Opinia, mai 1936 (Anul 32, nr. 8718-8742)

1936-05-01 / nr. 8718

A II III XXXIII Mo. 8718 Ab­ON AMENTlc pe un an 6 luni Lei 350 ... . . 180 ... . . 90...............................3­2 1000 . . Instituții publice ATELIliRELli TIPOGRAFICE IAȘI. — STR. LAPUSNEANU 37­­ Redacția 361 Telefoane­­ Administrația 394 9 Serviciul de^cante 3 l­ieu 367 Ziar popular cotidian Criza liberală şi situaţia politică anormală Criza din part­iul Libe­ral e foarte primejdioată pentru dezvoltarea noi - reală a vieţii publice ro­­mâneşti. În primul rând trebue să observăm că această criză se desfăşoară în si­tuaț­iune anormală. Acest „anormal“ e constituit de faptul că partidul e men­­ţinut la putere. Când un guvern e dezar­mat de partidul de la care emană, şi când înlăun­­tril partidului se produc convulziuni de proporţia celor ce vedem astăzi la Uaerali,­e necesar şi lo­gic ca partidul să treacă la opoziţie, spre a-şi re­iine unitatea şi liniştea. Totuşi, particul­e meniio­rat la putere, fără nici u­n profit, ba chiar cu pa­gubă in ce priveşte condu­cerea trebilor obşteşti. Căci in­ certurile de astăzi, ca­binetul liberal nu mai are libertatea de saint să se devoteze operei de guver­nământ. Pentru moment, se pare că factorul în drept nu gă­se­şte o formulă de succe­siune, şi de aceia se pre­­lungeşte existenţa guver­nării liberale, în situaţiuni cu totul anormale. Şi dacă răfuiala liberală se prelungeşte şi se agra­vează, din pricină că par- Uda Tătărescu e tare prin prestigiul puterii, în pri­mejdie ca partidul să si spargă și apoi să se macine in svîrcoliri sterpe. Insă o asemenea eventu­alitate, — adică o slăbire profundă a unui marș or­ganism care reprezintă ca­drul de manifestare a în- tregei burghezii romînești, —ar da drumul curentelor nesănătoase care ar pri­mejdui grav dezvoltarea normală a societății romi­­neşti. Deaceia se impune tre­cerea imediați a liberat­or în pr­rzpire. X. Speculă, fără frică Şi ruşine Hotărât lucru, ia iaşi ori­cine face ce vrea şi cum .1 îae capul« ţâră nici o frică de autoritate. Un exemplu elocvent ni-i pistă brutarii, care spoliază populaţia, oferind o pâine ca vai de ea şi cu o greutate foarte problematică. Din când in când mai con­tesă organele poliţieneşti câ­teva pâini, dar fără nici un rezultat. Adică rezultatul e tot in dauna cetăţenilor, căci brutarul căruia i s’au confis­cat azi 100 de pâini, va fa­brica mâine pâine de 600 de grame, ca să-şi scoată paguba Aşa cava se întâmplă foarte bue la Iaşi, unde nu poate nimeni afirma că este un con­trol al primăriei, cum se cu-Brutarii fa­ pâinea cum vreau, de ce greutate vreau, —şi o vând unde vreau. O încarcă, pe ascuns sau pe faţă, in coşuri şi saci, — fi o vând in hală sau la ba­riere unor nenorociţi care se bucură să dea cu 1 leu mai kitin, neştiind că iau o piine cu 250 gram­e lipsă, sau chiar »• • î rrtiU.______ Și spre exemplu, dacă bru­tarul X il vede pe brutarul Y că vinde in bală pâine de 700 grame şi­ nu păţeşte ni­­mic, de ce par fabrica el de 650 grame, s'o vândă tu a­­celas loc . Asta, In ciuda ordonanţelor comunale şi a dispoziţiilor sa­­nitare, cari recomandă peste tot higiena. Un biet şomeur ne-a adus la redacţiei două pâini cumpărate la o brută­rie din centru­­ şi care nu cântăreau decât 700 grame. A reclamat cazul la brutăria respectivă, dar a fost dat a­­fară. Noi ne mirăm că pitarul se ...sacrifică şi face pâine de 700 grame, când ar putea-o face numai de jumătate kilo­gram ! Şi ne mai murim că au l-a bătut pe nenorocitul in cauză. One l-ar fi Împiedicat ? Să mai atragem atenţiunea autorităţilor in drept, credem că-i inutil, deoarece lucrul e arhicunoscut şi intrat in da­tină. Totuşi, ne facem datoria. al. Doliul Estoteli Ahmed­ Judd a'a născut la 26 Martie 1868, ca fiu al Kedivului Ismail Paşa. S -a făcut studiile la Torino şi Roma, apoi a intrat la serviciul arma­tei turce. ■lai târziu, a fost numit ata­­c­a­t militar La Viena. Reîntors la Egipt, Fuad a jucat un rol im­portant in faţa politică şi cultu­rală a ţării, in anul 1917, f­­urind Sultanul lisuein, pe tro­­se imtitue­nul Egiptului se urcă Ahmed Fuad. In 1923, Anglia recunoaşte Egiptul ca un stat suveran independent, iar Fuad ia titlul de rege, stabilind succesiunea la tron, după dreptul primu­lui născut. Moştenitorul tro­nului este fiul său prinţul Faruk. in anul 1930, Egiptul şi Regele fuad (în stingă) şi prin­­țul faruk care va fi proclamat rege. Cum însă prinţul e minor, un consiliu de regenţă, Regele Fuad trec printr’o primejdioasă criză. S*a vorbit la un moment dat de detro­narea regelui. Insă Fuad s'a arătat atunci ca un om ex­trem de energic şi — in ciu­da tuturor­­ opoziţiilor — ca­pătă puteri dictatoriale. Regele Fuad moare Invrâ­­stă de 68 de de întregul popor Apropierea polono - ungară provoacă îngrijorare noua orientare politică a Poloniei. Primul mnistru polon d. Kascialkowski, in recenta vizită făcută la Budapesta, s'a bucurat de o primire extrem de călduroasă. Se afirmă că Polonia tratează adeziunea la blocul italo-austro-ungar,—ceia ce ar atinge interesele Micei Antante. In clişeu, delegaţia po­onă ia mormântul eroului necunoscut de la Budapesta. Ataşatul militar po­on depune o coroană, iar în spatele lui (în haine civilei se află d. Kosc'alki.W'k1. ' î- ^ vv- 5 £ ia ,Din toată lumea jȘomajul intelectual. In comitetul național-țărănist, la discuția asupra organizării profe­­siunilor Lbere, a vorbit d. dr. N. Lupu. D-sa a trăiat că avea în ţară cîţiva zeci de mii de licenţiaţi sau do ctori universitari, care nu-şi gă­sesc ocupaţi­uni sau profesiile li­bere ce le exercită, nu le aduc veni­turi suficiente. D­­ar, L­ipu a s­fătu­it pe şomerii intelectuali să nu şi piardă curajul. Iar pentru ameliorarea situaţiei, le-a sugerat următoarea refe­ă : u­ărul care nu câştigă într-o profesiu­ne, să-şi schimbe ocupaţiile şi să imbrăţ­ieze altă profesiune ! Aia rog, cum vine asta? Adică, medicul şomer să se facă avoc­at,­ pentru ca avocatul şomer să devie ar­hitecl. — iar la rindul lui, arhitectul fără ocupaţii să nu-, cerce medicina ? Presupunind că ar fi posibile a­­semenea transformări, ne întrebăm la ce ar folosi dacă şomajul ban­tui in toate profesiunile nbere intelectuale ? Cit despre dirijarea intelectualilor spre profesiuni economice, nu poate fi vorba, intructt acest domeniu presupune pregătire specială şi ca­pital. Dealtfel, criza puternică bin­­tue şi în domeniul economic. D. dr. Lupu­ e un om priceput şi cu experienţă. Deci nu putem spune că-i lipsit de seriozitate. Dacă to­tuşi sugerează soluţii superficiale şi neserioase ca cele de mai sus,— e o dovadă tristă şi o recunoaştere in­directă că, deocamdată, problema şomajului intelectual... n'are so­luţie ! Carte productivă Veniturile pe care le înca­sează d. Hitler cu vânzarea operei sale „Mein Kampf" depăşesc salarul pe care îl primeşte Fuehrer­ ul în cani­­tate de cancelar al Germa­niei. La prima ediţie au fost vândute două milioane de exemplare şi opera Fuehrer­­u­­i e mereu răspândită în toată lumea. D. Hitler ar putea trăi nu­mai din vânzarea lucrării sale. In analele veritabilei lite­raturi, ar fi greu să se găs­­ească exemplul unei cărţi, care să poată aduce autorul Pentru foarte mulţi, cuce­ririle italienilor în Africa apar ca definitive. Ei au ferma convingere că odată instalaţi in Africa orientală, italienii vor fi regăsit paradisul per­dal, la împărţirea de teri­torii, ce a urmat marelui război. La fel­­ de răspândită şi părea ce vede în cotropirea Etiopiei, declinul Marei Bri­tanii, care direct interesată, nu a putut (?) impedeca in­vazia. Din nefericire—pentru vi­itorul scumpei noastre surori latine — situaţie se prezintă cu totul altfeL Cuceriri amăgitoare Ocuparea Etiopiei înseamnă pentru Italia, ruina financiară. Graţie sancţiunilor, de care fasciştii strigă in gura mare că nu se sinchisesc dar pe care le doresc cu ardoare ridicate, Italia are de suportat un export de metal­­preţios, în valoare de 27.353.000 do­lari, comerţul ei exterior fiind redus la jumătate. Dacă soco­tim acestora cheltuelite extra­ordinare, necesitate de expe­diţia la Africa, putem să tra­gem o concluzie promisă: Italia este ruinată finan­ciar­mente. Dar nu numai din punct de vedere economic, se deschid perspective sumbre pentru poporul italian, ci şi pe teren diplomatic din punct de ve­dere al locului ce-l ocupă în politica mondiala, Italia a su­ferit o decădere. Ce poate să însemne oare introducerea ser­viciului militar obligatoriu in Austria, decât imposibilitatea armatei italiene, de a-i apăra independența. Pentru o cuce­rire rapidă a Etiopiei a fost nevoie să se înlocuiască tru­pele de Askari, cu trupe din Metropolă. Deplasarea unei armate importante din Me­tropolă, a trebu­t să lase deci frontiera de la Brenner desco­perită. Astfel, preponderenţa italiană în politica austriacă slăbeşte, pericolul expansio­nist german spre Marea Me­­diterană, marindu-se. Cei­ace îngreuiază şi mai mult situaţia italienilor, este imensul semn de întrebare, în ce priveşte pacificarea şi stăpânirea teritoriului, împă­ratului Haile Seb­asie. In a­­ceastă privinţă, exemplele fur­­nzate de către stăpânirea franceză în Maroc, sau a Ja­ponezilor in Mandoiuria, sunt deosebit de pilduitoare. Italia va fi nevoită să între­ţină departe de Metropolă şi pe o perioadă îndelungată, o armată puternică şi o admi­nistraţie capabilă în orice clipă să menţină ordinea şi să-şi asigure stăpânirea intr­o ţară, care a cunoscut de mii de ani independenţa şi la care triburile războinice vor su­porta cu greu robia. De aceea, cucerirea italiană imi apare — servindu-mă de un termen al publicistului Peffer - ca o cucerire amă­gitoare. Politica sancţiunilor Admiţând încă o înăsprire a constrângere­ exercitată de Soc. Naţiunilor, prin Introdu­cerea sancţiunilor petrolifere, soarta Italiei ar fi pecetluită. Este deasemenea adevărat că oficialitatea italiană susţine cu tărie că din apl­oarea sanc­ţiunilor n’au de perdut decât ţările cari fac comerţ cu Ita­continuarea in pag. 2­ a DISCuT­ia h­ailana la Elina este amăgitoare Istovirea economică a Italiei - Politica engleză - Cum se va desfăşura situaţia in viitor de Emil Găluşofr lui un ven­t atât de frumos... Pentru bărbaţii urâţi Mae West, cunoscuta ve­detă de cinema, are o sim* patie deosebită pentru bar* baţii urâţi. Ea a declarat zia­riştilor­­ — „Bărbatul urât e foarte interesant. De obicei, are mai mult caracter decât băiatul frumos. Când mă voi mărita, am să*mi aleg un barbat unit". Părerea vedetei americane nu-i tocmai nouă. De când lumea, femeile n'au căutat la bărbaţi frumusețe fizică,—ci mai mult... parale ! e comemorare i-au împlinit o suta de ani de când, in 1836, din medici doctorul Muth, a pu­­blicat in oraşul Pau (Germa­nia) un mic volum intitulat­­ „Studiu asupra artei de a face ca oamenii să poată trăi şi lucra sub apă". Doctorul Muth e conside­rat ca iniţiatorul submarinului imaginându-şi un scafan­dru ş o „barcă sub­marină" autorul mărturisit că nu se lovia decât de două dificul­tăţi serioase: schimbarea ae­rului şi motorul. Aceste greutăţi au fost to­­tuşi învinse şi submarinele moderne de astă­zi, lasă cu mult în urmă „Nautilus* lui Jul»« Vernps, Potcoave da cauciuc Lo­ Johannesburg (Africa de Sud) s'a făcut o experienţă interesantă, cu un rezultat foarte satisfăcător. Anume potcoavele de fier de la cai, au fost înlocuite cu potcoave de cauciuc. No­le potcoave au avantajul că ioui mai rezistente de­ât cele de fier; tropotul cailor e mai puţin zgomotos, şi in fine, caii alunecă mai rar. Şi de aceia, poteca­rele de cauciuc au fost introdusa in serviciul poliţiei-călări din Johannesburg. VINE 1­1 VAI 1936 JPretUAi UJiMUkUiiG 1 SERIA 65-a Bull nr. Bl [| B­wnHuO Pun Nn n B­ ­.....i l IDEI SI FAPTE Un 1 Mai, ca atătea mirele A fost o vreme (noi o mai ţinem minte), când omenirea oată era călăuzită de un i­­deal frumos: dregătorii de pretutindeni să recunoască şi să consfinţească dreptul po­­poarelor de a sărbători ziua muncii. In decursul timpurilor, s’au adus multe jertfe şi pe altarul acestei cauze. S'a su­erit şi s'a pătimit, s'a luptat şi s'a biruit in cele din urmă. In rezent ziua de 1 Mai e prâz­­muită aproape pe tot întinsul­­amantului Şi iată că a venit o altă vreme: — o vreme afurisită de criză şi de şomaj, când zeci de milioane de oameni n'au unde munci; iar alte zeci de milioane tremură la gân-­ dul că mâine vor rămâne şi ei muritori de foam­e, cerşe­tori fără voie. In ultimele două decenii omenirea aceasta oropsită n'a avut parte de o singură zi în care să-şi fi putut spune cu satis­acţie: — Astăzi n'au fost şomeri, astăzi s'a muncit pre­tutindeni, astăzi oricine şi-a putut agonisi existenţa la»­crând cinstit. Un trist 1 Mai ni s'a hă­răzit şi anul acesta; un 1 Mai — pri ej de vaiete, jalba şi plânsete. Să nu na l&s&ap­­otcs fo­raţi de presimţiri rele. Ci dimpotrivă, să căutăm să na convingem unii pa alţii d­*­ acuma, tocmai acuma, s'a pus capăt tuturor suferinţelor;; ci nu va trece mult şi nu va mai fi nici criză, nici som­ali □ici muritori de foame şi «a fi prosperitate şi pace. în această zi de sărbătoare a muncii, să ne uşurăm mar« tirajul prezentului, gonind a­ mintirile chnuitoare ale tre­ cutului și sperând că ! Mai viitor îl vom sărbători cu mai nut­eran, cu mai multă bu­curie, cu inimi mai fericite... I. L. BASARABEANU nu m Tea« bmomí. ia iu» ir ir mono« Carnăuj­i şi mişcarea lui muzica­locietatea Hotinului Iniţiativa Naţionalului ie­ ,­şan, de a organiza din când­­ in când, turnee prin oraşele moldoveneş !, văduvite In ul­tima vreme de spectacole bune, pare a fi una dintre cale mai lăudabile. Peste tot, tru­pa Naţionalului ieşan a fost primită cu entuziasm. Primul popas il facem la Roman unde se recoltează un succes intr-adevăr frumos. De aici, luăm drumul spre Cernăuţi, făcând cu acest pri­lej o excursie din cele mai reconfortante. Ne impresionează mai ales ordinea şi curăţenia care domneşte prin satele Buco­vinei. Pentru mulţi dintre noi, Cernăuţiul este cunoscut. Eu il revăd pentru a doua oară. De unde il ştiam ca exemplu de curăţenie, il găsesc acum un oraş cam murdar. In piaţa de alimente dom­neşte o dezordine şi o mize­rie fără seamăn, precupeţii fiind silit să-şi întindă pro­dusele pe caldarâmul murdar. Trebue să remarcăm stră­duinţa ce o depun oficialită­ţile, In dună inţelege­re cu po­pulaţia Cernăuţeană, In a susţine şi promova in primul rând mişcarea muz­eală, care poate rivaliza cu cea din Ca­­pitală. Cu toată vitregia soartei şi nepăsarea celor de la centru se găsesc în capitala Bucovi­nei două orchestre filarmoni­ci, cam­ săptămânal dau câte două-trei concerte simfonice, corale şi de muzică educativă, pentru tineret şi muncitori. Şi aceste orchestre, nu au un caracter strict local, ci îşi iau drumul şi spre restul oraşe­lor din Bucovina. Seara, un public numeros a manifestat pentru protago­niştii scenei ieşene, în fruntea cărora, răsfăţatul comic C. Ramadan a stârnit ropote de aplauze în opereta „Vânză­torul de Paseri“, fiind che­mat de nenumărate ori la rampă, alături de tenorul ruş­­­u Andriescu de la Opera din Cluj. U­timul popas îl facem la Hotin, care de 80 km.* de Cernăuţi, drum pe care l-a f­ăcut cu autobuzul. Impresia pe care ţi-o lasă Hotinul e aceia a unui t­­rguşor, cu străzi neîngrijite, deabia găsim pu­ţin pavaj din faţa Ateneului Popular ,,B. P. Hajdeu“. Po­pulaţia sfidătoare până la im­pertinenţă, mai ales când au aflat că suntem de la Iaşi. Mai interesantă de Cetatea Hotinului, Cetatea e împrejmuită de un zid gros, prevăzut cu o singură poartă. Întâlnim în drum, la intrarea in cetate, moscheea turcească cu mina-, re­, care astăzi este numai o ruină. In interiorul cetăţii, se pot vedea ruinele clădirii depş­neşti, lucrată în stil bizantin şi care în imediata apropiere avea haremul şi beciurile cu alimente şi muniţiuni. Apoi aproape de ieş,la ap dat peste ruinele bisericii şi unde şi astăzi se mai pot ve­­dea urmele icoanelor pictate, dedesubt se aflau temniţele şi sala de tortură, care co­­respundea cu albia Nistrului, printr'o grotă, pe unde erau atuncate cadavrele în apă. La ieşire, am vizitat mu­zeul în care se pot vedea ghiulele de pe timpul lui Pe­tru Rareş, etc. L­ăzarescu Ciurea Cetini in pag. 1V-a ULTIMA ORA

Next