Opinia, iunie 1936 (Anul 32, nr. 8743-8766)

1936-06-02 / nr. 8743

ANUL XXXII No. 874b ggss=5=. a ====s=^ a­bonamente Lei 350 . r. . . pe un an „ 180 . „ 6 luni „ 90............................3 „ , 1000 . . Instituţii publice ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI.­­ STIL LAPUSNEANU 37­­ Redacţia 391 Telefoane 5 Administraţia 394­­ Serviciul de noante 367 1 L­E U A v.c­f.v.v Ziar popular cotidian MARȚI 2 IUNIE 1930 OPINIA PREMII Gratuite SERIA 68-a BON No. 9 Nu-i nicio poveste. E cru­dă realitate. O­raşul nostru şi-a câştigat pe deplin numele de oraşul norilor de praf. Când nu-i timp umed nu e, chip să mergi pe stradă, nu-i chip să deschizi un geam di­mineaţa şi seara ca să-ţi îm­prospătezi aerul din cameră. Praful năvăleşte din toate păr­ţile, se ridica de pe străzi şi in nori nesfârşiţi joacă un dans macabru pe deasupra oraşului, ca norii groşi de fum pe urma unui imens in­cendiu. De de ani de zile admini­straţia comunală dărâmă im­bile pentru alinieri de­­­razi, etc., lăsând din loc un loc mormane de moluz. Acest moluz — uscat de soare plu­teşte pe deasupra oraşului cu fiecare vânt, cu fiecare fur­­tună. Pentru un plan de vii­­tor, de viitor îndepărtat—bu­getul fiind sleit şi fără per­spective de înviorare — co­muna pierde un venit sigur de milioane, chiria localuri­­lor dărâmate, fără a fi în sta­re să pui ceva în loc. Na­tura insă se răzbună. Ea ne aruncă praful în ochi, in fie­care zi, ca o pedeapsă că nu suntem mai vigilenţi, ca practici şi mai buni gospo­­dări ! Se fac canalizări, alinieri şi iel de fel de săpături. Pe urma acestor lucrări, pămân­tul stă în mormane împiedi­când circulaţia şi alimentând norii de praf. Pe strada Ne­­gruzzi, pentru o bucăţică de canal, mai mult de o lună de zile au stat mormanele de pământ. La fel, pe str. Eter­nităţii. S'a făcut o aliniere cu prilejul m­o­rii unui gard şi stă pământul in stradă ca o mărturie a lipsei de gospo­dărie. Sau dărâmat clădirile din piaţa SL Spiridon. Se spune că se va lărgi piaţa şi se va amenaja după cerinţele mo­derne, ca să poată satisface nevoile cetăţenilor din acea­­stă însemnată parte a ora­­şului. Prin urmare, o operă urba­nistică şi de interes vital —­­totodată. Cetim insă în ga­zete că edilii caută la prezen amatori pentru amenajarea pieţii. Pe de altă parte, fon­duri nu-s Cum se vor găsi atunci amatori ? Cine îşi v­a deschide punga, riscând de la început într’o r­a­­ră de asemenea proporţii ? A­easta nu se chiamă lipsă de prevedere ? De acum îna­inte, cine ştie câtă vreme, ce ţâţânii nu vor avea nici piaţa aceea mică la îndămână, aşa cum o aveau, ca să se apro­vizioneze. Ce vor avea in schmb? Vor avea găuri şi mormane de moloz, vor avea p­af din belşug şi în per­manenţă. Chiar şi Societatea telefoa­nelor, care execută destul de rapid lucrările ei, tot ne-a lăsat movile de pământ şi praf destul de mult. Serviciul sanitar se trudeşte mereu ca să intreţie şi să asi­gure sănătatea cetăţenilor. Apoi cum să asigure sănăta­tea când norii de praf i n­­­ă­­­u e oraşul de la un capăt la altul ? Te miri cum se mai sting unele boli în a­­­emenea condiţiuni! Priviţi cum se face mătu­­ratul. După amează, podarii se înşiră pe străzi şi încep a stârni praful. Toate casele cu faţa la stradă sunt prăfuite. Uneori, măturatul se face pe la miezul nopţii. Atunci înce­tează circulaţia pe străzi, dar norii de praf năvălesc in gea­muri, se aşează pe uşi şi pe ferestre, pentru ca vâatul . Discuţii ed­itare noua zi sa-i poarte în vo­i lui. Dacă s’ar stropi Intăi şi pe urmă s’ar mătura, am scăpa da praf, dar aşa mai bine nu s'ar mătura. Stropitul nu se face decât pe străzile din centru şi acolo numai odată ia zi. De sigur ar trebui spa­­ate străzile şi stropite de două ori pa zi: dimineaţa ş seara şi nu numai la centru, dar şi la periferie, peste tot î­n felul acesta am asigura să­­natatea cetăţenilor şi am face o operă mai însemnată decât toate celelalte planuri urba­nistice. Atunci, Iaşul n'ar mai fi oraşul norilor de praf ! CONST. ROLLER Jugoslavii - un punct nevralgic Vizita subită la Belgrad (cu aeroplanu ) a d-lui Ti­­tulescu, prezintă o însem­natate deosebită cu at­­ mai mult cu cât ea s’a produs îndată după vizita pe care d. Beck ministrul de externe al Poloniei, a făcut-o în capitala iugo­slavă. Regatul Jugoslav, prin aspiraţiile şi aşezarea lui geograf că, e adânc preo­cupat de imperialismul ita­lian. Dominaţia italiană în Albania, şi intenţia de do­minaţie în Europa cen­trală, nu convin Micei An­tante şi în special Iugo­slaviei. Totuşi, Franţa (aliata Micei Antante) a spr­jinit până acum, foarte puter­nic, imperialismul italian. Efectul a fost o răcire a Ang­iei de vechi­­ alianţe, şi apropierea ei de Ger­mania. In situaţia aceasta, Ger­mania caută să profite cât mai mult, şi urmăreşte să afle prietenia iugoslavă (după ce a obţinut priete­nia Poloniei). In acest scop s-a dus la Belgrad d. Goering­enul trecut, şi d. Beck anul acesta. E un moment destul de critic, în ce pr­veşte gru­pări e de puteri în Europa, şi criza ace­sta a fost pre­cipitat­ă de oper­a dip­oma­tică — cam complicată — a Franţei. Pentru noi românii si­tuaţia prezintă un interes covârşitor, dat fiind de turbe strânse pe c­­e le avem cu Iugos­avia. Şi de acela este aşteptată cu o atenţie concentrată, apropiata întă­rire a Re­gelui Carol I, cu pr­otu­­regent Paul şi cu preşe­dinte e Beneş. .. Comemorarea Fecioarei din Orleans In Franța, a fost comemorată recent eroina naţională (Jeana d'Arc). Serbările cele mai fastuoase s'au desfăşurat in oraşul Rouen (cum se vede un clişeu), unde eroina­ fecioară a fost arsă pe rug în anul 1431, de că­re engleji. Avântul populaţiei şi participarea oficialităţii la această comemorare, arată că in Franţa se menţin puternic sentimentale patriotice-religioase. F mai primejdioass !.. Savanţi americani au p­er­tins să dovedească la mod ştiinţific că femeile cu părul roş sunt foarte primejdioase. De aceia, la New York, a luat de curând fiinţa o ligă, ere ia , cu scopul de a împie­dica căsăoria tinerilor cu astfel de femei. Membrii acestei originale asociaţii, au pornit o violentă campanie, lipîţid placarde pe străzile New Yorkului, unde se pot ceti următoarele : „Ti­neri americani, feriţ­ivă de emei cu părul roş. Ele sunt certăreţe, vanitoase, hipocrite şi nestatornice“ .­­Probabil insă că femeile cu părul roş nu se vor da bă­tute şi vor înfiinţa şi ele o asociaţie. a Mmm Em. Diaconescu: Conflictul italo-abisinian în lumina intereselor eu­ropene. Alax. Obreja : Tîrguriie din Moldova în secolul 19. * . 1 t La institutul geografic Iași, u D-l Em. Diagonescu «fe 4.4 *4 0% - «-* î* I a1 1 — — —1 2 î l — , . expune problema ce actua­litate „Conflictul italo-abi­­sinian în lumina intere­­selor europene". Cu această ocazie, se analizează tendin­ţele marilor puteri înainte de 1514 şi cele postbelice. Se - a încheiat ciclul şedinţelor ştiinţifice din acest an. Ultima şedinţă a fost obiectul a două interesante conferinţe , una, a d-lui conf. univ. Emil Dia­­conescu şi alta a d-lui Alex. I* Obreja jrif, secundar, şi« pm constată astfel, aceleaşi iezu­­ilism, tendinţe economice şi imperialiste ca şi înainte de război. Marile puteri încheie tratate şi tot ele le calcă, când sunt un joc interesele lor. Astfel, conflictul recent, s’ar putea numi: „Conflictul Italiei cu puterile statelor interesate“. Inchizându-se drumul italienilor spre „Lu­mea nouă“, politica lui Mu­­solini ia ca obiectiv In expan­siune?, state şi regiuni libere din Africa apropiată. Se por­neşte astfel pe deasupra an­gajamentelor internaţionale, In numele unui principiu ci­vilizator, spre Abisinia bar­­bară. Dorinţa lui Musolini este să facă din Italieni „un popor de agricultori şi mari­nari cu alte cuvinte să transf­­orme şi Mediterana intr'ua „lac­itaâaa" cum era pe vre­mea romanilor. Anglia, interesată direct în aceste acţiuni, nu vrea ca I­­talia să se interpure pe dru­mul comercial dintre Liver­pool şi Bombay şi nici să cu­­cerească Abisinia cu impor­tantul rezervor de ape a la­cului Tana; această cucerire, ar aduce şi o prealabilă ste­rilitate culturilor de bumbac din Sudanul englezesc. De aceia Marea­ Britanie, care altă dată civilizase America de Nord distrugând pe băş­tinaşi, vine să sancţioneze I­­talia In numele unui princi­­piu umanitar, lucruri ce par cu totul paradoxale. In această situaţie „liga na­ţiunilor“, care n'a putut so­luţiona nici conflictele din extremul orient, nici pe a­­cesta din urmă, se alege cu prestigiul complect ştirbit ,* în momentul actual, apare ca o asociaţie mai mult „franco­­britanică". Se vede clar, cum statele mari îşi declară pace, pentru ca în ascuns să se înarmeze, spre a-şi asigura hegemonia politică şi economică. Germania, cu mare densi­tate a populaţiei, cu aceleaşi tendinţe imperialiste, tânjind după vechile colonii stă la pândă. Complicaţiile produse de Italia, pot avea ecou şi în inima bătrânei Europe. At­­mosfera internaţională este tot mai încărcată. 2] Dl. Alex. Obreja face o comunicare asupra „Târ­gurilor din Moldova in sec. I9a. Pentru geografie, această comunicare este o interesantă contribuţie. Se face astfel, o documentată expunere asupra unei categorii de târguri, ca răsar exclusiv din veacul trecut. Un număr de sp­ex. 63 târguri, apar ca o emana­­ţiune a stărilor politice-so­­ciate caracteristice Moldovei din prima parte a veacului 19, înmulţirea lor ritmică, cores­punde şi cu desvoltarea „ma­rei proprietăţi" până la 1864. Boerii fiind clasa socială cu multe privilegii, li­ se întăreşte prin hrisoave domneşti, înte­meierea de târguri pe moşi spre a le spori veniturile. Populaţia sortită a face toate transacte­le şi afacerile corner-Continuarea( în pag. 2-a) Turismul Şi-au dat seama şi conducato­rii ţârii noastre despre foloasele turismului. In consecinţa, au al­cătuit organe oficiale şi au în­ceput oarecare propaganda. Bineînţeles, prima gafă ar fi trebuit să f­e înlesnirea călăto­riilor. Dar, ţi-ai găsit ! Tocmai acuma, Direcţia căilor ferate a suprimat tradiţionala reducere de 50 la sută, pe timpul sezonului, la staţiunile balneare şi climaterice,­admiţând numai o reducere de 25 la sută. Se înţelege că asemenea mă­sură au-i deloc menită să încu­rajeze turismul. Şi constatăm că, din toată „ propaganda turistică“ a oficia­lităţii noastre, ne alegem deo­camdată cu oficii pompoase, cu membri, cu funcţionari, cu diur­ne şi jetoane.... Cum se obişnu­ite la noi. Parc’am fi bleste­maţi ! Cel mai mare aeroport in oraşul Fraudfurt­ am Main (Germania), s'a con­struit cel mai mare aeroport din lume. Hangarele, unde sânt adăpostite Zepelinele şi avioanele, se întind pe o su­­prafaţă de aproape 360 de hectare. Unul din aceste hangare măsoară 275 metri lungime, 51 metri înălţime şi 52 metri­ărgime. Porţile aeroportului se închid automat graţie unui dispozitiv electric. La această uriaşă construc­ţie, sau întrebuinţat 2.630 tone de fer şi 5 500 metri patraţi da sticlă. Şase, compunând un marş militar numit „Mallorca“, ce s'a cântat de curând la radio. În oraşul New York, Mark Warnow, un şef de orchestră american, a avut ingenioasa idee de a înscrie în programul de radio, opera muzicală a Suveranului. Regele Eduard al Vili şi-a dat cu plăcere consimţămân­tul cu condiţia ca beneficiul realizat sa folosească unei o­­pere caritabile. t­o­rivt­ă lum­ea Propaganda negrilor Hanem, cartierul negrier din New-York, a fost colţul cel mai agitat din lume, în timpul cât a durat războiul italo-abisinian. Negrii americani ţineau în fecare zi întruniri de protest contra italienilor şi colectau onduri care au fost trimise in Abisinia. Atât de mare a fost pro­paganda negrilor din Harlem, încât şi părinţii îşi botezau copiii după numele marilor conducători etiopeni: Haille- Selassie, Kassa, Seyms, Desta şi Nasibu. Dar ce fo’o??.. unitecul Suverana . Pe vremea când nu era de­cât prinţ de Walles, Eduard Wili, regele Angliei, se amuz Buruiană afurisită. Poliţia americani are de furcă cu un nou duşman. E vorba de urmărirea unor con­trabandişti care se ocupă cu traficul unui stupefiant pri­mejdios numit „marihuana". Această buruiană se oferă a­­nericanilor sub diferite nume. Se vinde, de pildă, ca „var­ză mexicană", „haşiş ameri­can", „fân indian", „tutun de bună dispoziţie" etc III .• Marihuana e un stupefiant mai periculos decât cocaina, morfina, opium, sau alte pra­­furi ale beţiei albe. Nenoro­ciţii care fumează acest „tu­tun" cad victime nebuniei. E­ectele marihuanei sânt următoarele: întâiu, fumăto­­rul cade într'o visare dulce, apoi e cuprins de patimi a­­frodisiace. Mai târziu, fumă­torul nu mai găseşte nici-o voluptate la marahuana şi a­­leargă după alcool. Autorităţile americane sunt îngrijorate de răspândirea a­­cestui viciu în care a căzut pradă mai ales tineretul. Gând n‘ai ce face tipăreşti un ghid şi devi gazetar In adevăr trăim timpuri grele şi omul încearcă orice . Se face scamator, merge pe sârmă, înghite jăratec şi la nevoe... se face şi ziarist. Uite­, şi, simplu, scoţând un ghid de ocazie şi tipărind cărţi de vizită cu titlul res­pectiv. In definitiv, cine-i poate contesta calitatea . Cine»l poate întreba dacă ştie să scrie, dacă e in bune re­­laţii cu gramatica, sau dacă a lucrat la vreo gazetă ? Nu trebue decât îndrăs­­neală şi spirit comercial ; res­­tul e fleac. Credem că aşa şi«o fi spus şi numitul domn Gh. Gher­­man, care s'a trezit deodată că are talent şi trebue să se facă numai decât ziarist. In consecinţă, d-sa a scos un „Mic Ghid pentru vizi­­tatorii laşului Foarte frumos din partea d-lui Gherman şi am fi fost primii cari i-am fi lăudat i­­niţiativa, dacă n’ar fi scris bazaconii în acest ghid, în runtea căruia s’a afişat vi­zibil : „Gh. Ghelman, zia­rist“. Mă rog, ce impresie îşi pot face vizitatorii despre presa ieşană, când deschizând „o­­pera“ d-lui Ghelman, îşi dau seama că d. autor bate câm­­ii, utilizând o limbă păsă­rească şi ignorând bietele re­guli ale gramaticei şi stilului. Astfel, d-sa constată că Ia­şul era la marginea prăpas­tie­ şi numai „luna" aceasta l-a salvat, „ce e drept cu mari sacrificiu dar sa fă­cut în mod satisfăcut şi plin de speranţa în vii­­toru» (Respectăm ortografia şi stilul autorului). Vorbind despre congresul ieşenist, d-sa spune că în a­­cest congres se vor desbate probleme­le: „vor duce la so­­luţionarea şi îndreptăţirea tuturor greşelilor din trecut“. „Iaşul care a însemnat odată ceva şi care încă în ziua de azi numele lui e pomenit cu respect şi admi­raţie, pentru trecutul lui glorios va şti să ajungă iar acolo de unde pentru un timp scurt a ocolit, din cauza unor intenţii egoiste şi perso­nale care au căutat numai binele lor şi au neglijat interesele supe­rioare ale acestui oraş care n’au ştiut“... etc., etc. Şi închee: „Momentul­­ prielnic, timpul a venit deoarece spun atât: Izbândă“. Nu mai pomenim despre rest, care e o perlă umo­­ristică. Deşi „ghidul" are doar 8 pagini scrise, s’ar putea scoate mostre câte vreţi. Aşa mic, nenorocitul de „ghid" e suficient să dove­dească tuturor că atunci chiar când lauzi pe cineva, îl poţi compromite iremediabil. Şi mai poţi face de râs breasla gazetărească a laşului. Se vede că d. Gherman a găsit că nu e destul de ilustră ziaristica laşului, şi i-a mai adăugat d-sa o pagină de in­conştient tembelism •se AUREL LEON Note ­r­onica muzicală ­e coarde ..Femur In seara de Vineri 29 Mai a. c. a avut loc în sala Tea­trului Naţ­onal din Iaşi, con­certul dat de Quartetul de coarde „Femina". Vreau să cred că această seară va fi, cu deosebită religiozitate, în­ scrisă în Istoria muzicei ins­­trumentale de ansamblu a o­­raşului nostru, care cu a­­ceastă manifestare şi-a rein­­tărit dreptul de a fi numit „oraş cultural". Despre concertistele care compun quartetul „Femina" şi pe care intelectual­i şi me­­lomanii din Iaşi au avut pri­lejul să le asculte şi să le o­­vaţioneze ca soliste in diver­sele concerte, ne-am arătat la timp modesta noastră pă­rere şi am avut cele mai alese cuvinte de admiraţie pentru deosebitul talent cu care sunt azerit­ate fiecare din Dome­nielea lor. Concertul de Vineri seara a fost pentru noi ieşenii o adevărată „sărbătorire a mu­­zicei*. Siguranţa Şi fineţa măr­nuirei arcuşului, a exteriori­zat cu prisosinţă eleganţa, graţiozitatea şi farmecul fe­­menin cu care sunt înzestrate aceste tălmăc­ioare ale artei muzicale. 1] Quartetul un­ui bemol major (Es dur) de Hayin (1732-1808) a fi şi frenetic a­­plaudat, fiind executat cu o pricepere adâncă şi cu o artă superioară, aduse probabil ca un pios omagiu marelui Hsyin, la aniversarea a 127 de ani de la moartea lui și care prin o curioasă coincid­ iantinuarsa in pagina 2-a

Next