Opinia, octombrie 1936 (Anul 32, nr. 8846-8872)
1936-10-01 / nr. 8846
A. Din toată lumea Moravuri fiscale &ă*m£ dîttuĂ feluri «Se Con- tGraHasaaStsSi : l) Cei care poi, £nsă nu plătesc *) Cei tare nu pe», *du$i plătesc. Cei care pot, însă nu plătesc,—“ se bucură «Se Soleranța și tiiar complicitatea organelor fiscale ■■» subordine. Ca să aranjeze afacerea, a- Ceste organe operează in două feluri : sau te dau dispărut, sau fac rapoarte false (de pildă, te prezenfă cu un debit de 700 lei in loc de 70.000 î). $tifi cine scrie rândurile înşirai® mai sus ? O persoană sus pusă şi foarte competentă: d. Victor Stărescu, fost ministru de finanţe. Articolul respectiv a apărut în ultimul număr al revistei liberale „Besnowafaa . Prin urmare,«—'lucruri in afară,de îndoială şi care temească balul de anarhie şi imoralitate in care se află aparatul nostru fiscal. coo coo Ultraj«! vremii ! Intr'un oraş din Galiţia (Polonia) a încetat din viaţă o bătrînă cerşetoare cu numele de Wilhelmina Adamovici. Cu zeci de ani în urmă, această femee a tulburat imperiul austro-ungar prin aventurile şi frumuseţea ei fascinantă. Numeroşi adoratori din înalta aristocraţie s'au prosternat la picioarele ei. Ba chiar, —pentru dînsa — arhiducele Leopold de Habsburg a renunţat la drepturile lui de vlăstar al casei imperiale. Insă bătrîneţa a împovărat umerii Wilhelminei. Viaţa de risipă şi unele speculaţiuni nereuşite i-au risipit toată averea. Complect săracă, bătrână şi bolnavă, Wilhelmina a ajuns o biată cerşetoare, care cerea de pomană la uşile bisericilor poloneze. Şi a murit în cea mai tristă mizerie şi uitare 1 050 în Sprâncenele smulse , femeile, de când lumea, au căutat întotdeauna să fie frumoase. De pildă moda sprâncenelor rase, nu datează de azi de eri, ci are o vechime de sute şi chiar mii de ani. In ziarele franţuzeşti din anul 1836 se puteau citi anunţuri cam de felul următor : „In saloanele noastre se smulg sprincenele doamnelor, după un desemn care se schimbă în fiecare lună“. Elegantele din aristocraţia rusă şi-au îndepărtat sprincenile încă de acum cinci sute de ani, înlocuindu-le cu altele, artificiale , iar savanţii egiptologi afirmă că în ţara Nilului, moda sprincenelor ruse era în mare vogă printre fiicele faraonilor. Te pomeneşti că şi Eva !.... an un O grevă Ia Hollywood !... La Hollywood, cetatea filmului american, s'a produs decurând o grevă, care,—fiindcă se petrece în continentul de peste Ocean, — trebuie să fie musai originală! Peste o sută de copii mici, începând dela vrâsta de un an și jumătate, au protestat împotriva faptului că studiourile pretind lucruri prea grele pentru slabele lor puteri. O delegaţie de grevişti s'a prezentat Direcţiunii caselor de filme, cu un detailat memoriu cuprinzând revendicările micilor actori. Printre altele, ei cereau reducerea orelor de muncă şi mărirea salariilor. Micii grevişti s'au dovedit oameni cu cap, deoarece au declarat grevă generală, tocmai când era mai mare nevoie de ei. Se turna un film cu pitici!... Direcţiunea s-a văzut nevoită să cedeze, spre bucuria copiilor! Şeful acestei originale greve, a fost micul Mickey Rooney pe care l-am admirat în „Visul unei nopţi de vară, unde îl întruchipa pe nebunatecul Puck. tu Similet.. dar nu s a schimbat iile! S’a schimbat ceva în situaţia partidului naţ.-ţărănesc? Comunicatul partidului spune că da. Noi avem impresia că nu. Punctul esenţial de rerezolvit era „cazul Maniu“. Şi tocmai în această chestiune nu vedem rezolvirea. Dl. Maniu s’a declarat „soldat credincios al partidului“. Dar şi până acuma făcea declaraţi la fel,ceia ce nu l-a împiedecat să facă dificultăţile cunoscute. A mai declarat d. Maniu că va sta izolat şi nu va întreprinde nimic împotriva tacticei imprimate de conducerea partidului. Insă a avut grija să adauge că... îşi păstrează punctul de vedere personal şi că va răspunde atunci cînd va fi provocat. O provocare se poate produce uşor, o declaraţie politică, un act de guvernămînt, sau char o simplă informaţie de gazetă. Nu se poate îndoi nimeni că d. Maniu se va simţi foarte repede „provocat“ şi va reîncepe cunoscutele cuvîntări şi îndemnuri ce constituesc faimoasa „tactica Maniu“. Şi toată frământarea din partid se va relua de la capăt. S-a mai întâmplat, însă un fapt nou: d. Mihalache a căpătat depline puteri să sancţioneze pe recalcitranţi. Dar, mă rog, d-lui Mihalache i-au lipsit oare, până acum, puteri de la comitetul executiv ? Nu asta. I-au lipsit îndrăzneală şi energie personală. Aşa că e de prevăzut, pentru viitor, o reeditare a echivocului şi a frământărilor sterpe — pentru că a rămas acelaş şef în faţa aceluiaşi caz Maniu, în aceleaşi împrejurări publice. Cu alte cuvinte : „s‘a schimbat, ...dar nu s‘a modificat nimic“. O schimbare de situaţie se poate produce ,însă cu alte condi uii şi cu alte elemente din partidul ţărănesc. LR. r ANUL XXXIl No. 8846 A B O N A M ENTE Lei 350 . . . .pe un an lt 180 . ...» 6 luni şi 90 . . . . „ 3 luni V 1000 . Instituții publice ATELIERELE TOPOGRAFICE IAȘI STR. LAPUŞNEANU 37 Telefoane Redacţia 391 Administraţia 394 Serviciul de noapte 367 1 LEU cafetr popular cotidian In cercurile politice şi economice internaţionale, hotărârea guvernului francez de a-şi devaloriza moneda, a produs cele mai aprinse discuţii şi comentarii. Măsura nu era prevăzută de nimeni, aşa că vestea a căzut ca un trăsnet. Mai mult încă, guvernul francez lăsase să se întrevadă, prin ridicarea scontului Băncei Franţei, că este credincios sistemului valutar în vigoare. In noaptea de 25 pe 26 Septembrie francul francez a încetat de a mai avea un conţinut de 65,5 miligrame aur, fiind redus la unul variind între 43 şi 49 miligrame. O reducere deci de aproape 30 la sută. Efectele acestei devalorizări vor fi covârşitoare. Atât în interiorul Franţei cât şi în relaţiile dintre Franţa şi străinătate. In afară de faptul că rezerva aur, devenită de prisos, va acoperi multe goluri, dar, părăsind un sistem monetar excesiv de ortodox, Franţa va reuşi să participe în mod armonic la relaţiile economice internaţionale. Devalorizarea s'a făcut în cadrul unei convenţiuni cunglia şi Statele Unite. Tratativele au durat trei luni, în care timp n'a transpirat absolut nici un amănunt asupra celor ce se puneau la cele. Cea mai mică indiscreţie ar fi putut fi fatală francului francez, a cărui depreciere n'ar mai fi putut fi oprită prin nici o măsură de guvernământ. Acei cari cunoşteau secretul puteau să devină miliardari peste noapte, înregistrate la bursă, însă, operaţiunile ar fi declanşat degringolada. Discreţia membrilor cabinetului francez a dovedit, odată mai mult, dragostea de ţară a francezilor—indiferent de partidul politic din care fac parte !... m. gh. 1. Punct de vedere Surpriza «levalorizării francului francez Bancnotă franceză de 50 franci Disperare omeneasca Războiul civil din Spania seceră multe vieţi omeneşti. Cele mai crud lovite sânt femeile care — cu toatele — au a-şi plânge: fie soţul, fie un copil, un frate etc. In toate oraşele spaniole, pe toate străzile, se pot vedea scene de disperare (cum arată clişeul). fSpef© «l©s© «Sasra jurisprudenţfii civilă română şi francezei de TRAIAN IONAŞCU, prof. de drept civil şi TUDOR POPESCU, secretarul institutului de drept civil în cadrul ultimei legi de organizare a învăţământului universitar din 22 Aprilie 1932, s'au creat pe lângă Facultăţile de Drept, institute de învățământ practic, ca o măsură strict necesară unei bune asimilări a materiei. Firește că modul de predare la aceste institute a rămas la aprecierea fiecărui profesor, urmând ca aceasta să găsească sistemul cel mai potrivit pentru atingerea scopului urmărit de lege. Studentul trebuia să lucreze în aceste institute exact ca şi un secretar de birou avocaţial, adică să studieze dosare, să scoată note, să comenteze procesul împreună cu maestrul său, să îndeplinească procedurile şi să anticipeze soluţia contra regulelor de drept învăţate în mod teoretic, la cursurile respective. Prin această metodă, facultăţile de Drept urmau să trimită în barouri şi magistratură, elemente obişnuite cu tot ceia ce se petrece dincoace şi dincolo de bară, nu simplii licenţiaţi, fără nici o noţiune practică în meseria pe care au îmbrăţişat-o, împrumutată din legiuirile franceză, americană şi germană, această dispoziţie trebuia să dea roadele obţinute de facultăţile apusene, tocmai fiindcă ne punea la dispoziţie şi metodele de predare în catedrele respective din acele ţări. O modificare esenţială Dl. prof. Traian Ionaşcu, de la catedra de drept civil şi d. Tudor Popescu, secretarul institutului de drept civil, au găsit însă că metodele de lucru uzitate la institutele din ţările citate mai sus, nu dau maximum de randament în asimilarea practică a noţiunilor de drept şi ca atare au pornit să elaboreze o metodă proprie, care—se pare—va da rezultatele dorite. Dar pentru a înţelege mai bine în ce constă inovaţia introdusă în această materie de d-nii prof. Tr. Ionaşcu şi asistentul d-sale Tudor Popescu, trebue să arătăm pe scurt metodele de predare din Statele Unite şi Franţa. Metoda americană încă în anul 1871 C. G. Langdell, decanul facultăţii de drept din Harvard, publică o interesantă colecţie de speţe alese din jurisprundenţă sub numele de„ A selection of cases on the law of contracts“. Metoda lui Langdell poartă numele de „case system“ şi porneşte de la constatarea că întreg dreptul american este de formaţiune jurisprudenţială, judecătorii având puterea să treacă orice lege votată de parlament, un fel de „guvernare a judecătorilor" — cum a spus Ed. Lambert. In această metodă, studentul are de tratat o chestiune de care o studiază singur, după ce i s'a pus la dispoziţie o speţă aleasă din jurisprudenţă împreună cu sentinţa judecătorească ce s'a dat. La sfârşit, speţa este comentată într'o şedinţă de seminar, iar la discuţii iau parte atât studenţii cât şi profesorul care-l interoghează. Inconvenientul acestei metode îl constitue faptul că studentul care a avut de studiat speţa, memorează regulele de drept găsite gata formulate în sentinţa judecătorească şi le reproduce când e ascultat, fără nici un efort intelectual care să-i pună la contribuţie propria raţiune. Metoda prof. H. Capitant Sistemul francez care a fost practicat de profesorul Henry Capitant—susţin d-nii prof. Tr. Ionaşcu şi Tudor Popescu—ar prezenta deasemenea unele lacune. In prefaţa cărţii publicate sub direcţia sa şi a profesorului Ed. Lambert : „Espéces choisies, empruntées à la jurisprudence“ (Paris, 1927) nu crede util să adopte în întregime metoda „ case-system “ului american publicând hotărîrile judecătoreşti în extenso, ci dimpotrivă, dă numai faptele speţei, urmând ca studentul să găsească singur soluţiunea după indicaţiile date de tabloul indicator al revistelor unde se găsesc publicate soluţiile. La discuţia generală, profesorul interoghează pe ceilalţi studenţi asupra speţei şi le cere soluţia cea mai bună. Sistemul prezintă deasemea Inovaţia institutului ieşan Metoda d-lui prof. Tr. Ionaşcu şi a asistentului d-sale d. Tudor Popescu, constă în aceia că nici unul din studenţi, nu cunoaşte speţa pe care o va avea de soluţionat la examen. Insuşindu-şi materia din cursul anului, studenţii trebue să fie în măsură de a soluţiona speţele pe care profesorul le prezintă la examen, având în vedere că problemele juridice fac parte din materia deja studiată. Prin acest sistem, studenţii trebue să întrebuinţeze atât memoria şi bagajul de cunoştinţe acumulate, cât şi raţiunea, făcând eforturi proprii pentru găsirea unei soluţii cât mai potrivită speţei respective. Ce cuprinde primul volum Primul volum — din cele două puse sub tipar — a apărut în colecţia institutului de drept civil român, de la facultatea juridică din Iaşi, cuprinzând 618 speţe, dintre care 389 româneşti şi 230 franceze. Problemele sunt clasate în ordinea metodică a cursului de drept civil, ele fiind astfel alese, încât să poată fi soluţionate numai cu ajutorul cunoştinţelor dobândite în diversele capitole ale dreptului civil. Graţie indexului comentat de la sfârşitul volumului, se pot (Continuarea în pag. 2 a) Alte amintiri despre George Mârzescu Mârzescu la Cotnari — O presimţire dureroasă După ce fusese proclamat şef al organizaţiei liberale din Iaşi, Georgel Mârzescu făcu o vizită la Cotnari, încântat de frumuseţea viilor. La o masă oferită de podgoreni, Georgel Mârzescu, adresându-se lui Osvald Racoviţă, modest şef de sector la Cotnari, zise: — „Iţi fac o propunere. D-ta să treci şef al organizaţiei liberale şi eu şef de sector la Cotnari“. Dar Osvald Racoviţă... a refuzat. In grozave chinuri, Georgel Mârzescu se frământa pe patul de durere la hotel Capşa din Bucureşti. Se prezintă o delegaţie de liberali din Iaşi, în frunte cu Const. Toma. Cu un trist surâs pe buze, regretatul adresându-se delegaţiei, zise: — „Nu mai fac politică şi am impresia că nu voi mai face nici o dată“. Şi n'a mai făcut. DAN (Continuarea în pag.*-■) „In Luna Moldovei“ O expoziţie originală : picturi în ac Cu fire d de mătase , o raită prin pavilionul municipal Expoziţia „Lunei Moldovei“ din parcul „Regele Carol II“ adăposteşte de câteva zile în pavilionul Municipiului Iaşi, lucrările în ac cu fire de mătase, fructul muncii şi talentu Sterilizarea aerului într-o comunicare recent făcută Academiei de Chirurgie din Paris, celebrul profesor Cunev, a atras atenţia specialiştilor asupra faptului că aerul din sălile de operaţie prezintă un pericol real pentru bolnavi. După părerea profesorului Cunev, aerul din sălile de operaţie ar trebui să fie sterilizat. Metodele preconizate de profesorul Cunev, pentru sterilizarea aerului, au fost prima oară aplicate în sala de operaţie din (Rhone) şi au dat rezultate excelente. nea inconvenientul, că studenţii pot afla de la colegul lor tot proectul studiului său rămânând ca ei să nu facă decât un simplu efort de memorie, la şedinţa finală, lui d-nei căpitan Olga Ohotzki. Este vorba de o expoziţia de tablouri măestrit executate, cu acul şi fire de mătase direct pe etamină, fără desemn prealabil şi fără a fi pictate sau complectate în alt mod. D-na Ohotzki, expozanta, este „inventatoarea“ acestui gen pe care l-a denumit pitoresc „Pictura în ac cu fire de mătase“,căci în lucrările d-sale mătasea înlocuieşte culorile, iar acul, penelul. Expozanta munceşte de 20 ani, perseverent, pe acest tărâm, lucrările d-nei Ohotzki fiind până în prezent expuse şi mai ales vândute la Paris, Barcelona, Bucureşti, etc. * Cele peste 100 de tabloui expuse în pavilionul Primăriei, toate reuşite, concurează vădit pictura. Fiecare tablou îţi opreşte atenţia. Privim portretul Marelui Voevod Mihai admirabil executat , dealtfel ca şi acela al S. S. Dr. Miron Cristea, Patriarhul României, ca şi al E. S. Mihai Robu, Episcopul catolic din Iaşi. Interesant este amănuntul că E. S. Mihai Robu a pozat şedinţe în şir până la terminarea lucrării. Vizionăm apoi alte tablouri însumând diverse inspiraţii. Cităm : „Santo Cristo de Lipias“ (motiv spaniol) , „Rugăciunea de seară", „Căţeluşul flămând", „Dansatoarea în extaz" (motiv napolitan), şi sugestivul tablou „Prin post şi rugăciune" (o satiră) care ne înfăţişază un călugăr catolic care se ospătează cu stridii şi bea Bordeaux. Expozanta mai prezintă flori şi natură moartă, lucrări în mare parte expuse la Ateneul Român şi Salonul Oficial din Bucureşti, şi unele dintre ele premiate. Atractive sunt şi peisajele. Reţinem : „Apropierea furtunei“, (telegrafia F. F. Iaşi) şi „Peisaj de toamnă", (Breazu). In genere d-na căpitan Olga Ohotzki, fiică de răzăş de la Şipca, (Orhei) dovedeşte deosebită pătrundere şi mult talent, mai ales în portret şi peisaj. A o împodobi pe expozantă cu elogii, este prea puţin. Lucrările d-nei Ohotzki,—care a fost invitată în mod special de domnul primar Oswald Racovitză de a expune la Iaşi—, trebuesc văzute şi pătrunse. Desigur, şi reţinute, preţurile fiind modice, îndemnăm pe toţi aceia care