta şi îndârjirea în sufletele tari şieroice. Veneau de a valma ofiţeri şi soldaţi străpunşi de baionete şi de gloanţe care tot mai variat şi mai caprimincios spărcuiserâ carnea şi oasele lor tinere. Cel dintâi ajuns pe patul spitalului, mult înconjurat de cele mai devotate îngrijiri,— şi înfăşurat în simbolica pânză a unui mare tricolor, fu aşezat între coroane de nori şi ce frunze, în odăiţa din fundul ogrăzii, de unde cu toată pompa cuvenită eroilor, fu condus un sunet de trompetă la locaşul de veşnică odihnă. In afară de gravele cazuri de cangrenă, şi de tetanos,— mai toate celelalte, cu amputări de braţe şi de picioare, se vplecaseră, — făcând loc altora, pe când glorioşii era-Autorităţile sovietice au fost mai Se ştie că autorităţile so- vietice întreţin o propagandă antireligioasă. De obiceiu, în preajma sărbătorilor de Paşi, această propagandă era mult intensificată, poporul fiind îndemnat să renunţe la prăznuirea sărbătorilor. Uneori se recurge chiar la mijloace violente împotriva credincioşilor Anul acesta se constată insă o schimbare a situaţiei. Auorităţile sovietice sânt mai îngăduitoare decât în ani trecuţi şi propaganda anti-religioasă este mult mai redusă. Aproape in toată Rusia, credincioşii n'au mai găsit prediciaţi, erau trimeşi in refacere, ca mai apoi să fie retrimeşi pe fronturile ameninţate de ofensiva năprasnică a duşmanului, în timpul defecţîunei armatelor putericului aliat vecin. De aici, din acest spital, instalat în impunătoarea clădire a Maicelor, a eşit vindecat Generalul Olteanu, — de aici a scăpat ca pr'n minune magistratul Gheorgh Muntesnu; de aici s’au dus şi s'au împrospătat multe trupe, datorită minunatelor îngrijiri medicale şi devotamentului neţărmurit al călugăriţelor franceze şi românce. Dar năvala răniţilor şi mai ales varietatea unităţilor de la care veneau, evidenţiau motivul echivocităţii comunicatelor, tot mai rare şi mai sumare , — pe când întunericul ce se întindea asupra oraşului prin tragerea obloanelor şi reducerea luminilor, prin Îngăduitoare decit mulţi ani cele din trecut In ce priveşte serbarea Paştelui. Nu s'au mai aplicat măsuri restrictive şi nici pedepse. Deasemenea nu s'au mai organizat procesiuni anti-religioase, pentru ironizarea creştinismului. Autorităţile sovetice au renunţat la această campanie, întrucât şi-au dat seama că nu a avut efectul dorit în anii trecuţi. Sovietele aşteaptă să dispară generaţiile bătrâne, care formează massa mare a credincioşilor, spre a rămânea nouile generaţiuni crescute la şcoala ateistă, imbrobodirea felinarelor, cu zălvanic albasru, şi mai ales, ordonanţele crastice privitoare la circulaţie şi la convorbire, începuseră a încreţi frunţile şi a strânge inimile lămurind extrema gravitate a situaţiei. Puţini aveau cunoştinţă de ocuparea Bucureştilor, de a celorlalte oraşe care căzură rând pe rând în manile armatelor de ocupaţie, că avioanele şi zepellinile duşmane pluteau trufaşe deasupra întregului teritoriu muntenesc, şi că vrăjmaşul de la sud, sprijinit şi încadrat de oştire germană, se năpustise cu îndârjire, obligându-ne la o înverşunată defensivă la hotarele Dobrogei, petru a ne slăbi rezistenţa—pe frontul Carpaţilor. Puţii ştiau că frumoasa regiune dobrogiană devenise teatrul unui îngrozitor măcel, încetul şi desprinzându-se într’o uriaşă pată neagră, care tot creştea conturându-se, tim ca o mare uzină cu multe motoare, vuind din ce în ce mai puternic şi mişcându se greoaie la o oarecare înălţure deasupra gării întunecate şi mute. Un vâjâit groaznic şi o formidabilă detunătură cât zece trăsnete laolaită, făcu să se cutremure din temelie toate mprejurimile. Glamurile şi ferestrele fuseseră sfârămate in ţăndări la multe case şi sute de pietre mari cubice, fuseseră zmulse şi asvârlite Ia mari depărtări, până şi pe &* coperişuri. Ajunseseră până şi deasupra caselor noastre părinte^ din str. Lascar Citargiunc dormea singur-singurel, bătrinul meu tată !