Opinia, februarie 1937 (Anul 33, nr. 8948-8971)
1937-02-02 / nr. 8948
X ANUL XXXIII No. 8948 A M E N T E . i .pe un an il . , 6 luni ! . . „ Slum . . . , Uvioa Instituţii publice? IASI STR. LAPUŞNEANU 3T TELE7OANC I Aii oN Lei 350aa 180a• 90 • ti • jf 35» 1500• Redacţia Administraţia Serv- noapte red. „ admin. No. 1298 ” 091 „ 1436 . 1567 Miup p®puiat cotidian er Actualităţi •Politiciţii Biserica P. S. Tit. Simedrea, episcopul Bălţilor şi Hotinului, s-a alarmat de invazia politicianismului în Biserică. Deci, înaltul Erarh a dat o circulară prin care vestejeşte pătrunderea cetelor politice, cu steaguri şi exierne,in biserici sau în curtea sfintelor locaşuri: „fapte incompatibile cu chemarea bisericei şi cu maiestatea liturgică“. Şi P. S. Tit precizează: „In biserică şi la sf. slujbă nu se vine decât în calitate de creştin ,ortodox, iar nu ca organizaţie sau partizan , politic. Cine nu se va supune acestor dispoziţiuni, va fi considerat ca tulburător al exerciţiului cultului“... Foarte drepte şi frumoase aceste cuvinte ale Episcopului de la Bălţi. In cursul acilor, au cuvântat la iei şi alţi Erarhi. Dar ce folos că nu vor să înţeleagă politicianii, şi mai cu seamă nu vor să înţeleagă mulţi preoţi! Teate odrasite Conducătorii c. f. r-ului sunt foarte largi in acordarea reducerilor de tot felul : pentru distracţii sportive, pentru târguri de animale, pentru diverse congrese în străinătate, şi mai ales pentru tot felul de ocazii de a călători la Bucureşti. S'a cerut şi o reducere pentru candidaţii la examinele de capacitate ce se vor ţine la Iaşi. Această cerere a fost respinsă. Pentru nişte intelectuali săraci, şi în special fiindcă-i vorba de Iaşi, nu se acordă nici o înlesnire ! Acâ«.ii©a îravăţătorii toi* parlamentari învăţătorii parlamentari majoritari au avut o consfătuire, hotărând să înceapă o acţiune în sprijinul corpului din care fac parte. Chiar la prima şedinţă s-au examinat unele chestiuni în legătură cu învăţătorii, ca : Situaţia învăţătorilor în politica generală a ţării, contribuţia lor politică şi bilanţul activităţii lor parlamentare. S'a hotărât să se ţină consfătuiri în fiecare săptămână, la care să fie invitat şi d-l dr. Angelescu. Codul penal in stafii In unele staţii s'au afişat extrase din noul cod penal, cu articolele referitoare la pedepsele aplicate pentru neglijenţă în serviciul C. F. R-ului. Un prim exemplu în această direcţie l-a dat staţia Ciurea. focalei lume» „Apel către admiratorii lui Eminescu, Mante seriitor şi moldovan ct. Mihail Sadoveanu, a primit din partea mmminului Cezar Petrescu, o impresiantă scrisoare in care e vorba de omţiltivă frumoasă, dar care întâmpină totuşi dificultăţi. incă din anul 1929, un comitet de oamni cu suflet din jud. Botoşani şi de la Ipoteşti, a hotărât să reconstituie casa părintească a lui Mihail Eminescu precum şi bisericuţa lângă care au fost îngropaţi mama, tata şi doi fraţi ai gen, alui poet. Comitetul însărcinat cu această pioasă faptă se vede astăzi dezarma din pricina indiferenţii oocialitâfilor. D. Cezar Petrescu cere sprijinul presei şi în speriat, intervaţia d-lui Mihail Sadoveanu, pentru ducerea la bun farşit a acestei frumoase iniţiative. Peste doi ani se împlineşte o juimătate de veac de la moartea genialului Eminescu, D. Mihail Sadoveanu lansează in „Adevărul“ un impresionant „Apel către admiratorii lui Eminicu“, desi zâni o listă de de subscripții ientru comemorarea tel .r mai reprezentativ ori al nostru. Sidison Guvernul american a însărcinat o comisiune de specialiști care sa prezinte proectul unui monument în amintirea celebrului inventator Edison. După cum se şt..., Edison avea o putere de muzica excepţională. Până la adânci bătrâneţe el lucra zi şi noapte in laborator renunţând aproape complect la somn şi mâncare. Prietenii îl rugau deseori să se odihnească un timp. Dar Edison avea obiceiul să le răspundă : „Va veni vremea şi pentru odihnă. Mi-am şi făcut un plan pentru viitor, lată-l . ,.La 70 de ani îmi voi scurta programul de muncă, cu câteva ore. La 75 de ani, am să mă îmbrac modern şi elegant. La 80 de ani voi învăţa să joc bridge şi să fac curte cucoanelor... Când voi împlini 90 de ani, îmi voi face toate preparativele pentru ca să... trăesc în tihnă alte 3 decenii“... Insă Moartea a fost mai tare decât veselia marelui inventator... După 4 ani de hillerism O statistică oficială asupra rezultatului celor 4 ani de guvernare naţional-socialistă în Germania, arată că în acest timp numărul şomerilor a scăzut de la 5 milioane (1932) la un milion (1936), iar numărul celor cari au de lucru s'a urcat de la 12 jum. milioane, la 17 milioane. Veniturile producţiei agricole au sporit dela 8.700.000 la 12 miliarde mărci, iar cele ale producţiei industriale de la 35 miliarde la 65 miliar. mărci. Veniturile Reichului din impozite au sporit de la 6 şi jum. miliarde la 11 şi jum. miliarde mărci. Din aceste cifre, ar reuşi că Germania nu merge aşa de prost precum se spune. IJr am Căsătorie comentată O căsătorie mult comentată e desigur aceia a pictoriţei românce Lilly Verea cu un apreciat literat francez, Edouard Schneider, autor al multor piese de succes şi note de drum mult gustate. Cu prilejul unei audienţe, Schneider a împărtăşit d-lui Musolini proectul său. — Foarte bine, a răspuns Ducele — unitatea latină e și mai cimentată.an an umitebnografia H. G. Wells Intr'o mare revistă americană „Coronet“ din Chicago, celebrul scriitor englez H. G. Wells publică o ciudată autobiografie.. .privind evenimente viitoare. „In anul 1938—scrie H. G. Wells,— voi fi grav rănit în cursul unor agitaţii politice". „In 1942, starea sănătăţii mele va fi din ce în ce mai puţin satisfăcătoare, ba chiar se va agrava în timp ce voi sta într'un lagăr de concentrare (victimă unei scurte dictaturi comuniste)“. „In anul 1955, mi se va acorda o mică pensie, iar în 1963 voi muri în urma unei crize cardiace, cu desăvârșire uitat de contimporani". H. G. Wells a fost totdeauna și un excelent umorist... un un Pactul bulgaro -iugoslav După cum se ştie, s'a semnat la Belgrad un pactde prietenie şi pace veşnică intre Jugoslavia şi Bulgaria. Lucrul ar fi foarte frumos dacă n'ar provoca anumite îndoeli. Dacă vrea într'adevăr pace, Bulgaria trebuia să adereze la înţelegerea Balcanică. Insă a'a făcut aşa, ci se pare că urmăreşte scopul de a produce defec iune in înţelegerea Balcanică şi poate chiar în Mica Antantă. In clişeu, clipa solemnă a semnării pactului bulgaro-iugoslav. La mijloc d. Stoiadinovici primul-ministru al J.igoslaviei iar la stânga d. Kioseivanof primul-ministru al Bulgariei. Dificultafile financiare ale Franţei Chestunea unui Împrumut pe piaţa Londrei Condiţiile severe ale bancherilor engleji Guvernul semi-socialist din Paris face o politică de satisfacere a revendicărilor masei muncitoreşti. In acest scop, apasă, asupra Capitalului, impunind sacrificii destul de grele întreprinderilor industriale,până într-acolo încât producţia e primejduită, iar viaţa generală se scumpeşte. Dar mai cu seamă, guvernul din Paris împovărează bugetul public prin cheltueli cu caracter social. Se produc astfel goluri bugetare pe care nu le pot umple sporirile de impozite. Bugetul anului trecut s-a încheiat cu un deficit însemnat , iar bugetul anului în curs este dezechilibrat chiar de la întocmirea lui. Cum ar putea Franţa să-şi indrepteze situaţia financiară? S’a făcut astă-vară un împrumut intern, cu rezultate nesatisfăcătoare. S-a procedat apoi la devaluarea francului. După o scurtă înviorare economică, s-a ajuns astăzi la situaţia dinainte, şi au reînceput agitaţiile sociale. O nouă devaluare ar fi un risc foarte primejdios, şi chiar guvernul parizian a înştiinţat limpede că nu se gândeşte la asemenea măsură. Un nou împrumut intern n’ar avea şanse. Şi în orce caz ar fi prea împovărător, pentru că ar trebui lansat cu minimum 5 la sută. Rămîne soluţia unui împrumut extern.* Se vorbeşte de un împrumut pe piaţa Londrei. In City se discută cu interes această chestiune şi se crede că—din motive politice—guvernul britanic ar favoriza cererea Franţei. Presa londoneză arată că un împrumut francez pe piaţa Angliei s'ar putea face pe termen scurt (cel mult un an), cu dobândă de 3 la sută şi cu garanţii serioase. De pildă, sar cere garanţia expresă a guvernului din Paris şi a Băncii Franţei (garanţie care ar putea să fie depunerea unui depozit în aur la Londra). Iar rambursarea să se facă un lire sterling, sau chiar în monedă-aur. Aşadar, condiţii destul de grele. Din unele surse se afirmă că tratativele au şi fost angajate şi sânt aproape de încheiere. E vorba de un împrumut de 5 miliarde franci francezi (circa 45 miliarde lei). Va fi foarte interesant să urmărim evoluţia financiară a Franţei în cursul anului. Crimele bolşevice Am anunţat că la Paris, în Bois de Boulogne, a fost împuşcat de către un necunoscut, economistul rus Navasi, fost fruntaş sovietic, însă fugit din Rusia deoarece nu împărtăşea politica d-lui Stalin. E neîndoios că asasinatul s'a comis din ordinul Moscovei, — conform sistemului sângeros de exterminare utilizat de dictatorii din Kremlin. In clişeu, clipa când a fost descoperit corpul neînsuflețit al lui Navasia. MARTI 2 FEBRUARIE 1937 OPINIA BON No.49 Premii grafust Seria 69-a Cuvîntul d-nei Agatha Bârsescu despre Vratislavius Marea noastră tragediană d-na Agatha Bârsescu ne-a trimis aceste duioase rânduri : Primiţi vă rog condoleanţele mele cele mai profunde pentru marea perdere ce aţi îndurat- Ziarul „Opinia", Teatrul Naţional. Iaşul este lovit de pierderea sufletului nobil şi mare ce a fost Vratislavius. Eu l-am cunoscut aşa de bine, l am apreciat, l-am admirat, l-am iubit ca pe un frate şi bun prieten. Nu vă pot spune cât de adânc am fost lovită aflând moartea acestui bun prieten şi iubitor de artă. Fiind bolnavă de mai multe săptămâni, mi-a fost cu neputinţă să iau parte la înmormântare , dar sufletul lui va fi cât voi trăi, prezent ochilor mei. Vratislavius va fi neuitat ! Cu toată stima, AGATHE BÂRSESCU 30 Ian. 1937-Iaşi Nu am fost niciodată prieteni. Ba, cu foarte mulţi ani în urmă, ne-am duşmănit chiar şi mult amar ne-am făcut reciproc, nescăpând nici unul ocazia de a ne învenina cât mai mult cu putinţă. Şi a venit o zi, sărbătorirea împlinirei a 5 ani de apariţie a revistei „Gândul nostru“, când entuziasmul celui care a fost Vialislavius l-a alăturat tinereţii noastre şi târziu în noapte, la un păhărel cu vin, s-au cunoscut şi sufletele în mai de aproape. Târziu, am râs şi ne-am sărutat, jurându-ne să nu discutăm niciodată teatru între noi. Din ziua aceia, nu ne-am mai ocolit pe străzi, nici nu ne-am mai privit duşmănoşi. Eu nu eram pentru „el“ decât „dragă Pascale“—un băiat mai mult ori mai puţin simpatic — şi „el“ pentru mine „dragă doctore“ , un mare îndrăgostit de teatru şi un mare povestitor, dublat de un lector, mai ales din operile lui Şalom Alechem, cum rar am auzit. Unii au cimentat legătura sufletească dintre noi, — dar jurământul n'a fost uitat. De multe ori ne întâlneam zilnic, amândoi cu braţele încărcate de prospeţimea florilor în dimineţile primăvăratice , sau mă striga cu ochii sclipitori de o tainică bucurie, să-mi arate în servietă cine ştie ce „trufanda" descoperită pentru „Jacuţă—(n'am să uit niciodată duioşia din glasul lui, de câte ori îmi vorbea de copil —marea lui dragoste). La spectacolele străine, ne întâlneam amândoi în holl-ul de intrare şi în timp ce ne fumam ţigările, discutam orice —afară de teatru. Deasemeni, în nopţile de vară, întâmplarea ne apropia şi parcurgând acelaş drum, răscolind amintiri, ne spuneam snoave vorbeam literatură, dar nimic de teatru. Singurele zile în care ne feream parcă unul de altul, erau în preajma şi după o premierăa mea. Atunci tre» ceam grăbiţi, de-abea salutîa» du-ne. Totuşi, meseria lui de cronicar il obliga să-şi facă datoria. A scris rânduri entuziast*, — după cum li era fire», » lăudat mai mult ori mai puţi» după cum i-a plăcut aau na piesa, dar nici odată n'a âmt păşit limitele bunei cuviinte scriitoriceşti, preschimbându se din critic în surugiu. Dacă nu i-a plăcut un sparacol a tăcut, s'a ferit să scrie aşa cum desigur ar fi doriţi dintr’o delicateţe a sufletului — atât de rar întâlnită printre breslaşii acestei ingrate meserii Vratislavius în cei 17 şeci cât a fost cronicarul oficial » ziarului „Opinia", a ştiut să-şi impue o ţinută ce l-a făcut să fie preţuit, nu numai de actori locali, dar şi de oaspeţii de zile mari, care au poposit cândva prin târgul nostru. Cuvântul lui,de o obiectivitate excesivă uneori, pregres şi bunul simţ dublat de o vastă cultură artistică, ama greutate şi criticele lui erpcetite de cei interesaţi, iar pentru marele public sentinţa lui Vrajislavius era casaţie. Experienţa de ani şi ani m’a convins de aast adevăr. Pentru marea lui dragoste purtată teatrului fii deosebi, pentru entuziasmul de o clocotitoare tinereţe ce l'a avut întotdeauna pentru dramaturgia originală, actorii — indiferent de teatrul din care fac parte, şi autorii, pierd prin moartea fulgerătoare a criticului ieşan Wratislavius, un prieten de mult folos şi necontestate calităţi. Eu pierd pe „omul" Wratislavius, care deşi nu mi-a fost prieten, mi-a dovedit dragostea ce ne leagă, aşa câta puţini „alţii" au făcut-o şi o fac. ADRIAN PASCU Lui Wratislavou. Mi-a murit un prieten (Continuarea în pagina 2-a) Profesorul Paul Bujor omagiază memoria ilustrului său elev prof. I. Scriban La înmormântarea prof. Ion Scriban care s-a făcut recent în cimitirul „Eternitatea“ din Iaşi, d. Prof. Paul Bujor a rostit următoarea cuvântare adănc-impresionantă : Sunt profund îndurerat şi azi cum am fost şi acum şase luni de pierderea aşa de neaşteptată a doi din cei mai buni şi mai iubiţi copii sufleteşti ai mei — de pierderea foştilor mei elevi, prieteni şi colegi Ion Borcea şi Ion Scriban. De iubitul meu Scriban mă leagă cele mai frumoase şi mai duioase amintiri de muncă colegială şi de prietenie sinceră, neştirbită nici un moment în timpul celor 14 ani cât am fost împreună zi de zi, ceas de ceas în Laboratorul meu de aci, din Iaşi. Scriban era aşa de pasionat de lucrările lui de Laborator că nu avea niciodată gândul la altceva decât la aceste lucrări. In ramura Histologiei, în special, în care încă de atunci se arăta ca un technician minunat, a lăsat urme care vor rămâne pentru totdeauna. Această ramură a Biologiei care cere muncă încordată şi atenţie deosebită zi de zi şi ceas de ceas, îl ţinea aşa de tare legat de Laborator încât el nu ştia nici de Duminică nici de sărbători. Şi o astfel de muncă, ştiu bine — el a susţinut-o pân fi moarte şi ca profesor la Universitatea din Cluj. Era, cum îşi zicea el adesea, un robaciu. Era, în adevăr, un muncitor neîntrecut, de o inteligenţă adânc pătrunzătoare şi de o corectitudine ştiinţifică riguroasă. Avea dar calităţile unui om de ştiinţă. Aşa fiind, era natural ca, de la 1905 şi pân'la 1919, cit a lucrat în Laboratorul meu, şi de la 1919, şi până la moarte, cât a lucrat ca profesor la Universitatea din Cluj, adică din totalul timp de 31 de ani să facă un mare număr de lucrări însemnate, făcându-l astfel cunoscut ca zoolog şi histolog de valoare, nu numai la noi ci şi în străinătate. Moartea năprasnică însă la