Opinia, octombrie 1936 (Anul 32, nr. 8846-8872)

1936-10-01 / nr. 8846

A. Din toată lumea Moravuri fiscale &ă*m£ dîttuĂ feluri «Se Con- tGraHasaaStsSi : l) Cei care p­oi, £nsă nu plătesc *) Cei tare nu pe», *d­­­u$i plătesc. Cei care pot, însă nu plă­tesc,—“ se bucură «Se Soleranța și tiiar complicitatea orga­nelor fiscale ■■» subordine. Ca să aranjeze afacerea, a- Ceste organe operează in două feluri : sau te dau dis­părut, sau fac rapoarte false (de pildă, te prezenf­ă cu un debit de 700 lei in loc de 70.000 î). $tifi cine scrie rândurile înşirai® mai sus ? O per­soană sus pusă şi foarte competentă: d. Victor Stă­­rescu, fost ministru de fi­nanţe. Articolul respectiv a apărut în ultimul număr al revistei liberale „Besnowa­­faa . Prin urmare,«—'lucruri in afară,de îndoială şi care t­e­­mească balul de anarhie şi imoralitate in care se află aparatul nostru fiscal. coo coo Ultraj«! vremii ! Intr'un oraş din Galiţia (Po­lonia) a încetat din viaţă o bătrînă cerşetoare cu numele de Wilhelmina Adamovici. Cu zeci de ani în urmă, a­­ceastă femee a tulburat im­periul austro-ungar prin aven­turile şi frumuseţea ei fasci­nantă. Numeroşi adoratori din în­alta aristocraţie s'au proster­nat la picioarele ei. Ba chiar, —pentru dînsa — arhiducele Leopold de Habsburg a re­nunţat la drepturile lui de vlăstar al casei imperiale. Insă bătrîneţa a împovărat umerii Wilhelminei. Viaţa de risipă şi unele speculaţiuni nereuşite i-au risipit toată a­­verea. Complect săracă, bătrână şi bolnavă, Wilhelmina a ajuns o biată cerşetoare, care cerea de pomană la uşile bisericilor po­loneze. Şi a murit în cea mai tristă mizerie şi uitare 1­ 050 în Sprâncenele smulse , f­emeile, de când lumea, au căutat întotdeauna să fie fru­moase. De pildă moda sprânce­nelor rase, nu datează de azi de eri, ci are o vechime de sute şi chiar mii de ani. In ziarele franţuzeşti din a­­nul 1836 se puteau citi anun­ţuri cam de felul următor : „In saloanele noastre se smulg sprincenele doamnelor, după un desemn care se schim­bă în fiecare lună“. Elegantele din aristocraţia rusă şi-au îndepărtat sprince­­nile încă de acum cinci sute de ani, înlocuindu-le cu altele, ar­tificiale , iar savanţii egiptologi afirmă că în ţara Nilului, moda sprincenelor ruse era în mare vogă printre fiicele faraonilor. Te pomeneşti că şi Eva !.... an un O grevă Ia Hollywood !... La Hollywood, cetatea fil­mului american, s'a produs de­­curând o grevă, care,—fiindcă se petrece în continentul de peste Ocean, — trebuie să fie musai originală! Peste o sută de copii mici, începând dela vrâsta de un an și jumătate, au protestat îm­potriva faptului că studiourile pretind lucruri prea grele pen­tru slabele lor puteri. O dele­gaţie de grevişti s'a prezentat Direcţiunii caselor de filme, cu un detailat memoriu cu­prinzând revendicările micilor actori. Printre altele, ei cereau re­ducerea orelor de muncă şi mărirea salariilor. Micii grevişti s'au dovedit oameni cu cap, deoarece au declarat grevă generală, toc­mai când era mai mare ne­voie de ei. Se turna un film cu pitici!... Direcţiunea s-a văzut ne­voită să cedeze, spre bucuria copiilor! Şeful acestei originale greve, a fost micul Mickey Rooney pe care l-am admirat în „Vi­sul unei nopţi de vară, unde îl întruchipa pe nebunatecul Puck. tu Si­milet.. dar nu s a schimbat iile! S’a schimbat ceva în si­tuaţia partidului naţ.-ţără­­nesc? Comunicatul partidului spune că da. Noi avem impresia că nu. Punctul esenţial de re­­rezolvit era „cazul Maniu“. Şi tocmai în această ches­tiune nu vedem rezolvirea. Dl. Maniu s’a declarat „soldat credincios al par­tidului“. Dar şi până a­­cuma făcea declaraţi la fel,­ceia ce nu l-a împie­decat să facă dificultăţile cunoscute. A mai declarat d. Ma­niu că va sta izolat şi nu va întreprinde nimic îm­potriva tacticei imprimate de conducerea partidului. Insă a avut grija să a­­dauge că... îşi păstrează punctul de vedere personal şi că va răspunde atunci cînd va fi provocat. O provocare se poate produce uşor, o declaraţie politică, un act de guver­­nămînt, sau ch­ar o sim­plă informaţie de gazetă. Nu se poate îndoi ni­meni că d. Maniu se va simţi foarte repede „pro­vocat“ şi va reîncepe cu­noscutele cuvîntări şi în­demnuri ce constituesc fai­moasa „tactica Maniu“. Şi toată frământarea din partid se va relua de la capăt. S-a mai întâmplat, însă un fapt nou: d. Mihala­­che a căpătat depline pu­teri să sancţioneze pe re­calcitranţi. Dar, mă rog, d-lui Mi­­halache i-au lipsit oare, până acum, puteri de la comitetul executiv ? Nu asta. I-au lipsit în­drăzneală şi energie per­sonală. Aşa că e de pre­văzut, pentru viitor, o ree­ditare a echivocului şi a frământărilor sterpe — pentru că a rămas acelaş şef în faţa aceluiaşi caz Maniu, în aceleaşi împre­jurări publice. Cu alte cuvinte : „s‘a schimbat, ...dar nu s‘a mo­dificat nimic“. O schimbare de situaţie se poate produce ,­­însă cu alte cond­i uii şi cu alte elemente din partidul ţărănesc. LR. r ANUL XXXIl No. 8846 A B O N A M ENTE Lei 350 . . . .pe un an lt 180 . ...» 6 luni şi 90 . . . . „ 3 luni V 1000 . Instituții publice ATELIERELE TOPOGRAFICE IAȘI STR. LAPUŞNEANU 37 Telefoane Redacţia 391 Administraţia 394 Ser­viciul de noapte 367 1 LEU cafetr popular cotidian In cercurile po­litice şi econo­mice internaţio­nale, hotărârea guvernului fran­cez de a-şi de­valoriza moneda, a produs cele mai aprinse dis­cuţii şi comen­tarii. Măsura nu era prevăzută de ni­meni, aşa că ves­tea a căzut ca un trăsnet. Mai mult încă, guvernul francez lăsase să se în­trevadă, prin ri­dicarea scontului Băncei Franţei, că este credin­cios sistemului valutar în vi­goare. In noaptea de 25 pe 26 Septembrie francul francez a încetat de a mai avea un con­ţinut de 65,5 miligrame aur, fiind redus la unul variind în­tre 43 şi 49 miligrame. O reducere deci de aproape 30 la sută. Efectele acestei devalorizări vor fi covârşitoare. Atât în interiorul Franţei cât şi în relaţiile dintre Franţa şi străinătate. In afară de faptul că rezer­va aur, devenită de prisos, va acoperi multe goluri, dar, pă­răsind un sistem monetar ex­cesiv­ de ortodox, Franţa va reuşi să participe în mod ar­monic la relaţiile economice internaţionale. Devalorizarea s'a făcut în cadrul unei convenţiuni cu­nglia şi Statele­ Unite. Trata­tivele au durat trei luni, în care timp n'a transpirat abso­lut nici un amănunt asupra celor ce se puneau la cele. Cea mai mică indiscreţie ar fi putut fi fatală francului fran­cez, a cărui depreciere n'ar mai fi putut fi oprită prin nici o măsură de guvernământ. Acei cari cunoşteau secre­tul puteau să devină miliardari peste noapte, înregistrate la bursă, însă, operaţiunile ar fi declanşat de­gringolada. Discreţia membrilor cabine­tului francez a dovedit, odată mai mult, dragostea de ţară a francezilor—indiferent de par­tidul politic din care fac parte !... m. gh. 1. Punct d­e vedere Surpriza «levalorizării francului francez Bancnotă franceză de 50 franci Disperare omeneasca Războiul civil din Spania se­ceră multe vieţi omeneşti. Cele mai crud lovite sânt femeile care — cu toatele — au a-şi plânge: fie soţul, fie un copil, un frate etc. In toate ora­şele spaniole, pe toate străzile, se pot vedea scene de disperare (cum arată clişeul). fSpef© «l©s© «Sasra jurisprudenţfii civilă română şi francezei de TRAI­AN IONAŞCU, prof. de drept civil şi TUDOR POPESCU, secretarul institutului de drept civil în cadrul ultimei legi de or­ganizare a învăţământului uni­versitar din 22 Aprilie 1932, s'au creat pe lângă Facultăţile de Drept, institute de învăță­mânt practic, ca o măsură strict necesară unei bune asimilări a materiei. Firește că modul de predare la aceste institute a rămas la aprecierea fiecărui profesor, urmând ca aceasta să găseas­că sistemul cel mai potrivit pentru atingerea scopului ur­mărit de lege. Studentul trebuia să lucreze în aceste institute exact ca şi un secretar de birou avocaţial, adică să studieze dosare, să scoată note, să comenteze pro­cesul împreună cu maestrul său, să îndeplinească proce­durile şi să anticipeze soluţia contra regulelor de drept în­văţate în mod teoretic, la cursu­rile respective. Prin această metodă, facultăţile de Drept urmau să trimită în barouri şi magistratură, elemente obiş­nuite cu tot ceia ce se petrece dincoace şi dincolo de bară, nu simplii licenţiaţi, fără nici o noţiune practică în meseria pe care au îmbrăţişat-o, împrumutată din legiuirile franceză, americană şi ger­mană, această dispoziţie tre­buia să dea roadele obţinute de facultăţile apusene, tocmai fiindcă ne punea la dispoziţie şi­ metodele de predare în ca­tedrele respectiv­­e din acele ţări. O modificare esenţială Dl. prof. Traian Ionaşcu, de la catedra de drept civil şi d. Tudor Popescu, secretarul institutului de drept civil, au găsit însă că metodele de lu­cru uzitate la institutele din ţările citate mai sus, nu dau maximum de randament în a­­similarea practică a noţiunilor de drept şi ca atare au por­nit să elaboreze o metodă pro­prie, care—se pare—va da re­zultatele dorite. Dar pentru a înţelege mai bine în ce constă inovaţia in­trodusă în această materie de d-nii prof. Tr. Ionaşcu şi a­­sistentul d-sale Tudor Popescu, trebue să arătăm pe scurt me­todele de predare din Statele­ Unite şi Franţa. Metoda americană încă în anul 1871 C. G. Langdell, decanul facultăţii de drept din Harvard, publică o interesantă colecţie de speţe alese din jurisprundenţă sub numele de„ A selection of ca­ses on the law of contracts“. Metoda lui Langdell poartă nu­mele de „case system“ şi por­neşte de la constatarea că în­treg dreptul american este de formaţiune jurisprudenţială, ju­decătorii având puterea să trea­că orice lege votată de parla­ment, un fel de „guvernare a judecătorilor" — cum a spus Ed. Lambert. In această metodă, studen­tul are de tratat o chestiune de care o studiază singur, du­pă ce i s'a pus la dispoziţie o speţă aleasă din jurispru­­denţă împreună cu sentinţa ju­decătorească ce s'a dat. La sfârşit, speţa este comentată într'o şedinţă de seminar, iar la discuţii iau parte atât stu­denţii cât şi profesorul care-l interoghează. Inconvenientul acestei me­tode îl constitue faptul că studentul care a avut de stu­diat speţa, memorează regulele de drept găsite gata formulate în sentinţa judecătorească şi le reproduce când e ascultat, fără nici un efort intelectual care să-i pună la contribuţie propria raţiune. Metoda prof. H. Capitant Sistemul francez care a fost practicat de profesorul Henry Capitant—susţin d-nii prof. Tr. Ionaşcu şi Tudor Popescu—ar prezenta deasemenea unele la­cune. In prefaţa cărţii publicate sub direcţia sa şi a profesoru­lui Ed. Lambert : „Espéces choisies, empruntées à la ju­risprudence“ (Paris, 1927) nu crede util să adopte în între­gime metoda „ case-system “­­ului american publicând hotă­­rîrile judecătoreşti în extenso, ci dimpotrivă, dă numai fap­tele speţei, urmând ca studen­tul să găsească singur soluţiu­­nea după indicaţiile date de tabloul indicator al revistelor unde se găsesc publicate so­luţiile. La discuţia generală, profe­sorul interoghează pe ceilalţi studenţi asupra speţei şi le cere soluţia cea mai bună. Sistemul prezintă deasemea Inovaţia institutului ieşan Metoda d-lui prof. Tr. Io­naşcu şi a asistentului d-sale d. Tudor Popescu, constă în aceia că nici unul din studenţi, nu cunoaşte speţa pe care o va avea de soluţionat la exa­men. Insuşindu-şi materia d­i­n cursul anului, studenţii trebue să fie în măsură de a solu­ţiona speţele pe care profeso­rul le prezintă la examen, a­­vând în vedere că problemele juridice fac parte din materia deja studiată. Prin acest sistem, studenţii trebue să întrebuinţeze atât memoria şi bagajul de cunoş­tinţe acumulate, cât şi raţiu­nea, făcând eforturi proprii pentru găsirea unei soluţii cât mai potrivită speţei respective. Ce cuprinde primul volum Primul volum — din cele două puse sub tipar — a a­­părut în colecţia institutului de drept civil român, de la fa­cultatea juridică din Iaşi, cu­prinzând 618 speţe, dintre care 389 româneşti şi 230 franceze. Problemele sunt clasate în ordinea metodică a cursului de drept civil, ele fiind astfel a­­lese, încât să poată fi solu­ţionate numai cu ajutorul cu­noştinţelor dobândite în diver­sele capitole ale dreptului civil. Graţie indexului comentat de la sfârşitul volumului, se pot (Continuarea în pag. 2­ a) Alte amintiri despre George Mârzescu Mârzescu la Cotnari — O presim­ţire dureroasă După ce fusese proclamat şef al organizaţiei liberale din Iaşi, Georgel Mârzescu făcu o vizită la Cotnari, încântat de frumuseţea viilor. La o masă oferită de pod­goreni, Georgel Mârzescu, adre­­sându-se lui Osvald Racoviţă, modest şef de sector la Cot­nari, zise: — „Iţi fac o propunere. D-ta să treci şef al organizaţiei li­berale şi eu şef de sector la Cotnari“. Dar Osvald Racoviţă... a re­fuzat. In grozave chinuri, Georgel Mârzescu se frământa pe patul de durere la hotel Capşa din Bucureşti. Se prezintă o delegaţie de liberali din Iaşi, în frunte cu Const. Toma. Cu un trist surâs pe buze, regretatul adresându-se dele­gaţiei, zise: — „Nu mai fac politică şi am impresia că nu voi mai face nici o dată“. Şi n'a mai făcut. DAN (Continuarea în pag.­­*-■) „In Luna Moldovei“ O expoziţie originală : picturi în ac Cu fire d de mătase , o raită prin pavilionul municipal­­­ Expoziţia „Lunei Moldovei“ din parcul „Regele Carol II“ adăposteşte de câteva zile în pavilionul Municipiului Iaşi, lucrările în ac cu fire de mă­tase, fructul muncii şi talentu­ Sterilizarea aerului într-o comunicare recent fă­cută Academiei de Chirurgie din Paris, celebrul profesor Cunev, a atras atenţia specia­­­­liştilor asupra faptului că ae­rul din sălile de operaţie pre­zintă un pericol real pentru bolnavi. După părerea profesorului Cunev, aerul din sălile de o­­peraţie ar trebui să fie steri­lizat. Metodele preconizate de profesorul Cunev, pentru ste­rilizarea aerului, au fost prima oară aplicate în sala de ope­raţie din (Rhone) şi au dat rezultate excelente. nea inconvenientul, că studen­ţii pot afla de la colegul lor tot proectul studiului său rămâ­nând ca ei să nu facă decât un simplu efort de memorie, la şedinţa finală, lui d-nei căpitan Olga O­­hotzki. Este vorba de o expoziţia de tablouri măestrit execu­tate, cu acul şi fire de mă­tase direct pe etamină, fără desemn prealabil şi fără a fi pictate sau complectate în alt mod. D-na Ohotzki, expozanta, este „inventatoarea“ acestui gen pe care l-a denumit pi­toresc „Pictura în ac cu fire de mătase“,­căci în lucrările d-sale mătasea înlocuieşte cu­lorile, iar acul, penelul. Expozanta munceşte de 20 ani, perseverent, pe acest tă­râm, lucrările d-nei Ohotzki fiind până în prezent expuse şi mai ales vândute la Paris, Barcelona, Bucureşti, etc. * Cele peste 100 de tabloui expuse în pavilionul Primăriei, toate reuşite, concurează vă­dit pictura. Fiecare tablou îţi opreşte a­­tenţia. Privim portretul Marelui Voevod Mihai admirabil exe­cutat , dealtfel ca şi acela al S. S. Dr. Miron Cristea, Pa­triarhul României, ca şi al E. S. Mihai Robu, Episcopul ca­tolic din Iaşi. Interesant este amănuntul că E. S. Mihai Robu a pozat şedinţe în şir până la terminarea lucrării. Vizionăm apoi alte tablouri însumând diverse inspiraţii. Cităm : „Santo Cristo de Li­­pias“ (motiv spaniol) , „Rugă­ciunea de seară", „Căţeluşul flămând", „Dansatoarea în ex­taz" (motiv napolitan), şi su­gestivul tablou „Prin post şi rugăciune" (o satiră) care ne înfăţişază un călugăr catolic care se ospătează cu stridii şi bea Bordeaux. Expozanta mai prezintă flori şi natură moartă, lucrări în mare parte expuse la Ateneul Român şi Salonul Oficial din Bucureşti, şi unele dintre ele premiate. Atractive sunt şi peisajele. Reţinem : „Apropierea furtu­­nei“, (telegrafia F. F. Iaşi) şi „Peisaj de toamnă", (Breazu). In genere d-na căpitan Olga Ohotzki, fiică de răzăş de la Şipca, (Orhei) dovedeşte deo­sebită pătrundere şi mult ta­lent, mai ales în portret şi peisaj. A o împodobi pe expozantă cu elogii, este prea puţin. Lu­crările d-nei Ohotzki,—care a fost invitată în mod special de domnul primar Oswald Raco­­vitză de a expune la Iaşi—, trebuesc văzute şi pătrunse. Desigur, şi reţinute, preţurile fiind modice, îndemnăm pe toţi aceia care

Next